BusinessMagazin

Tag: comunism

  • Ponta cere scuze cultelor pentru imobile naţionalizate şi vrea susţinere pentru Legea proprietăţilor naţionalizate

     “Vreau să fac un apel către toate cultele din România, tot respectul, şi vreau ca la momentul angajării răspunderii Guvernului să prezint, în numele României, toate scuzele care poate nu s-au cerut în ultimii 70 de ani faţă de abuzurile statului comunist faţă de cultele religioase. Ceea ce însă fac, de asemenea, ca apel, asumând ceea ce s-a întâmplat negativ în istoria României, fac un apel către cultele din România să sprijine rezolvarea acestei probleme şi dezvoltarea societăţii româneşti”, a spus primul-ministru.

    El şi-a exprimat convingere că va primi un răspuns pozitiv din partea reprezentanţilor acestora.

    “Dacă o persoană privată poate să spună: «Nu ştiu, mie daţi-mi, mâine, despăgubirea pentru ceea ce mi-au luat comuniştii!», eu cred că importanţa cultelor religioase în viaţa unei societăţi presupune şi solidaritate şi nimeni nu va cere ceva ce nu se poate da în acest moment. Cu tot respectul şi toată solidaritatea pentru cei care au avut de suferit în urmă cu aproape 70 ani, sper în aceeaşi solidaritate în rezolvarea acestei situaţii şi sunt convins că voi primi un răspuns pozitiv de la reprezentanţii cultelor religioase”, a afirmat Ponta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ELBA, de la sursa bateriilor pentru lanterne în comunism la corpuri de iluminat şi faruri pentru maşini. Fabrica, salvată de venirea Renault la Dacia

     În 1921, la Timişoara s-au înfiinţat Uzinele Dura, care aveau să constituie nucleul fabricii Elba. În 1948, ca urmare a naţionalizării, Uzinele Dura au devenit parte a grupului de firme Electrobanat. Numele Elba, însă, cunoscut din perioada comunistă, i-a fost dat fabricii după Revoluţie, mai exact după privatizarea începută în 1990 şi finalizată în 1995. Tot în 1990, Departamentul de producţie de baterii s-a separat de grupul Electrobanat, sub denumirea Dura.

    “Denumirea Elba derivă din Electrobanat. Grupul de firme Electrobanat şi-a schimbat denumirea, după Revoluţie, în Elba. Activitatea de bază a fost corpul de iluminat. Sectorul de baterii a fost unul aparte, care în anul 1990 s-a desprins de Electrobanat sub denumirea Dura”, explică Ioan Păuţ, director sisteme de iluminat în cadrul Elba.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a respins legea lustraţiei

     Deputaţii jurişti au reexaminat legea ca urmare a deciziei din 2012 a Curţii privind neconstituţionalitatea acesteia.

    Vicepreşedintele Comisiei juridice Ciprian Nica a propus respingerea propunerii legislative.

    “După 22 de ani (…), ca să mai poţi să condamni nişte fapte şi să interzici nişte drepturi ale unor oameni contrar Convenţiei europene a drepturilor omului, eu cred că este anormal şi atunci trebuie să ne asumăm trecutul, să ne ştim prezentul şi viitorul să fie cu totul altfel. Prin urmare, vă propun respingerea proiectului de lege”, a spus Nicolae-Ciprian Nica, iar propunerea sa a fost aprobată de comisie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Poza zilei: fantomele comunismului în Germania de Est

    Situat în oraşul Oranienburg de lângă Berlin, pe malul lacului Grabowsee, “Lungenheilstätten Grabowsee” (sanatoriul TBC) a fost construit în 1896 pentru bolnavii de tuberculoză, a devenit apoi sanatoriu al Crucii Roşii pentru muncitori, a fost preluat de compania de asigurări Brandenburg în 1920, apoi extins şi renovat. În 1945, odată cu ocupaţia sovietică, a devenit spital militar rusesc şi a fost dezafectat în 1995, după reunificarea Germaniei.

    Imaginea îi aparţine fotografului berlinez Axel Hansmann, un fan al clădirilor abandonate din fosta RDG, care a surprins perfect atmofera încărcată de fantome ale trecutului. Pianul de lângă fereastră a adunat tot praful vremii, iar pe perete atârnă o lozincă sovietică, din care se zăresc câteva cuvinte – “Prin cunoaşterea leninismului (…) Partidului Comunist, înainte spre victoria deplină a comunismului!”

  • Băsescu, la lansarea “Istoriei comunismului”: “Dacă am avut un merit, a fost că am cedat în faţa inteligenţei”

    “Umbrela prezidenţială aşezată deasupra muncii cercetătorilor şi istoricilor a fost una dintre cele mai bune acţiuni ale administraţiei prezidenţiale, în timpul celor două mandate ale mele. Nu exagerez. Pun deasupra proceselor de modernizare a statului raportul de condamnare a comunismului, pentru că aici avem explicaţii pentru multe lucruri care se întâmplă azi”, a declarat preşedintele, la lansarea volumului “Istoria comunismului din România. Documente Nicolae Ceauşescu (1965-1971)”, îngrijit de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu şi Armand Goşu.

    Mai multe pe gandul.info

  • Strategia PDL: au combătut mogulii, acum combat extremiştii care vor distruge ţara

    Declanşatorul a fost ameninţarea deputatului PSD Adrian Solomon că dacă premierul Ungureanu va veni la Bârlad fără să anunţe primăria, ar putea avea soarta lui Aldo Moro. Pornind de aici, au fost rememorate apelativul “camarad” adresat de Crin Antonescu şi Victor Ponta participanţilor la mitingul USL din 7 aprilie, gafa lui Dan Şova cum că românii n-au participat la pogromurile contra evreilor, de apariţia lui Radu Mazăre în uniformă nazistă, remarca de pe Facebook a Olguţei Vasilescu despre Mihai-Răzvan Ungureanu că “oamenii ca el erau împuşcaţi pentru înaltă trădare, în alte vremuri”, dar şi insistenţa USL de a critica programul de vânzări ale companiilor de stat către firme străine, insistenţă taxată de PR-ul puterii drept naţionalism comunist şi xenofobie.

    Interesant e că opoziţia nu numai că n-a observat tactica, dar a continuat, nonşalant şi grosolan, să-i ofere muniţie proaspătă: Victor Ponta a spus despre guvernanţi că “nici dacă-i împuşti nu e suficient”, cu referire la tergiversarea intenţionată de către putere a rezolvării greşelii prin care 2,2 milioane de pensionari au fost puşi să plătească CASS.

    În aceste condiţii, ascensiunea USL în urma moţiunii de cenzură le-a prilejuit comentatorilor fostei puteri, cel puţin pe internet, un tur de forţă remarcabil, cu avertismente mecanic-disperate că useliştii vor trece la un program de răzbunări în stilul anilor ’50 faţă de pedelişti şi de susţinătorii lor, care vor fi prigoniţi, expropriaţi, judecaţi sau pur şi simplu vânaţi pe stradă şi omorâţi. La aceasta se adaugă şi prezicerile că economia va cădea, leul se va prăbuşi, investitorii vor fugi ca potârnichile, ţara va fi dată afară din UE şi NATO şi se va institui teroarea comunistă, precum şi concluzia standard care îi îndeamnă pe cititori să emigreze ca să-şi scape pielea.

  • Legea ilustraţiei, sau ce-a mai rămas din legea lustraţiei

    UDMR, prin deputatul Mate Andras, a smuls de la PDL includerea în lege a procurorilor cu activitate înainte de 1989, ceea ce face ca legea să ricoşeze în direcţia Monicăi Macovei, dacă legea va fi promulgată în această formă de preşedintele Băsescu. În schimb, UDMR a acceptat concesia majoră, cerută de PDL prin Mircea Toader, ca de sub incidenţa legii să fie scoşi foştii membri în conducerea aparatului UTC şi a misiunilor diplomatice, prevenind astfel ridicolul politic al unei lustrări a actualului premier Ungureanu ori a noului şef al SIE, Teodor Meleşcanu, proaspăt confirmat în funcţie exact în ziua votării legii.

    Cu aceasta, legea a rămas şi mai trunchiată decât o lăsase în 2010 Curtea Constituţională, care se opusese prevederii ca foştii nomenclaturişti şi securişti să poată candida pentru funcţii alese, oprindu-i doar de la accesul în funcţii numite. Dacă adăugăm şi că legea impune lustraţia pe 5 ani în loc de 10, cum era în forma iniţială promovată de PNL, rezultatul e modest, ilustrând lipsa de voinţă politică a partidelor de a-şi atinge măcar cu o floare membrii şi amicii cu funcţii în fostul regim.

    Nu înseamnă însă că legea nu mai are obiect, măcar simbolic: dacă un fost mahăr comunist sau turnător poate ajunge în continuare deputat sau preşedinte, măcar nu mai poate fi ministru sau şef de serviciu secret.

  • Reportaj: Călătorie cu maşina timpului

    “Nu prea-i asfalt pe-aici, să nu vă supăraţi, o să ne zguduim tot drumul.” Până să mă ia şoferul de la aeroportul internaţional din Chişinău, am fost mirat de faptul că bagajele de cală te aşteaptă afară, lângă avionul de 50 de locuri, fără să le mai iei din aeroport. În plus, aeronava ajunge până la câţiva metri de terminalul de sosiri, deci drumul până la ghişeul control paşapoarte se face pe jos. Din Chişinău, un aeroport de talia unui oraş de provincie din România, dar cel mai mare din Republica Moldova, poţi să zbori zilnic doar spre Moscova, Bucureşti şi München. “Încă sunt puţini cei care-şi permit să circule cu avionul”, spune Ion, iar statisticile îi dau dreptate. Un basarabean câştigă în medie puţin peste 150 de euro lunar, iar o plimbare pe străzile Chişinăului arată cel mai clar că sărăcia e cea care îi alungă pe cei mai mulţi către locuri mai prospere. PIB-ul republicii, situat la circa 4,5 miliarde de euro în 2011, este unul dintre cele mai scăzute din Balcani, iar datele Băncii Mondiale arată că o treime din acest indicator este generată de banii trimişi de locuitorii stabiliţi în afara ţării.

    Deşi magazinele au început să prindă iz occidental, majoritatea încă sunt construite pe formatul de butic, cu vânzătoarele stând la poveşti cu braţele încrucişate în aşteptarea de noi clienţi. Dacă o comparăm cu cea de la Bucureşti, mâncarea e mai ieftină la Chişinău, cam la jumătate din preţ, însă preţul carburanţilor e asemănător. Cu toate acestea, sunt mulţi cei care preferă să meargă la cumpărături în Transnistria, regiunea separatistă moldoveană, situată la nici două ore de condus. Regimul de la Tiraspol permite tranzitul moldovenilor cu bunuri şi produse alimentare, iar preţurile sunt suficient de atrăgătoare cât să-i determine să meargă săptămânal la cumpărături pe cei care au maşină sau chiar mai des pe micii comercianţi.

    Pe durata vizitei mele la Chişinău, Transnistria fusese recunoscută ca stat printr-o decizie a Curţii Supreme de Justiţie din Republica Moldova. Transnistria, susţinută din umbră de regimul de la Moscova, şi-a autoproclamat independenţa în 1990, însă nu este recunoscută nici astăzi de comunitatea internaţională. Decizia venea în contextul în care noul lider de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, ajuns de curând la putere, era pomenit în apelul public la transnistreni al preşedintelui Partidului Liberal moldovean, Mihai Ghimpu, pentru reunificarea Moldovei: “Puterea e în popor, nu în tancuri astăzi. Întotdeauna cei cu politici de felul cum este a lor faţă de Republica Moldova mizează pe frica oamenilor, pe toleranţa lor, pe manipularea cu piaţa, cu gazele, cu nu ştiu ce. Dar când un popor se ridică, nu-l poate opri nimeni”, spunea Ghimpu într-un interviu pentru Europa Liberă. Poporul moldovean este, după Ghimpu, unul care “înghite şi tace”, singura lui şansă fiind apropierea de Europa, însă semnalul trebuie să vină de la Chişinău: “Dar atât timp cât noi stăm cu capul ca struţul… Şi, din păcate, de 22 de ani e aşa, am încercat eu să îndrept capul şi nu ei, ai noştri primii mi-au tăiat capul”. Şeful liberalilor îşi exprima speranţa ca noul lider de pe Nistru să înţeleagă că nu există altă soluţie decât “unificarea malurilor.”

  • Obiecte de colecţie ale familiei Ceauşescu, scoase la licitaţie (GALERIE FOTO)

    Lotul central al licitaţiei este pictura “Scânteia”, de Constantin Artachino, realizată în 1951, care reprezintă o muncitoare citind ziarul şi are un preţ de pornire de 3.800 de euro. Lucrarea este menţionată în literatura de specialitate datorită temei sale de compromis, care i-a asigurat artistului accesul la Anuala realist-bolşevică de la Sala Dalles.

    Un stilou “Pilot Elite”, primit cadou de Nicolae Ceauşescu, cu ocazia vizitei oficiale în Japonia din 1975, este un alt obiect valoros scos la licitaţie. Confecţionat din bachelită, cu peniţă de aur, stiloul făcea parte dintr-o colecţie de instrumente de scris a dictatorului. Preţul de pornire este de 2.000 de euro. Stiloul se păstrează în cutia sa originală şi poartă inscripţia “Romania – Japan 1975”.

    Un preţ de pornire de 400 de euro are o casetă de bijuterii decorată cu sidef, care a reprezentat odată un cadou pentru Elena Ceauşescu. Atât stiloul, cât şi caseta de bijuterii, împreună cu alte obiecte inedite oferite spre vânzare – fotografii, cărţi, medalii şi decoraţii cu valoare istorică – au certificate eliberate de APPS, care atestă faptul că au aparţinut cuplului Ceauşescu. Licitaţia are loc la 26 ianuarie, la Athénée Palace Hilton.

    Artmark este o casă de licitaţii de artă înfiinţată în 2008. Până acum a organizat 45 de licitaţii de artă, care au pus în vânzare circa 4.000 de opere de artă şi obiecte de colecţie. Vânzările publice (prin licitaţii de artă) ale Artmark au crescut de la 5,5 milioane de euro în 2010 la 11 milioane de euro în 2011 – într-o piaţă a vânzărilor publice care a crescut de la aproximativ 8,3 milioane euro în 2010 la circa 14 milioane euro în 2011.

  • Vaclav Havel, fostul preşedinte al Cehiei, a decedat la vârsta de 75 de ani (VIDEO)

    Născut în 1936 la Praga, fost disident anticomunist, Havel a fost unul dintre liderii “revoluţiei de catifea” din 1989 în urma căreia s-a încheiat regimul comunist. A devenit primul preşedinte democratic ales al Cehoslovaciei, în perioada 1990-1992, şi primul preşedinte al Cehiei (1993-2003) după separarea paşnică a acesteia de Slovacia. I se atribuie meritul de a fi pus bazele intrării Cehiei în UE, iar aderarea la NATO a ţării sale s-a petrecut în timpul mandatului său prezidenţial, în 1999.

    “Adevărul şi dragostea trebuie să învingă minciunile şi ura”, este faimosul motto revoluţionar al lui Havel, după care spunea că s-a condus întotdeauna. A fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel pentru Pace. A fost unul dintre semnatarii Cartei 77, document de bază al disidenţei est-europene contra regimurilor comuniste şi un manifest al drepturilor omului remarcabil de îndrăzneţ pentru acea perioadă (ianuarie 1977), scris în semn de protest pentru arestarea membrilor unei trupe de rock. A fost arestat de multe ori pentru activitatea sa anticomunistă şi a petrecut patru ani în închisoare. Din detenţie datează una dintre cele mai cunoscute opere literare ale sale, “Scrisorile către Olga” (prima sa soţie).

    Mare fumător, Havel a avut probleme de sănătate în cea mai mare parte a vieţii. În urma unei intervenţii chirurgicale din 1996 pentru o tumoare la plămni a rămas cu dificultăţi de respiraţie, iar în 2009 a fost spitalizat din cauza unei infecţii la căile respiratorii.

    “Nu devii un activist al opoziţiei sau disident fiindcă îţi propui într-o bună zi să faci o carieră de disident”, mărturisea el într-un interviu acordat în urmă cu un an activiştilor iranieni de la Tavaana, o organizaţie a societăţii civile. “Acţiunile mele au fost motivate de teamă – teamă de conştiinţa mea, teama că dacă fac compromisuri, mă voi gândi ulterior la asta cu vinovăţie şi voi regreta. Aşa încât teama m-a călăuzit, mai ales după ocupaţia sovietică din 1968, când s-au petrecut marile epurări, au fost daţi oameni afară din slujbele lor şi toată lumea a fost silită să semneze declaraţii de adeziune faţă de noul regim”, evocă Havel, referindu-se la invazia sovietică din 1968, care a pus capăt “primăverii de la Praga” şi regimului reformator al preşedintelui Alexander Dubcek.

    Urmăriţi integral interviul: