BusinessMagazin

Blog

  • Toate tunurile catre PD

    Aflat in cadere de imagine in raport cu colegii democrati, PNL a incercat o revenire saptamana trecuta, cu cateva lovituri in care subtilitatea e destul de greu de ghicit. Mai intai, premierul Calin Popescu-Tariceanu a sugerat ca se indoieste de constitutionalitatea ordonantei de infiintare a DNA promovata de ministrul Monica Macovei.

     

    Si a facut-o dupa ce documentul a fost respins de Senat, anuntand ca Macovei are tema pentru acasa prezentarea unei analize asupra cazului la urmatoarea sedinta de Guvern. Ministerul Educatiei, condus de PD, a fost si el tinta criticilor PNL, care a discutat in Biroul Permanent un document unde erau reclamate „disfunctionalitati majore“ in activitatea acestui minister. In plus, premierul Tariceanu a profitat de nemultumirile exprimate de sindicatele din invatamant si i-a cerut public ministrului Hardau sa prezinte o informare pe aceasta tema in sedinta de Guvern.

     

    Liberalii au reusit saptamana trecuta sa-si consolideze puternic pozitia, prin lovitura din sedinta CSAT, cand au reusit sa blocheze strategia de securitate nationala initiata de Traian Basescu – mai mult o strategie de crestere a prerogativelor prezidentiale in dauna celor ale premierului – si l-au obligat pe acesta sa o supuna dezbaterii publice peste doua luni.

     

    In toata zarva, conferinta de presa in care fruntasul UDMR Frunda i-a acuzat pe colegii democrati ca pregatesc pe ascuns alegerile anticipate dupa raportul CE din 16 mai sau dupa 1 ianuarie 2007 nu a mai avut puterea sa promoveze ca tema de dezbatere publica. Cu toate dezmintirile liderului PD Emil Boc, Frunda a reusit sa spuna insa in gura mare ceea ce se zvoneste de multa vreme despre calendarul propriu al democratilor.

  • Armistitiul de la Cotroceni

    Dupa doua zile de intalniri cu partidele parlamentare, presedintele Traian Basescu a anuntat ca retrimite Parlamentului ordonanta de infiintare a DNA. Ecuatia urmatorului vot din Parlament se anunta acum schimbata, atata vreme cat votul anterior de respingere a DNA a fost infirmat in doua zile de toate partidele. Pana si PRM, care a contribuit hotarator la respingerea ordonantei, s-a rasucit la 180 de grade, dupa o intalnire inceputa extrem de jovial la Cotroceni, si a anuntat ca va vota pentru infiintarea DNA.

     

    Surpriza neplacuta pentru sustinatorii ordonantei ar putea veni insa chiar din sanul puterii: liberalul Teodor Melescanu a dat de inteles ca liberalii ar putea sa aiba rezerve fata de forma propusa de Guvern.

    Mai exact, Melescanu a sustinut ca colega sa de partid Norica Nicolai, membra a Comisiei juridice a Senatului, ar putea depune amendamente („o nota“, a venit rectificarea respectivei), care sa prevada numirea sefului DNA de catre CSM, ceea ce ar relua in spirit o propunere mai elaborata a PSD.

     

    Prin urmare, chiar daca social-democratii – care au reusit sa-si tensioneze relatiile cu socialistii europeni prin respingerea ordonantei DNA – vor da inapoi fata de pozitia initiala fata de ordonanta, exista premisa ca propunerea lor sa fie dusa mai departe de un liberal. Desi PSD a incercat sa minimalizeze criticile venite de la familia socialistilor europeni, faptul ca acestia din urma au anuntat un desant la Bucuresti luna viitoare – pentru a vedea lupta anticoruptie cu ochii lor – ii poate face pe colegii de partid ai lui Nastase si Mitrea sa-si schimbe opinia cand va veni momentul sa voteze pentru sau impotriva ordonantei privind DNA.

     

    Partidele au profitat de intalnirea cu presedintele pentru a abate discutia si catre alte subiecte, mai importante pentru agenda lor interna.

    Astfel, conservatorii l-au parat pe democratul Vasile Blaga ca a incercat sa le racoleze un deputat, liberalii au comentat schimbarea strategiei de securitate nationala, UDMR („minoritarii astia scandalagii“, cum i-a numit in gluma Basescu) i-a cerut presedintelui sa-si numeasca un consilier pentru minoritati, iar PRM i-a cerut sa faca rost de „cel putin zece mari gangsteri“ pe care sa-i aresteze in urmatoarele saptamani.

  • Iarasi despre TVA mai mare

    Dupa ce au reusit sa evite majorarea TVA in 2005 si 2006, autoritatile vorbesc din nou de posibilitatea modificarii TVA din 2007, o data cu introducerea noului Cod fiscal. Seful Comisiei de buget-finante din Senat, Varujan Vosganian, sustine ca decizia finala in aceasta privinta va fi luata dupa discutia cu comisarul pentru fiscalitate al Uniunii Europene (Dalia Grybauskaite, cea care se opusese acum cateva luni introducerii „taxei pe viciu“ la alcool si tutun), tinand cont ca Romania trebuie sa contribuie la bugetul UE cu 1,1 mld. euro, pe care nu e clar daca ii poate obtine cu actualul nivel de venituri fiscale.

     

    In rest, pentru TVA exista un proiect de lege speciala, care va introduce de la data aderarii la UE noi categorii scutite de la plata TVA (tranzactiile imobiliare si meditatiile acordate de profesori, serviciile publice postale), dar introduce sub incidenta platii TVA alte categorii (emisiunea si toate operatiunile cu obligatiuni, certificate, cambii si alte instrumente financiare, precum si prestarile de servicii efectuate de producatorii agricoli individuali). Deocamdata, singura certitudine, daca e sa credem in programul Ministerului Finantelor, e ca noul Cod fiscal va ajunge pe masa Guvernului la inceputul lui martie si va fi inaintat cat de repede Parlamentului.

  • Prin noi insine

    Dezbinati de dispute politice, parlamentarii s-au dovedit previzibil de uniti cand sa ia o decizie privind propria bunastare. Proiectul de statut al parlamentarului, refuzat la promulgare la sfarsitul anului trecut de presedintele Traian Basescu (la solicitarea sefilor PNL si PD), a trecut saptamana trecuta cu modificari minore si cu votul majoritatii celor care nu s-au abtinut.

     

    Ceea ce presa a interpretat drept un spirit de grup bine conservat, in randul celor vizati s-a vazut ca o reconfirmare a separatiei puterilor in stat si mai ales a „puterii Parlamentului“ (independentul Anghel Stanciu), in fata „animalului ala“ care „a sunat sa modificam legea“ (parlamentari anonimi citati de presa).

    Singurele concesii acceptate au fost ca parlamentarii au renuntat la pasaportul diplomatic pentru membrii familiei, la insigna si legitimatie dupa terminarea mandatului, insa si-au pastrat indemnizatiile tranzitorii si pensiile direct proportionale cu numarul de mandate.

    Votul din Parlament il obliga acum pe Traian Basescu sa promulge legea, ceea ce are toate sansele sa se intample daca nu se descopera intre timp vreun viciu de procedura.

     

    Daca alti politicieni au preferat sa accepte in tacere blamul care a urmat votului din Parlament, liderul liberal Emil Boc a incercat sa-si scoata partidul din conul de rusine generala printr-un discurs perfect demagogic. Dupa ce a clamat inaintea votului ca parlamentarii care voteaza statutul „nu mai au ce cauta in partid“, post factum Boc a anuntat ca PD va promova o ordonanta de urgenta care sa anuleze decizia din Parlament. Cireasa de pe tort a fost insa promisiunea liderului democrat ca, in cazul in care esueaza si acest demers, va pune la cale o initiativa cetateneasca prin care sa combata acea „sfidare la adresa opiniei publice si a celor ce isi pun sperantele ca clasa politica ii serveste“. 

  • Razboiul nervilor

    Iesit in premiera saptamana trecuta de pe usa DNA in calitate de urmarit penal, Adrian Nastase a dovedit ca are totusi nervii tari si ca este dispus sa profite la maximum de functia pe care o ocupa pentru a tergiversa demersul juridic care-l vizeaza. Daca ministrul justitiei nu gaseste, printr-un miracol, o alta metoda cu care sa deschida usile caselor familiei Nastase din Bucuresti si Cornu, ping-pongul cu cererea oficiala de perchezitie se anunta un meci de uzura pe care liderul PSD are foarte putine sanse sa-l piarda.

     

    Saptamana trecuta, de la conducerea Camerei Deputatilor, Nastase a blocat o data – pregatind apoi si recidiva – solicitarea ministrului Monica Macovei, prevalandu-se de interpretari proprii ale regulamentului Camerei si ale legilor. De altfel, dinspre tagma juristilor a si razbatut opinia ca perchezitia ar putea deveni caduca in cazul in care timpul scurs de la anuntarea si pana la efectuarea ei devine suficient pentru a diminua credibilitatea probelor (in cazul nostru, daca faimoasele termopane dispar din casa).

     

    Dosarul Zambaccian s-a imbogatit saptamana trecuta nu numai cu o disputa juridica, ci si cu alte doua nume citate – cel al fruntasului PSD Miron Mitrea si cel al  unui functionar din comertul exterior, fost consul general al Romaniei in Hong Kong, acuzat de procurori ca ar fi intermediat o serie de tranzactii ilicite pentru fostul premier. Vedeta ramane insa tot Adrian Nastase, pentru care liderul democrat Emil Boc a avansat deja o solutie radicala de detronare de la conducerea Camerei: modificarea legislatiei, astfel incat orice demnitar aflat in situatia de a fi supus urmaririi penale sa poata fi imediat suspendat sau demis din functie.

     

  • Europa sociala?

    Din punct de vedere electoral, socialistii din Parlamentul European au toate motivele sa fie multumiti: sindicalistii care au protestat la Strasbourg impotriva Directivei Bolkestein de liberalizare a serviciilor pe ansamblul UE au plecat acasa multumiti ca politicienii de stanga le-au aparat interesele.

     

    Conform votului europarlamentarilor, statele comunitare isi vor pastra posibilitatea de a decide ce servicii intra sub incidenta liberalizarii si pentru care vor fi impuse restrictii la accesul furnizorilor din strainatate, iar principiul tarii de origine, prezent in forma initiala a directivei (care insemna ca firmele care isi ofera serviciile intr-o alta tara a UE sunt supuse legilor si reglementarilor din tara lor de origine), a fost eliminat. Astfel incat domeniile nominalizate in textul adoptat de PE ca fiind teoretic deschise liberalizarii pot fie sa ramana restrictionate, fie sa ofere strainilor doar cateva nise pe o piata altfel blindata.

     

    De pilda, au fost excluse din text comunicatiile electronice, serviciile juridice, financiare sau de asistenta medicala, dar au fost pastrate serviciile de turism, consultanta, taximetrie, divertisment si publicitate, constructii, pompe funebre, precum si diversele servicii de intretinere si reparatii, unde s-a ilustrat deja faimosul personaj colectiv al instalatorului polonez.

     

    Scopul initial al directivei, acela de a impulsiona cresterea economica intr-o Uniune in cautare de solutii de relansare, unde 60% din economie se bazeaza pe servicii, s-a pierdut deci pe drum. Presedintele Comisiei Europene, José Durao Barroso, le-a replicat sindicalistilor care pledau pentru o „Europa sociala“, adica fara dumpingul salarial al instalatorului polonez: „E mai bine sa avem 20 de milioane de someri? Nu vad nimic mai social decat sa creezi locuri de munca“.

     

    Barroso a incercat astfel sa explice eroarea celor ce cred ca numarul de locuri de munca este fatalmente limitat intr-o economie si ca aparitia unor taximetristi sau instalatori noi pe o piata ii scoate din joc pe cei autohtoni, cand de fapt aceasta genereaza mai multa activitate economica. Caci Uniunea Europeana are nevoie in acest moment tocmai de mai multa forta de munca, nu de mai putina.

  • A nu se face diverse interpretari

    Prim-ministrul Calin Popescu-Tariceanu a cerut CSAT sa desecretizeze doua hotarari ale CSAT din 2002 si 2004, prin care era extinsa competenta SRI in privinta ascultarilor de telefoane si, respectiv, procurorii capatau dreptul de a emite mandate pentru ascultare.

     

    Desi era vorba de perioada vechii guvernari, fapt care ar fi oferit, in teorie, munitie proaspata pentru atac impotriva PSD pe un nou front, presedintele Basescu s-a opus cererii lui Tariceanu, motivand ca hotararile respective ale CSAT nu trebuie desecretizate, „pentru a nu se face diverse interpretari“. Traian Basescu a explicat ca prin desecretizare s-ar crea un precedent si a afirmat ca isi asuma raspunderea pentru mentinerea secretului, fiindca vrea sa protejeze CSAT ca institutie.

     

    Accentul in povestea cu desecretizarea a cazut insa inevitabil pe faptul ca omul cu propunerea a fost Tariceanu – or, orice interventie a lui Tariceanu intr-o asemenea chestiune e automat taxata drept o pledoarie in favoarea amicului sau Dinu Patriciu, unul din cei ale caror telefoane au fost ascultate in perioada 2003-2004.

  • Taramul contrastelor

    CABARET: O vacanta in Cuba nu este completa fara o seara la faimosul spectacol de cabaret „Tropicana Show“, la care un bilet de intrare poate ajunge pana la 80 de dolari, iar rezervarea trebuie facuta cu o saptamana inainte.

     

    IN FAMILIE: Havana este impanzita de restaurante specifice numite „paradas“ – de regula afaceri de familie, deschise la parterul caselor – cu cel mult zece mese, unde se servesc mancaruri traditionale.

     

    ISTORIE: Cuba este locul in care faimosul scriitor Ernest Hemingway si-a petrecut mai bine de 20 de ani si unde a scris doua dintre marile sale romane: „Batranul si marea“ si „Pentru cine bat clopotele“.

  • Fidelitate maxima

    Cuba – un spatiu scaldat in rom, animat cu muzica si dans si parfumat de aromele celor mai faimoase trabucuri din lume. O tara unde exista un adevarat cult pentru trabucuri, care sunt sarbatorite in fiecare an cu „fumuri“ si trambite, timp de o saptamana, la Festivalul international de la Havana.

     

    Despre Cuba se poate spune ca este o Mecca a iubitorilor de trabucuri, iar cea de a opta editie a festivalului care le este dedicat, programat sa se desfasoare in perioada 27 februarie – 3 martie, se anunta drept evenimentul de top al unei industrii care aduce Cubei 300 de milioane de dolari anual. O petrecere a iubitorilor de havane, la care isi dau intalnire toti cei care muncesc, traiesc si respira in parfumul lor unic.

     

    Pentru cubanezi, trabucul este mai mult decat un simplu produs al unei industrii cu 250.000 de angajati. E un obiect de arta, care se realizeaza manual, din cel mai bun tutun, dupa metode vechi de cateva sute de ani. Iar cubanezii au ceva experienta, daca ar fi sa dam crezare legendei care spune ca primul om care si-a facut un trabuc in Cuba, ruland tutun in niste frunze, a fost nimeni altul decat Cristofor Columb, in 1492, anul in care a pasit pe insula despre care spunea ca ofera „cel mai frumos peisaj pe care omul l-a admirat vreodata“.

     

    Festivalul se desfasoara pe parcursul a sapte zile si include, printre altele, seminarii, o vizita la o fabrica de trabucuri (pentru a vedea procesul de fabricatie) si la plantatiile de tutun. Participantii la editia de anul trecut, de exemplu, au vizitat „Real Fabrica de Tabacon Partagas“, unde lucreaza peste 200 de muncitori, in special femei, care trec in fiecare zi, timp de zece ore, printr-o rutina bine stabilita.

     

    Iar pentru a suporta mai usor programul zilnic de sortare, rulare, presare si taiere a tutunului, angajatilor li se citesc in fiecare dimineata cele mai importante stiri; „registrul“ se schimba la orele amiezii, cand este desemnata o persoana care le delecteaza cu lectura unor romane foileton. Restul timpului de lucru este animat cu muzica de la radio, totul culminand – in fiecare zi de joi – cu organizarea unor concerte sustinute de formatii traditionale cubaneze. La finalul zilei, fiecare muncitor poate pleca acasa cu doua trabucuri.

     

    Daca unii dintre el le folosesc pentru satisfacerea propriei pasiuni, altii prefera in schimb sa vada in ele o sursa de „rotunjire“ a veniturilor. Cele mai cunoscute marci de trabucuri cubaneze sunt Cohiba, Montecristo, Hoyo de Monterrey si Romeo y Julieta, al caror pret variaza intre 80 si 385 de dolari/cutie de 15 sau 20 de bucati.

     

    Punctul culminant al oricarui festival este cina de gala, care are loc in ultima seara, la care presedintele Fidel Castro este asteptat in fiecare an. Desi au existat momente (rare) in care nu a onorat invitatia, cina cu „El lider maximo“ este „cireasa“ de pe tortul celor sapte zile de sarbatoare. Ultima participare a lui Castro la aceasta cina a avut loc in 2001, an in care s-au sarbatorit faimoasele havane Cohiba, care au fost mult timp produse exclusiv pentru presedinte si apropiatii sai. Atunci, Fidel Castro a aparut la petrecere la doua ore dupa ceilalti invitati, asemeni unui star de la Hollywood, flancat de garzi de corp. Avand in vedere ca se sarbatorea Cohiba, prezenta garzilor chiar a dat savoare serii, pentru ca istoria acestei marci este strans legata de cea a „cerberilor“ presedintelui.

     

    Traditia orala spune ca, pe la mijlocul anilor ‘60, una dintre garzile de corp ale presedintelui fuma niste trabucuri a caror aroma i-au atras atentia cunoscatorului Fidel Castro. Curios, acesta a incercat unul si a fost atat de incantat incat a instituit un „monopol“ asupra lor. Cert este ca trabucurile Cohiba au fost accesibile fumatorilor din afara cercului prezidential abia din anul 1982.

     

    Dupa ce bliturile aparatelor de fotografiat s-au mai potolit, presedintele a inceput un discurs de 50 de minute, mult mai scurt decat monologurile de cateva ore care l-au consacrat. Publicul a fost delectat cu nelipsitele povesti savuroase despre americani, dar si despre modul in care „El Commandante“ a renuntat la trabucurile cubaneze pe care le-a fumat atatia ani. Desi a incetat sa mai fumeze havane inca din 1986, Castro nu rateaza nici o ocazie sa promoveze produsul emblema al Cubei. De altfel, el a recunoscut ca inca mai viseaza din cand in cand ca fumeaza un trabuc fin. „Nu toata lumea viseaza la lucruri interzise?“, s-a intrebat Castro, retoric, la finalul discursului sau.

     

    Pana una alta, desi in Cuba este interzis fumatul in locurile publice inchise, pe parcursul zilelor de festival se renunta la aceasta interdictie. Cina de anul trecut, desi nu a fost onorata de prezenta presedintelui, a meritat cei 1.400 de dolari, spun participantii. Evenimentul a inclus un spectacol cu acrobatii impresionante, un recital al lui Chucho Valdes, pianistul de jazz care a castigat un premiu Grammy, dar si un show oferit de faimosul dansator de flamenco Joaquin Cortes. Oaspetele de onoare a fost actorul britanic Jeremy Irons, un cunoscut amator de trabucuri, care s-a aflat pentru prima data in Cuba.

     

    Noaptea a culminat cu o licitatie de sase humidoruri (o cutie speciala in care se pastreaza trabucurile umede, pentru ca le asigura temperatura optima pentru conservare) semnate de insusi presedintele Castro. Pentru orice iubitor de trabucuri, autograful lui Fidel Castro este la mare pret, in special daca semnatura apare pe o cutie de trabucuri fine. Vedeta licitatiei a fost Cohiba Humidor, sculptat in aur, argint, bronz, mahon si marmura Carrara de catre sculptorul Raul Valladares, care s-a vandut contra sumei de 330.000 de dolari. Unul dintre humidoruri a ajuns chiar la un turist roman, care a fost dispus sa plateasca 55.000 de euro pentru cutia cu 150 de trabucuri. Puse cap la cap, licitatia a adus 530.000 de dolari la sistemul public de sanatate.

     

    Amatorii de trabucuri din Romania pot ajunge la editia de anul acesta a Festivalului de la Havana prin intermediul Exotic Travel, prima agentie de turism autohtona care are o oferta speciala in acest sens. „Este primul an cand organizam o excursie la Festivalul de Trabucuri din Havana, pentru ca am considerat ca segmentul Cuba reprezinta o perspectiva buna de afaceri“, spune reprezentanta agentiei, Irina Stancu. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Turismului, numarul turistilor care au vizitat Cuba anul trecut a crescut cu peste 13 procente.

     

    Cei 15 turisti romani care au platit pana acum cei 1.699 de euro pentru a participa la festival nu pot decat sa isi imagineze ce se va intampla, pentru ca in fiecare an „organizatorii incearca sa aduca ceva nou, surprinzator“, dupa cum spune Irina Stancu. Cheltuielile totale ale escapadei cubaneze pot ajunge la 3.000 de euro de persoana, in cazul in care optati pentru toate activitatile optionale din oferta. Dar merita fiecare banut, spun organizatorii, fie si numai pentru posibilitatea de a putea pufai un trabuc in apropierea lui „El lider maximo“.

  • Lasati Hamas sa se scufunde. Sau sa inoate singur

    Momentul poate deschide posibilitati noi, interesante, pentru o intelegere pe termen lung – sau un armistitiu – in relatiile israeliano-palestiniene. Are si potentialul de a aduce un haos complet. Se jongleaza cu grenade aici, asa ca, va rugam, fara miscari bruste.

     

    Si, de asemenea, sa nu ne amagim: Hamas este responsabil pentru violentele suicidale de nedescris impotriva civililor israelieni. Israelul ar avea dreptate sa spuna ca singura politica corecta fata de Hamas este astazi lupta pana la moarte.  Dar ar fi asta o masura desteapta in momentul de fata? Daca Israelul chiar vrea sa scape de Hamas sau macar sa-l vada dezarmat, singurii care pot face asta cu succes sunt palestinienii. Ei sunt cei care au votat Hamas – intr-un scrutin corect pe care presedintele Bush l-a cerut cu insistenta.

     

    Daca Hamas va esua in conducerea Autoritatii Palestinene, este crucial sa se vada ca a esuat pe mana sa – pentru ca nu s-a putut transforma pe sine dintr-un grupare terorista intr-un organism care sa livreze pace, securitate si o buna guvernare pentru palestinieni – si nu pentru ca Israelul si SUA nu i-ar fi dat nici o sansa.

    „Orice moment in care opiniei publice palestiniene ii este evident ca Hamas este fortat sa esueze va garanta ca urmatoarele alegeri vor produce doar o noua victorie a Hamas“, a spus sociologul palestinian Khalil Shikaki.

     

    Si, apropo, daca Hamas este impins spre esec, cine poate spune ca palestinienii vor mai fi vreodata capabili sa organizeze noi alegeri? Am putea avea un un haos prelungit. Din acest motiv, a argumentat Shikaki, atat Israelul cat si americanii ar trebui sa ramana deschisi la eventualitatea ca Hamas sa faca parte din guvernul palestinian de uniune nationala sub actualul presedinte Mahmoud Abbas – un membru moderat al Fatah, care agreeaza o pace cu Isreaelul.

     

    „Vrem sa oferim Hamas un context (palestinian – n.r.) in care sa inceapa sa-si modereze ideile – fara sa fie fortat de catre Occident si Israel“, a spus Shikaki. Daca Hamas se va schimba, o va face doar pentru ca trebuie sa se confrunte cu o realitate: ca poate obtine mult mai mult pentru palestinieni negociind cu Israelul decat luptand cu Israelul. Fiecare sondaj arata ca Hamas a castigat pentru ca palestinenii isi doresc mai multa securitate, mai putina coruptie si o guvernare mai buna – si nu un stat islamic. Liderii Hamas dau semnale ca stiu ca va trebui sa dea piept cu o ciocnire intre ideologia lor si nevoile de astazi ale palestinienilor.

     

    Dupa cum mi-a spus Farhat Assad, un purtator de cuvant al Hamas din Cisiordania: „Si noi intelegem ca politica nu se bazeaza doar pe principii. Ci si pe interese“. Cine stie daca ceva din toate astea e adevarat? Dar Israelul are un enorm interes sa testeze capacitatea Hamas de a evolua. Pentru ca daca Hamas mentine actuala incetare a focului, se concentreaza pe o mai buna guvernare si incepe sa sprijine tacit – dar nu formal – negocierile cu Israelul, beneficiul va fi enorm. Pentru prima data, toata „strada palestiniana“, Hamas si Fatah, vor fi reprezentate la negocieri, facand o intelegere cu Israelul cu atat mai legitima. 

     

    Dupa cum observa comentatorul politic Yaron Ezrahi, „israelienii obisnuiau sa spuna ca un inch (2,54 cm – n.r.) cedat de Likud-ul lui Sharon face cat un kilometru cedat de Partidul Muncii. Acum avem o situatie asemanatoare cu palestinienii. Orice intelegere cu Hamas valoreaza mult mai mult decat orice intelegere mult mai convenabila cu oameni care nu o pot pune in practica“.

     

    Israelul a fost obsedat sa faca OEP sa renunte la statutul sau, dar pana la urma asta nu a afectat cu nimic comportamentul lui Yasser Arafat. De aceea, indiferent de conditiile pe care le pune pentru a permite transferul de fonduri catre un guvern condus de Hamas sau pentru a negocia cu el, Israelul trebuie sa se intrebe: ce i-ar impresiona mai mult pe israelieni – daca Hamas ar recunoaste statul Israel astazi si ar canta Hatikva, imnul national al Israelului, sau daca ar mentine incetarea focului si procesul de negociere?

     

    Cred ca daca Hamas ar recunoaste Israelul astazi, asa cum cer unii israelieni, nici un israelian nu ar crede o iota. De ce ar face-o? Singurul mod in care israelienii ar crede vreo vorba a Hamas ar fi daca aceasta ar veni dupa o schimbare a actiunilor Hamas, nu inainte. Asadar este crucial ca Israelul, SUA si palestinenii sa nu se agate acum de vorbe. Hamas nu ar putea spune nimic care sa-i linisteasca pe israelieni, dar ar putea face mult mai multe „pe teren“ care sa aiba un impact imens mai tarziu. Acesta este – pentru moment – locul unde trebuie sa dea testul.

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 8 martie al BUSINESS Magazin.