BusinessMagazin

Tag: producatori

  • Guvernul estimează un consum energetic cu 1,1% mai mare decât în 2016

    „Practic, prin Programul aprobat astăzi, a fost stabilit nivelul stocurilor de combustibili în vederea producerii de energie pe care producătorii trebuie să îl asigure până la data de 15 noiembrie anul curent, dar şi necesarul de volum de apă din lacurile de acumulare”, se arată în comunicat.

    Ministerul Energiei precizează că la estimarea nivelului stocurilor de combustibili, respectiv la elaborarea Programului au stat prognozele realizate de Comisia Naţională de Prognoză şi Dispecerul Energetic Naţional, precum şi cele ale Administraţiei Nationale de Meteorologie şi ale Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor. „După analiza tuturor informaţiilor livrate de aceste instituţii, a fost luată în calcul pentru iarna 2017-2018 o creştere medie a consumului de energie electrică de 1,1% faţă de Programul de iarnă anterior (2016-2017)”, precizează ministerul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Până unde merge prostia umană: au cerut producătorilor SĂ READUCĂ coloranţii artificiali în produsele pe care le mănâncă zi de zi: “Nu mai au acelaşi gust”

    Cerealele nu mai au acelaşi gust fără culorile artificiale – cel puţina acesta e mesajul pe care l-au primit din partea consumatorilor cei de la General Mills, producătorul cerealelor Trix.

    Cei de la General Mills au decis să elimine coloranţii artificiali în 2016, dar plângerile venite de la clienţi i-au făcut să ia în calcul reintroducerea chimicalelor.

    Potrivit investorplace.com, compania va produce, începând din octombrie, o gamă numită Classic Trix; astfel, clienţii se vor putea bucura din nou din substanţele chimice cu care au crescut.

    În vreme ce General Mills aduce înapoi coloranţii artificiali, majoritatea companiilor se luptă pentru a elimina majoritatea elementelor nocive din alimentele comercializate.

  • 13 ani de Business Magazin: Electronice made in Romania. Cine sunt romanii care concureaza cu Apple si Amazon

     
    Sa produci electronice nu pare tocmai simplu. Cativa oameni de afaceri romani nu s-au lasat insa descurajati si au pornit acum mai multi ani pe acest drum – fabrica netbookuri, tablete PC sau navigatoare GPS in China si finiseaza in Romania. N-au reinventat roata, dar fac bani frumosi din asta.

    Undeva la marginea Shenzhenului, un fost sat pescaresc transformat dupa investitii de 30 de miliarde de dolari intr-unul dintre cele mai mari centre de productie ale Chinei, cativa localnici lucreaza de zor pe o plantatie de ceai. De la distanta se vad doar palariile conice din paie, spalacite din cauza soarelui, presarate din loc in loc printre frunzele de ceai. Pe marginea plantatiei stau aliniate o puzderie de biciclete colorate, in fata unei fabrici de produse dispozitive electronice care ajung inclusiv in magazinele de la noi. In ultimul deceniu, in zona au rasarit precum ciupercile dupa ploaie zeci sau chiar sute de astfel de fabrici ce lucreaza pentru firme din toata lumea, inclusiv pentru nume mari precum Apple.

    “Nu sunt cinci fabrici intr-un loc, ci mai degraba o aglomeratie de vreo suta”, incearca Alexandru Dragoiu, unul dintre putinii oameni de afaceri care produc si comercializeaza electronice sub brand romanesc, sa dea o dimensiune productiei din orasul industrial. In anumite parti ale orasului, fabricile in care se face aproape orice, de la haine si pana la mobilier, se intind cat vezi cu ochii, insa cele mai multe sunt cele care fac pe banda rulanta produse electronice si IT. “Shenzhen este deja un soi de Mecca a electronicelor”, continua el, iar ritmul de dezvoltare al orasului este ametitor. Dragoiu a avut suficient timp sa remarce transformarea, pentru ca merge acolo de doua ori pe an, inca din 2000, cu prilejul targurilor dedicate producatorilor de electronice, care atrag cu fiecare editie zeci de mii de oameni din toate colturile lumii.
    Asemenea lui, alti cativa oameni de afaceri romani se indreapta spre Shenzhen in fiecare aprilie si octombrie, cand au loc aceste targuri, pentru a vedea noutatile din industrie si eventual pentru a semna noi contracte.

    E un maraton care dureaza cam zece zile, patru pentru rupt pantofii printre standuri, iar restul pentru vizite la fabricanti cu care deja lucreaza, dar si la altii potentiali. “Ma intalnesc mereu acolo cu Lucian Peticila, desi in tara nu luam deloc legatura”, spune Dragoiu despre un alt producator, cu precadere de telefoane mobile dual SIM, care a lansat la sfarsitul anului trecut si o tableta PC. Asa si-au inceput practic afacerea mai toti cei care aduc astazi pe piata produse sub brand romanesc. E drept, productia dispozitivelor se face in intregime in China, iar nume precum E-Boda, Evolio, Allview sau Serioux suna mai degraba englezesti sau frantuzesti, dar faptul ca oamenii de afaceri din spatele acestor marci sunt romani, iar decizia lor de a porni un astfel de business sustine intr-un fel sau altul economia de aici, prin locurile de munca generate si dezvoltarea unor afaceri adiacente, nu poate fi ignorat.

    “Ajung in China o data sau de doua ori pe an. Aleg modele de produse, le personalizez pana la cel mai mic detaliu, negociez preturi si ma intorc acasa”, explica si Liviu Nistoran (42 de ani) motivul vizitelor sale, concretizate in livrari de produse sub numele Evolio. Trece in decurs de o saptamana pe la toate cele cinci fabrici cu care lucreaza – doua pentru navigatoare GPS, una pentru tablete, una pentru cititoare de carti electronice si ultima pentru echipamente multimedia, printre care si laptopuri. Si-a ales producatorii de-a lungul timpului, pentru ca nu tot ce se fabrica acolo este si bun, din contra, majoritatea dispozitivelor sunt de proasta calitate, iar cei dispusi sa bata palma cu o fabrica de acolo fara sa vada in prealabil o mostra pot avea surprize foarte neplacute.

    Liviu Nistoran a inceput sa cocheteze cu ideea unor electronice sub marca proprie prin 2006. Dupa ce a condus companii precum Avenir Telecom sau Net Com, s-a concentrat tot mai mult pe Televoice, firma sa de distributie de produse IT&C. A inceput sa produca sub brandul Evolio navigatoare GPS, intr-un moment in care cererea era in crestere si ocupa astazi locul cinci pe piata. “Erau insa probleme. Producatorii mondiali aveau lipsuri din punctul de vedere al hartilor pentru Romania si nici aplicatiile software nu erau personalizate pentru consumatorii de aici”, spune omul de afaceri. Fostul sef al Autoritatii de Reglementare in Comunicatii s-a orientat atunci spre fabricanti din Coreea, pentru ca in China productia de astfel de electronice inca nu era bine inradacinata, hartile le-a luat de la Suncart, iar aplicatiile software de la Nav & Go din Ungaria, proprietara softului iGo. A vandut in total zeci de mii de navigatoare, dintre care in jur de 15.000 estimeaza doar pentru anul acesta dintr-un total de aproximativ 70.000, cate sunt estimate sa fie vandute in intreaga piata in 2011. Nistoran estimeaza ca in jur de 11.000 vor fi Evolio si restul Navigon, brand cu care a semnat recent un contract de distributie.

  • Cronică: În aşteptarea unui film mai bun

    Despre ce este vorba: după câteva misiuni mai puţin reuşite, bodyguardul Michael Bryce (Reynolds) este angajat pentru a transporta un martor-cheie pe nume Darius Kincaid (care se întâmplă să fie şi un criminal notoriu, interpretat de Samuel L. Jackson) de la Londra la Amsterdam. Pericolele aşteaptă însă la tot pasul, iar cei doi trebuie să ”navigheze„ traseul în siguranţă. Fără prea multe filme la activ, regizorul Patrick Hughes nu pare să aibă ca punct forte zona tehnică; cu toate acestea, se descurcă destul de bine cu prezentarea ambelor personaje principale, creând o anumită legătură – slabă, ce-i drept – între protagonişti şi spectatori. Scenele de acţiune sunt bine executate, chiar dacă efectele speciale sunt de multe ori folosite în exces. Asta face, de altfel, diferenţa între regizori: dacă ne gândim la modul în care George Miller (regizorul seriei Mad Max) abordează scenele explozive, nu prea există termen de comparaţie cu ceea ce a improvizat Hughes.

    O altă problemă pe care am remarcat-o e prezenţa continuă a efectului de blur: multe din obiectele din spate se văd înceţoşat, pentru a scoate în evidenţă imaginea din prim-plan. E o tehnică ce merge folosită de câteva ori, în momentele importante ale filmului, dar nu tot timpul. Nici ritmul nu e unul foarte alert: prima parte a filmului dezvoltă povestea şi o tot dezvoltă. De-abia în partea a doua, când lucrurile se derulează puţin mai repede, putem spune că urmărim un film de acţiune. Prea puţin şi prea târziu.

    Dincolo de toate criticile, ceea ce ţine filmul în viaţă e combinaţia dintre Jackson şi Reynolds, care depăşesc schema de poliţist bun – poliţist rău şi preferă o interpretare sinceră, adaptată scenariului oarecum simplist. Veţi mai regăsi în film actori precum Gary Oldman, Alan McKenna sau Salma Hayek; sincer, nu prea înţeleg cum au acceptat toţi să joace în The Hitman’s Bodyguard. Probabil că toate scenariile bune de la Hollywood au fost cumpărate de HBO.

    În concluzie, The Hitman’s Bodyguard e un film care nu va rămâne în memoria cinefililor; e o producţie uşoară, de vară, potrivită pentru o zi de duminică atunci când aveţi de pierdut două ore.

    Nota: 6/10

     

  • Invenţia care poate DISTRUGE producătorii de îmbrăcăminte pentru copii: hainele care cresc odată cu copilul

    Ryan Yasin este designer şi s-a folosit de cunoştiinţele sale de inginerie aeronautică pentru a dezvolta haine care cresc odată cu copilul. 

    Hainele sunt realizate dintr-o ţesătură ce se extinde astfel încât un bebeluş ar putea purta mai mulţi ani aceleaşi haine. Această realizare i-a adus lui Yasin premiul pentru design James Dyson, ce recunoaşte şi recompensează soluţiile imaginative de design la probleme globale.

    Tânărul a realizat materialul utilizând principiile ştiinţifice învăţate în urma studiilor de ingineri aeronautică, după ce a remarcat lipsa durabilităţii produselor de îmbrăcăminte din industrie şi fiind frustrat de cât de repede nepoţii lui schimbau hainele datorită ritmului rapid de creştere al copiilor, notează The Guardian.

    Hainele sunt impermeabile şi reciclabile şi potrivite pentru copii cu vârstele cuprinse între 3 luni şi 3 ani. Majoritatea copiilor cresc atât de repede în primii doi ani de viaţă încât schimbă 7 mărimi, potrivit unui studiu realizat de Aviva. De asemenea, părinţii britanici cheltuiesc, în medie, 2000 de lire sterline pe haine pentru copii până la vârsta de trei ani. Pe lângă costul ridicat şi durata limitată a vieţii, producţia în masă a articolelor de îmbrăcăminte pune presiuni asupra mediului prin deşeuri, consumul de apă şi emisiile de carbon.

    Până acum, Yasin a creat 500 de prototipuri de haine şi plănuieşte să folosească cei 2000 de dolari, primiţi drept premiu, să continue discuţiile cu investitorii şi să dezvolte afacerea. El speră ca hainele să ajungă pe rafturile magazinelor din Marea Britanie în următoarele luni.

    Nu a dezvăluit încă un preţ pentru produsele sale, dar a declarat că are de gând să păstreze un preţ competitiv.

  • Invenţia care poate DISTRUGE producătorii de îmbrăcăminte pentru copii: hainele care cresc odată cu copilul

    Ryan Yasin este designer şi s-a folosit de cunoştiinţele sale de inginerie aeronautică pentru a dezvolta haine care cresc odată cu copilul. 

    Hainele sunt realizate dintr-o ţesătură ce se extinde astfel încât un bebeluş ar putea purta mai mulţi ani aceleaşi haine. Această realizare i-a adus lui Yasin premiul pentru design James Dyson, ce recunoaşte şi recompensează soluţiile imaginative de design la probleme globale.

    Tânărul a realizat materialul utilizând principiile ştiinţifice învăţate în urma studiilor de ingineri aeronautică, după ce a remarcat lipsa durabilităţii produselor de îmbrăcăminte din industrie şi fiind frustrat de cât de repede nepoţii lui schimbau hainele datorită ritmului rapid de creştere al copiilor, notează The Guardian.

    Hainele sunt impermeabile şi reciclabile şi potrivite pentru copii cu vârstele cuprinse între 3 luni şi 3 ani. Majoritatea copiilor cresc atât de repede în primii doi ani de viaţă încât schimbă 7 mărimi, potrivit unui studiu realizat de Aviva. De asemenea, părinţii britanici cheltuiesc, în medie, 2000 de lire sterline pe haine pentru copii până la vârsta de trei ani. Pe lângă costul ridicat şi durata limitată a vieţii, producţia în masă a articolelor de îmbrăcăminte pune presiuni asupra mediului prin deşeuri, consumul de apă şi emisiile de carbon.

    Până acum, Yasin a creat 500 de prototipuri de haine şi plănuieşte să folosească cei 2000 de dolari, primiţi drept premiu, să continue discuţiile cu investitorii şi să dezvolte afacerea. El speră ca hainele să ajungă pe rafturile magazinelor din Marea Britanie în următoarele luni.

    Nu a dezvăluit încă un preţ pentru produsele sale, dar a declarat că are de gând să păstreze un preţ competitiv.

  • APMGR – „În timp ce statul român presa producătorii să finanţeze cheltuielile cu medicamente prin taxa clawback (…), la CNAS aceşti bani erau furaţi”

    „Am avertizat autorităţile de ani de zile că sistemul de sănătate din România se îndreaptă către o criză fără precedent. Am vorbit de efectele negative ale taxei clawback asupra pacienţilor şi industriei şi am luptat împotriva lipsei de transparenţă a statului român în ceea ce priveşte cheltuielile cu medicamentele”, a adăugat acesta. 

    Companiile membre ale APMGR au cerut încă din 2015 un audit independent la CNAS, inclusiv transparentizarea modului de calcul al taxei clawback, dar aceste solicitări au fost ignorate. Producătorii de medicamente au fost obligaţi să plătească sume pe care nu le pot verifica şi au existat multe cazuri în care companiile au contestat aceste cifre în justiţie şi au şi câştigat. În plus, deşi APMGR a demonstrat clar că taxa clawback a ajuns la un nivel nesustenabil pentru producătorii de medicamente generice şi medicamentele ieftine sunt cele mai afectate de această taxa şi dispar de pe piaţă, demersurile lor au fost ignorate de autorităţi, conform reprezentanţilor APMGR. 

    În cazul unei decizii finale a justiţiei în cazul fraudei de la CNAS, producătorii de medicamente generice vor acţiona în justiţie CNAS şi pe cei vinovaţi pentru a-şi recupera prejudiciul. „Nu putem acceptA şi nu putem fi de acord cu furtul, am deveni pur şi simplu părtaşi la aceste fapte. Din păcate, companiile mai pot recupera prejudiciul, pacienţii care au dispărut, nu,” a adăugat Mihai.

    APMGR susţine că este nevoie că şi instituţiile statului român, Guvernul, Ministerul Sănătăţii, să acţioneze de urgenţă, altfel vor lăsa impresia că sunt complicii celor care au fraudat românii, mai spun reprezentanţii. Prin urmare, APMGR solicită Guvernului să dispună de:

    •          Un audit independent la CNAS pentru a se verifică folosirea banului public, inclusiv prin verificarea şi transparentizarea datelor folosite în calculul taxei clawback;

    •          Suspendarea imediată a plăţii taxei clawback pentru medicamentele generice, pentru a se asigura că medicamentele esenţiale pentru milioane de pacienţi, rămân pe piaţă, iar locurile de muncă din industria locală sunt păstrate. APMGR reaminteşte că medicamentele generice sunt în general medicamente cu preţ redus, medicamente folosite în special de bolnavii cronici, de cei în vârstă, şi se adresează unor arii terapeutice de baza precum: boli cardiovasculare şi digestive, cancer, boli ale sistemului nervos central şi ale aparatului respirator. 

    Coform CEGEDIM, 60% din cele peste 2.300 de medicamente care riscă să dispară de pe piaţă în perioada următoare sunt medicamente sub 25 de lei. Multe din acestea sunt produse în România, de producători români, care produc exclusiv generice. O taxa pe vânzări de 30%, care se adaugă unei politici a celui mai mic preţ dintr-un coş de 12 ţări de referinţă, care se adaugă obligaţiei medicamentului generic de a fi la maximum 65% din preţul medicamentului inovativ al cărui generic este, combinată cu fraude în instituţii fundamentale ale sistemului de sănătate, nu poate să ducă decât la catastrofă pentru pacienţi şi faliment pentru industrie.

  • Guvernul nu renunţă la supraacciza la carburanţi. Tudose: Va fi o decizie implementată în toamna aceasta

    ”Supraaciza la carburanţi va fi o decizie implementată în toamna aceasta, dar încă se negociază cu producătorii. (…) Atunci când ea a fost scoasă, odată cu celebra taxă de stâlp, la pompă nu s-a văzut nicio îmbunătăţire, iar atunci a fost scoasă pentru a uşura povara fiscală pe cetăţeni şi dacă tot nu s-a uşurat, să o punem la loc, că măcar din banii ăia facem un spital. Nu am scos-o ca să se îmbogăţească distribuitorii”, a declarat premierul Mihai Tudose.

    El a mai spus că dacă preţurile vor creşte la pompă, redevenţele vor fi majorate, afirmând că acest lucru se poate întâmpla după ce vede ”comportamentul celor din piaţă”.
     

    Citeşte cotinuarea pe www.mediafax.ro

  • Tânăra de 31 de ani care a creat o AFACERE UNICĂ în România cu care face sute de mii de euro

    Licitaţia pe gunoaie nu este o glumă, ci o veritabilă afacere. Antreprenoarea Adela Lazăr a construit o platformă unde cei care doresc să cumpere deşeuri îi pot oferta pe cei care vând. 

    Companiile care pun pe piaţă produse în tot soiul de ambalaje trebuie să dovedească an de an că reciclează o pondere tot mai importantă din deşeurile pe care le generează. Altfel, plătesc amenzi.

    Adela Lazăr are 31 de ani şi este creatoarea platformei online deşeuriambalaje.ro. Ea a sesizat anul trecut o oportunitate de afaceri apărută în urma modificării legii 249/2015 anul trecut. Conform legii, acum companiile îşi pot îndeplini individual ţintele de reciclare prin achiziţia şi reciclarea altor deşeuri decât cele proprii. ”Înainte, companiile îşi putea îndeplini ţinta de reciclare doar cu propriile produse. Acum, poate să-şi îndeplinească această ţintă cumpărând deşeuri de la firme de salubrizare, colectori, reciclatori, staţii de sortare“, spune Adela Lazăr.

    Prin reciclare, atât consumatorii cât şi companiile pot avea un impact pozitiv asupra mediul în care trăim şi asupra societăţii. Autorităţile au impus companiilor să recicleze minimum 55% din greutatea ambalajelor puse pe piaţă într-un an. Până nu demult, companiile pasau această obligaţii unor organizaţiilor care se ocupau de asta. Din iunie 2016, producătorii au posibilitatea să cumpere deşeuri şi să le recicleze pentru a-şi atinge ţintele, astfel încât să nu fie amendate.

    Platforma conectează direct producătorii şi importatorii care pun bunuri ambalate pe piaţă, cu firmele care se ocupă de reciclate şi colectare, cei care deţin deşeuri de ambalaje pentru care pot oferi trasabilitate. Tânăra se află la prima experienţă antreprenorială, având o carieră de aproape 10 ani în waste management; a lucrat de-a lungul timpului în mai multe companii de salubritate din România, iar din 2014 este expert independent al Comisiei Europene la Bruxelles ”pe zona de reciclare şi pentru infrastructură de mediu“, după cum explică ea însăşi.

    Companiile producătoare sau importatorii au obligaţia legală să prevină producerea deşeurilor de ambalaje şi să le refolosească, în urma reciclării. Astfel, Lazăr a sesizat oportunitatea şi a realizat o platformă electronică prin intermediul căreia producătorii pot cumpăra deşeuri pentru reciclare, iar colectorii le pot vinde. Totul se face pe sistemul de licitaţii. ”Am creat un spaţiu virtual în care să punem toţi actorii la masă, adică producătorii şi importatorii care au ţinte de îndeplinit şi cei care deţin deşeurile. Ei pot interacţiona virtual într-un spaţiu transparent, pornind de la un preţ stabilit“, spune Lazăr.

    O licitaţie este deschisă, în mod normal, cinci zile, dar se poate întinde şi pe zece zile. Apoi vânzătorul şi cumpărătorul sunt puşi în contact şi se realizează dosarul de trasabilitate. ”Noi nu doar îi punem faţă în faţă, ci le oferim şiservicii de suport. Fiecare tranzacţie se încheie cu un dosar de trasabilitate, iar fiecare dosar este verificat de una din echipele noastre. Dacă o companie doreşte, poate să mandateze o echipă de-a noastră pentru tranzacţionare, fie că este vorba de vânzare sau cumpărare“, spune antreprenoarea.

    La momentul scrierii articolului erau 62 de licitaţii active, cu o cantitate totală de 1.470 de tone; de la lansarea platformei până în prezent s-au încheiat 974 de licitaţii, reciclându-se astfel aproape 17.000 de tone de deşeuri. Valoarea  medie a tranzacţiilor realizate până acum pe platformă se situează între 13,6 milioane de lei (2,9 mil. euro) şi 17 milioane de lei (3,7 mil. euro), cu un preţ mediu pe tonă de 800-1.000 de lei, conform Adelei Lazăr.

    Pentru a fi acceptat pe platformă, un producător sau importator trebuie să plătească o taxă de membru de 300 de euro pe şase luni ”care-i oferă posibilitatea să liciteze oricând în acest interval asttfel încât să-şi îndeplinească ţintele“, dar şi un comision de 5,7% pe tranzacţie finalizată cu succes. Potrivit calculelor Business Magazin, asta înseamnă că până acum au fost percepute comisioane de câteva sute de mii de euro, între 170.000 şi 210.000 euro de la momentul în care platforma a devenit activă. În momentul de faţă sunt 250 de conturi validate pe platformă, dintre care majoritatea (220) sunt producători sau importatori, iar 30 sunt vânzători. ”Aşteptăm să treacă un an calendaristic, să tragem linie şi să vedem rezultatele. Afacerea e sustenabilă. În ce priveşte nivelul taxelor şi comisioanele, serviciile noastre ne plasează cu 20% sub alte organizaţii cu aceeaşi activitate.“

    În cazul vânzătorilor, spune tânăra antreprenoare, ”avem proceduri prin care se verifică documentele care sunt solicitate, se fac verificări în teren, se evaluează amplasamentul, dotările tehnice. Nu acceptăm firmele care nu trec prin acest audit“, spune Adela Lazăr; ea mărturiseşte că s-a creat o listă de aşteptare pentru accesul pe platformă. Procesul de acceptare durează câteva zile.

    Acum, piaţa de tranzacţionare a deşeurilor este dominată de zece companii, care au dreptul să îndeplinească ţinte de reciclare; producătorii le pot transfera lor această responsabilitate. Eco-Rom Ambalaje, una dintre cele mai mari companii de preluare responsabilitate, a avut o cifră de afaceri de 46,2 milioane de lei (peste 10 milioane de euro) în 2016. Platforma deseuriambalaje.ro are o cotă de piaţă de 5% în momentul de faţă, iar ţinta este ca anul viitor să ajungă la 10%.

  • APIA: Livrările de autovehicule noi înregistrează o creştere de 12,5% în primele 7 luni din acest an

    În România, vânzările de autoturisme realizate în primele şapte luni din 2017 au fost, ca şi în anii precedenţi, susţinute de achiziţiile realizate de către persoanele juridice, ponderea

    acestora din total fiind de 65% (35% persoane fizice). „Comparativ cu primele 7 luni din 2016, este de remarcat faptul că au crescut atât ponderea, cât şi volumul achiziţiilor realizate de către persoane fizice: ponderea, de la 28% la 35%, iar volumul, cu 44% (procent mult superior creşterii generale a pieţei la 7 luni, respectiv +15,5%).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro