BusinessMagazin

Tag: Germania

  • TAXĂ pentru şoferii străini care circulă pe autostrăzile Germaniei. Care va fi cuantumul acesteia

    Potrivit unui proiect de lege prezentat vineri de Ministerul Transporturilor, posesorii de maşini înmatriculate în Germania vor putea deduce costul noii taxe din taxa pe care o plătesc pentru autovehiculele deţinute.

    Intenţia de a taxa nerezidenţii care circulă pe autostrăzile din Germania a fost anunţată încă de anul trecut. Introducerea taxei a fost una dintre condiţiile impuse de Uniunea Creştin Socială pentru a sprijini actuala coaliţie guvernamentală condusă de Merkel.

    “Se poate vedea că suntem fideli condiţiilor descrise în tratatul pentru formarea coaliţiei. Şoferii germani nu vor fi împovăraţi suplimentar”, a declarat vineri Merkel într-o conferinţă de presă la Berlin.

    Potrivit ministrului Transporturilor Alexander Dobrindt, “suprataxa pe infrastructură”, aşa cum este denumită noua taxă, va aduce venituri anuale la buget de până la 3,7 miliarde de euro.

    Cu toate acestea, costurile cu implementarea proiectului, estimate la 195 de milioane de euro, precum şi returnările de taxe pentru şoferii rezidenţi, în valoare de 3 miliarde de euro, fac ca cifra finală să fie mult mai mică, de doar 500 milioane de euro pe an.

    Contactaţi de Bloomberg, oficialii UE au declarat că este prea devreme să se pronunţe în privinţa unei posibile încălcări a normelor europene de către Germania.

    “Va trebui să analizăm textul final al legislaţiei”, a declarat Helen Kearns, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene.

    Germania este unul dintre pionierii autostrăzilor. În prezent, lungimea totală a reţelei de autostrăzi (Autobahn) depăşeşte 12.900 de kilometri. Autobahn, care deseori nu are limitări de viteză, a creat o cultură a automobilismului, ajutând BMW, divizia Mercedes-Benz a grupului Daimler şi brandurile Audi şi Porsche ale Volkswagen să domine piaţa maşinilor de lux.

  • Povestea lui Fritz Hoffmann, fondatorul gigantului elveţian Roche

    Fritz Hoffmann s-a născut în 1868, în oraşul Basel, într-o familie de manufacturieri şi comercianţi importanţi din industria textilă. În 1885 a început un stagiu de ucenicie la o bancă din Yverdon-les-Bains, iar patru ani mai târziu, un altul la farmacia Bohny, Hollinger & Cie. din Basel.

    În 1891 s-a mutat la Londra, iar în 1892, la Hamburg, unde a lucrat pentru compania G. Lipman & Geffcken, perioadă în care a trăit şi marea epidemie de holeră. Pentru a se proteja împotriva infecţiei, tinerii angajaţi ai companiei germane beau mari cantităţi de coniac, folosind coajă de portocală pentru a îmbunătăţi gustul acestuia.

    Această experienţă l-a inspirat ulterior pe Fritz Hoffmann să adauge aromă de portocală siropului de tuse amar Thiocol, realizând astfel produsul de succes Sirolin. În 1893 s-a întors în Basel, unde tatăl său cumpărase cu echivalentul a 200.000 de euro o parte din compania producătoare de medicamente din plante Bohny, Hollinger & Cie. Superiorii lui Fritz Hoffmann, nemulţumiţi de stilul dinamic al tânărului de a face afaceri, au propus ca el să preia conducerea micii fabrici aflate pe Grenzacherstrasse, Basel, pe propria răspundere.

    Avea 26 de ani când a preluat conducerea fabricii alături de chimistul companiei, Max Carl Traub. Astfel, la începutul anului 1884, s-a născut Hoffmann, Traub & Co., noua firmă care denumea mica fabrica dintre Rin şi Grenzacherstrasse şi care avea ca obiect de activitate producţia de extracte din plante, tincturi, alifii, pastile, firnis din ulei de in şi  ceară pentru podele.

    În 1895, Fritz Hoffmann s-a căsătorit cu Adele La Roche, iar la scurt timp s-au născut şi fiii lor, Emanuel şi Alfred. În 1896, Max Carl Traub a părăsit compania. Hoffmann a avut ideea de a face marketingul internaţional al produselor, astfel că, încă din 1897, când niciunul dintre produse nu avea succes, a stabilit subsidiare ale companiei în Italia şi Germania, pentru a-şi atinge scopul. În 1898 afacerea a fost recapitalizată, iar în acelaşi an compania a lansat pe piaţă primul produs de succes.

    Siropul a devenit rapid un bestseller datorită talentului de marketing al lui Hoffmann. În 1904, compania a lansat şi produsul pentru inimă Digalen, iar în 1909, calmantul Pantopon, acestea fiind două dintre cele mai importante inovaţii medicale ale perioadei respective.

    În 1912, grupul se extinsese deja în nouă ţări. Creşterea companiei s-a oprit însă în perioada Primului Război Mondial, ca efect al faptului că Roche se afla pe ”lista neagră„, atât în Franţa, cât şi în Germania, din cauza conexiunilor internaţionale ale companiei. Izbucnirea Revoluţiei Ruse din 1917 a lovit însă mai tare în afacerile lui Hoffmann, ţinând cont că Rusia era cea mai importantă piaţă pentru companie. După pierderea acesteia, compania a avut nevoie de o infuzie mare de capital.

    Ajutorul a venit din partea băncii Basler Handelsbank, condusă de cumnatul lui Hoffmann. Compania a fost restructurată şi transformată într-o companie cu răspundere limitată în 1919. Toate aceste evenimente au afectat sănătatea lui Hoffmann, a cărui stare s-a înrăutăţit dramatic din 1919; el a murit în 1920, la 52 de ani. Managementul companiei a fost preluat de dr. Emil Christoph Barrell, care fusese angajat pe postul de chimist în companie în 1896 şi care devenise în 1899 şeful Roche Germania.

    Barrell a schimbat strategia companiei, astfel că în 1920 au cumpărat primul produs sintetic, somniferul Allonal, iar în 1933 a cumpărat procesul de sintetizare a vitaminei C descoperit de Tadeusz Reichstein şi a început să realizeze producţia în masă a produsului, eveniment care a marcat începutul dedicării totale a companiei pe metodele de sinteză chimică. Anul trecut, F. Hoffmann-La Roche, care realizează operaţiuni la nivel global prin două divizii, de farmacecutice şi diagnostice, a ajuns la venituri de 46,7 miliarde de euro, profit operaţional de 17,9 miliarde de euro şi 85.000 de angajaţi.

  • Românul de 35 de ani care a dezvoltat BMW Seria 1, maşina cu vânzări anuale de 5 miliarde de euro

    Thomas Ebner lucrează de aproape un deceniu pentru BMW şi are biroul la sediul central din München.  Vorbeşte limba română cursiv şi spune că revine în ţară de cel puţin trei-patru ori pe an. „Este vorba de familie, de prieteni, de legături care s-au păstrat. Contactul cu România nu s-a rupt.” Thomas Ebner s-a născut la Timişoara în 1978 şi a plecat din ţară împreună cu familia în 1994, cu puţin înainte de a termina liceul. A terminat şcoala în Germania, iar ulterior s-a angajat la unul dintre cei mai cunoscuţi constructori auto germani, BMW. Acum are dublă cetăţenie, română şi germană.

    „Am plecat cu un an şi jumătate înainte să termin liceul în România, iar studiile le-am terminat în Germania. După liceu am urmat Facultatea de Economie şi Tehnologie din Reutlingen, în apropiere de Stuttgart”, povesteşte Thomas Ebner. În cadrul BMW AG, la München, timi-şoreanul a început să lucreze permanent în 2003, la aproape zece ani de când a ajuns în Germania. De ce a ales BMW? „Am ales BMW dintre ceilalţi constructori auto deoarece este cu adevărat o companie care este fan al automobilelor, este mai multă pasiune aici decât la alţii şi asta m-a atras încă de la primul contact cu firma. Toţi colegii cu care am lucrat încă la început, chiar şi cei de la logistică, erau pasionaţi de produsul final şi de performanţele acestuia”, povesteşte Thomas Ebner. Ascensiunea sa în companie a venit pas cu pas, iar din 2008 a preluat o poziţie de management cu responsabilitate foarte mare – funcţia de product manager pentru Seria 1. Managerul de origine română este acum product manager pentru Seria 2 în cadrul BMW AG şi a preluat dezvoltarea noului model, Seria 2, de anul trecut. Constructorul german a decis lărgirea gamei de modele, iar trecerea de la Seria 1 Coupé la o nouă generaţie s-a realizat prin lansarea noii Serii 2.

    „Atunci când am început să lucrăm la o nouă generaţie a Seriei 1 Coupé nici nu ne-am gândit că se va schimba numele şi din Seria 1 Coupé va deveni Seria 2. Pe parcursul dezvoltării am observat (alături de o echipă bine motivată) şi am vrut să arătăm că putem construi o maşină sport compactă şi dinamică. Plecând de la această idee toată echipa a fost motivată nu doar să îndeplinească cererile, ci şi să le depăşească”, explică Ebner.

    Seria 1, proiect coordonat de Thomas Ebner, a înregistrat anul trecut vânzări de aproape 214.000 de maşini, fiind al treilea cel mai bine vândut model al gamei BMW după Seria 3 şi Seria 5, iar acum Seria 2 vine să completeze aceste vânzări. „La început ne-am propus să lansăm a doua generaţie şi să îmbunătăţim produsul din punct de vedere economic, pentru a reduce consumul de combustibil, să-l facem mai matur şi puţin mai mare. Plecând de aici, produsul a crescut şi din punct de vedere sportiv şi totul a fost îmbunătăţit, de la design la modul cum se conduce şi se simte maşina. Pe parcursul dezvoltării ne-am depăşit în tot ce ne-am propus. Faptul că se numeşte Seria 2 nu a fost o provocare mai mare în sine, deoarece noi am pornit de la aceeaşi idee. De la început s-a evidenţiat ca un model separat deoarece vine cu un design diferit”, a spus Thomas Ebner.

    Urmând cursurile unei facultăţi tehnice, aproape de sediile centrale ale Porsche şi Mercedes-Benz din Stuttgart, a avut încă din primii ani primele contacte cu industria auto. În timpul studiilor a lucrat inclusiv la câţiva furnizori, dar şi la Porsche. În 2001, a plecat în Statele Unite, unde a fost implicat într-un proiect logistic, tot în legătură cu BMW. A stat în Statele Unite aproape opt luni şi a lucrat pe partea de logistică de piese şi after-sales.

  • Istoria banilor: Evul Mediu şi ascensiunea băncilor

    Evul Mediu a fost o perioadă în care moneda s-a diversificat, fiecare regat folosind propriul sistem monetar. Monedele bizantine şi-au păstrat puterea de circulaţie, cele create de Constantin cel Mare, milliarense, siliqua şi solidusul, la mijlocul secolului al IX-lea apărând, pe lângă monedele plane şi unele concave (skeyphate). Lumea medievală a folosit drept etalon, pe rând, dinarul, grosul şi talerul, dar statele germane au adoptat pfenigul, care în Anglia a devenit penny.

    Perperul a fost emis de împăratul Alexis I, în cadrul unei mari reforme monetare, în anii 1092 – 1093. Moneda a fost bătută până la finele domniei lui Andronic al III-lea, în 1328. În secolul XII statele germane scot piese noi, aşa numitele bactreate – bani de tinichea, foarte subţiri, care foşneau. În secolul XIII în Anglia apare sterlingul, monedă din argint, în Austria creiţarul (cu o cruce – kreutz – pe revers) iar la Florenţa florinul, de aur. Cruciadele şi sumele importante de bani necesare finanţării acestora au constituit un stimul pentru sistemul bancar european.

    În jurul anului 900 în China apar banii de hârtie, iar în 960 emisiunile de bancnote au devenit regulate. Rezultatul nu este greu de ghicit: inflaţie, cămătărie, dar şi primul tratat despre monetărie, al împăratului Hung Tsun (1149). Banii de hârtie sunt folosiţi şi de Imperiul Mongol, care după 1230 includea şi China. în următoarea sută de ani hârtia devine ban în India, Japonia şi Persia. După 1400 putem vorbi deja de hiperinflaţie – o bancnotă cu o valoare nominală de 1000 de monede ajunge să valoreze numai trei.

    Europenii află despre banii de hârtie de la Marco Polo, care a trăit în China între 1275 şi 1292.

    În 1355 Nicole Oresme, cel mai important economist al Evului Mediu publică De Origine Natura Jura et Mutationibus Monetrum, unde face conexiunea dintre cantitatea de metal preţios aflat în circulaţie şi valoarea banilor. În 1370 Oresme devine consilier al regelui Charles V al Franţei.

    Din 1400 încep să apară băncile, la Barcelona şi la Genoa în timp ce la Florenţa este legalizată modificarea dobânzilor.
    1440 însemnă inventarea tiparului, de către Gutenberg. Tiparniţa este modificată, printre alţii şi de Leonardo da Vinci, pentru a putea fi folosită la producerea banilor, cu 200 de ani înainte de apariţia primelor bancnote în lumea occidentală.

    Cincisprezece ani mai târziu chinezii renunţă la banii de hârtie, după 500 de ani de folosire a acestora. La baza deciziei pare a sta inflaţia.

    Pentru europeni urmează perioada marilor descoperiri geografice – America, drumul spre India, conchistadorii în America de Sud – iar dezvoltarea comercială care a urmat acestora a fost cât se poate de benefică dezvoltării sistemului financiar.

  • Cum a ales fiecare stat designul pentru moneda europeană

    Grecia a ales pentru unitate o cucuvea, o reproducere a celei gravate în secolul V î H pe moneda ateniană de patru drahme. Ultima sosită în zona euro, dar bătând cea mai veche monedă din lume – drahma – Atena a făcut astfel referinţă şi la personajul mitologic ce şi-a dat numele continentului – tânăra Europa răpită de Zeus împodobeşte moneda de 2 euro.

    Italia a instalat pe monede cele mai mari talente şi cele mai glorioase dintre epoci: de la Colosseum şi “Proporţiile ideale ale corpului uman” de Leonardo la “Naşterea lui Venus” de Botticelli.

    În acelaşi registru, Austria şi Spania au reţinut în metal monumente ale Vienei (catedrala Saint-Etienne, Belvedere), faţada catedralei Saint-Jacques de Compostelle şi chipul lui Miguel de Cervantes, autor al universalului “Don Quijote de la Mancha”.

    Alte ţări au ales să îşi afişeze suveranitatea: cele trei Benelux, cele mai puţin creative, şi-au reprezentat monarhii pe toate monezile: regina Beatrix a Olandei, regele belgian Albert II şi Marele Duce Henri de Luxembourg.

    Spaniolul Juan Carlos, simbol al tranziţiei democratice a anilor 1975-1981, este ilustrat pe monedele de 1 şi 2 euro, în timp ce Portugalia a ales să scoată la lumină secolul al XII-lea al independenţei sale, cu sigiliile regale de la 1134 (primul din istoria sa), 1142 şi 1144.

    Germania a imprimat pe 1 şi 2 euro vulturul său tradiţional, Franţa a păstrat-o pe tânăra Marianne iar galica Irlandă nu a renunţat la harpa celtică. Austria a făcut apel şi la “datoria ecologică”, cu cele trei flori ale Alpilor: floarea de colţ, genţiana şi ciuboţica cucului.

    Pentru a întreţine continuitatea cu monedele naţionale, Germania, Franţa şi Finlanda au reprodus binecunoscutele motive: ramura de stejar, semănătoarea sau leul heraldic.

    Austria a fost cea care a făcut alegerea cea mai simbolică deşi în detrimentul notorietăţii: moneda de 2 euro o prezintă pe Bertha von Suttner, prima femeie care a primit, în 1905, premiul Nobel pentru Pace.

  • Grevă la Lufthansa. Ce zboruri spre şi din Bucureşti vor fi afectate

    Sindiactul piloţilor din cadrul Lufthansa a anunţat o grevă pentru zborurile de lung curier, marţi, 21 octombrie, imediat după greva prevăzută pentru luni după-amiază pe liniile interne. Greva urmează să afecteze circa 2100 de zboruri şi peste 200.000 de pasageri.
    Ce zboruri din şi spre România vor fi afectate:

     

    Sosiri în Bucureşti
    – LH1422 20. Octombrie 2014
    20:20 Frankfurt 23:35 Bucureşti
    – LH1418 21. Octombrie 2014
    10:15 Frankfurt 13:30 Bucureşti
    – LH1420 21. Octombrie 2014
    13:45 Frankfurt 17:05 Bucureşti
    – LH1654 21. Octombrie 2014
    15:40 Munich 18:35 Bucureşti
    – LH1422 21. Octombrie 2014
    20:25 Frankfurt 23:40 Bucureşti
    – LH1418 22. Octombrie 2014
    10:15 Frankfurt 13:30 Bucureşti

     

    Plecari din Bucureşti
    – LH1419 20. Octombrie 2014
    14:10 Bucureşti 15:40 Frankfurt
    – LH1423 21. Octombrie 2014
    06:05 Bucureşti 07:35 Frankfurt
    – LH1657 21. Octombrie 2014
    06:40 Bucureşti 07:45 Munich
    – LH1419 21. Octombrie 2014
    14:10 Bucureşti 15:40 Frankfurt
    – LH1421 21. Octombrie 2014
    18:15 Bucureşti 19:50 Frankfurt
    – LH1423 22. Octombrie 2014
    06:05 Bucureşti 07:35 Frankfurt
     

     

  • Mâna fiscului european va deveni şi mai lungă

    Decizia statului Luxemburg, care va permite ca legislaţia europeană să devină compatibilă cu standardele OECD de transparenţă fiscală internaţională, face ca Austria să rămână singurul stat UE care mai permite unui cetăţean comunitar să deschidă un cont bancar în altă ţară membră fără ca autorităţile din ţara de origine a clientului să fie informate.

    Ministrul austriac de finanţe Hans Joerg Schelling a spus însă că ţara sa are nevoie de mai mult timp pentru pregătirea tehnică a sistemului, dar că va renunţa şi ea la regulile actuale privind conturile bancare în 2018. “Reglementările în materie de secret bancar sunt moarte, iar schimbul automat de informaţii va fi aplicat în forma sa cea mai largă”, a declarat Algirdas Semeta, comisarul european pentru fiscalitate, citat de Financial Times.

    Semeta a precizat că UE ar putea semna până la finele anului şi acorduri bilaterale cu paradisuri fiscale ca Monaco, Elveţia sau Liechtenstein. Legislaţia care va obliga toate ţările UE la schimbul automat de informaţii privind conturile bancare deschise de străini a fost iniţial blocată timp de peste şase ani de ţările europene cu reputaţie de paradisuri fiscale, însă a fost finalizată după ce Luxemburg şi Austria au acceptat să nu i se mai opună.

    Potrivit New York Times, acordul politic privind transparenţa financiară urmează să fie semnat până la sfârşitul anului în curs şi va obliga toate autorităţile fiscale din ţările UE să divulge celorlalte o serie mai mare de informaţii privind conturile şi finanţele personale ale clienţilor băncilor. În prezent, schimbul de informaţii este limitat la dobânzile pentru conturile de economii, însă de la anul va acoperi şi veniturile din salarii, comisioane, produse de asigurări, pensii şi proprietăţi.

    Din 2017, categoriile vizate se vor extinde la dividende, câştiguri de capital şi alte venituri. Fraudele fiscale şi evitarea prin mijloace legale a plăţii taxelor de către cetăţenii şi companiile europene costă UE anual cca 1.000 mld. euro, conform estimărilor Comisiei Europene.

  • Vladimir Putin şi Angela Merkel au în continuare “divergenţe serioase” pe tema Ucrainei

    “Există în continuare divergenţe serioase privind geneza conflictului intern ucrainean, precum şi cauzele profunde a ceea ce se întâmplă în acest moment”, a declarat purtătorul de cuvânt pentru agenţiile de presă ruseşti.

    Preşedintele rus Vladimir Putin a avut o întrevedere cu cancelarul german Angela Merkel joi seara târziu la Milano, în Italia, în cadrul summitului euro-asiatic Asem.

    “În cursul acestei întrevederi prelungite (de două ore şi jumătate) şi detaliate, Putin şi Merkel au verificat minuţios punerea în aplicare a acordurilor semnate la Minsk” la 5 septembrie, care au permis instaurarea unui armistiţiu – încălcat în mod repetat – în estul Ucrainei între separatişti şi forţele loiale Kievului, a precizat Peskov.

    Tot în cadrul summitului Asem, preşedintele rus se va întâlni, pentru prima oară de la sfârşitul lui august la Minsk, cu omologul său ucrainean Petro Poroşenko, ce acuză Moscova că susţine separatiştii din estul Ucrainei.

    Aceasta va avea loc în prezenţa mai multor lideri europeni, între care Angela Merkel, preşedintele francez François Hollande, premierul britanic David Cameron şi cel italian Matteo Renzi, precum şi a liderilor UE Jose Manuel Barroso şi Herman Van Rompuy.

    Merkel a avut deja o întrevedere, joi, cu Poroşenko. Cei doi lideri au deplâns faptul că numeroase puncte, acceptate de cele două părţi în cadrul acordurilor de la Minsk, nu au fost puse în aplicare pentru a permite o încetare a focului completă, potrivit unei surse guvernamentale ucrainene.

     

  • Boris Billich: Mercedes-Benz este singurul brand premium care creşte în România

    Boris Billich este cel de-al doilea german care vine la conducerea reprezentanţei locale a Daimler, în ultimii opt ani. Predecesorul său, Michael Grewe, a condus compania atât în perioada de creştere 2007-2008, cât şi în anii de scădere, dar noul director a intrat în companie pe un nou trend ascendent al pieţei.

    În primele opt luni ale acestui an, Mercedes-Benz a fost singurul brand premium dintre cele trei mari germane care a crescut, avansul punctat fiind de peste 17% la aproape 1.500 de autoturisme, în timp ce BMW a scăzut cu 2% la 1.100, iar Audi şi-a micşorat numărul de maşini noi înregistrate cu 11% la 890 de unităţi, potrivit Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV). Creşteri au mai punctat şi cei de la Land Rover, de 20%, sau Volvo, de 13%, dar volumele acestora sunt sub cele înregistrate de cei trei constructori germani.

    „Segmentul premium este stabil anul acesta datorită nouă. Nu este însă o situaţie neaşteptată. În ultimii ani, vânzările de maşini premium pe piaţa locală au crescut mai repede decât piaţa sau au crescut în timp ce piaţa scădea. Acest lucru trebuia să se oprească la un moment dat, altfel s-ar fi ajuns la o piaţă dominată de segmentul premium, ceea ce nu se poate.

    De asemenea, programul Rabla a fost reînnoit, iar piaţa a fost puternic susţinută de acest program, în timp ce nimeni nu cumpără un Audi sau un Mercedes-Benz prin acest program. Astfel, situaţia este explicată atât de un stimul extern, programul Rabla, cât şi de evoluţia normală a pieţei“, explică Boris Billich.

    Poate continua creşterea în condiţiile actuale pe segmentul premium, având în vedere că acesta stagnează, în timp ce înmatriculările de autoturisme noi per total urcă cu 25%?
    „Dacă ne uităm la cota segmentului premium, aceasta este mai mare acum decât era în 2008. Dar este şi o tendinţă ce va continua în viitor. România devine tot mai bogată, economia locală creşte mai repede decât media europeană, desigur, cu suişuri şi coborâşuri, dar per total creşte, ceea ce înseamnă că per total clienţii caută şi îşi permit maşini mai noi, mai performante şi mai bune. În următorii 10-15 ani România se va putea compara cu Italia din punctul de vedere al cotei segmentului premium din piaţa totală“, a subliniat Billich. În Italia, cele trei mărci germane, alături de ceilalţi jucători din segmentul superior, au reprezentat în primele nouă luni ale anului aproape 15% din piaţă, potrivit datelor ANFIA, în timp ce pe piaţa locală acestea reprezintă circa 13%.

    În România anului 2007, ultimul an de creştere înregistrat de piaţa locală, Audi, BMW şi Mercedes-Benz înregistrau cumulat o cotă de piaţă de 2,5%. Anul trecut, conform datelor Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA), tot cele trei mărci au ajuns să reprezinte 11% din total piaţă autoturisme, în condiţiile în care brandurile premium au revenit încă din 2010 şi 2011 pe plus, pe o piaţă ce continuă să scadă puternic, la valori comparabile cu cele de la finalul anilor ’90.

    Pe de altă parte, Mercedes-Benz a reuşit să crească în acest an pe piaţa locală, în timp ce BMW şi Audi au scăzut, prin lansarea de noi modele, pe noi segmente. „Creştem pentru că avem modele atractive pentru clienţi, pentru că în urmă cu doi ani am demarat reînnoirea gamei Mercedes-Benz şi avem cea mai «sexy» gamă din segmentul premium, pornind de la A-Klasse şi CLA sau GLA, ce ne-au deschis uşa către clienţi noi. Spre exemplu, la segmentul SUV-urilor compacte, BMW şi Audi nu au avut un concurent pentru X1, respectiv Q3, iar acum au prin GLA. Lucrăm împreună cu toate diviziile, inclusiv cea financiară, pentru a oferi cea mai bună ofertă“, a spus şeful Mercedes-Benz România.

    Tot anul acesta constructorul german a venit şi în România cu noul V-Klasse, limuzina-van a mărcii, ce preia elemente de lux de la E şi S-Klasse şi le combină cu polivalenţa unui van. „V-Klasse reprezintă combinaţia ideală între o limuzină şi un vehicul de familie, mai ales în weekenduri şi când se merge în vacanţă. Foarte util este atunci când mergem în ţară la dealeri deoarece putem avea şedinţele în spate. Desigur, nu este o alternativă la S-Klasse, dar pentru companii cu businessuri prin România reprezintă o alternativă“, a spus Billich. Tot pe un nou segment a fost lansat şi AMG GT, coupe sportiv ce concurează direct cu Porsche 911.

  • Au renunţat la tot ce aveau şi au plecat timp de 20 de ani în jurul lumii – GALERIE FOTO

    Gunther Holtorf a pornit, alături de soţia sa, la bordul unui Mercedes Benz într-o aventură care ar fi trebuit să dureze 18 luni.  Bărbatul plănuia să traverseze Africa, un continent care îl fascina. Gunther şi-a trimis maşina în deşertul Sahara cu vaporul şi a început prima parte a călătoriei sale. I-a luat însă mai bine de cinci ani să traverseze toată Africa la bordul maşinii sale.

    Următorul pas a fost călătoria în America de Sud şi America Centrală, după care maşina a fost trimisă cu vaporul în Australia şi în Asia. În total, germanul a parcurs 884.000 de kilometri.