“Situatia prin care trecem este de necrezut!” Asa incepe Radu
Furnica discutia cu BUSINESS Magazin. Nu e un raspuns la o
intrebare anume, este doar o declaratie rece si taioasa, cu atat
mai alarmanta cu cat vine din partea unui om care, in general, se
fereste in aparitiile publice sa se plaseze in tabara pesimistilor.
Tonul discutiei ce a urmat si scenariul conturat de Furnica s-au
potrivit perfect cu vremea din acea dupa-amiaza ploioasa de inceput
de octombrie.
Cel mai mult se arata socat Furnica de amploarea blocajului din
piata. “Este foarte simplu sa castigi atunci cand piata te ajuta,
insa acum, cand lucrurile nu mai merg bine, actionarii nu se
gandesc sa schimbe managementul, ci prefera sa stea deoparte si sa
vada cum le scad afacerile, gasind managerilor scuza ca in asemenea
conditii economice nimeni n-ar putea avea rezultate prea bune”,
spune el. Or, ce ar trebui sa faca actionarii este ca tocmai acum
sa investeasca in schimbare. Pe de o parte, atitudinea actionarilor
este de inteles – le e greu sa creada ca pot gasi manageri care
sa-i ajute sa creasca atunci cand toata piata scade. In plus,
firmele de executive search nu sunt deloc ieftine, iar in multe
bugete nu si-au mai gasit locul anul acesta activitatile de
recrutare.
Numeroase companii au inceput sa practice preturi de dumping, in
speranta ca vor gasi astfel clienti si, mai mult decat atat, sa
apeleze la metode de recrutare care s-ar potrivi mai degraba pentru
pozitii de entry level sau, cel mult, de specialisti, cum ar fi
site-urile sau portalurile de recrutare online. “Multe firme au
disparut si mai multe au ajuns sa se vanda pe 1.000 de euro pentru
un proiect si in curand este posibil sa dispara si ele”, apreciaza
head-hunterul.
Unii dintre cei vizati de omul de afaceri ar putea sa spuna ca au
fost nevoiti sa faca aceste compromisuri pentru a supravietui si ca
aceasta ar fi noua valoare reala a tarifelor, in conditiile in care
rulajul lichiditatilor disponibile a devenit foarte limitat.
Practic, piata de executive search a ajuns la valoarea din 2006,
aproximativ 3,8 milioane de euro. Pentru a intelege cat de mare a
fost scaderea, sa facem comparatia cu anii de gratie 2007-2008,
cand afacerile companiilor ajungeau la 7,6, respectiv 8 milioane de
euro pe an. Angajatorii recrutau masiv pentru toate posturile de
management, iar head-hunterii castigau nu doar prin volumul de
proiecte, ci si datorita faptului ca salariul managerilor era mai
mare, iar recrutorii erau platiti procentual, in functie de acest
indicator.
Acum, scaderea uriasa nu vine doar din faptul ca au fost sensibil
mai putine proiecte in ultimii doi ani, dar si din cauza ca banii
incasati de companiile de recrutare au fost mai putini, ca urmare a
deciziilor de a-i plati mai modest pe managerii angajati.
“Sfarsitul anului va marca o perioada de 24 de luni in care noi nu
am avut niciun proiect de recrutare in servicii financiare, desi
aici erau cei mai mari clienti ai nostri. In 2008, 65% din
veniturile noastre erau din servicii financiare”, mentioneaza
Furnica, referindu-se la firma fondata de el, LDS. Desi nu a
compensat pierderea venita din sectorul financiar, presedintele LDS
a mentinut afacerea prin proiecte in industrie, bunuri de larg
consum sau energie. Are nevoie, la fel de mult ca oricine
altcineva, de lichiditati constante, in conditiile in care
costurile companiei se ridica la 40.000 de euro in fiecare luna. De
altfel, Furnica este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai scumpi
head-hunteri din piata, onorariile ridicandu-se la o treime din
salariul brut anual al persoanei recrutate prin intermediul
LDS.
Totusi, fata de anul trecut, considerat dezastruos, piata cunoaste
usoare tendinte de crestere in 2010, cu aproximativ 1,3 milioane de
euro. Accentul cade pe “usoare”, fiindca numarul schimbarilor la
nivel de top management este pana acum foarte mic. Mihai Ghyka a
revenit la conducerea Bergenbier, Kraft Foods si-a schimbat
directorul general, noul sef fiind indianul Gerard Chandran, iar la
Ursus a venit tot un expat, Gary Whitlie, cu experienta
internationala in industria berii.
Chiar daca piata de recrutare la nivel de top management ar
putea cunoaste si in anii urmatori cresteri, acestea vor fi foarte
mici. In consecinta, costurile tinute in frau raman o recomandare
la fel de valabila, intrucat vremurile bune raman deocamdata de
domeniul trecutului. “Daca peste cinci ani vom atinge din nou
nivelul din 2008, eu voi fi mai mult decat multumit”, declara Radu
Furnica. Chiar daca orizontul de timp invocat pare mai degraba
inspaimantator pentru cei ce spera intr-o redresare mai rapida,
estimarea are temei, avand in vedere ca volumul de proiecte de
executive search si salariile din 2008 erau rezultatul unei
explozii a pietei si al unui context economic care este putin
probabil sa se repete curand.
Tot intr-un orizont similar de timp vede Furnica si eventualitatea
de a-si vinde compania, din nou eligibila in ochii investitorilor,
dupa ce parteneriatul LDS cu Korn/Ferry s-a incheiat. Omul de
afaceri isi evalueaza compania la 10 milioane de euro, insa spune
ca ar putea obtine mult mai mult atunci cand piata isi va reveni,
asa ca, pentru moment, prefera sa mai astepte venirea
investitorului si a ofertei porivite. Nici sa cumpere nu ar fi
interesat, intrucat o achizitie in acest sector nu inseamna decat o
achizitie de capital uman, iar acum Furnica nu vede pe nimeni in
piata cu care ar putea incheia un parteneriat.
Cu toate acestea, oferte sunt, probabil, destule la nivelul
pietei. Companiile infiintate in urma cu trei-patru ani si care au
prins valul cresterii economice stau acum pe margine si au ajuns in
pragul falimentului. Pentru ele, cel mai bun lucru care s-ar putea
intampla ar fi sa primeasca o oferta de parteneriat, insa pana acum
niciuna dintre companiile importante nu s-a aratat interesata de
extindere.
