| | Profit net | Cifra de afaceri |
| 2003 | 2,05 mil. | 196,94 mil. |
| 2004 | 11,22 mil. | 249,60 mil. |
| 2005 | 22,74 mil. | 472,05 mil. |
| 2006* | 31,07 mil. | 317,57 mil. |
*Cifre valabile la finalul primului semestru
Pentru un executiv care conduce doi giganti din industria auto – unul in Franta, celalalt in Japonia – si care incearca sa isi extinda influenta asupra unui al treilea, General Motors din America, anosta suburbie Boulogne-Billancourt a Parisului este cam maximul de teren propriu la care poate spera. La cartierul general al Renault din Boulogne-Billancourt, Carlos Ghosn – probabil cel mai laudat CEO din lumea auto, uns de unii drept mantuitor al industriei – pare a fi, in mod straniu, in defensiva. In ciuda reputatiei lui de aur, companiile lui Ghosn – Renault si partenerul sau, Nissan Motor – nu par sa se simta prea bine in momentul de fata, lucru pe care seful lor il recunoaste. Cred ca Nissan e departe de potentialul pe care il are, spunea recent Ghosn intr-unul din putinele interviuri date dupa ce s-a intalnit cu directorul executiv al General Motors (GM), Rick Wagoner, dupa insistenta uvertura de la inceputul verii. Pana acum, anul asta a fost foarte frustrant.
Cat despre Renault, spune Ghosn, muncim din greu, dar n-o sa vedem practic nici un rezultat pana vara viitoare, cand cateva noi modele comandate de el vor fi disponibile. Cu rivalii europeni aflati inaintea sa, Ghosn a pronosticat o perioada aspra pentru producatorul francez.
O intelegere cu GM va depinde de mai multe decat de schimbarile de la Renault si Nissan. Motivatia lui Ghosn pentru extinderea aliantei este ca ar putea genera sinergii imense – de la achizitii comune si pana la transfer de tehnologie -, asa cum s-a si intamplat deja intre actualii parteneri. Cu aceste dureri de cap, sustin unii experti, Ghosn nu ar trebui sa-si mai ia in carca inca una. S-ar intinde prea mult, spune Garel Rhys de la Universitatea Cardiff din Tara Galilor. Problemele de la Nissan sunt nimic in comparatie cu problemele de la GM. Negociatorii GM si ai Renault-Nissan sunt in linie dreapta dupa trei luni de discutii de principiu. Se crede ca discutiile s-au concentrat in principal pe doua elemente: primul, daca Nissan ar putea prelua fabricile vacante ale GM din SUA si al doilea, daca e posibil un schimb de experienta in privinta anumitor modele.
Criticilor care spun ca se intinde prea mult, Ghosn le raspunde: Eu sunt CEO-ul, numit de actionari. Daca ei nu sunt multumiti, trebuie sa suport consecintele. Voi face tot posibilul ca sa demonstrez ca organizatia asta functioneaza.
Poticnelile de la Nissan au o semnificatie sporita, spun analistii, pentru ca Ghosn va aduce la GM acelasi truc pe care l-a aplicat la Nissan, pe care l-a salvat de la ruina financiara, dupa ce a preluat compania in 1999. Revigorarea Nissan – pe care a reusit-o prin reducerea despagubirilor la disponibilizare si inchiderea de uzine in Japonia – a facut din el un erou, o potentiala solutie pentru toate suferintele producatorilor auto din lume.
Dupa ce a pus la punct Nissan, totusi, lui Ghosn ii vine greu sa-si sustina cresterea. Profitul operational al companiei a scazut cu 26% in perioada aprilie-iunie; vanzarile de vehicule au scazut cu 6%, la 826.000 de bucati. Nissan, care s-a mandrit multa vreme cu calitatea produselor sale, a suferit probleme la controlul calitatii, inclusiv o rechemare in service a sedane-urilor Altima fabricate la uzinele sale din America.
In vreme ce i-a salvat sute de milioane de dolari, alianta cu Renault nu a garantat succesul Nissan. La fel, revitalizarea Renault s-ar putea dovedi greu de atins. Cu toate ca problemele sale sunt mai putin serioase decat erau cele pe care le avea Nissan, Renault are o imagine stearsa, o piata locala in stagnare si mai putine puncte evidente de unde se pot taia costurile. Profitul sau operational a scazut cu 37% in prima jumatate a lui 2006, in vreme ce vanzarile au scazut cu 3,2%.
Renault a invatat multe de la Nissan. La fabrica de asamblare din Douai, nordul Frantei, partile importante din procesul de fabricatie sunt luate de la Nissan – la fel, regimul de training al muncitorilor.
Exista aici o sincera apreciere – chiar daca se simte o urma de ironie galica – pentru contributia Nissan la afacerile grupului Renault. Ne-am dat seama ca, atunci cand japonezii spun ca vor face ceva, chiar o fac, spune Georges Darcy, directorul atelierului de tinichigerie, in vreme ce arata spre o linie de productie desenata de Nissan. Noi, europenii, cand spunem ca o sa facem ceva, incercam sa gasim solutii sa scapam de treaba.
In timp ce spune ca Renault are mai putine probleme decat avea Nissan, Ghosn sustine si ca acelasi tratament le poate vindeca pe ambele: un val de modele noi si atractive. La Renault, el s-a angajat sa duca vanzarile pana la 3,3 mil. unitati, o crestere de 800.000 de bucati pana la sfarsitul lui 2009. Ca sa faca asta, Renault va introduce pana atunci 26 de modele noi sau redesenate. Noua strategie e parte a Angajamentului Renault 2009 – un manifest in trei parti care prevede si marje de profit mai ridicate, si standarde de top in privinta calitatii pentru modelul Laguna.
Ghosn a fixat acelasi gen de standarde de otel si la Nissan, care s-au dovedit eficiente in primii ani ai revenirii companiei. Succesul a ridicat moralul angajatilor si le-a crescut increderea. Dupa ce criza a trecut, analistii spun ca preocuparea pentru tinte pe termen scurt a pus in carca Nissan o crestere fluctuanta. In urma cu patru ani, Ghosn s-a angajat sa urce vanzarile cu un milion de vehicule pe an pana in septembrie 2005. Nissan a atins targetul, urcand vanzarile la 3,6 mil. bucati anul trecut.
Analistii spun ca derapajul de acum al companiei este o consecinta a acelei campanii. Ca sa-si atinga targetul, Nissan a ingramadit lansari de vehicule noi si redesenate la sfarsitul lui 2004 si la inceputul lui 2005 si apoi nu a mai avut produse noi cu care sa atraga cumparatorii in show-room-uri. Companii ca Honda si Toyota au o crestere stabila, lasand loc intre lansarile de noi modele, spune Koji Endo, un analist auto la sucursala din Tokio a Credit Suisse. Domnul Ghosn nu gandeste pe termen lung.
Sigur, Nissan are inca sanse sa atinga un profit net de 4,4 mld. dolari in acest an fiscal, care se incheie in martie 2007 – ar fi cel de-al saptelea profit-record consecutiv. Nissan spune ca se asteapta ca vanzarile sa dea inapoi in a doua jumatate a acestui an, in timp ce va lansa opt modele noi sau imbunatatite, inclusiv noile versiuni ale sedane-urilor Sentra si Altima in Statele Unite. Cel mai citat exemplu pentru politica Nissan de concentrare pe rezultate pe termen scurt e esecul sau de a intra in productia de motoare hibride care sunt succese de productie pentru Toyota, Honda si Ford.
In Franta, intrebarea e daca un om, chiar si unul neobosit ca Ghosn, poate sa refaca imaginea Renault. Planul lui e sa impinga Renault in profitabilul segment premium al pietei, cu masini care incep de la 27.000 de euro – Ghosn insista insa ca Renault nu incearca sa concureze cu BMW sau Mercedes. Chiar si asa, analistii sunt sceptici, notand ca nici un producator auto nu a reusit sa transforme un brand de mass-market intr-un brand premium.
Astfel de limitari au insa putina influenta asupra capacitatii lui Ghosn de a ajunge la o intelegere cu GM. Executivii de la Renault spun ca alianta lor cu Nissan a scutit compania de costuri de 500 de milioane de euro numai prin fabricarea in comun a motoarelor si a cutiilor de viteze. Nissan si Renault incep totodata sa lanseze masini care au in comun aceeasi platforma – unul din principalele avantaje ale aliantei. In vreme ce Ghosn e nerabdator sa aduca GM sub acelasi acoperis, spune totusi ca s-ar descurca si fara. Extinderea aliantei este o oportunitate; nu e o necesitate, spune el. Nu ne pune nimeni pistolul la tampla pentru nimic.
Traducerea si adaptarea de Mihai MITRICA
* Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un parteneriat intre cele doua publicatii
* Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times
* Copyright 2006 New York Times News Service
Dupa o lunga perioada in care o poseta Prada ajungea chiar la 65 de dolari si cardurile de lux American Express nu mai erau chiar o raritate, creatorii de lux si-au propus sa redevina exclusivisti. Marile grupuri din industria luxului, precum LVMH, au infiintat cluburi exclusiviste care au ca unic scop diferentierea membrilor sai de alti aspiranti la statutul de oameni instariti. Ca sa fii membru in clubul japonez Celux din Tokio, spre exemplu, este obligatoriu sa porti articole vestimentare cu sigla brandurilor din grupul LVMH sau sa folosesti doar stilistii casei. Chiar si unele tari introduc taxe pentru membri. O filiala a autoritatii thailandeze pentru turism s-a gandit sa ofere acces exclusiv vizitatorilor cu dare de mana, prin pachete personalizate de servicii turistice. Mai precis, beneficiarii sunt turisti care isi permit sa plateasca 25.000 de dolari pentru acest privilegiu. Geografic vorbind, valul cluburilor care afiseaza eticheta “doar pentru membri” vine dinspre Europa si prinde cel mai mult in Asia, o piata uriasa, de altfel, pentru bunurile de lux. In Statele Unite ale Americii, tendinta inca este considerata snobism, dar sociologii spun ca majoritatea celor care sustin egalitarismul vor renunta la idee imediat ce vor intra “cu acte in regula” intr-un club exclusivist. Si ofertele pe piata se vor inmulti destul de repede. Fortune observa chiar ca acesta va fi unul din cele mai vizibile trenduri ale anilor care urmeaza, mai ales pentru ca oamenii vor fi din ce in ce mai constienti si preocupati de statutul social pe care il afiseaza.
Pentru a oferi o casa departe de casa pentru oamenii lor cheie veniti in Bucuresti, multinationalele sau reprezentantele diplomatice nu se dau inapoi de la a plati chirii exorbitante. Zonele preferate de expati sunt cartierele de lux din Bucuresti, ca Primaverii, Dorobanti sau soseaua Nordului. In pofida chiriilor foarte mari agentiile de imobiliare nu duc lipsa de clienti datorita faptului ca oferta de astfel de apartamente rezidentiale este limitata, iar cererea ramane constanta. Chirii de ordinul miilor de euro pe luna sunt frecvente in zona de nord a Capitalei, destinatia preferata pentru resedintele membrilor corpului diplomatic si a sefilor de multinationale. Cea mai mare chirie lunara platita pentru un apartament la bloc in Bucuresti in ultimul an ajunge la aproximativ 10.000 de euro, conform informatiilor de pe piata, contractul de intermediere fiind incheiat de agentia imobiliara DTZ Echinox. Agentia imobiliara Regatta a anuntat de asemenea intermedierea unei tranzactii de inchiriere de 8.000 de euro pe luna pentru un apartament in Dorobanti. Chiria pentru apartamentele din zone de lux se situeaza totusi in jurul a 3.000 de euro pe luna, iar in urmatorii ani, pe masura ce noile proiecte rezidentiale vor fi finalizate, se asteapta o scadere a chiriilor. Reprezentantii Euroest Invest, ce au incheiat la randul lor o tranzactie de inchiriere de 4.500 de euro pe luna pentru un apartament din zona parcului Herastrau, spun ca pretul reflecta privilegiul confortului sporit.
Marii jucatori de pe piata IT au inceput recrutarile in masa. IBM Romania are aproape 500 de oameni care lucreaza in centrele sale de suport IT si are in plan sa mai angajeze pana la cateva mii de specialisti in celelalte asemenea unitati pe care le vor deschide pe viitor. De altfel, IBM este doar una din companiile IT care au intrat pe piata romaneasca si au recrutat masiv tineri romani. WirTek, o companie daneza de software, a angajat aproximativ 450 de softisti care vor dezvolta software-ul pentru tehnologiile wireless la reprezentanta sa din Cluj-Napoca. Lupta pentru softisti este stransa si atat firmele romanesti, cat si nume mari precum HP, Oracle, Siemens, Microsoft sau Adobe se intrec pentru a recruta din cei 5.000 de specialisti in programare care ies anual de pe bancile facultatilor de profil. Anul trecut numarul de romani care erau angajati in sectorul de software si servicii aferente ajunsese la 35.000, in conditiile in care un programator roman are un salariu mediu net de 500 de euro. Oficialii IBM Romania sustin ca potentialul de crestere al pietei locale de IT este inca enorm. Potrivit unei estimari realizate recent de grupul de analiza EITO (European Information Technology Observatory), valoarea pietei locale de IT va ajunge anul acesta pentru prima data la pragul de 1 mld. euro.
De la colectiile de carti si resedintele impunatoare pana la cardul American Express Platinum, simbolurile statutului social au evoluat si au capatat semnificatii noi.1 milion de dolari. Trei cuvinte care fascineaza pe oricine. De fapt, Romania este plina de oameni de afaceri al caror scop final este de a deveni milionari. Dar de ce? De ce este milionul de dolari obiectivul suprem al atat de multor oameni, daca pana acum cativa ani o casa si un job relativ bine platit pareau suficiente? Raspunsul este simplu: a fi milionar in dolari a devenit noul status symbol. Iar noutatea este ca acest status symbol nu a fost niciodata mai accesibil. Contrar stereotipurilor, clubul milionarilor nu este atat de exclusivist precum pare la prima vedere. Un exemplu concludent – daca la inceputul secolului trecut nu erau decat 3.000 de milionari in dolari in Statele Unite, in prezent numarul milionarilor a ajuns la 3 milioane (peste 1% din intreaga populatie), iar proportia se pastreaza pentru aproape toate tarile lumii. Doar in ultimele doua luni au aparut 5 noi milionari in dolari din randul tinerilor romani care au investit in industria IT in plin crah dotcom, atunci cand nimeni nu se incumeta sa faca asta. In consecinta, nici conceptul de status symbol nu a ramas neschimbat. Inaintea inventarii presei de tiparit, spre exemplu, o colectie impresionanta de carti era considerata un status symbol. O resedinta impunatoare, eventual intr-o zona rurala, o sotie tanara si mult timp liber la dispozitie erau suficiente pentru a-ti certifica apartenenta la elita societatii secolului trecut. In aceeasi perioada, perlele erau considerate un status symbol cu impact in inalta societate din Europa. Un alt indicator al prosperitatii era considerat tenul alb, aproape palid, caracteristic familiilor nobile care nu erau nevoite sa munceasca. In era tehnologiei, conceptul de status symbol capata noi semnificatii, cel mai bun exemplu fiind probabil automobilul, care isi pierde valoarea data de scopul initial pentru care a fost construit si devine valoros prin prisma felului in care comunica statutul proprietarului. Si exemplele continua cu dezvoltarea aeronavei Concorde, considerat de multi un status symbol “cu aripi”. Guvernul francez si cel britanic au investit in proiectul Concorde miliarde de dolari, cu obiectivul clar de a detrona Statele Unite din pozitia de lider in industria aerospatiala. Pasagerii curselor Concorde, care plateau 13.000 de dolari pentru o cursa Paris-New York, spre exemplu, incercau si reuseau sa demonstreze ca apartin uneia dintre ultimele comunitati cu adevarat exclusiviste din lume.Exista insa si status symbol-uri cu multe zerouri, dar care nu au nici o legatura cu numarul contului din banca: numarul de telefon. Cele cu terminatia “00” sau “000” sunt de obicei apanajul oamenilor de afaceri sau celebritatilor, iar restrictiile impuse de operatori au creat in vest chiar o adevarata piata neagra, unde un numar cu o terminatie “rotunda” se vinde chiar cu zeci de mii de dolari.Perceptia oamenilor asupra status symbol-urilor a fost influentata puternic si de atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 din Statele Unite. Garzile de corp au devenit indispensabile atat pentru oamenii de afaceri americani cat si pentru politicieni, ceea ce a indus o puternica tendinta in randul elitelor din intreaga lume. Diferentele legate de statut par inevitabile intr-o societate atat de complexa care trece prin schimbari profunde. Chiar daca Marx a reusit sa faca din “clasa” un cuvant murdar, o societate puternic stratificata din acest punct de vedere este singura modalitate prin care oamenii devin constienti de pozitia lor si de propriile aspiratii.Ralph Linton, un celebru antropolog american, spunea ca exista doua tipuri de statut in societatea contemporana: poti avea o pozitie castigata prin mult efort si talent individual, sau poti avea un statut pe care ti-l atribuie comunitatea in care traiesti. Diferenta este data de felul in care reusesti sa iti comunici acest statut.
Afacerile de familie par a fi mai bine conduse decat alte companii datorita faptului ca sunt gandite in termeni de capital multiplu: reputatie, valori emotionale, experiente pozitive. Mai mult, sunt vazute ca mosteniri transmise din generatie in generatie, potrivit presei internationale.Unul dintre cele mai bune exemple este Cargill, una dintre cele mai mari companii din sectorul alimentar si in acelasi timp afacere de familie, care a fost cu un pas inaintea gigantului Procter & Gamble in problema folosirii uleiului de palmier. P&G, cu un management de tip institutional, a anuntat de-abia anul acesta ca va creste rata de utilizare a uleiului de palmier ca inlocuitor pentru produsele din petrol pe care le foloseste in fabricarea detergentilor si a cosmeticelor. Managementul grupului Cargill, realizat de membrii familiei fondatoare, l-a inclus in productie inca de acum 20 de ani, intuind ca Asia, principala piata pentru uleiul de palmier, va fi motorul cresterii economice al secolului 21, conform International Herald Tribune.Un alt grup care acorda o atentie din ce in ce mai mare companiilor detinute de familii este reprezentat de investitorii in companiile nelistate.Afacerile de familie domina in tarile din Asia de Est, cum ar fi Hong Kong, Malaezia, Singapore si Indonezia. In Hong Kong, mai mult de 70% din companiile tranzactionate la Bursa sunt controlate de familii. In acelasi timp, familii fondatoare ca Toyodas de la producatorul japonez Toyota au un cuvant important de spus in deciziile privind soarta companiei chiar daca detin pachete minoritare de actiuni.
Pentru aproape o mie de ani, Marele Zid Chinezesc a aparat imperiul Asiei de invazia straina. Astazi China comunista este acuzata ca a pus la punct un “Mare Firewall” pentru a cenzura libera exprimare online. Insa China si alte regimuri totalitare si-au gasit un adversar neasteptat in persoana unui tanar irlandez de 29 de ani. Ian Clarke a anuntat pentru prima oara proiectul Freenet in 1999. Pe atunci avea 22 de ani si era student la Edinburgh, in Scotia. Ideea sa era simpla, si asa a ramas de atunci. Freenet este un software de tip peer-to-peer (schimb de fisiere intre computere conectate la Internet, fara intermediul vreunui server central) care are drept unic scop facilitarea comunicarii libere in tarile unde regimul politic nu permite acest lucru.Proiectul lui Clarke este prezent pe Internet de atunci, insa niciodata nu a primit prea multa atentie din partea presei. De altfel, nici resursele de dezvoltare nu au fost foarte mari, avand in vedere potentialul scazut al Freenet de a se transforma intr-un business profitabil. Insa Clarke a primit recent o mare “gura de oxigen” – John Gilmore, un filantrop american si sustinator al drepturilor civile, a facut o donatie de 15.000 de dolari.Banii au picat foarte bine, spune fondatorul Freenet. “Inainte de aceasta donatie, primeam cam 2.300 de dolari pe luna, care de-abia ajungeau pentru a-l plati pe Matthew Tosseland, singurul nostru softist angajat full-time”, povesteste Clarke intr-un interviu acordat recent site-ului Slyck.com. In esenta, Freenet este un sistem de mari dimensiuni cu unicul scop de a stoca date digitale. Mecanismul de functionare este gandit special pentru a pastra anonimitatea oricui il foloseste. Cand un utilizator stocheaza un fisier in Freenet, primeste un cod pe post de “cheie”, care poate fi folosit pentru a regasi ulterior acel fisier. Cand acel utilizator sau altul tasteaza codul in sistem, Freenet ii “decodeaza” fisierul cu pricina. Spatiul de stocare nu este pe un singur computer sau intr-o singura locatie, ci este cumulat pe toate computerele care fac parte din retea. Fisierele sunt criptate si “taiate” in bucatele care sunt raspandite aleator pe diverse computere. Clarke spune ca, practic, este imposibil chiar pentru un utilizator sa afle exact ce informatii gazduieste pe propriul computer. Nici macar administratorii Freenet nu pot sti in detaliu ce informatii sunt prezente in retea si unde anume sunt localizate.Puncte slabeTocmai punctele tari ale Freenet il fac insa vulnerabil in fata criticilor. Sistemul este controversat datorita faptului ca anonimitatea totala a utilizatorilor sai permite transferul de date din domenii tabu – pornografie infantila sau comunicatii ale organizatiilor teroriste. Insa fondatorul Freenet spune ca numai in conditii de anonimitate totala se poate vorbi despre libertate de exprimare in adevaratul sens al sintagmei, precum si ca beneficiile programului pun in umbra posibilele efecte negative.Beneficiari sunt in primul rand cetatenii unor tari aflate sub regimuri autoritare, spune Clarke. In China, de pilda, autoritatile chineze cauta noi metode de a influenta opinia publica. Conform BBC, guvernul a angajat circa 50.000 de oameni care sa raspunda pe Internet la tot felul de intrebari adresate de internauti pe diverse forumuri sau sa monitorizeze site-urile si e-mail-urile. Bineinteles ca replicile inserate de ei in discutiile virtuale sunt favorabile Chinei. Acestia sunt oameni foarte bine pregatiti, cu o engleza impecabila si cu o cultura vasta pentru a putea astfel raspunde inteligent la intrebari, cu rolul de a influenta discutiile catre punctul de vedere guvernamental. Alte probleme ale Freenet mai sunt viteza sa de transfer foarte scazuta in comparatie cu alte programe de tip peer-to-peer (cel mai celebru soft de acest gen este Napster, transformat intre timp, in urma unor procese de copyright, in magazin digital de continut media legitim), precum si interfata sa greoaie.Ultima versiuneCu toate ca argumentul principal al fondatorilor este ca Freenet nu isi propune sa concureze cu nici un alt peer-to-peer pentru ca scopul sau este diferit, speculatii recente indica faptul ca cea mai noua versiune Freenet 0.7, aflata in teste, va fi mai rapida, mai scalabila (gandita pentru a permite cu usurinta dezvoltarea viitoare) si cu o interfata mai prietenoasa. O alta modificare ar putea fi, spun zvonurile, renuntarea la designul pe baza unei singure retele mondiale. In schimb, se va introduce un concept nou, mai multe retele anonime conectate intre ele – astfel utilizatorii isi vor putea configura propria retea, in care sa accepte numai persoane cunoscute si de incredere.FreenetAutor: Ian ClarkeUltima versiune stabila: 0.5 (mai 2006)Ultima versiune in teste: 0.7 (august 2006)Sistem de operare: Windows, Mac, LinuxSite: www.freenetproject.org Alternativa blogurilorIn China, una din ultimele natiuni cu regim comunist, cetatenii gasesc in bloguri un mod prin care se pot exprima mai liber. Conform unui studiu local, circa 24% din cei peste 120 de milioane de internauti chinezi citesc bloguri in mod constant.Pentru a se sustrage legilor care stau in spatele a ceea ce se numeste “marele firewall al Chinei”, bloggerii chinezi incearca sa distribuie jurnalele online pe mai multe servere din afara Chinei pentru ca guvernul sa nu le poata bloca. De altfel, serviciul Blogger al Google a fost blocat in mai multe randuri in China. Chiar daca multe bloguri respecta limitele impuse de autoritati, multi specialisti spun ca acestea reprezinta un canal de informare foarte apreciat de populatia chineza. Oamenii sunt de parere ca blogurile sunt mai de incredere, deoarece vin din partea prietenilor si a familiei. Informatiile sunt diferite fata de cele oficiale venite din media.
Pe masura ce tehnologia evolueaza, portofelul se subtiaza. Si nu din cauza ca platim mai mult pentru gadget-urile de care nu ne mai putem lipsi, ci pentru ca unele au invatat deja sa inlocuiasca portofelul.Pe cale de disparitieCultura cardului si reticenta fata de portofelul burdusit cu bani cash au inceput sa se faca simtite, chiar daca destul de timid, si in Romania. Mai nou insa, cativa producatori de echipamente electronice vor sa ne scape si de card, invatand gadget-urile sa vorbeasca limbajul banilor. Sustinatorii noilor tehnologii wireless, de la bluetooth pana la 3G sau WiMax, promit cu fiecare ocazie echipamente mai rapide, cu o raza mai mare de actiune si mai eficiente decat predecesoarele. In contrast, avocatii unei noi tehnologii, numita Near Field Communication (NFC), sunt in minoritate. Comparata cu alte tehnologii care permit transmiterea de date fara intermediul firelor, NFC opereaza pe distante foarte scurte, de cativa centimetri, si transfera date doar putin mai rapid decat o conexiune dial-up normala. Si totusi, nume grele in industria producatorilor de telefoane mobile ca Nokia, Motorola si Sony Ericsson, operatori de telefonie mobila cum sunt Vodafone, France Telecom, Telefonica Moviles sau furnizori de sisteme de plata cu cardul (Visa, American Express, JCB) s-au grabit sa se treaca pe lista celor interesati de noua tehnologie. In ultimii doi ani, in total 85 de companii au devenit membre ale NFC Forum, o organizatie non-profit menita sa popularizeze si sa standardizeze aceasta tehnologie. Daca ar fi sa ascultam definitia seaca data de site-ul organizatiei, tot nu am intelege de ce au aderat atat de multe companii la aceasta tehnologie misterioasa. NFC este o tehnologie wireless cu raza mica de actiune care permite interactiunea simpla si sigura intre doua dispozitive electronice, permitand consumatorilor sa realizeze tranzactii, sa acceseze continut digital si sa se conecteze cu un alt aparat la o simpla atingere. Calatorul viitoruluiAceasta explicatie usor abstracta are un inteles concret pentru cei 91.000 de locuitori ai orasului german Hanau. Recent, regia de transport in comun locala a renuntat la o parte din ghiseele si automatele de cumparat bilete, la care se foloseau bani in numerar, si a instalat in statiile de autobuz cateva aparate care folosesc transmisia NFC pentru a “lua banii” direct de pe telefoanele mobile ale calatorilor. Este suficient ca un calator sa-si apropie telefonul la o distanta de 3-4 centimetri de automat si dupa ce alege tipul si numarul de bilete, se poate urca linistit in autobuz. La sfarsitul lunii, pe factura de la telefonul mobil vor aparea si aceste cheltuieli. La randul ei, reteaua de telefonie mobila va transfera sumele aferente biletelor in contul regiei de transport. Sistemul a fost extins pentru intreg orasul german dupa ce un prim experiment realizat de Nokia, Philips si Vodafone pe 160 dintre locuitorii urbei a aratat ca 90% ar dori sa foloseasca telefonul pentru a cumpara bilete de autobuz. In cadrul experimentului au fost folosite telefoane Nokia 3220 cu tehnologie NFC incorporata. Dupa ce sistemul a fost adoptat in statiile de autobuz, 14 magazine locale s-au aratat interesate de a adopta la randul lor sistemul de plata. Desi este prima aplicatie comerciala a tehnologiei pentru telefoanele mobile, organizatia Forumul NFC spune ca mai mult de alte 60 de experimente sunt pe cale sa fie lansate in mai multe orase din lume. Si recent, un comunicat de presa al Forumului anunta noi specificatii tehnice menite sa asigure interoperabilitatea tehnologiei pentru producatori de telefoane mobile diferiti si pentru a face mai usoara dezvoltarea de aplicatii bazate pe NFC. Cu tehnologia Near Field Communication, telefoanele mobile s-ar putea transforma in portofele virtuale, dar inzestrate si cu capacitatea de a face schimb de fotografii, date de contact sau tonuri de apel, atunci cand doua aparate sunt aduse unul langa celalalt. In viitor, oamenii ar putea descarca trailer-ul unui film, de exemplu, la apropierea telefonului de afisul filmului sau ar putea obtine mai multe informatii in magazin de la produsele de pe raft care au cipuri ascunse sub eticheta.Iar introducerea standardelor tehnologice pe care functioneaza Near Field Communication da, de fapt, semnalul ca tehnologia este pregatita de lansarea comerciala. “Din perspectiva arhitecturii acestei tehnologii, avem toate piesele din puzzle”, spune Gerhard Romen, directorul de dezvoltare globala al Nokia si membru in NFC Forum, citat de presa internationala. Odata ce un grup dintr-o industrie se pune de acord asupra standardelor, dureaza intre trei si cinci ani pana cand membrii ei dezvolta versiuni care sa functioneze bine pe piata. Desi pana acum doar Nokia (3220) si Samsung (D500) au lansat modele cu cipuri NFC incorporate, si alti producatori au anuntat ca vor lansa astfel de telefoane in 2007. Dar, desigur, o tehnologie functionala nu inseamna neaparat una care care sa prinda la public. NFC se bazeaza pe ideea de card de credit care nu necesita contactul intre card si aparatul care citeste datele furnizate de el, ca in cazul POS-urilor. Tehnologia de la care a pornit conceptul NFC, purtand numele de Radio Frequency Identification (RFID), desi cunoscuta inca de la sfarsitul anilor ’70, nu a inceput inca sa fie folosita in masa. In cativa aniTotusi, NFC are un avantaj cheie: versatilitatea. “Credem ca exista foarte multe motive pentru care aceasta tehnologie are sansa de a se dezvolta”, declara increzator Erik Michielsen, director in cadrul ABI Research din New York. “Chiar daca oamenii ezita si nu vor incepe sa plateasca imediat cu telefonul, il vor folosi poate pentru a citi informatii de pe etichetele produselor sau pentru a descarca trailere langa afisul unui film.” Tot el se asteapta ca dupa 2010 aceste activitati sa devina obisnuite, mai ales daca vor fi incurajate de companiile de media. Michielsen crede ca aplicatiile care vor fi dezvoltate pe baza acestei tehnologii se vor diversifica de anul viitor, iar din 2010, jumatate din telefoanele vandute anual, adica 500 de milioane, vor folosi tehnologia NFC. In conditiile in care orice pariu pe o tehnologie noua are, totusi, gradul sau de risc, ramane de lamurit care este motivul pentru interesul foarte mare al celor 85 de membri ai Forumului NFC. Raspunsul nu este dificil. Ei pariaza pe aceasta tehnologie, iar in cazul in care va avea succes, cauta sa se asigure ca vor avea o bucatica din potentiala piata. Cel mai evident interesati sunt producatorii de telefoane mobile care cu aceasta ocazie si-ar putea creste vanzarile pentru modelele cu functii avansate, a smartphone-urilor. “Astazi principala utilizare a telefonului mobil este pentru serviciile de voce”, spune Gerhard Romen, directorul de dezvoltare al Nokia, potrivit presei internationale. “Dar sa ne imaginam despre ce este vorba de fapt: are un procesor de cateva sute de megaherti, un sistem de operare (Microsoft este unul dintre membrii NFC Forum), poate rula Java, are conexiune la internet, o interfata cu ecran si tastatura. Daca adaugi NFC, poti sa faci mult mai multe lucruri cu telefonul mobil.”Apoi, desi banii sunt virtuali, la capatul transferurilor cineva trebuie sa ii incaseze in stilul vechi, cash. Si pentru ca tot parcursul acesta de la bani virtuali la bani gheata sa se realizeze in siguranta, sunt implicate companiile cu sisteme de carduri, care isi opresc un comision de fiecare data cand duc banii dintr-un cont in altul. Atentie la telefon!Printre membrii organizatiei NFC Forum se mai afla cateva startup-uri din domeniul transmisiilor de date wireless, dar si Intel Corporation. Dupa succesul avut cu platforma dedicata laptopurilor, Centrino, care alatura procesorului si un cip care comunica prin tehnologia WiFi, Intel a devenit tot mai vizibil interesat de acest domeniu. De altfel, este membrul unei alte organizatii care incearca sa popularizeze tehnologia WiMax, iar fondul de investitii Intel Capital a alimentat recent o companie producatoare, Clearwire, cu 600 de milioane de dolari.Membrii aliantei spun ca, in timp, cea mai mare provocare va fi managementul relatiei cu clientii si a multitudinii de branduri implicate. Iar pentru consumatori, riscul cel mai mare va fi probabil pierderea sau furtul telefonului. Faptul ca hotul ar vorbi la telefon pe banii adevaratului posesor va fi o grija neinsemnata in comparatie cu faptul ca el isi poate face cumparaturile platind cu telefonul de furat.Factura mobilaCu cipuri sau fara, telefoanele mobile au inceput de ceva vreme sa fie folosite pentru a face tranzactii care altfel ar implica bani gheata. Ce-i drept, pana acum s-au limitat mai ales la vanzarea sau cumpararea de servicii de telefonie mobila. Cel mai banal exemplu este cazul cand un client al unei retele de telefonie mobila descarca folosind telefonul tonuri de apel, jocuri sau videoclipuri.Si Orange si Vodafone dau posibilitatea clientilor romani sa cumpere prin intermediul telefonului minute sau extraoptiuni pe care sa le faca apoi cadou unui alt utilizator. De exemplu, un abonat poate cumpara credit pe care sa-l transfere unui posesor de cartela pre-pay, iar la sfarsitul lunii valoarea creditului cadou ii va aparea distinct pe factura.O aplicatie mai apropiata de viitorul “portofel virtual” este cea a platilor prin SMS. In acest moment, cel mai adesea este folosita in cazul concursurilor care cer trimiterea unui cod printr-un SMS care poate fi taxat cu sume intre minimul de 7 centi si cativa dolari. Reprezentanti ai firmelor de marketing prin SMS, care detin infrastructura necesara organizarii unor astfel de concursuri, spun ca de regula la compania de telefonie mobila ajunge mai mult de jumatate din pretul cu care este taxat mesajul. Plati prin unde radioCardul bancar a fost prima data folosit in forma sa actuala in Statele Unite in anii 1920 de catre soferii care puteau sa cumpere carburant de la benzinarii diferite folosind micul dreptunghi de plastic.Din 1938, deja incepuse sa fie acceptat de multe alte companii. Primul brand comercial al unui sistem de plati prin card bancar a fost Diners Club. Au urmat la scurt timp emitentii American Express si Western Union. Visa a aparut in 1958, iar Mastercard in 1966. Cele mai recente tipuri de carduri au incorporate cipuri care stocheaza date ce pot fi interpelate de un cititor de cipuri prin unde radio (RFID). O estimare a Bancii Centrale Americane apreciaza la 10 milioane numarul de carduri “inteligente” numai in Statele Unite. In Singapore, acest tip de carduri se bucura de un mare succes si au inceput sa fie acceptate inclusiv de restaurantele McDonald’s din aceasta zona a Asiei. Diferenta fata de un card obisnuit este ca nu mai este nevoie de contactul fizic intre card si POS, fiind suficienta apropierea la mica distanta.Folosind o tehnologie dezvoltata din RFID (Radio Frequency Identification), cipurile NFC inserate in telefoanele mobile au avantajul ca permit, pe langa folosirea mobilului ca instrument de plata, utilizarea frecventei radio pentru transmiterea de date intre doua telefoane – cu aplicatii cum ar fi transferul de date efectuat prin apropierea fizica a doua terminale.
In era globalizarii, economistii traseaza tendintele cresterii economice, iar continentul care va provoca surprize pare a fi Africa, motorul avantului economic fiind investitiile in agricultura.Un continent care a fost mai degraba cunoscut pentru lipsa alimentelor, Africa se transforma acum in paradisul afacerilor in agricultura. Antreprenorii cauta febril oportunitati de a investi in solurile africane din tari de genul Ugandei, unde infloresc fabricile de procesare a bibanului sau a homarilor, dar si serele de legume cu sisteme complexe de irigat.Presa internationala prevede un inceput de boom economic in Africa, bazat exact pe acest potential agricol urias. Mai mult, economistii sustin ca dezvoltarea viitoare a Africii va fi alimentata de un alt boom la care suntem martori: explozia economiilor asiatice, ca India sau China. In conditiile cresterii economice din Asia, populatia numeroasa care apartine clasei medii are nevoi din ce in ce mai mari de hrana, ce sunt satisfacute cu resursele naturale africane. De asemenea, apetitul Europei pentru mancaruri exotice si produse proaspete in orice anotimp antreneaza productia de specialitati. Oficialii chinezi vor sa comande 1 milion de tone de fasole din Uganda, unde mai mult de 100.000 de fermieri proprietari de pamant sunt implicati in programe de agricultura. Intre timp, toata productia agricola a Africii, de la soia la seminte de floarea-soarelui si vanilie, a crescut vizibil in ultima perioada. Greu de crezut ca africanii ii vor hrani pe americani, dar de fapt se intampla deja. Africanii sunt chiar mandri ca in aceasta perioada pot afirma nu numai ca se hranesc pe ei, dar si pe restul lumii.