BusinessMagazin

Blog

  • Telefoane si televizoare

    M-am intrebat care sunt cele mai raspandite aparate electronice
    de pe planeta si m-am oprit la trei candidati: telefoanele mobile,
    receptoarele radio si televizoarele. Radiourile cam ies din uz si
    le gasim in zilele noastre mai mult prin masini decat prin case,
    iar in case mai ales in combinatii (combina stereo, ceasul
    desteptator). Ramanem cu mobilele si cu televizoarele si mi-e greu
    sa apreciez care sunt mai multe. Probabil telefoanele, din care in
    2010 s-au vandut 1,6 miliarde de unitati, in vreme ce o statistica
    din 2009 vorbea de 1,2 miliarde de gospodarii cu cel putin un
    televizor.

    Oricum, intre aceste doua tipuri de aparate extrem de populare
    exista o diferenta uriasa din perspectiva businessului. In vreme ce
    in lumea telefoanelor mobile e o agitatie de nedescris, cu
    rasturnari rapide de situatie si cu evolutii extrem de
    spectaculoase, lumea televizoarelor pare linistita si pasnica. Pana
    la urma, televizoarele fac de multi ani aceleasi doua lucruri mari
    si late: ne arata emisiunile pe care diferite posturi de
    televiziune binevoiesc sa le transmita si ne permit sa redam
    inregistrari video. Desigur, au evoluat enorm de la aparatul
    patratos cu imagini alb-negru de acum 50 de ani pana la
    flat-screen-urile de inalta rezolutie din zilele noastre, dar
    totusi functiile de baza nu s-au schimbat mai deloc.

    Daca facem o comparatie intre telefonul mobil de acum zece ani
    si un smartphone modern de azi, vom constata ca definitia
    aparatului s-a schimbat, convorbirea vocala devenind doar o
    functionalitate printre atatea altele. Cu televizoarele nu s-a
    intamplat la fel, desi piata e comparabila ca dimensiune. O
    explicatie poate fi in dinamica acestei piete: cate telefoane si
    cate televizoare ati schimbat in ultimii zece ani? Cred ca pentru o
    familie medie, raportul este cam de 10 la 1 si mai cred ca nu
    pretul semnificativ mai mare al aparatelor TV este singurul motiv.
    Exista o intreaga retea in ecuatie. Schimbarea de paradigma din
    zona telefoniei mobile, cu orientarea spre internet si aplicatii, a
    fost un dans sincron intre producatorii de aparate si operatori, in
    vreme ce pentru televizorul nostru ultramodern oferta e saracuta:
    exista putine posturi HD, iar pentru cele care exista operatorul de
    cablu nu are de regula infrastructura necesara ca sa le ofere.
    Ramane varianta satelitului.

    Totusi, peste ocean exista miscare si in acest domeniu,
    avantajul americanilor fiind ca trecerea la digital a intregii
    televiziuni a fost fortata de guvern. Putem analiza pe scurt trei
    afaceri mai importante pentru a vedea cam ce ne poate rezerva
    viitorul. Prima ar fi Hulu, un serviciu de streaming video on
    demand in format Flash, care preia emisiuni de la numeroase
    companii media si din acesta an a inceput sa produca un serial
    propriu (The Morning After). Hulu se sustine financiar din
    publicitate si din abonamente si este al doilea serviciu video ca
    popularitate in SUA, dupa YouTube. Totusi, pentru a ajunge pe
    ecranul televizorului, programele trebuie sa treaca printr-un
    computer (fie el si un smartphone).

    O alta initiativa interesanta a fost lansata anul trecut de
    Google, Intel si Sony, cu concursul Logitech si al Dish Network.
    S-a consacrat sub numele de Google TV, iar ideea de baza este de a
    aduce web-ul pe ecranele televizoarelor prin intermediul unui
    set-top box. Platforma software este Android, la care se adauga un
    browser Chrome cu player Flash, ceea ce permite vizualizarea
    oricarui fel de continut web, cu accent pe video. Google TV
    concureaza pe acest segment de piata cu Boxee Box de la D-Link si
    TiVo si deocamdata nu impresioneaza, asa ca planurile de a integra
    platforma in televizoare nu par sa se materializeze.

    In fine, mai exista si Apple TV, care este un soi de media
    center cu conexiune la iTunes Store. Desi a trecut prin numeroase
    transformari si este relansat aproape din an in an, cutiuta este
    poate singurul produs pe care Apple n-a reusit sa-l duca la succes
    in ultimii ani. Pana la urma, nimic spectaculos si se pare ca
    suprematia in ceea ce priveste combinatia dintre internet si
    televiziune revine serviciului BBC iPlayer.

    Dar de curand s-a raspandit un zvon care incepe sa agite apele
    in zona televiziunii si a internetului. Revista Daily Tech relata
    zilele trecute ca un fost executiv de la Apple (care a preferat
    anonimatul) a dezvaluit ca Apple lucreaza impreuna cu un important
    producator (jurnalistii banuiesc ca Samsung) pentru a pune pe piata
    un televizor sub brand propriu, echipat cu iOS si conectat la
    iTunes Store. Inca din 2007 s-a vorbit despre un asemenea scenariu,
    insa acum Apple chiar are puterea de a face din aceasta poveste un
    succes.

  • 0000000000000000000000000000000

    Boala mintala a nemtilor a fost cauzata de hiperinflatia care a
    lovit Germania dupa Primul Razboi Mondial, pe fondul despagubirilor
    pe care trebuia sa le plateasca Germania conform Tratatului de la
    Versailles, alaturi de lipsa de pricepere a liderilor Republicii de
    la Weimar de a administra finantele statului, precum si a
    slabiciunilor sistemului bancar.

    La 31 ianuarie 1919 o uncie de aur valora in Germania 170 de
    marci. La 30 noiembrie 1923 aceeasi cantitate de aur valora
    87.000.000.000.000 de marci, reprezentand o crestere de
    51.176.470.588.235%. La 1 noiembrie 1923, o paine costa 3 miliarde
    de marci, carnea 36 de miliarde si o halba de bere 4 miliarde de
    marci.

    Se spunea atunci ca pretul unei cesti de cafea se putea dubla
    chiar in timp ce era bauta, o situatie care chiar iti poate
    intuneca mintile. Iar oamenii – bancheri, casieri, dar si simple
    gospodine, altfel perfect normali, nu numai ca incepeau sa scrie
    siruri nesfarsite de cifre, ci si declarau ca au 8 miliarde de ani
    si 20.000 de miliarde de copii.

    N-ar fi interesant sa impartim Romania in 850 de miliarde de
    judete, pe care sa le finantam cu cele 300.000 de mii de trilioane
    de lei pe care ii vom lua confiscand averile ilicite?

    Bat campii, desigur, dar mai elegant si macar am un plan si o
    idee, lucruri pe care nu le regasesc in nicio expunere pe tema
    reorganizarii teritoriale a Romaniei, pe tema statutului licit sau
    ilicit al averii, in niciun demers guvernamental sau prezidential.
    Observ insa troc smecheresc, o delimitare de teritorii pe criterii
    proprii numai dulailor, negocieri cu viitorul si sansele si banii
    acestui popor amarat la niveluri pe care nu le credeam posibile;
    basca o sumedenie de oameni suficient de alienati de ceea ce li se
    intampla incat confunda propriile lor interese si nevoi cu agenda
    publica indusa de personaje politice cel putin indoielnice.

    Nu stiu in ce masura reorganizarea teritoriala a Romaniei, asa
    cum este ea vehiculata, poate face bine. N-am vazut si n-am auzit
    sa se fi facut vreun studiu economic si social care sa analizeze
    toate fatetele trasarii de noi hotare administrative. Cum se vor
    combina orgoliile zonale, etnice cu noua impartire. Cat ii va costa
    pe oamenii de afaceri din Focsani deplasarile in capitala de judet
    Constanta sau cum se vor impaca cei din Alba Iulia cu deplasarile
    la Brasov. Nu cred nici in ruptul capului povestea cu reducerea
    birocratiei, nici cu eliminarea coruptiei; cred in schimb ca vor
    aparea opt – zece superbaroni cu suitele si interesele proprii care
    vor transcende orice interes local sau regional.

    In toata aceasta zarva se pierd adevaratele probleme. De o buna
    bucata de timp vad o coperta de BUSINESS Magazin care sa puna o
    intrebare simpla, aceasta: “W?”. Adica in cat timp o vom lua de la
    capat in a masura caderi de PIB si productie, dupa risipa
    inconstienta de timp si bani si resurse din ultimii trei ani,
    botezata “plan de masuri anti-criza”? In siajul Greciei stau alte
    natii europene si sunt sigur ca elanurile electorale care au
    inceput vor insemna 1. noi si noi credite pe care Romania le va
    angaja si 2. tragerea urgenta a banilor din noul credit de la
    FMI.

    Reforma statului ar insemna nu hotare trase cu rujul in functie
    de interese, ci legi logice si folositoare. Veti fi citit in
    actualul numar al revistei cat costa sa aduci, in Romania,
    competenta, adica un executiv din strainatate care sa stie sa
    conduca cu adevarat o afacere. Legea romaneasca spune ca trebuie
    sa-l cauti intai pe la Fortele de Munca, si abia pe urma il poti
    aduce de la Londra. Si ce-i mai rau este ca acesta este un demers
    absurd si inutil – executivii buni nu-si depun dosare la oficiile
    judetene de forta de munca. Eu inteleg ceea ce li s-a parut unora a
    fi protejarea fortei de munca locale, dar cred ca ii protejam mai
    eficient daca stabileam bazele unei competitii corecte si cinstite
    intre romani si straini, care sa-i motiveze si nu sa-i corcoleasca
    pe primii.

    Veti mai fi citit tot in revista despre demersul singular al
    unei companii care da credite taranilor, in baza unei formule care
    ar face sa se cruceasca un bancher dintre cei cu costum elegant si
    grai complex; banii dati sunt nu putini, iar modul cum una dintre
    cele mai oropsite categorii din societate a raspuns este la fel de
    uimitor: oamenii iau bani, pornesc afaceri, sunt chibzuiti si
    cumpatati (asa cum orasenii nu prea s-au dovedit) si n-au somn pana
    nu dau datoria inapoi.

    Sunt acestea fasii dintr-o Romanie reala, adevarata, care n-are
    nevoie de acuzatii absurde cum ca unul a fost sluga altcuiva, ci au
    nevoie sa fie condusi, administrati, indrumati.
    Din pacate spun din ce in ce mai des ca asa ceva nu mi se mai pare
    posibil. Asa ca singurul demers care mi-a ramas este sa scriu
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000.

  • Soros: Iesirea unei tari din zona euro este probabil inevitabila. Suntem pe marginea unui colaps economic

    Soros nu a precizat care tara ar putea parasi zona euro, insa
    cel mai probabil candidat pare a fi Grecia, unde politicienii
    trebuie sa adopte saptamana viitoare masurile dure de austeritate
    cerute de institutiile financiare internationale in schimbul
    ajutorului extern de care statul are nevoie pentru a evita
    falimentul. Miliardarul a reiterat ca moneda euro a avut inca de la
    inceput un defect fundamental, pentru ca nu a fost sustinuta
    printr-o uniune politica sau printr-o trezorerie comuna a statelor
    care au adoptat-o. “Euro nu a avut nicio prevedere pentru corectie.
    Nu a existat niciun aranjament pentru iesirea unei tari din zona
    euro, lucru probabil inevitabil in actualele circumstante”, a spus
    el.


    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Peugeot si Renault raman in urma rivalilor pentru ca cedeaza presiunilor guvernului

    Directorul general al Peugeot, Philippe Varin, s-a distantat de
    informatiile aparute in presa pe surse privind intentia companiei
    de a inchide o fabrica din Franta, dupa ce guvernul a calificat
    aceasta ipoteza drept “inacceptabila”. Seful Renault, Carlos Ghosn,
    a fost nevoit in mai sa promita ca va face constructia de
    automobile scumpe o prioritate pentru fabricile din Franta, pentru
    a obtine acordul guvernului in privinta numirii unui nou director
    operational executiv. Intre timp, cele doua companii continua sa
    piarda cota de piata in Europa si sa se plaseze sub gigantul
    Volkswagen in privinta profitabilitatii. Guvernul, cel mai mare
    actionar al Renault si un important investitor al Peugeot, isi
    exercita influenta in cadrul celor doua companii si prin reduceri
    de taxe, grant-uri pentru cercetare si stimulente pentru
    angajari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Numaratoarea inversa: UE are zece zile ca sa salveze euro

    Trei erau lucrurile care amenintau acest nobil tel de salvare a
    euro prin salvarea Greciei: o posibila respingere in aceasta
    saptamana de catre parlament a planului nou de austeritate al
    guvernului Papandreou, in valoare de 28 de miliarde de euro, o
    posibila crestere a rezistentei populare fata de taierile bugetare
    si cresterile de taxe, care sa faca imposibila continuarea
    planului, si un refuz al bancilor private de a contribui la
    sustinerea Greciei, acceptand o rostogolire a unor datorii de circa
    30 de miliarde de euro scadente in 2014-2015. Aceasta suma, la care
    s-ar adauga venituri din privatizari de 30 de miliarde, ar urma sa
    le completeze pe cele furnizate de UE si FMI.

    Problema cea mai mare e cea a bancilor, fiindca pe de o parte e
    greu sa aduci atatea banci la un numitor comun (vezi lista
    alaturata, unde e doar topul celor mai mari creditori), iar pe de
    alta parte agentiile de rating au anuntat ca vor considera
    incapacitate de plata si vor depuncta atat ratingul Greciei, cat si
    cel al bancilor creditoare, daca ele vor accepta orice fel de plan
    care sa le produca pagube. Moody’s a avertizat deja marile banci
    franceze si italiene in acest sens.

    Analistii Danske Bank au explicat ca subterfugiul care i-ar
    scapa pe toti de depunctare ar fi ca rostogolirea datoriilor
    (cumpararea de obligatiuni noi, in loc de incasarea banilor la
    scadenta) sa se faca informal si voluntar. Frank Hansen, analist al
    Danske, crede ca e posibil un scenariu in care investitorii sa fie
    convinsi de liderii europeni ca alternativa la neparticiparea la
    plan ar fi mult mai rea decat implicarea (pierderi mari pentru ei
    si o criza financiara europeana), iar liderii europeni i-ar putea
    ajuta la coordonare, fiindca fiecare dintre banci va fi astfel
    asigurata ca si celelalte fac acelasi lucru.

    Federico Ghizzoni, seful UniCredit, spusese deja de la jumatatea
    lunii iunie ca e deschis ideii de contributie a sectorului privat
    la rezolvarea crizei grecesti si ca intelege ca e important ca
    Atena sa aiba suficienta lichiditate ca sa-si indeplineasca
    obligatiile de plata. “Daca vorbim de o rostogolire a datoriei
    facuta voluntar, cred ca bancile si firmele de asigurari vizate ar
    putea lua in considerare propunerea”, a declarat Ghizzoni pentru
    Reuters, atragand atentia ca lasarea Greciei sa intre in
    incapacitate de plata ar avea consecinte dramatice pentru toata
    economia europeana, “incepand cu tarile mai slabe, Portugalia sau
    Irlanda”. Deschiderea UniCredit se explica prin pozitia joasa in
    topul creditorilor, avand creante la guvernul grec de doar circa
    800 de milioane de euro.

    Ceva mai sus in top, reprezentantul Asociatiei Bancilor
    Austriece, din care fac parte Erste si Raiffeisen, s-a aratat ceva
    mai reticent, din cauza complicatiilor create de numarul foarte
    mare de investitori care au creditat Grecia si care ar face
    dificila orice operatiune de coordonare. In fine, Josef Ackerman,
    seful Deutsche Bank, a spus ca bancile germane ar fi gata sa
    participe la un plan de salvare a unitatii zonei euro, acceptand sa
    nu solicite rambursarea la scadenta a obligatiunilor elene, dar
    numai cu conditia ca riscurile sa le fie garantate, asadar cerand
    tot statelor sa se implice cu o oferta de stimulente pentru
    banci.

    Cum ar afecta planul bancile care au si afaceri in Romania? Dupa
    cum o arata si statistica de aici prezentata de UBS, depinde de
    marimea expunerii la datoria publica elena, unde conduc detasat
    bancile grecesti. Din ATE Bank, institutia cu cea mai mare
    expunere, se stie deja de mai multa vreme ca statul ar putea vinde
    ATE Bank Romania, AIK Banka din Serbia si FBB din Grecia, in cadrul
    marelui plan de privatizare despre care unii experti europeni cred
    ca ar da randament mai mare daca ar viza activele din strainatate
    ale unor companii grecesti, asadar si filialele straine ale
    bancilor. National Bank of Greece, cea mai mare banca elena
    (actionarul Bancii Romanesti), a anuntat ca ar putea grupa
    operatiunile din Europa de Sud-Est intr-o singura entitate, din
    motive de cost, si sa vanda o participatie la filiala din Turcia,
    Finansbank. Despre celelalte banci cu capital elen, JP Morgan a
    apreciat acum cateva zile ca BNR ar putea sa le preia, intr-un
    scenariu extrem, spre a le revinde altor banci straine, insa
    reprezentantii BNR au replicat ca nu este cazul, pentru ca aceste
    banci nu au probleme.

    Evident, vanzarea unei filiale dintr-o tara nu este o varianta care
    sa sperie. Pana la astfel de evenimente insa, tensiunile din jurul
    Greciei si al euro lovesc indirect, prin limitarea optiunilor de
    politica monetara. In ultima saptamana, leul s-a intarit de la 4,24
    la 4,21 pentru un euro, “pe masura ce investitorii straini par sa
    fi recastigat intrucatva incredere, desi Grecia ramane confruntata
    in continuare cu probleme spinoase”, apreciaza analistii BCR. Chiar
    si asa insa, nu pare de asteptat ca BNR sa inceapa un nou ciclu de
    reducere a ratei dobanzii decat in prima jumatate a lui 2010, avand
    in vedere inclusiv vulnerabilitatea la noi astfel de episoade de
    depreciere. “Grecia joaca un rol important in sistemul bancar
    romanesc, detinand circa 17% din totalul activelor, dar si in
    economia reala, fiind pe locul al cincilea ca sold al
    investitiilor”, subliniaza analistii BCR.

    Nicolae Covrig, analist al Raiffeisen Bank Romania, remarca si el
    ca rata de schimb a suferit de pe urma aversiunii de risc pe
    pietele straine si considera ca incertitudinea in privinta crizei
    datoriilor grecesti e de asteptat sa persiste in urmatoarele
    saptamani, dar nu se asteapta ca impactul crizei asupra pietei
    financiare romanesti sa fie altfel decat “relativ limitat”. Ilker
    Domac, analist al Citigroup, estimeaza ca tehnic exista potential
    de apreciere, astfel incat anul se va putea incheia la 4,1 lei/euro
    si tot cu aceeasi dobanda a BNR de acum, adica 6,25%, singura
    situatie care ar putea face BNR sa creasca dobanda fiind o crestere
    a inflatiei sau a asteptarilor inflationiste mult peste
    asteptari.

  • Povestea noului sef al Vodafone, Iñaki Berroeta. Ce planuri are spaniolul in fruntea companiei

    Cand era copil, visa la masini puternice si rapide. A avut dintotdeauna o pasiune pentru automobile si, poate mai putin obisnuit, mai tarziu i-a placut sa le si repare, cu manecile de la camasa ridicate si mainile pline de ulei. De-a lungul timpului, visul i s-a indeplinit, iar in garaj au inceput sa apara din ce in ce mai multe masini scumpe. “Am destule acum. Toate vechi, din anii ’60. Singura mai noua este cea de serviciu”, spuneInaki Berroeta,.

    Masinile au fost tocmai unul dintre motivele pentru care prima impresie despre Romania n-a fost dintre cele mai bune. Pe strazi erau numai Dacii vechi, la fel ca si taxiul cu care a mers pana la un hotel nu foarte primitor si cu conditii care nu se puteau compara cu cele din SUA sau macar din Europa de Vest. In plus, orasul avea un aspect gri si, in unele zone, nu parea deloc sigur, mai ales pentru o persoana despre care oricine isi putea da seama ca vine din alte locuri. “Ca sa nu mai spun ca aproape nimeni n-avea telefon mobil”, spune Inaki Berroeta,, absenta care i-a sarit aproape imediat in ochi celui care numara deja cativa ani buni de experienta in telecom si care nu mai stia asemenea situatii. Se intampla insa in 1998, cand executivul care conduce acum afacerile de peste 800 de milioane de euro din Romania ale operatorului Vodafone a venit pentru prima data aici, iar celularele de-abia fusesera lansate pe piata. “Era o tara in alb si negru. Acum, nu numai ca este color, dar este si full HD”, compara spaniolul situatia cu cea actuala cand, cel mai important lucru din punctul lui de vedere, toata lumea are telefon mobil. Si nu doar unul, ba chiar mai multe. Se intampla adesea sa ramana surprins, in vreun restaurant sau cafenea, la vederea unui cuplu oarecare, el cu trei telefoane, ea cu inca doua, toate puse pe masa. “Sunt clientii perfecti pentru operatorii de telefonie”, glumeste el.

    Pe atunci,Inaki Berroeta, calatorea destul de mult. Era manager IT intr-o companie americana de telecomunicatii si, din birourile aflate in apropierea San Francisco, California, coordona operatiunile din piete emergente precum Romania, unde mergea cel putin o data pentru a evalua situatia. Cariera in telecom si-a inceput-o insa cu cativa ani mai devreme, chiar in Spania. S-a nascut si a copilarit in Bilbao, un orasel industrial din nordul tarii si capitala provinciei Biscay care, cel putin la acea vreme, nu oferea foarte multe perspective de dezvoltare profesionala. “M-am gandit atunci sa devin inginer”, povesteste executivul, imaginandu-si ca va ajunge sa lucreze intr-una din fabricile din Bilbao.

    Pentru ca a fost insa o decizie bazata pe context, nu pe traseul profesional pe care si-ar fi dorit sa il urmeze, s-a razgandit dupa primul an de studii la inginerie industriala si s-a orientat catre telecomunicatii, desi nu era un domeniu foarte dezvoltat la acea vreme, iar sectia era proaspat inaugurata in cadrul facultatii. Asa a absolvit Facultatea de Telecomunicatii la Universitatea din Tara Bascilor, studii completate de un MBA obtinut mai tarziu, in 2004, de la Henley Management College.

    “Dupa cum ma asteptam, la acea vreme nu prea erau locuri de munca in domeniul telecom, asa ca am inceput cariera intr-o companie de consultanta unde ma ocupam de sistemele IT si solutiile informatice pentru domeniul bancar”, povesteste Inaki Berroeta,. In 1995, cand a intrat in echipa Airtel Movil, primul operator privat din Spania care avea sa devina ulterior Vodafone, a fost printre primii angajati ai companiei de telefonie pornita cu investitii din partea AirTouch. Nu era insa foarte clar cum va evolua domeniul si nici perspectivele nu erau prea stralucite – pragul de 100.000 de clienti ai serviciilor telecom urma sa fie atins, dupa cele mai optimiste estimari, in aproximativ trei ani si doar dupa investitii semnificative. “In realitate, a fost nevoie de numai trei luni pentru acest obiectiv, in timp ce peste trei ani baza de clienti ajunsese deja la cateva milioane”, spune Inaki Berroeta,. 3

  • Doi ani de la moartea lui Michael Jackson (VIDEO)

    Fanii veniti in pelerinaj la cimitirul Forest Lawn de langa Los
    Angeles, unde este inmormantat Michael, au recompus scenariul din
    videoclipul “Cry”, asezati intr-un cerc imens in fata intrarii la
    cripta Holly Terrace, tinandu-se de maini si cantand sau tinand
    momente de reculegere. Fanii au venit in pelerinaj cu flori,
    baloane, jucarii si scrisori pe care le-au depus in fata
    criptei.

    Muzeul Grammy din Los Angeles a deschis sambata o expozitie
    dedicata lui Michael Jackson, cu obiecte vestimentare celebre ale
    acestuia, de la doua dintre manusile albe cu paiete si pana la
    costume de scena, schite de costume, partitura de la”We Are The
    World” si diverse obiecte de colectie.

    Duminica are loc si licitatia casei Julien din Los Angeles, in care
    va fi vanduta jacheta rosu cu negru purtata de Michael Jackson in
    clipul “Thriller”, cu un pret estimat de adjudecare de cel putin
    200.000 de dolari. O parte dintre venituri vor fi donate
    rezervatiei Shambala Preserve din sudul Californiei, unde sunt
    adapostiti tigrii bengali ai cantaretului de cand acesta a parasit
    Neverland, in 2006. Jacheta a fost pana acum in posesia
    designerilor vestimentari Dennis Tompkins si Michael Bush, carora
    Jackson le-a incredintat-o.

    La aceeasi licitatie se vand manusa purtata de Michael Jackson
    la festivitatea American Music Awards din 1984 si peruca purtata la
    conferinta de presa de la Londra din 2009 cand cantaretul si-a
    anuntat turneul “This Is It”, care n-a mai avut loc.


    In cei doi ani care au trecut de la moartea lui Michael Jackson,
    administratorii averii sale au reusit sa realizeze din vanzarile de
    muzica, obiecte promotionale si drepturi de folosire a imaginii
    muzicianului profituri peste 310 de milioane de dolari, cu care au
    platit o parte din datoria lui Jackson, estimata la peste 400 de
    milioane de dolari la momentul mortii lui, conform unor documente
    prezentate in justitie si consultate de Reuters in luna februarie
    2011. O alta parte din profiturile obtinute au fost folosite la
    intretinerea familiei lui Jackson, in primul rand a mamei si a
    copiilor lui, precum si la anumite actiuni caritabile.

    Anul trecut, Billboard estima incasarile brute de pe urma
    mostenirii lui Michael Jackson la peste un miliard de dolari, din
    care vanzarile de muzica adusesera 429 de milioane, drepturile de
    difuzare la TV si la cinema 392 de milioane, iar contractele de
    licenta, inregistrari, folosire a imaginii si catalogul de muzica
    inca 196 de milioane:


    Acum, aceste venituri includ si sumele obtinute din vanzarea
    jocului “Michael Jackson: The Experience”, produs de Ubisoft, din
    care din aprilie pana acum s-au vandut peste 3 milioane de copii,
    precum si veniturile aduse intre timp de catalogul Sony/ATV, care
    include titluri semnate de o serie larga de muzicieni, de la Elvis
    Presley la Lady Gaga. De asemenea, veniturile colectate in ultimul
    an includ si vanzarile albumului “Michael”, care a ajuns in fruntea
    topurilor de specialitate, scrie The Hollywood Reporter.

    Michael Jackson a murit la 25 iunie 2009, din cauza unei
    intoxicatii cu propofol. Medicul Conrad Murray, care l-a tratat pe
    muzician in ultimele ore de viata si i-a administrat propofolul,
    este acuzat de ucidere involuntara, iar procesul sau urmeaza sa
    inceapa in septembrie.

  • Moartea pe Oceanul Indian

    Capturat in apele Oceanului Indian, in timpul unei misiuni
    umanitare, echipajul este supus unor presiuni psihice
    inimaginabile, care au mers pana la simulacre de executii.

    “Nu va veni nimeni sa salveze un un vapor dintr-o tara din lumea a
    treia, cu echipaj de origine indiana sau africana, asa ca ii
    eliberam imediat. Dar daca vaporul e din Occident, atunci e ca si
    cand ai fi castigat premiul cel mare la loterie”, declara un pirat
    somalez.

    In cazul in speta insa, datorita istetimii, cutezantei si sangelui
    rece al capitanului, premiul cel mare nu s-a mai acordat.

    Richard Phillips si Stephan Talty, “Datorie de capitan”, Editura
    All, Bucuresti, 2011

  • Peter Falk i-a lasat mostenire sotiei sale o avere de 5 milioane de dolari

    Averea actorului american este estimata la aproximativ 5
    milioane de dolari. Peter Falk a lasat mostenire o suma de cateva
    sute de mii de dolari celor doua fiice ale sale, adoptate in timpul
    primei lui casatorii.

    Potrivit presei americane, Peter Falk a anticipat riscul ca unul
    dintre mostenitori, in special una dintre fiice, Catherine, ar
    putea sa incerce sa conteste testamentul si a luat masuri speciale
    pentru a-si proteja averea. in testamentul sau, Peter Falk a trecut
    o clauza speciala, prin care actorul a cerut ca daca unul dintre
    mostenitori contesta testamentul, acel mostenitor sa isi piarda
    automat partea de mostenire.

    Mai mult pe
    www.mediafax.ro    .

  • Nu disperati daca nu vedeti 3D; poate aveti talent de pictor

    Specialisti in neurostiinte au constatat ca lipsa vederii
    binoculare (cand creierul nu poate combina informatiile pe care le
    primeste de la ochi din cauza nealinierii acestora), care afecteaza
    perceptia tridimensionala, le-ar permite in schimb celor afectati
    sa transpuna mai usor realitatea tridimensionala in cele doua
    dimensiuni ale panzei unui tablou.

    Studiile au fost efectuate atat pe un grup de studenti la arte,
    cat si pe un lot martor de studenti, carora li s-a cerut sa
    urmareasca un material 3D pe ecranul unui computer. Primul grup a
    avut rezultate mai slabe decat lotul martor.

    Un alt studiu a presupus examinarea atenta a ochilor unor
    artisti cunoscuti, observandu-se ca ochii multora dintre ei erau
    nealiniati si ca atare acestia nu aveau vedere binoculara perfecta.
    Studiul a pornit de la niste imagini ale lui Rembrandt, la care
    cercetatorii au constatat acelasi defect de vedere. Evident,
    prezenta defectului nu implica neaparat si nu explica prezenta unui
    talent artistic deosebit.