Sector 1:
1. Spitalul Clinic “Sfanta Maria”, Bd. Ion Mihalache, nr
37
2. Spitalul Clinic de Obstetrica si Ginecologie Filantropia, Bd.
Ion Mihalache, nr 11
3. Spitalul Universitar de Stomatologie “Dan Theodorescu”, Calea
Plevnei, nr 17-21
4. Spitalul Clinic de Nefrologie “Carol Davila”, Calea Grivitei, nr
4
5.Spitalul Clinic de Urgente Oftalmologice, Piata Alexandru
Lahovari, nr. 1
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Manchester incearca sa vanda obligatiuni deoarce proprietarul de
origine americana al echipei de fotbal din Premier League incearca
sa restructureze datoriile clubului.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
“In Romania toate procesele dureaza foarte mult: se amana
restructurarile de personal, se intarzie falimentele, nu se
lamuresc planurile de investitii publice.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Serviciul este oferit gratuit tuturor persoanelor, astfel ca se
pot achita la ghiseele bancii atat facturile proprii, cat si cele
apartinand altor abonati.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
El preia astfel conducerea unuia dintre cele mai mari companii,
cu active de peste 3,2 mld. euro si care detine participatii la
cele mai mari companii energetice. Ionut Popescu va castiga peste
10.000 euro (42.500 lei pe luna) in calitate de director general al
Fondului, cu mult peste salariul de consilier de aproximativ 800
euro (3.700 lei).
Si-a inceput cariera ca jurnalist la un ziar de sport, apoi a
ajuns redactor-sef la revista Capital. A intrat in politica in
2003, la PNL, apoi a ales sa mearga cu Theodor Stolojan in PD-L. A
fost ministrul finantelor in Guvernul Tariceanu in intervalul
2004-2005. Anul acesta el a ocupat pentru aproape un an pozitia de
consilier al premierului Emil Boc.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Fondul Romano-American pentru Investitii (RAEF) si-a vandut participatia de peste 68% detinuta la societatea de brokeraj Intercapital Invest catre trei dintre managerii sai. Chiar daca Razvan Pasol, presedinte si director general al Intercapital, spune ca “e o tranzactie in interiorul grupului care nu schimba nimic din planurile si strategiile Intercapital”, profilul celor trei actionari majoritari ne trimite cu gandul spre alte posibile mutari, intr-un orizont de timp ceva mai lung, in sensul dezvoltarii companiei pana la un punct in care ar putea deveni interesant un nou exit. Actuala tranzactie, a carei valoare (neconfirmata de Pasol) s-ar situa, potrivit unor evaluari din piata, undeva spre 2,5 milioane de euro, inseamna practic ca Horia Manda (managing partner al Axxess Capital, companie care administreaza RAEF), Ionel Klipper (directorul executiv si presedintele RAEF) si Sandu Neculai Cristinel (ofiter-sef de investitii la RAEF) s-au decis sa se implice direct la Intercapital Invest. Manda detine acum peste 37% din firma de brokeraj, Klipper a preluat 27,15%, iar Neculai Cristinel restul actiunilor.
O mai mai mare implicare a actionarilor, cunoscuta fiind experienta celor trei, va fi probabil un castig in ce priveste dezvoltarea Intercapital Invest. Cei trei au fost implicati in evenimente importante pe piata financiara, ca dezvoltarea si vanzarea Bancii Agricole, a Bancii Romanesti sau a unor companii ca Motoractive (leasing), Domenia Credit (credite ipotecare), Estima Finance (consumer finance), comerciantul de electrocasnice Domo, brokerul Certinvest si producatorul de vopsele Policolor. Intercapital a intermediat tranzactii de aproape 100 mil. euro in primele 11 luni ale lui 2009, cu venituri de 4 milioane de lei (aproape un milion de euro) dupa trei trimestre. Societatea si-a inceput activitatea in 1995, ca membru fondator al Bursei de Valori Bucuresti, condusa atunci de Marius Musat, fondatorul grupului de firme OK Exchange, si de alti oameni de afaceri. Patru ani mai tarziu, compania a fost preluata de un alt grup, condus de data aceasta de Eugen Voicu, fondatorul Certinvest. Voicu l-a adus pe Razvan Pasol la Intercapital; acelasi Voicu mai detine azi o participatie de 22% la Intercapital. Restul de 10% se imparte intre alti actionari, printre care si Pasol.
Seful Intercapital se fereste acum sa evalueze societatea si admite doar ca valorile tuturor companiilor au scazut. “Important e ca Intercapital e mai solida acum decat in urma cu an si jumatate”, spune Pasol, care a fost nevoit sa inchida trei birouri din teritoriu, la Brasov, Bacau si Pitesti, renuntand si la angajatii de acolo. |nsa investitiile pentru cresterea cotei de piata au continuat, si Pasol crede ca strategia va da rezultate cand piata va iesi din criza. “|n 2008 am mizat pe eficientizare, insa din 2009 ne-am reluat dezvoltarea”, spune directorul Intercapital, unul dintre managerii care declarau, inca de la inceputul crizei, ca solutia cea mai proasta e sa nu faci nimic si sa astepti sfarsitul crizei. Intercapital a preluat de curand administratorul de investitii Investica Asset Management, tocmai pentru a-si completa portofoliul. “Anul trecut am recomandat unor clienti vanzarea, dar nu am avut o alternativa directa pe care sa le-o oferim. Acum, cu achizitia Investica, avem”, spune Pasol, care pregateste pentru inceputul anului viitor lansarea unui fond mutual monetar.
“Pe o scara de 1 la 10, acum doi ani, importanta directorului
financiar era de 5. Acum se situeaza undeva in zona 7. Importanta
lui a crescut in timp pentru ca si responsabilitatea este mai
mare”, a mentionat Ricard Martin, directorul de raportare
financiara in cadrul ACCA (Association of Chartered Certified
Accountants), in cadrul conferintei “CFO-ul, cel mai important
manager pe timp de criza?”, organizata de BUSINESS Magazin, in
parteneriat cu ACCA.
Practic, Martin rezuma in cateva cuvinte faptul ca anul acesta
departamentul financiar a avut un rol cheie in lupta pentru
supravietuire a companiilor si, mai departe, lasa sa se inteleaga
ca importanta sa este in crestere si ca , in curand, directorul
financiar va deveni cel mai important jucator din companie.
|n esenta, asta inseamna dublarea sau chiar triplarea
responsabilitatilor, un nivel crescut de presiune si decizii
drastice, care pot avea ca efect scaderea numarului de angajati, a
salariilor, amanarea sau stoparea platii dividendelor. La o prima
vedere, sarcina directorului financiar, care se transforma dintr-o
data in “omul negru”, este foarte complicata in vremuri de criza.
Pentru Reinhard Pichler, CFO-ul Petrom, cea mai mare companie de pe
piata, lucrurile stau tocmai invers. “Rolul unui CFO este mai usor
pe timp de criza decat atunci cand este liniste. Poti face greseli
mult mai mari pe timp de crestere pentru ca te lasi luat de val”,
spune zambind Pichler. Daca incepe insa sa enumere care au fost
cele mai dificile dezicii pe care a trebuit sa le ia in 2009, tonul
devine brusc serios. “Anul acesta a trebuit sa le comunicam
actionarilor ca nu isi vor primi dividendele aferente anului 2008.
Nu este un lucru usor, pentru ca acesti oameni au nevoie sa
primeasca ceva in schimbul investitiilor pe care le-au facut”,
adauga CFO-ul Petrom.
De altfel, la Petrom, programele anticriza au fost demarate inca
de anul trecut si vor fi continuate si anul viitor, cand va fi
nevoie de aceeasi prudenta in gestionarea banilor din companie.
Mesajul pe care Pichler a vrut sa-l transmita in interiorul
grupului a fost acela ca trebuie sa fie foarte atenti la 2010 si
anii care urmeaza pentru ca o intoarcere la cresterile din 2007 si
2008 nu este deloc aproape.
La fel a facut si Toyota Romania, unul dintre principalii
jucatori de pe piata auto, care a avut de luptat cu un context inca
si mai dur, in conditiile in care piata auto a scazut anul acesta
cu peste 60%. Pentru cei de la Toyota, o prima problema a fost
reducerea stocurilor create cu un an inainte. “Daca ai stocuri,
esti mort. Toti dealerii auto au mizat pe o crestere continua a
pietei, iar cand aceasta nu a mai venit ne-am vazut pusi in fata
unor stocuri foarte mari si a trebuit sa incepem destocarea. Lucru
care nu este deloc usor”, enunta Iuliana Andronache, CFO la Toyota
Romania. Dincolo de promotiile pe care le-a facut pentru a vinde
masinile de pe stoc, departamentul financiar a trebuit sa puna la
punct o campanie de reducere a costurilor, in cadrul companiei.
“S-au redus toate costurile, inclusiv cele de personal si am fost
nevoiti sa trecem si noi la neplata dividendelor”, spune
Andronache. Bugetul “foarte optimist” pentru anul viitor este la
fel de sumbru si ia in calcul o temperare a scaderii dramatice din
acest an. “In variante mai pesimiste, vorbim de o scadere cu 10%
fata de anul acesta sau chiar 20%, in cazul organizarii alegerilor
anticipate”, spune Andronache.
Profesia de bancher a ajuns sa fie discreditata si sa se
confrunte “cu un potop de injurii”, intrucat bancile sunt
considerate vinovate pentru blocajul creditarii, a declarat Doru
Lionachescu, partener principal la Capital Partners, la conferinta
regionala “Bucuresti – Solutii castigatoare pe timp de criza”,
organizata saptamana trecuta de Ziarul Financiar impreuna cu
Enterprise Investors (EI).
Dupa Lionachescu, interesul bancilor nu e sa sugrume afacerile,
ci dimpotriva, sa gaseasca solutii impreuna cu companiile astfel
incat sa-si poata recupera creditele acordate. Viteza cu care criza
si-a aratat efectele, impingand companii spre incapacitate de plata
si ulterior spre insolventa, a depasit insa capacitatea bancilor de
a reactiona; in ultimii ani, cand cresterea economica s-a asociat
cu explozia creditarii, bancherii cu experienta s-au concentrat in
activitatea de vanzari, in timp ce departamentele de credite
neperformante au ramas sa fie ocupate de oameni fara experienta,
fie juniori, fie “<obligatii> care trebuia sa lucreze acolo”,
dupa expresia lui Lionachescu, astfel incat bancile “s-au trezit ca
principalii ostasi in lupta impotriva crizei nu au experienta”.
Perioada urmatoare va aduce schimbari in privinta relatiilor
dintre companiile aflate in dificultate de a-si plati creditele si
banci. Conform oficialilor din BNR, consultarile prevazute pentru
aceste zile cu FMI ar urma sa dea unda verde bancii centrale sa
modifice inca din cursul lunii decembrie normele de clasificare a
creditelor, astfel incat bancile comerciale sa poata reclasifica in
fiecare luna creditele reesalonate, in functie de evolutia
financiara a companiilor client; aceasta va permite bancilor sa fie
mai elastice in privinta nivelului provizioanelor constituite si
deci sa fie stimulate sa coopereze mai bine cu companiile
debitoare.
Deocamdata insa, experienta anului care aproape se incheie a
dovedit ca, pana la a ajunge sa reesaloneze la banca o datorie,
companiile cele mai afectate (si dintre care unele au si ajuns la
insolventa, cum e cazul Flamingo din cauza datoriei catre ING) au
neglijat sa abordeze la timp restructurarea financiara. Acelasi
Doru Lionachescu da exemplul a doua companii (pe care nu le-a numit
insa) in cazul carora firma sa a fost solicitata sa se ocupe de
restructurare financiara, insa a refuzat, intrucat era deja prea
tarziu; ambele companii au ajuns ulterior cazuri mediatizate de
insolventa.
|n afara de restructurare, un alt sfat pe care consultantii il
au de dat pentru firmele aflate in dificultate este sa nu se
fereasca de concedieri in numele ideii ca renuntarea la personal
afecteaza imaginea unei afaceri. “Orice concediere face parte din
viata unei companii”, spune Raluca Parvu, senior consultant la BPI
Romania. |n fine, un al treilea ar fi buna-credinta fata de
partenerii de afaceri, in orice situatie, inclusiv in situatia
insolventei: “Marea avere pe care o firma o are in afara de
activele sale este buna-credinta. Sa nu trimita semnale de
neincredere”, sustine Stan Tarnoveanu, senior partner al Zamfirescu
Racoti Predoiu.
La conferinta regionala organizata de ZF si EI – a treia dupa
cele de la Iasi si Timisoara – au fost acordate premii pentru cele
mai performante companii din Muntenia si Dobrogea. Ziarul Financiar
a selectat firme cu o cifra de afaceri de peste 40 de milioane de
lei (10 milioane de euro) si care au facut profit anul trecut.
Premiantii au fost Compania Case Utilaje Constructii SRL din Ilfov,
importator de utilaje pentru constructii, producatorul de fructe
Andany Trading SRL din Giurgiu si Trustul de Constructii Civile si
Industriale din Arges.
La Mendrisio, intr-un colt al Elvetiei unde se vorbeste italiana
si unde cam o treime din aurul lumii este rafinat in lingouri,
afacerile infloresc. In fiecare zi, bratari si coliere sosesc aici
in pungi de plastic – de la pietele din Orientul Mijlociu, de la
casele de amanet din Asia si de la bijutierii din Europa si America
de Nord. “Ar putea fi aurul bunicii tale sau un cadou de la un fost
iubit”, spune Erhard Oberli, director executiv al Argor-Heraeus, o
importanta companie de profil de aici, care proceseaza circa 360 de
tone de aur anual. “Aurul nu dispare.” In mijlocul unei efuziuni
mondiale alimentate de fonduri de investitii cu grad ridicat de
risc, speculatori bogati si guverne care se grabesc sa faca
provizii din pretiosul material, pretul aurului a atins cotatii
care te amutesc.
Considerat multa vreme un refugiu pentru investitorii prudenti,
aurul a crescut pe masura ce dolarul a slabit constant, deficitele
bugetare s-au marit in SUA si in Europa, iar bancile centrale au
continuat sa pompeze mii de miliarde de dolari in economie,
generand temeri cu privire la o noua bula a activelor. “Nu aurul
s-a schimbat, ci cumparatorii de aur”, afirma Suki Cooper, strateg
pentru piata de metale pretioase la Barclays Capital. “Este o
modificare structurala pe care o observam in segmentul
investitiilor, de la bancile centrale din Asia la investitorii
individuali ce cumpara lingouri si monede.” “A crescut
atractivitatea aurului”, adauga Cooper, care estimeaza ca pretul va
trece de 1.140 de dolari uncia (116 lei gramul) pana in al doilea
trimestru al anului urmator.
Intr-adevar, luna trecuta Harrods’, binecunoscutul magazin din
centrul Londrei, a inceput sa vanda monede, dar si lingouri de aur
pornind de la un gram si pana la clasicele lingouri de 12,5
kilograme pe care ne-am obisnuit sa le vedem prin filme in
seifurile de la Fort Knox. Mezaninul magazinului Harrods’, unde se
afla raionul de aur, a fost intesat de cumparatorii interesati.
“Reactia a fost impresionanta”, spune Chris Hall, sef al
departamentului de profil al Harrods’. “Lingourile sunt in mod cert
mai populare decat monedele. Cele de 100 de grame sunt cele mai
populare.”
In Statele Unite, reclamele ce promit preturi mari la aur sunt o
constanta in spoturile publicitare la TV de la miezul noptii, in
vreme ce comerciantii isi pregatesc spatiile la malluri sau
gazduiesc reuniuni amicale la ei acasa, propovaduind beneficiile
investirii in aur. “Toata lumea are cate un semn pe care scrie “,
zice Ron Lieberman, proprietarul Palisade Jewelers din Englewood,
New Jersey. El estimeaza ca de zece ori mai multi oameni vin acum
in magazinul lui ca sa vanda aurul decat in urma cu zece ani, cand
metalul galben se vindea doar la o treime din pretul de acum. “Aud
oameni care vin si spun ca aurul va ajunge la 2.000 de dolari
uncia.”
Clientii bijutierilor nu sunt singurii care prevad preturi grase
pentru gramul de aur. Jim Rogers, un investitor care si-a castigat
un renume investind pe pietele de marfuri, a spus recent la
Bloomberg Television ca aurul va ajunge exact la acest pret –
generand o reactie din partea lui Nouriel Roubini, un economist
care a devenit cunoscut dupa ce a atras din vreme atentia asupra
apropierii recesiunii. La o conferinta in New York, Roubini a
descris previziunile lui Rogers drept “pur si simplu absurde”,
spunand ca nu exista niciun fel de presiuni economice sau
inflationiste care sa duca aurul la 2.000 de dolari uncia.
OTP a intrat in Romania in vara lui 2004, prin achizitia RoBank.
Putin prea tarziu, spune Diosi, care ar fi preferat ca OTP sa fi
prins cresterea sectorului bancar cu unul sau doi ani mai devreme.
Mai ales in ce priveste divizia de retail, respectiv creditele
pentru populatie. Daca ar fi ajuns mai devreme in Romania, OTP ar
fi putut prinde boom-ul creditului de consum cu toate sistemele si
departamentele pregatite, si astfel ar fi putut profita mai mult de
climatul pozitiv. Asa insa, se refera la cresterea sectorului
bancar ca la o cursa nebuna de care s-a tinut de multe ori la
distanta.
“Cand o competitie nu e normala, nu e obligatoriu sa te afisezi
la start”, argumenteaza Diosi, intr-un interviu pentru BUSINESS
Magazin, comportamentul mai degraba conservator al OTP Romania.
Oricum, spune el, cine vrea sa ia decizii strategice privind
exclusiv catre perioadele de minim sau de maxim nu poate avea
succes. “Strategia trebuie gandita luand in considerare imaginea de
ansamblu, aceea ca Romania are potential de crestere, la fel si
banca, si de-asta ma aflu eu aici.”
Crede ca pentru o piata mica, deci mai dinamica pentru afacerile
bancare decat economiile mature, Romania ar fi trebuit sa
reactioneze mai rapid la noile conditii si sa faca schimbarile
necesare din timp. Asa cum a facut-o sucursala din Romania fata de
banca-mama de la Budapesta. “Noi am stopat planurile de dezvoltare
inca de la sfarsitul lui 2007, dupa care in 2008 am deschis o
singura agentie si din octombrie am inceput programul de
restructurare.”
Diosi intelege, dar nu e de acord cu comportamentul
institutiilor-mama care in perioadele dificile vor sa preia cat mai
strans fraiele birourilor locale si, daca se poate, sa controleze
tot. “Cand ne-au spus (biroul central) ca trebuie sa fim mai
stricti cu creditele, noi deja eram mai stricti; cand au inceput
planurile de restructurare, noi deja aplicaseram o serie de
masuri”, subliniaza Diosi. “Pestele mic inoata intotdeauna mai
repede”, conchide el.
Dupa ce banca din Romania si-a asigurat lichiditatea (a redus
drastic creditarea si a obtinut, chiar la inceput de an, o
finantare de 26 de milioane de euro de la banca-mama), s-a
concentrat pe resursele umane. La inceputul anului, Diosi a
disponibilizat 37 de oameni din cei peste 1.100 de angajati, iar in
septembrie a decis sa majoreze salariile oamenilor cu 4,5% in
medie. “In anii de cresteri agresive, cand bancile deschideau sute
de sucursale noi, problema oamenilor a fost un cosmar, si
performantele, eficienta si mai ales loialitatea oamenilor au avut
de suferit”, spune Diosi. In 2007 s-a decis sa faca noi angajari
numai pe posturile unde nu existau candidati interni, in celelalte
cazuri preferand sa promoveze, in proportie de 95%, oameni din
interior.