BusinessMagazin

Blog

  • Sfârşitul unei ere: Ford a oprit producţia la una dintre cele mai populare maşini din România, iar Volkswagen se pregăteşte să facă pună capăt unui model emblematic

    Ford Fiesta şi Volkswagen Polo, două dintre automobilele preferate de companii pentru achiziţiile sau închirierile de flote, se pregătesc de retragere şi pun în dificultate companiile de leasing operaţional, potrivit jucătorilor din piaţă.

    Fiesta şi Polo au fost de-a lungul ulti­melor decenii două dintre cele mai bine vân­dute modele de clasă mică pe piaţa euro­peană. Dar dacă în 2019 ocupau locurile doi şi trei în clasament, în primele nouă luni ale anului trecut Polo s-a clasat pe locul al şapte­lea iar Fiesta pe 10, în top trei fiind Peugeot 208, Dacia Sandero şi Opel Corsa – Corsa fiind construită tot de Stellantis, ca şi Peugeot 208 şi cele două sunt realizate pe aceeaşi platformă tehnică.

    Ford a anunţat la finalul anului 2022 că urmează să oprească producţia modelului Fiesta, iar vânzările sale pe piaţa românească se apropie de final odată cu epuizarea sto­cului actual. Decizia a fost adoptată de Ford în condiţiile în care americanii deja au demarat investiţii la Köln, unde era produs Fiesta, pentru a transforma platforma în cen­trul său european de producţie a maşinilor electrice. Mai mult, Ford a prezentat deja un teaser cu un viitor SUV mic electric ce va fi produs la Koln.

    În cazul VW Polo, sfârşitul ciclului de viaţă al actualului model va veni cel mai pro­babil în 2025, an în care vor intra în vigoare şi normele Euro 7. La începutul anului trecut oficialii Volkswagen spuneau că Euro 7 va marca sfârşitul maşinilor mici cu motoare termice din cauza costurilor suplimentare foarte mari.

    CEO-ul Volkswagen, Tomas Schafer, declara în presa occidentală la final de 2022 după anunţul normelor Euro 7 că acestea pot adăuga până la 5.000 de euro preţului unei maşini de clasă mică, motiv pentru care VW este pregătit mai degrabă să renunţe la maşi­nile sale mici decât să proiecteze unele care să respecte viitoarele standarde. Mai mult, Volkswagen are în plan lansarea unei noi serii de maşini electrice de clasă mică ce vor fi produse în Spania şi care efectiv vor înlocui modele precum Polo. Momentan, oficialii Volkswagen din România au explicat că nu există nicio schimbare cu privire la strategia de comercializare a lui Polo pe piaţa locală.

    „Fiesta şi Polo sunt maşini de flotă şi nu ştim cu ce le vom înlocui. La Ford spre exemplu, Puma este percepută mai mare ca Fiesta şi nu toate companiile aleg maşina pentru agenţi, vorbim de o percepţie la client“, a explicat oficialul unei companii de leasing operaţional.

    Termenele de livrare mari, scumpirea maşinilor din cauza creşterii preţurilor materiilor prime, au pus mare presiune şi pe firmele de leasing operaţional în 2022 în condiţiile în care mulţi clienţi de flote au ales să extindă perioada contractuală în locul contractării unor maşini noi.

    „Clienţii au fost şi precauţi şi din cauza termenelor mari de livrare şi au ales să comande maini din stoc, ce a fost disponibil în detrimentul unor comenzi noi cu termene foarte lungi, de 12-14 luni sau chiar termene incerte“, a explicat expertul. Mai mult, din cauza scumpirilor repetate, preţul maşinii din momentul comenzii şi preţul din momentul livrării pot diferi.

  • Este bine sau nu ca statul să îşi plătească poporul pentru a face mai mulţi copii pentru a sprijini natalitatea

    În 2005, Franţa avea a doua cea mai mare rată a fertilităţii din Europa, după Irlanda. Dar premierul Dominique de Villepin voia mai mult, considerând că în familiile franceze apar prea puţini copii. Pe atunci, rata fertilităţii era de 1,9 (numărul mediu de copii pe care i-ar naşte o femeie în cursul vieţii sale fertile, în condiţiile fertilităţii anului respectiv), ceva la care acum ţările europene nici nu visează. „Dacă numărul de familii cu trei copii se dublează, ar fi asigurată reînnoirea generaţiilor”, explica Villepin.

     

    Franţa este unul dintre exemplele cele mai clare de stat providenţă, iar încurajarea natalităţii prin diferite mijloace, mai ales prin bani şi concedii pentru proaspeţii părinţi, este pe lista de prestaţii sociale. Premierul Villepin a anunţat atunci mai multe stimulente financiare pentru familiile care alegeau să facă mai mulţi copii. Până la intervenţia sa, femeile primeau de la guvern o alocaţie dacă îşi luau concediu de şase luni după naşterea primului copil şi 512 euro pe lună timp de trei ani de pauză de la muncă după al doilea şi al treilea copil. După iulie 2006, femeile ajunse la al treilea copil primeau opţiunea de a-şi lua concediu doar un an, dar cu o alocaţie de 750 de euro pe lună – „O încercare de a împăca mai bine familia cu viaţa profesională”. Aceasta este doar una din multele încercări şi experimente ale Franţei de a se asigura că nu îmbătrâneşte sau, cel puţin, că încetineşte ritmul de îmbătrânire. N-a reuşit. 2021  a fost primul an din ultimii şase în care numărul de naşteri a crescut. Totuşi, Franţa s-a aflat constant pe primele locuri sau chiar pe primul în Europa la rata fertilităţii. România este şi ea aproape. Criza demografică, în care bătrânii devin tot mai numeroşi în raport cu tinerii, în care populaţia îmbătrâneşte şi se micşorează ca număr, este una căreia nimeni din lumea civilizată nu i-a găsit rezolvare. Tot mai multe ţări caută să întârzie explozia bombei demografice prin măsuri financiare. Este o soluţie bună? Sau este doar politică şi populism? Schimbă banii ceva? se întreabă BBC.

    În comuna finlandeză Lestijärvi, din 2013 încoace fiecare nou-născut „valorează” 10.000 de euro. În 2013 autorităţile de acolo au decis să lupte contra declinului natalităţii şi scăderii populaţiei. În 2012, în această localitate s-a născut un singur copil. Administraţia a introdus un stimulent financiar numit „bonus de copil”: oricine putea primi 10.000 de euro de-a lungul a zece ani dacă aducea pe lume un copil. Strategia a funcţionat. Din 2013 până în 2019 aproape 60 de copii s-au născut în acest sat. Comparativ cu ultimii şapte ani, în care s-au născut doar 38 de copii, bebeluşii reprezintă un mare impuls. Localitatea are mai puţin de 800 de locuitori.

    Beneficiari ai bonusurilor pentru copii, Jukka-Pekka Tuikka, 53 de ani (în 2019), şi soţia sa Janika, 51 de ani, lucrează ca antreprenori în industria agricolă. A doua lor fiică, Janette, s-a născut în 2013, la timp pentru a-şi câştiga o poreclă nostimă: „Fata de zece mii de euro”.

    „Plănuiam de ceva vreme un al doilea copil şi îmbătrâneam”, explică Tuikka, „Aşadar nu pot spune că banii au influenţat cu adevărat decizia noastră de a avea un copil”. Totuşi, Tuikka consideră stimulentul o măsură importantă care arată că liderii locali sunt interesaţi să ofere o mână de ajutor familiilor. Tuikka a economisit cea mai mare parte a banilor primiţi de familia sa şi intenţionează să-i folosească într-un mod care să fie de folos tuturor.

    Alte câteva sate şi oraşe finlandeze au introdus bonusuri pentru copii variind de la câteva sute de euro până la 10.000 de euro. În 2022, media a fost de 500 de euro. În afară de Lestijärvi, doar alte două localităţi ofereau 1.000 de euro timp de zece ani. Însă numărul municipalităţilor care oferă bonus de copil a crescut de la 27 în 2019, la 58 în 2022.

    Cu toate acestea, în ciuda acestor stimulente locale, natalitatea la nivel naţional arată că Finlanda are probleme. Ca multe alte ţări europene, rata fertilităţii a scăzut semnificativ în ultimul deceniu: în 2018, a atins un prim minim record de 1,4 copii pe femeie, faţă de „rata de înlocuire” de 2,1. Cu zece ani înainte, rata era de 1,85. Declinul a continuat în 2019, indicatorul ajungând la 1,35 copii. 2020, anul celor mai recente date ale Eurostat, a adus o îmbunătăţire, dar nu grozavă – 1,37 copii. A fost anul lockdownurilor din timpul pandemiei de COVID.

    Finlanda are multe programe puternice de beneficii pentru familie – printre care setul tradiţional de pornire pentru proaspetele mămici, faimos în lume, o alocaţie lunară pentru copii de aproximativ 100 de euro per copil şi concediu pentru părinţi partajat care durează până la 7 luni (pentru ambii părinţi; dacă copilul are un singur părinte, concediul este de 14 luni) cu până la 90% din salariu plătit. Finlanda a reformat politicile de încurajare a natalităţii chiar anul trecut, în condiţiile în care i se reproşa că, deşi cheltuie pe ajutoarele familiale mai mulţi bani de la buget decât media UE, rămăsese în urma celorlalte ţări nordice, cum ar fi Suedia, care se laudă cu un concediu pentru părinţi mai generos.

    Deci este soluţia copilului de 10.000 de euro aplicată în Lestijärvi o modalitate eficientă de a creşte rata natalităţii? Ritva Nätkin, profesor de ştiinţe sociale la Universitatea Tampere, spune că întărirea stimulentelor financiare pentru familii ar contribui probabil la creşterea ratei natalităţii într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, este puţin probabil ca stimulentele financiare singure să declanşeze un baby boom, spune ea, mai ales deoarece atitudinea oamenilor faţă de a avea copii s-a schimbat în timp.

    În Lestijärvi, Tuikka consideră că alocaţia a avut un impact pozitiv asupra deciziilor unor rezidenţi de a avea copii – dar nu crede că banii în sine i-ar încuraja pe oameni să se reproducă. „Mai important, datorită acestor bani unele familii au rămas în sat în loc să se mute”, a spus el.

    Imaginea este oarecum diferită pe celălalt mal al Golfului Finlandei, unde Estonia a reuşit să-şi crească rata natalităţii în ultimul deceniu şi jumătate.

    Deci este soluţia copilului de 10.000 de euro aplicată în Lestijärvi o modalitate eficientă de a creşte rata natalităţii? Ritva Nätkin, profesor de ştiinţe sociale la Universitatea Tampere, spune că întărirea stimulentelor financiare pentru familii ar contribui probabil la creşterea ratei natalităţii într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, este puţin probabil ca stimulentele financiare singure să declanşeze un baby boom, spune ea, mai ales deoarece atitudinea oamenilor faţă de a avea copii s-a schimbat în timp.

    Creşterea poate fi atribuită într-o oarecare măsură deciziilor guvernamentale de a investi în politicile familiale, mai ales sub forma unui sprijin financiar sporit pentru familiile numeroase. Pe lângă politica generoasă de concedii pentru părinţi introdusă în 2004 – care oferă concediu timp de un an şi jumătate cu salariul plătit integral –, în 2017 guvernul a introdus o alocaţie lunară pentru copii: 60 de euro pentru primul copil, 60 de euro pentru al doilea şi 100 de euro pentru al treilea copil. De asemenea, statul recompensează familiile cu trei sau mai mulţi copii: acestea primesc un bonus lunar de 300 de euro. În total, o familie din Estonia cu trei copii primeşte 520 de euro pe lună sub formă de beneficii pentru familie.

    Având în vedere costul de trai relativ mic din Estonia şi venitul mediu scăzut, aceste beneficii reprezintă cu siguranţă un ajutor financiar generos. Programele par să fi funcţionat – rata fertilităţii a crescut de la 1,32 copii la începutul anilor 2000 la 1,67 în 2018 – deşi cu mici scăderi la începutul anilor 2010.

    Allan Puur, profesor de demografie la Universitatea din Tallinn, confirmă că stimulentele financiare pare să fi avut un impact pozitiv. El subliniază în special stimulentul din 2017, care a dus la ceea ce se numeşte un „al treilea baby boom” la scară mică.

    Dar, din nou, există mai multe interpretări ale poveştii. Puur menţionează, de asemenea, accesul îmbunătăţit la grădiniţe publice cu preţuri accesibile şi creşterea economică relativ stabilă a Estoniei ca factori care ar fi putut influenţa pozitiv rata naşterilor. „Fertilitatea este adesea prociclică, ceea ce înseamnă că natalitatea tinde să crească atunci când oportunităţile economice sunt bune şi invers”, spune el.

    Cu alte cuvinte, stimulentele financiare oferă fundaţia pentru a menţine rata naşterilor în creştere – dar şi factorii economici mai generali joacă un rol substanţial.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL 

  • Războiul platformelor de streaming. Cine câştigă şi cine pierde în 2023?

    2022 a marcat o nouă etapă în războiul din interiorul INDUSTRIEI DE STREAMING, cu noi show-uri de zeci de milioane de dolari, jucători abia intraţi pe piaţă şi un potenţial masiv de fuziuni. Reasigurându-şi investitorii că vor raporta profit în următorii 2-3 ani, majoritatea serviciilor au anunţat reduceri de investiţii anul acesta. Unde se îndreaptă astfel Netflix, Disney şi restul platformelor?

    În ceea ce priveşte liderul industriei de video streaming, Netflix, compania a stat destul de bine anul trecut la capitolul dedicat exclusiv conţinutului, plasarea anumitor seriale „hit” fiind realizată cu succes în cursul lui 2022. Anul a început cu noul sezon din Bridgerton şi a continuat cu o nouă miniserie de succes, Inventing Anna, urmată de mereu popularele Stranger Things, Ozark şi Better Call Saul, închizând cu Dahmer – Monster, The Crown şi Wednesday. De altfel, Wednesday este al treilea serial Netflix care a atins un miliard de ore vizionate în prima lună de la lansare, celelalte două fiind Squid Game şi Stranger Things (sezonul 4).

    Privind evoluţia pe piaţa de capital, serviciul de streaming a pierdut anul trecut peste jumătate din valoarea acţiunilor şi, implicit, a capitalizării, o reacţie directă a acţionarilor la faptul că numărul de abonaţi a scăzut semnificativ în al doilea trimestru, prima dată când gigantul american nu a reuşit să îşi menţină ritmul de creştere al clienţilor. Ştirea nu a tras semnale de alarmă doar în interiorul companiei, ci de-a lungul întregii pieţe.

    Drept răspuns, Netflix a anunţat un tip de abonament mai ieftin care include publicitate, un plan de limitare a partajării parolelor, alimentând astfel numărul de abonaţi, cât şi o plafonare a investiţiilor privind conţinutul. Chiar şi în acest context, grupul a cheltuit 17 miliarde de dolari în acest sens în 2022, potrivit Business Insider.

    Anterior, compania şi-a folosit rapidele procese de creştere pentru a justifica o serie aparent nesfârşită de investiţii, însă se pare că strategia s-a schimbat în anul abia încheiat. Analiştii argumentează că noua abordare se poate dovedi productivă, însă poate impune un nou set de provocări, având în vedere că Netflix nu pare să fi refuzat multe idei de seriale în anii precedenţi.

    Chiar dacă Netflix nu îşi va pierde prea curând titlul de lider al industriei de video streaming, compania nu se află în aceeaşi poziţie dominantă de la începutul anului trecut.

     

    Enter: Disney

    În 2022, Disney a anunţat că a furat statutul de lider al pieţei de streaming de la Netflix, numărând mai mulţi abonaţi pe toate platformele sale decât orice altă companie. Grupul numără însă separat abonaţii la nivel global ai Disney+, Hulu şi ESPN+, chiar dacă serviciile sunt oferite împreună în anumite pieţe. De exemplu, în România, Disney+ include show-uri originale Hulu, precum Dopesick, o miniserie despre criza opioidelor din SUA care nu se găseşte pe varianta americană a Disney+.

    Dacă luăm în calcul doar Disney+, numărul de abonaţi rămâne în continuare impresionant, la aproximativ 164 de milioane, faţă de 200 de milioane de clienţi pentru Amazon Prime Video şi 220 de milioane în cazul Netflix, arată datele Statista. Aici trebuie însă menţionat că Disney+ se află pe piaţă abia din toamna lui 2019 şi, de atunci, a înregistrat creşteri în fiecare trimestru. De asemenea, în varianta din Regatul Unit a serviciului există multe seriale care nu apar în versiunea din Statele Unite a Disney+, aşa că numărarea abonaţilor devine mai complicată prin comparaţie cu alţi jucători din industrie.

    Totuşi, verticalele de bază ale companiei au performat bine până în momentul de faţă, beneficiind de o audienţă fidelă prin Star Wars, Marvel şi producţii dedicate copiilor. Una dintre cele mai importante ştiri din ultima perioadă a constat însă în schimbările de la vârful companiei, fostul CEO Bob Iger revenind în funcţie după o pauză de doi ani. Înainte să plece în 2020, Iger voia să îşi concentreze eforturile către crearea unui conţinut din ce în ce mai generalist, ceea ce ar putea indica faptul că grupul ar produce mai puţine show-uri pentru copii şi adolescenţi.

    Unul dintre planurile lui Iger a constat în crearea unui catalog îndreptat tot mai mult către publicul adult, fapt reflectat de brandul internaţional Star, ce poate duce pe viitor la o fuziune completă între Disney+ şi Hulu, mai ales în contextul în care oamenii sunt mai puţin dispuşi să îşi cheltuie banii pe două sau trei servicii de streaming. O altă prognoză a pieţei spune că Iger, care are o vastă experienţă în industria filmelor, s-ar concentra în curând asupra producţiei de mari proiecte cinematografice. Anul trecut, Pixar a trebuit să facă muncă de convingere cu Disney pentru lansarea în cinematografe a filmului Lightyear, după ce pandemia i-a dat peste cap planurile din ultimii doi ani şi jumătate.

    Iger s-ar putea dovedi însă mai îngăduitor decât predecesorul său, Bob Chapek, în vreme ce Disney+ se pregăteşte să obţină primul său an cu profituri nete. La polul opus, Warner Bros. Discovery ar putea uni cele două platforme pe care le deţine, HBO Max şi Discovery+, în ceea ce s-ar numi simplu Max, un serviciu care ar urma să ofere producţii mai ieftine – prin comparaţie cu, de exemplu, Game of Thrones şi Succession – dar care ar genera profituri mai mari.

     

    Outsideri şi potenţiale achiziţii

    Revenind la Hulu, serviciul ar putea fi cumpărat în viitorul apropiat de acţionarul majoritar Disney sau de acţionarul minoritar Comcast, care ar putea folosi conţinutul original al platformei pentru a-şi îmbunătăţi oferta pe Peacock, un jucător mult mai mic decât cei menţionaţi anterior. Prezent momentan doar în Statele Unite, Peacock ar putea beneficia din plin de show-urile Hulu, într-o nouă încercare de majorare a numărului de abonaţi.

    O astfel de achiziţie ar putea marca începutul unei noi ere pentru Peacock. Până acum, serviciul s-a chinuit să îşi îmbunătăţească semnificativ numărul de clienţi. La lansare, platforma a reuşit să elimine celebrul The Office din catalogul Netflix, având în vedere că serialul este deţinut de NBC, controlat la rândul său de compania-mamă NBCUniversal.

    O bună parte din cei 13 milioane de abonaţi ai Peacock se datorează fanilor Yellowstone, unul dintre cele mai populare seriale din ultimii ani, concentrat asupra fictivei familii Dutton, cei mai mari proprietari de teren din Montana. Show-ul este produs însă de rivalii de la Paramount şi, deşi Peacock deţine drepturile de streaming, spinoffurile (seriale din acelaşi univers) 1883 şi 1923 se găsesc în SUA doar pe Paramount+.

    În prezent, presa internaţională scrie despre potenţialele discuţii privind o fuziune între NBCUniversal şi Warner Bros. Discovery într-o platformă ce ar conţine producţii HBO Max, Discovery+ şi Peacock. Fără o operaţiune de calibru, Peacock s-ar putea găsi într-o poziţie dificilă pe viitor. Un alt outsider este Paramount+, care numără de trei ori mai mulţi abonaţi decât Peacock, mai exact 43 de milioane.

    Serviciul a avut parte de creşteri considerabile în 2022 datorită unor branduri precum Halo, Star Trek şi Nickelodeon, cât şi de seriale precum Yellowstone, cu Kevin Costner în rol principal, Tulsa King, cu Sylvester Stallone, şi 1923, cu Harrison Ford şi Helen Mirren.  Platforma beneficiază şi de parteneriatul cu Showtime+, unde se găsesc seriale precum Your Honor, Dexter, Yellowjackets, Homeland, Billions şi Californication.

    Între timp, investitorii se întreabă dacă ritmul de creştere al serviciului este sustenabil sau dacă Paramount+ va deveni un jucător major. Istoricul CBS, care face parte din Paramount, sugerează însă că platforma ar putea avea parte de succes în industria de streaming, postul TV creând unele dintre cele mai populare seriale din Statele Unite. Un alt scenariu ar fi ca Paramount, care are o capitalizare de 12,8 miliarde de dolari, să fie cumpărat de un gigant precum Amazon sau Apple, grupuri cu valori de piaţă de 900 de miliarde, respectiv 2.000 de miliarde de dolari, potrivit MarketWatch. Totuşi, compania fondată de Jeff Bezos se află într-un proces complicat de achiziţie a MGM, iar producătorul iPhone-urilor nu a dus lipsă de producţii reuşite în 2022.

     

    Prime Video, Apple TV+ şi viitorul industriei

    Anul trecut, Prime Video şi-a schimbat într-un final interfaţa şi a realizat investiţii majore în conţinut, notând în primul rând Lord of the Rings: Rings of Power. Deşi a avut un buget de aproape 500 mil. dolari, serialul nu a reuşit să atragă audienţa la care spera Amazon. Compania a investit în difuzarea mai multor competiţii sportive din întreaga lume, de la fotbal la rugby şi de la tenis la  fotbal american, o strategie neobişnuită pentru majoritatea jucătorilor din industrie, care îi forţează pe fani să se aboneze la Prime Video.

    Gigantul are un potenţial aproape nelimitat de investiţii, cât şi un model diferit de business cu privire la industria de streaming. Amazon îşi poate permite să cheltuie o avere pe Prime Video pentru că abonaţii primesc servicii premium pe segmentul de livrare al companiei şi multe alte beneficii. Astfel, şansele ca utilizatorii să cheltuie bani pe Amazon cresc considerabil. Pe de altă parte, Apple TV+ face parte din strategia companiei-mamă de a cere o taxă unică nu numai pentru serviciile Apple, ci şi pentru hardware.

    Chiar dacă nu este un jucător convenţional, Apple TV+ a produs seriale precum Ted Lasso, The Morning Show, Severance şi Pachinko, bine primite de către critici. Serviciul nu îşi publică totalul de clienţi, în vreme ce planul grupului este să pună bazele unei oferte tot mai vaste de servicii, alegând să nu se bazeze în totalitate pe numărul de abonamente. Totodată, modelul de afaceri al Warner Bros. Discovery, care ar pune mai mult accent pe producţii casual, cu şanse mici de nominalizare la premiile Emmy şi Globurile de Aur, reprezintă un trend ce ar putea fi adoptat de către industrie.

    Aproape toate serviciile de streaming au promis că vor reduce investiţiile în 2023 şi şi-au asigurat investitorii că vor fi profitabile în următorii 2-3 ani, ceea ce ar necesita un nivel suplimentar de prudenţă. Un lucru este aproape sigur, anume că majoritatea abonaţilor vor avea de pierdut anul acesta.  

  • Povestea româncei care conduce o companie ce are 33.000 de companii cilente

    Număr de companii client: > 33.000

    Număr de angajaţi care folosesc soluţiile companiei: 1,5 milioane

    CARTE DE VIZITĂ

    • Dana Sîntejudean este director regional Edenred pentru Europa Centrală şi de Est, coordonând şase ţări: Polonia, România, Cehia, Slovacia, Ungaria şi Bulgaria;

    • Până în 2021, a ocupat funcţia de director general al Edenred  România, fiind responsabilă de conducerea tuturor operaţiunilor şi consolidarea poziţiei de lider a companiei pe piaţa locală, iar anterior, în perioada 2016-2018 a coordonat iniţiativele şi proiectele Edenred din rolul de director general adjunct;

    • S-a alăturat grupului în 2003,  în cadrul echipei de vânzări din biroul din Cluj-Napoca, iar pe parcursul următorilor 10 ani a contribuit la dezvoltarea portofoliului companiei, reuşind să atingă toate obiectivele stabilite. În 2014 a fost numită director comercial şi Public Affairs, contribuind la accelerarea businessului Edenred printr-o strategie comercială puternică şi prin susţinerea unor iniţiative legislative majore privind beneficiile sociale în România;

    • Deţine un MBA în Management Executiv la CODECS Business School şi o diplomă în strategie competitivă de la INSEAD. Este absolventă a Universităţii Babeş-Bolyai, în antropologie, şi deţine un master în comunicare şi relaţii publice de la Universitatea David Ogilvy.

  • Noua formulă a vaccinului COVID-19, disponibilă şi pentru schema de vaccinare iniţială

    „În urma deciziei Comitetului Naţional de Vaccinologie, în mod similar cu alte ţări europene, noul vaccin COVID-19 (COMIRNATY ORIGINAL / OMICRON BA.4-5-Pfizer BioNTech) va fi disponibil începând de mâine, 27 ianuarie 2023, şi pentru persoanele care doresc să se vaccineze pentru prima dată”, transmite, joi, Ministerul Sănătăţii.

    Până în prezent, acest tip de vaccin era folosit doar la revaccinare, pentru persoanele cărora li se administrase schema primară de vaccinare împotriva COVID-19.

    Potrivit MS, vaccinul COVID-19 de la compania Pfizer BioNTech este adaptat pentru a oferi o protecţie mai largă faţă de tulpina originală şi faţă de subvariantele Omicron BA.4 şi BA.5.

    „Acesta oferă protecţie mai ales împotriva complicaţiilor şi formelor grave ale bolii. Noul vaccin împotriva COVID-19 este disponibil la medicii de familie sau în centrele de vaccinare”, mai arată MS.

  • Fabricile de frigidere şi maşini de spălat Arctic din România vor avea un nou proprietar

    Grupul american Whirlpool şi gigantul turc Arcelik, ce deţine local fabricile Arctic de la Găeşti şi Ulmi, judeţul Dâmboviţa, îşi vor uni forţele pe piaţa din Europa pentru a crea un jucător de top pe segmentul electrocasnicelor, scrie Reuters.

    Americanii de la Whirlpool au anunţat că vor să vândă cea mai mare parte a businessului din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, această masură fiind parte a unui plan strategic lansat în 2022. Din cauza tensiunilor geopolitice din Europa, grupul a anunţat că marjele de profit operaţional (EBIT) sunt nesatisfăcătoare şi e nevoie de mai mult timp până când acestea vor ajunge la un nivel dorit.

    În acest context, Whirlpool şi Arcelik, ce deţine în portofoliu mărci precum Beko sau Grundig, vor crea o entitate comună unde vor pune laolaltă businessurile din Europa, scrie Reuters. Aceasta entitate va opera şi fabricile Arcelik din Europa, atât cele de electrocasnice mari şi mici, cât şi cele de electronice. Whirlpool va avea 25% din acţiuni, iar Arcelik va avea restul.
    Această companie va avea afaceri anuale de 6 mld. euro şi peste 20.000 de salariaţi în mai multe pieţe europene. Businessul Whilrpool din Orientul Mijlociu şi Africa va fi vândut către Arcelik pentru 20 mil. euro. Doar cel din Europa va fi operat comun.

    În România, Arctic realizează doar frigidere (la Găeşti) şi maşini de spălat (la Ulmi). Acestea sunt vândute atât local, cât mai ales (peste 80% din producţie) la export. Celelalte electrocasnice sunt realizate în alte ţări şi importate.

    Whirlpool va păstra divizia KitchenAid în Europa, Orientul Mijlociu şi Africa.

  • Sorin Pâslaru, ZF: Când vor apărea şi campusuri şcolare moderne pe măsura ritmului construcţiilor de stadioane noi? România educată nu merge fără infrastructură nouă în educaţie şi salarii mai bune pentru profesori

    Compania Naţională de Investiţii (CNI) livrează câte unul sau două stadioane noi pe an din 2018 încoace, şi este foarte bine că România se mişcă în direcţia construcţiei unei infrastructuri sportive moderne. Acum urmează să se facă stadioane noi la baza Dinamo şi în Constanţa.

    Însă nu se înţelege de ce nu urcă mai în faţă pe lista de priorităţi bugetare construcţia de campusuri educaţionale de nivel occidental care să aducă şi în spaţiul public calitatea infrastructurii din sistemul privat.

    CNI are un buget de circa 500 milioane de euro pe an din care cea mai mare parte se duce pe construcţia de stadioane noi, pentru care până în prezent s-au cheltuit 600 milioane de euro, în total.

    Din lista CNI – este adevărat, bine pusă la punct, cu posibilitate de filtrare şi cu informaţii detaliate – reiese că la secţiunea „instituţii de învăţământ” figurează doar 4 (patru) entităţi finalizate: două cămine studenţeşti în Arad şi Alba Iulia, extinderea unei creşe din Cluj, toate finalizate în 2022 şi construirea unui corp al Universităţii Valahia din Alexandria, în 2019. (Alexandria, un oraş de 40.000 de locuitori, are universitate?!).

    Deci din sute de obiective de investiţii – săli de sport, bazine de înot, aşezăminte culturale, patinoare, drumuri sau reabilitări termice de clădiri – doar patru obiective de investiţii cu destinaţia învăţământ au fost finalizate până în prezent.

    Aceasta în condiţiile în care diferenţa cea mai mare între sectorul privat de educaţie şi sectorul public este dată, la fel ca în sănătate, în primul rând de infrastructură şi echipare şi nu de personalul didactic, care de multe ori este acelaşi sau provine de la stat.

    Dacă în ultimii 20 de ani au apărut şcoli private cu infrastructură de calitate, infrastructură care permite desfăşurarea unor ore cu mai puţini elevi în clasă, luarea mesei de prânz şi activităţi suplimentare după orele de curs – sportive sau de alt tip, de ce Ministerul Educaţiei nu s-a inspirat dintr-un astfel de campus pentru a face şi în sectorul public ceva similar? Dacă măcar 10% din bugetul CNI de 500 mill euro pe an s-ar aloca pentru campusuri noi, s-ar face 5 campusuri noi a câte 10 milioane de euro anual.

    Măcar la început ca proiect pilot, apoi câte unul în fiecare sector din Bucureşti şi în judeţe. Merg miniştri, inspectori şi profesori an de an în delegaţii în Europa de Vest. Nu văd cum sunt şcolile acolo şi să preluăm modelul? Ce discută d-na ministru Ligia Deca cu preşedintele Iohanis când vorbesc despre educaţie? Au şi ei machete pe masă ca altădată să se contrazică unde pun sala de sport, sala de muzică sau cantina într-un super complex educaţional construit pe vreun teren viran din Bucureşti unde astăzi sunt oamenii alergaţi de câini?

    Sau se contrazic dacă sunt mai bune „modulele” faţă de trimestre sau semestre? E mai bine fără teze? Mai ştiu copiii că e nevoie de efort şi de concentrare dacă ai spart anul şcolar cu şapte pauze şi vacanţe?

    În ritmul actual de scădere al natalităţii, în curând populaţia unor oraşe precum Tg. Jiu sau Bistriţa va încăpea pe stadioanele noi construite. Nu ar fi normal ca mai întâi să fie alocate fonduri pentru campusuri şcolare moderne şi apoi, dacă sunt rezultate bune la fotbal în capitala judeţului respectiv, să meargă banii către stadionul municipal?

    Sigur, va veni imediat să spună Ministerul Învăţământului  – nu suntem noi responsabili cu construcţia de şcoli, ci autorităţile locale. Da. Dar dacă an de an văd că primarii pun banii în nesfârşite schimbări de borduri sau în gărduleţe, nu se poate face un plan nou, nu se poate face o schimbare?

    Iată, construcţia de creşe a fost adoptată la nivel guvernamental. Au trecut de la primării la guvern, adică de fapt tot la CNI, singura entitate centrală care mai are capacitatea de contracta şi livra edificii publice, de la stadioane, drumuri, reţele de apă şi până la unităţi sanitare.

    Nu e simplu. E plin guvernul de scriitori de legi, dar mai puţini de oameni care să ştie să scrie proiecte. Să ştie ce să ceară unei companii de construcţii. Dar ca să ceară, cuiva trebuie să-i pese.

    Deocamdată de modernizarea educaţiei nu îi pasă nimănui în România. Nu mai vorbim şi de salarizarea profesorilor, aflată la nivelul cel mai de jos, încât au ajuns profesorii de istorie să care mâncare pentru Uber ca să-şi poată achita chiria.

     

     

     

  • Apar noi detalii în cazul şefei secţiei de oncologie de la Spitalul Judeţean Suceava, prinsă în flagrant în timp ce primea mită de la un pacient.

    Investigaţiile ofiţerilor de la Serviciul Judeţean Anticorupţie în privinţa medicului-şef al secţiei Oncologie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, dr. Anca Dumitrovici Ababneh, au pornit de la denunţul familiei unui pacient care a murit de cancer şi al unui pacient care a reclamat că a primit tratamentul de care avea nevoie doar după ce i-a oferit medicului bani.

    Un prim denunţ a fost înregistrat în martie 2022, conform căruia medicul a pretins şi a primit bani pentru prescrierea tratamentului, iar în iunie 2022 a fost al doilea denunţ, care reclama faptul că dr. Anca Dumitrovici Ababneh nu ar fi prescris tratamentul recomandat de un alt medic oncolog din Iaşi, în tratamentul căruia pacientul s-a aflat până la un moment dat. Medicamentul administrat la Suceava, altul decât cel prescris de la Iaşi, i-ar fi provocat bolnavului agravarea stării de sănătate, ceea ce a dus la întreruperea tratamentului oncologic. Din declaraţiile martorilor reiese că doctoriţa chema pacientul la cabinet, dar tot amâna începerea tratamentului, din decembrie 2021 până în martie 2022.

    Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava

  • Monica Movileanu, PwC România: În profesia mea există mereu lucruri noi de învăţat, întâlnesc mii de oameni, din toate domeniile, cu proiecte diverse

    Cifră de afaceri (netă, în 2020): cca. 105,4 mil. lei*

    Număr de angajaţi (pentru România şi Moldova): + 900

    *potrivit datelor disponibile pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice

    CARTE DE VIZITĂ

    • Este partener de audit şi lider al Departamentului de Consultanţă Contabilă şi Pieţe de Capital („CMAAS”) din cadrul PwC România, coordonează, de asemenea, echipa de Future of Finance la nivelul PwC Europa Centrală şi de Est (ECE) şi este liderul platformei de ESG în România;

    • Este specializată în domeniul serviciilor de audit financiar (statutar, IFRS şi US GAAP) pentru companiile locale şi multinaţionale şi în managementul proiectelor de consultanţă precum: consultanţă contabilă şi financiară IFRS, consultanţă în domeniul sustenabilităţii (ESG), consultanţă în transformare financiară, consultanţă în domeniul fondurilor europene.

    În profesia mea există mereu lucruri noi de învăţat, întâlnesc mii de oameni, din toate domeniile, cu proiecte diverse. Astfel, apar mereu noi provocări şi probleme de rezolvat care îmi dau energie şi mă entuziasmează cu adevărat.

  • White Image | WLM e-interactive

    WLM e-interactive este prima soluţie de gestiune a comunicării prin e-mail care permite implementarea şi trimiterea de e-mailuri dinamice care duc interacţiunea utilizatorului la un alt nivel, pe baza tehnologiei AMP.

     

    Descrierea inovaţiei:

    Peste 319,6 de miliarde de emailuri sunt trimise în fiecare zi şi emailul este pilonul multor fluxuri de lucru pentru consumatori şi companii. Cu toate acestea, conţinutul este încă limitat – mesajele sunt statice, pot oferi informaţie deja depăşită de noutăţile apărute şi nu pot fi acţionate fără deschiderea unui browser. Tehnologia AMP folosită în soluţia WLM e-interactive urmăreşte să îmbunătăţească şi să modernizeze experienţa emailului prin suport suplimentar pentru conţinut dinamic şi interactivitate, menţinând în acelaşi timp utilizatorii în siguranţă. Persoanele implicate în dezvoltarea proiectului sunt Andrei Georgescu şi Graţiela Lupu, cofondatorii White Image.

    Elementul de noutate:

    WLM e-interactive permite plasarea comenzilor direct din e-mail, fără a mai fi nevoie de accesarea magazinului online, aducând achiziţia mult mai aproape, în sensul că permite crearea premizelor pentru finalizarea comenzii. De exemplu, permite selecţia mărimii de pantof dorită, a culorii, a numărului de produse comandate, dar şi aducerea în e-mail a linkului de plată pentru finalizarea comenzii. Plata rămâne să fie făcută în pagina procesatorului  de plăţi sau a magazinului dacă are implementate standardele de securitate pentru plată, însă avantajul principal este că utilizatorul este direcţionat în pagina de plată. De asemenea, actualizează orice schimbare de informaţie în timp real, de exemplu preţ modificat sau produs disponibil/indisponibil odată cu vânzarea acestuia în magazinul online. Tehnologia permite şi crearea de chestionare direct în corpul emailului, introducea de meniuri sau text expandabil, carusele care ar putea prezenta mai bine un produs sau mai multe alternative de vânzare. În acelaşi timp, soluţia oferă clienţilor posibilitatea de a scrie comentariile/review-urile direct din e-mail.

    Efectele inovaţiei:

    Tehnologia creşte rata de click cu 57%, probabilitatea de achiziţie cu până la 60-70%, respectiv creşte vânzările cu peste 60%.