BusinessMagazin

Blog

  • Ce inseamna retail bancar

    Retail-ul bancar (consumer banking) include toate produsele si serviciile oferite de banci persoanelor fizice. Dintre acestea, cele mai importante pot fi considerate:

    • conturile curente 
    • credite (in lei sau valuta) – imobiliare, autoturisme, nevoi personale, bunuri de folosinta indelungata etc. 
    • produse de economii, depozite
    • transferuri intra-bancare, inter-bancare sau internationale 
    • carduri 
    • plata facturilor de utilitati/servicii (prin contracte incheiate cu banca, de la bancomat etc.

  • Ad-ul care te face mare

    Nu, nu e vorba de ad-ul care iti aduce vreun premiu la PortoSomething, gloria eterna (pana la editia de anul viitor) si un sediu nou pe str. Profitului, colt cu aleea Fericirea Clientului. Ci de ad-ul care ii face mari pe copii, cel cu care cresc, care ii educa si mai ales ii invata sa ceara parintilor tot ce acestia pot sa le dea si inca de zece ori peste. Vorbim asadar despre publicitatea pentru copii. Reglementata in unele tari, interzisa in altele. Studiata mai recent de oameni cu barba si ochelari grosi, care au tras cateva concluzii de-a dreptul firesti: copiii care se uita singuri mult la televizor sunt si cei mai dispusi sa receptioneze mesajele publicitare.

    Copiii din Anglia cer lui Mos Craciun cu 25% mai multe jucarii decat cei din Suedia, unde publicitatea pentru copii e scoasa in afara legii. Si nu doar atat: interesul acesta pentru obiecte si bunuri, odata starnit, nu se mai vindeca niciodata. Copiii consumatori de televizor (si implicit de reclame) se vor transforma in adulti mai materialisti si mai preocupati de a avea (in detrimentul lui „a fi“) decat cei care au crescut cu Scufita Rosie, varianta de print. In plus, interesul lor pentru branduri va fi cu mult mai mare. Vesti proaste pentru parintii care credeau ca au gasit cel mai ieftin baby-sitter cu putinta in televizorul din sufragerie. Vesti bune pentru advertiseri insa: daca ziua buna se cunoaste de dimineata, si clientul atent se creste de mic. Clientul ideal, care cumpara brandul si nu marfa, clientul pentru care imaginea conteaza, clientul care vrea sa stie cum e privit cu obiectul X mai degraba decat la ce foloseste acesta. 

    Sa nu credeti ca vreau sa demonizez publicitatea care ii tinteste pe cei mici. Nici nu merita asa ceva. In fond, advertisingul nu e un pistol infipt in spate, care te forteaza sa cumperi ceva. E mai degraba o metoda soft de persuasiune, care iti arata ca in lumea asta exista alternative. Ca ai de unde sa alegi, ca trebuie sa te gandesti inainte de a o face, ca e o idee buna sa cauti informatii inainte de a lua o decizie. 

    Pana la urma, si alegerea e o lectie pe care e bine s-o inveti de tanar. Alminteri, la 16 ani, te pomenesti indragostit de prima aplicatie practica a paginii de make-up din revista Cool Girl…  Mihaela Nicola este matematician, presedinte Ogilvy Romania si  lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice „David Ogilvy“.

  • Business cu nanoboti

    Dupa febra dot-comurilor, a venit randul nanotehnologiei sa incinga mintile cowboy-lor capitalismului.

    Eric Drexler, un savant extravagant, a inventat termenul nanotehnologie pentru a se referi la stiinta de a crea „masini“ industriale la nivel molecular, cu ordinul de marime situate in jurul a 100 de nanometri (un nanometru este egal cu un metru impartit la un miliard) care ar putea, cel putin in teorie, sa construiasca obiecte de orice marime, atom cu atom, sa elimine substantele poluante si sa administreze medicatia pacientilor prin intermediul unor „roboti“ medicali de marimea hemoglobinei din sange.

    Comunitatea stiintifica americana a rafinat aceasta viziune, adaptand-o la un scop comercial. Nanotehnologia, in aceasta acceptie moderata, se refera la posibilitatea de a produce materiale si substante cu proprietati speciale, care pot inlocui materialele folosite in diverse industrii. 

    Principalul promotor al versiunii este Richard Smalley, laureat Nobel in 1996. Rivalitatea personala dintre Smalley si vizionarul Drexler s-a soldat cu un razboi din care Drexler a iesit infrant. Desi, la initiativa lui Drexler, congresul american a recunoscut nanotehnolgia ca prioritate strategica, cele 3,7 miliarde de dolari alocate pentru cercetari sunt in intregime destinate directiilor stabilite de tabara Smalley. 

    Principala obiectie pe care managerii fondurilor de risc o aduc roboticii moleculare propuse de Drexler este imposibilitatea practica de a manipula toti atomii moleculelor in asa fel incat procesele chimice sa aiba precizia dorita. Atomii tind sa interactioneze cu toti atomii din vecinatate, asa incat un robot de asamblare moleculara ar trebui mai intai sa impiedice un numar colosal de atomi sa urmeze legile fizicii. Iar energia necesara unei astfel de intreprinderi ar face ineficienta producerea de roboti moleculari.

    Realitatea asa-numitei „supe primordiale“ de start-up-uri din domeniul nanotehnologiei este mult mai prozaica. Grupul de presiune nano-business Alliance, format in 2001, promoveaza interesul unor companii care produc vopsele, ceara pentru schiuri si sosete prin procedee nanotehnologice. Firma Nanotehnologies din Pennsylvania e specializata in producerea unei tesaturi speciale pentru sosete, incluzand molecule de aur si argint, care indeparteaza mirosurile urate. Piata firmei este clara: toate sosetele soldatilor din armata americana ar putea fi confectionate din acest material – un business de cateva zeci de milioane de dolari anual.

    Intel a dedicat resurse umane si financiare considerabile pentru crearea unor nanocipuri care ar putea revolutiona industria. UE a anuntat chiar un proiect de circa 24 de milioane de euro in domeniul nanocipurilor, intr-o tentativa de a obtine solutii comerciale inaintea SUA.

    Dupa ce, in anii ‘90, Internetul a provocat un entuziasm orb, urmat de seria de falimente a dot-com-urilor, a venit randul nanotehnologiei sa incinga mintile cowboy-lor capitalismului. 

    Regula de baza pe care o impun fondurile cu capital de risc companiilor pe care le finanteaza e sa produca un business plan in care sa defineasca foarte precis o piata pentru produsele lor – ceea ce antreprenorii „noii economii Internet“ nu au facut niciodata, ei urmarind de-a dreptul sa inlocuiasca intregul comert desfasurat in lumea reala. 

    O cerinta ceva mai bizara, dar care are ratiunea ei, este ca directia de dezvoltare a produselor si serviciilor nano sa nu se suprapuna cu business-ul central al gigantilor Du Pont sau Dow Chemical. Teroarea pe care o exercita astazi Microsoft in lumea software-ului pentru PC-uri s-a extins in alte domenii: Dow Chemical ar putea folosi pozitia dominanta in piata pentru a bara aparitia unui nou Dow Chemical bazat pe nanotehnologie.

    Problema cea mai mare care ramane si ar putea frana la nesfarsit dezvoltarea noii industrii este mania scenariilor de catastrofa globala. Sindromul panicii publice, declansat de mass-media in legatura cu ingineria genetica, de pilda, a determinat o reactie de prudenta exagerata de partea guvernului american, care a decis ca astfel de proiecte trebuie descurajate in favoarea altora, care sunt mai usor de digerat pentru comunitatea de afaceri si marele public. 

    Insa ideea ca intr-o buna zi nu va mai trebui sa ne lasam pe mana unui chirurg, care, oricat de bun, poate avea momente de slabiciune, fiindca treaba acestuia va putea fi facuta de roboti moleculari este suficient de atractiva pentru suficienti cercetatori pentru ca notiunea de industrie la nivel molecular sa nu moara definitiv.  

  • VIITORUL NANOTEHNOLOGIEI

    Suporterii nanotehnologiei cred ca noua stiinta are o multitudine de aplicatii practice

    PE TERMEN SCURT

    • instrument de diagnosticare medicala
    • captarea de energie solara
    • productie de hidrogen
    • tehnologii flexibile de afisaj si „hartie electronica“
    • adezive, vopsele si lubrifianti
    • noi forme de memorie pentru computere
    • diverse componente optice

    PE TERMEN LUNG

    • sisteme de stocare miniaturizata, cu capacitate comparabila cu a unei biblioteci
    • PC-uri cu aceeasi putere cu a unui intreg sistem de computere
    • cipuri care contin filme (peste 1.000 de ore)
    • inlocuirea tesuturilor si organelor umane posibilitatea de a stoca hidrogen ieftin ca alternativa la combustibilii conventionali

  • Lifting pentru automobile

    Transformarea unei masini cuminti intr-un bolid include, pe langa adaugarea unor herghelii de cai putere, o sumedenie de alte operatiuni in aparenta minore, precum personalizarea scaunelor si a modului in care arata oglinzile laterale – intr-un cuvant, tuning auto.

    Fie ca dispune de 300 sau de 30.000 de euro, fie ca e vorba de un automobil cumparat la mana a doua sau e ultimul model de la cel mai nou salon auto, orice proprietar viseaza sa-si puna amprenta asupra masinii pe care o conduce. Totul tine de imaginatie. Iar la acest capitol occidentalii au dat din nou tonul. Atat de puternica a fost dorinta de individualizare a vesticilor, incat fabricanti de masini cu renume au admis ca orice parte din creatiile lor, considerate de multi aproape perfecte, poate fi modificata. Astfel, Mercedes a ajuns sa colaboreze cu firmele de tuning Brabus si AMG, iar BMW cu la fel de faimoasa Motorsport.

    Desigur, in vreme ce o buna parte dintre vestici considera ca o masina, mai ales daca e una foarte scumpa, trebuie neaparat adaptata personalitatii soferului (dovada succesul de care se bucura afacerile cu tuning), iar majoritatea romanilor inca mai cred ca pretul masinii singur spune totul despre posesorul ei, nu e de mirare ca firmele romanesti care se ocupa cu asa ceva sunt inca necunoscute. Pe de alta parte, mai sunt inca multi romani care ar vrea, dar nu-si permit: „Comparativ cu ce se intampla in alte tari mai dezvoltate, la noi lipsa puterii de cumparare se reflecta si in vanzarile de tuning“, spune Tudor Milan, director executiv la Pit Stop Tuning.

    Cu toate acestea, directorul companiei care inca de la infiintare, in 2002, a devenit importator unic pentru Romania al produselor grupului german DTS – unul dintre cele mai mari nume ale tuning-ului european – este optimist: desi mica, piata vanzarilor este diversificata. Cumparatori sunt si dintre cei care nu se uita la bani si isi fac tuninguri full-option – transformand o masina excelenta intr-una exceptionala, de colectie, dar si cei care vin cu o masina cumparata la mana a doua si care vor sa-i imbunatateasca performantele. La tuning apeleaza si proprietari de Dacii, Oltcituri, dar si posesori ai ultimelor modele de BMW, Volkswagen sau Audi. „Cel mai costisitor proiect realizat pana acum de Pit Stop Tuning a fost un Mercedes E-Klasse din 2002, pe care s-a montat un kit complet de caroserie, care a costat aproximativ 8.000 de euro“, spune Milan. In acest context, nu se poate inca vorbi in Romania de un profil precis al cumparatorului de tuning.

    O singura caracteristica ii uneste insa pe toti: isi doresc ceva deosebit.

    Preturile variaza, in functie de cat de deosebita se doreste a fi masina. Schimbarea scaunelor cu unele mai ergonomice, din piele sau tip sport, costa intre 120 si 450 de euro. Inlocuirea volanului poate ajunge si la 350 de euro in cazul unuia cu airbag, iar o pereche de pedale de lux costa aproximativ 200 de euro. Un kit complet pentru bord fara scaune si volan, dar care include ornamente pentru bord sau pentru frana de mana ajunge la 500 de euro. „Chiar daca toate acestea par un moft, se remarca totusi o constanta crestere a vanzarilor, cat si a interesului romanilor pentru acest domeniu“, spune Tudor Milan.

    Unul dintre oamenii pentru care banii n-au contat atunci cand a vrut sa dea masinii sale un aer gen „The Fast and the Furious“, dupa cum singur recunoaste, este Bogdan Cecareanu. Proprietarul unui Seat Leon Cupra nou-nout, care a costat 32.000 de euro, Bogdan a decis sa mai investeasca inca 9.000 de euro in tuning pentru ca, spune el, „masina e un virus: cand poti sa-i dai un look mai atragator si mai multi cai, nu te mai uiti la bani“. Dupa investitie, motorul Seatului a ajuns de la 150 de cai putere la 250, farurile au primit o pereche de „pleoape“, pedalele de frana si acceleratie seamana cu cele ale bolizilor de Formula 1, iar Bogdan e convins ca totul a meritat pentru ca, spune el, „acum masina transmite putin din caracterul meu“.

    Datorita emisiunilor auto si a unei promovari a domeniului in revistele de profil, afacerea cu tuning a intrat incet-incet in ultima vreme in realitatea cotidiana. Dar ca sa investesti in Romania lui 2000 circa 375.000 de dolari intr-o afacere care sa promoveze exact acest lucru, identitatea proprietarului de masina, trebuia sa fii sau foarte pasionat, sau nebun. Andrei Craciun, unul dintre cei trei fondatori ai firmei C&C Tuning recunoaste ca cel mai mare obstacol pe care l-a avut de trecut a fost „lipsa unei culturi a romanilor in acest domeniu“. Firma a inceput sa aiba profit abia la 2 ani de la infiintare, in 2002, insa problemele nu s-au terminat: pasiunea pentru concept il face pe Andrei Craciun sa fie nemultumit de superficialitatea – inca evidenta – a cumparatorului roman de tuning. „Clientii nostri vor cai putere, cat mai multi cai putere, cu toate ca aceasta parte e ultima la care ar trebui sa se gandeasca.“ Craciun e de parere ca „esentiala in tuning e imbunatatirea manevrabilitatii si a partii estetice a autoturismului“.

    Romanii nu vad insa asa lucrurile. Cresterea puterii motorului e in general prima optiune a soferilor care vor sa-si prepare masina. Cei care cred ca viteza nu e totul sunt foarte putini. „O masina rapida atrage respect, dar nu neaparat si atentie“, spune Florin Mincu, un client care a „lasat“ firmelor de tuning peste 11.000 de euro. A inceput modificarile la motor, unde cu un nou cip (destinat modificarii presiunii in turbina si a timpilor de aprindere), cu un nou filtru de aer din carbon si cateva alte mici modificari a castigat 100 de cai putere in plus fata de cei 200 pe care ii avea masina. Opelul Vectra model 1993 avea insa nevoie si de modificari exterioare: un spoiler fata, un eleron, aripi din fibra de sticla, praguri laterale cu talie joasa si un nou set de jenti au facut din vechea masina un OZN al soselelor.

    Mincu spune ca a recurs la aceste operatiuni pentru ca isi iubeste masina. „Dar si pentru ca am dorit sa-mi transform masina intr-o piesa rara care sa-i lase cu gura cascata pana si pe cei mai pretentiosi adepti ai sofatului“, completeaza acesta. Nu foarte multi isi pot arata insa in acest fel atasamentul pentru masina personala. „O buna parte dintre romani se confrunta inca cu probleme financiare, iar preturile de tuning sunt destul de mari pentru majoritatea“, spune Serban Begu, directorul Zeno Motor Sport – una dintre putinele firme care chiar de la aparitia din 2002 a introdus servicii de consultanta in privinta designului, explicand evolutia greoaie a pietei de tuning din tara noastra.

    „Chiar daca numarul masinilor preparate in atelierele autohtone a inceput sa creasca, piata e inca la inceput, si mai sunt multe de invatat in acest domeniu.“ Din acest punct de vedere, el este si unul dintre „clientii“ care au „rupt piata“, investind peste 15.000 de euro doar in piese pentru bolidul sau: un Alfa Romeo V6 Turbo. „Am vrut sa-mi adaptez masina la pretentiile individuale, sa transform un automobil de serie intr-un obiect personalizat, dar in acelasi timp sa demonstrez ca si in Romania se poate face tuning la acelasi nivel ca afara“, explica Begu.

  • NOUL TRABANT

    Una din cele mai impresionante realizari ale pietei de tuning romanesti este un Trabant preparat de Dan Art Tuning.

    PUTEREA: celebrei masinute germane e asigurata acum, in urma tuningului,  de un motor si o transmisie VW Golf 1300 cc.

    DESIGN: Dupa ce a parasit atelierul de tuning, trabantul a devenit decapotabil si detine spoilere, un eleron si jenti din aliaj usor.  

    SIGURANTA: e asigurata de o caroserie intarita, inchiderea centralizata si computerul de bord.

  • O „OPERATIE“ DE 11.500 €

    Operatiile de tuning efectuate asupra Opelului Vectra 2000 16V Turbo, model din 1993, au fost facute in mare parte in Germania. Cheltuielile totale s-au ridicat la aproximativ 11.500 de euro, fara TVA. Iata prin ce a trecut masina:

    INTERIOR: 1.120 euro
    Proprietarul a inlocuit volanul original cu unul in doua culori, marca Raid, de 170 de euro. Pentru mai mult confort, scaunele au fost si ele schimbate cu unele produse de Konyg Sport, in valoare de 950 de euro.

    GALBEN FERRARI: 2.500 euro
    Culoarea n-a fost aleasa la intamplare. Galbenul e o culoare speciala, intalnita exclusiv pe masinile Ferrari. Vopsirea s-a efectuat in Germania si a costat 2.500 de euro.

    DESIGN: 1.700 euro
    Printre primele piese al Opelului schimbate in atelierul de tuning au fost jentile si cauciucurile. S-au montat jenti Momo Tuner si cauciucuri Michelin Pilot Exalto. Operatiunea a costat in jur de 1.700 de euro.

    ACCESORII: 1.000 euro
    Spoilerul DTM, pragurile laterale si aripile din fibra de sticla au costat aproape 1.000 de euro, dar efectul e vizibil.

    PUTERE: 2.100 euro
    Sub capota, dupa tuning, au aparut un cip EDS MotorSport, in valoare de 1.200 de euro, o valva pop-off de 300 de euro si un intercooler mai mare de 6 ori fata de original, al carui pret s-a ridicat la 600 de euro, care au crescut puterea bolidului de la 200 la 300 CP.

    AUDIO: 2.700 euro
    Dupa ce a iesit de la tuning, masina poate fi confundata cu o discoteca mobila in aer liber. In interior se gasesc 12 difuzoare Pioneer, iar sistemul audio, care valoreaza 2.700 de euro, are o putere de 2.500 W.

  • Scoala Zeilor

    Elevul-zeu creat de scriitorul Bernard Werber ataca suprematia micului vrajitor Harry Potter.

    Inegalabilul Harry Potter, ucenicul vrajitor de la Hogwarts care a innebunit lumea, copii si adulti laolalta, nu mai este singurul star al magiei capabil sa starneasca entuziasme la nivel planetar. Langa el a aparut, enigmatic si cuceritor, Michael Pinson, elevul-zeu de pe misterioasa insula Aeden. 

    Acest loc indepartat si ascuns pe care se afla orasul Olimpia si Scoala Zeilor este creatia lui Bernard Werber, un scriitor care a mai inflamat imaginatia cititorilor cu seria sa de romane science-fiction dedicate insectelor („Furnicile“, 1991, „Ziua furnicilor“, 1992, „Revolutia furnicilor“) si cu strania povestire „Thanatonautii“: o mare epopee moderna care incearca sa strapunga misterul mortii. 

    Alimentata cu informatii stiintifice adesea inedite, cu texte sacre si initiatice secrete ale celor mai importante religii ale lumii, aceasta carte calauzeste spre descoperirea celui de pe urma continent, de dincolo de inchipuirea noastra, acolo unde thanatonautii descopera viata de dupa viata.

    Adevarat fenomen de librarie, Werber a vandut 5 milioane de exemplare din cartile sale doar in Franta si aproape dublu in lumea intreaga, fiind tradus in circa 30 de limbi (printre care si romana). 

    Cu „Noi, zeii“, acest fost ziarist si om de stiinta, cu studii de criminologie, isi schimba orizontul tematic, dar se arata la fel de abil in intretinerea suspansului si in construirea unor lumi fantastice, dar credibile si fascinante, descriind o odisee la fel de palpitanta ca aceea a calatorilor prin lumea umbrelor. 

    La Scoala Zeilor predau cei doisprezece zei ai mitologiei grecesti, care sunt insarcinati sa le predea celor 144 de elevi arta de a construi lumea minerala, cea vegetala si cea animala dar si – cel mai important lucru – stiinta de a gestiona multimile oamenilor, astfel incat sa le insufle nevoia de a supravietui, de a edifica cetati, de a se razboi, de a inventa religii sau de a-si ridica nivelul de constiinta. 

    In loc de examene, elevii, dintre care se detaseaza prin istetime Michael Pinson, vor trebui sa se infrunte prin intermediul popoarelor pe care le administreaza. Viata in Aeden nu este insa paradisiaca. Unul dintre elevi incearca sa-si ucida colegii, iar un altul se indragosteste de cel mai seducator profesor al sau, Afrodita. 

    In conditiile unei atmosfere atat de apasatoare, plina de „deiciduri“ si de amoruri interzise, care va fi deci soarta cetatii Preafericitilor? Poate ca Edmond Rostand avea dreptate cand spunea ca „stiinta ne-a facut zei inainte sa fim demni de conditia de oameni“. Si, poate, acesta este si mesajul lui Werber care pare sa afirme ca omenescul este cel mai greu de invatat lucru.

    Dincolo de aceasta latura moralizatoare, romanul „Noi, zeii“ ne pofteste insa sa ne jucam noi insine de-a divinitatile, sa ne imaginam fabricandu-ne propria planeta si bucurandu-ne de privilegiul de a contempla de pe inaltimi olimpiene furnicarele de oameni si problemele lor. Carora, nu o data, le putem oferi solutii salvatoare.

    Bernard Werber, Nous, les Dieux,  Editura Albin Michel, octombrie 2004

  • In cautarea timpului pierdut

    • IN CAUTAREA TIMPULUI PIERDUT

    Pentru Jean-Louis Servan-Schreiber, timpul noului secol inseamna o viata mai lunga si un program de lucru mai scurt. Prin urmare, daca avem la dispozitie mai mult timp pentru noi insine si pentru distractie, cum se face ca ne plangem de stres? Majoritatea oamenilor au probleme cu timpul si nu stiu ca „boala“ e tratabila. De aceea, autorul incearca sa le ofere posibile retete care au scopul de a permite utilizarea cat mai eficienta a orelor, zilelor si saptamanilor vietii noastre. Arta timpului este prima etapa spre o veritabila arta de a trai, care ne ingaduie sa ne indeplinim proiectele si planurile. Indata ce dobandim un control asupra timpului, sansele de reusita cresc exponential. Nu trebuie insa sa uitam, avertizeaza autorul, ca fiecare dintre noi parcurge acest drum spre stapanirea timpului in ritmul sau personal si ca nu trebuie sa ne asteptam sa fim brusc mai intelepti si mai precauti.

    Jean-Louis Servan-Schreiber, Noua arta a timpului impotriva  stresului, Elena Francisc Publishing, Bucuresti, octombrie 2004    

    • DUPA CINCIZECI DE ANI

    In ianuarie 1947, pe un teren viran din Los Angeles, este gasit trupul mutilat al unei tinere de 22 de ani, Betty Short. Crima ajunge pe pagina intai a ziarelor vremii, iar tanara intra in istorie drept „Dalia neagra“. Ancheta merge o buna bucata de vreme in gol, politistii si detectivii tatoneaza pistele, dar se incurca reciproc, asa ca dosarul va sfarsi uitat in fundul unui sertar. Dupa mai bine de cincizeci de ani un fost politist, Steve Hodel, redeschide ancheta, dupa ce gaseste in portofelul tatalui sau o fotografie infatisand-o pe Dalia neagra. Detectiv incapatanat, Steve coboara pe firul istoriei, scotoceste prin arhivele anilor ’50 si ajunge la o concluzie infricosatoare si pe care nu se sfieste sa o dezvaluie, cu o incredibila obiectivitate, lumii intregi: tatal lui, George Hodel, e cel care-a ucis-o pe Betty Short. Noul film care se pregateste la Hollywood se anunta deja a fi un blockbuster. 

    Steve Hodel, Black Dahlia Avenger,  HarperCollins Publishers, 2004

  • Team America

    Creatorii South Park au lansat o satira mai acerba, mai obscena si mai amuzanta, care nu cruta societatea americana.

    Comedia anului! Asa a denumit postul de televiziune CNN filmul „Team America: World Police“, realizat de creatorii celebrului serial de desene animate „South Park“. Cei familiarizati cu Cartman, Kenny si ceilalti eroi din South Park stiu ca nu ar avea sens sa se astepte la o comedie de bun gust si la o satira fina, iar Team America nici nu pozeaza in vreuna din aceste ipostaze. La urma urmei, cat de eleganta poate fi ironia intr-un film ai carui eroi sunt marionete, toate foarte ocupate sa injure, sa comploteze distrugerea lumii si sa faca politica? Trey Parker si Matt Stone, realizatorii „Team America“ au inclus chiar si o secventa infierbantata de sex intre doua dintre personajele-marionete, despre care se spune ca va intra cu siguranta in topul celor mai amuzante scene filmate vreodata. 

    Speculand la maximum momentul alegerilor din Statele Unite, razboiul din Irak si amenintarea terorista, „Team America“ nu ar fi putut fi lansat intr-un moment mai propice. Ajuta si faptul ca, lipsiti de orice prejudecati, creatorii ironizeaza tot ce misca: fortele speciale americane care nu se pot abtine sa nu intervina in favoarea pacii, actorii cu simpatii democrate care nu se mai pot opri din discursuri anti-republicane desi habar nu au despre ce vorbesc, liderul nord-coreean Kim Jong II care a preluat rolul de personaj negativ central de la Saddam Hussein si se chinuie sa distruga lumea occidentala si regizorul Michael Moore care e infatisat drept un terorist sinucigas bulimic.

    Echipa salvatoare este compusa, bineinteles, din americani chipesi si atletici care au un sediu demn de James Bond (in Mount Rushmore, desigur), dotati cu cele mai noi echipamente tehnologizate si care, in zelul lor extraordinar de a reinstaura si mentine pacea pe pamant, alearga pe motociclete, zboara cu elicoptere ultimul racnet si arunca in aer diverse lucruri si locuri, printre care Turnul Eiffel si piramidele din Egipt (mai rau ca in toate partile din Arma Mortala la un loc).

    „Team America: World Police“, care are deja incasari record in SUA, va fi lansat si in Romania anul acesta.

    Regia: Trey Parker, Matt Stone.
    Voci: Trey Parker, Matt Stone, Kristen Miller, Daran Norris.
    Durata: 1h 45m