Blog

  • Jeffrey Franks: Liberalizarea tarifelor la gaze pentru populatie, abia dupa 2013

    Premergator liberalizarii vor fi definite insa categoriile de
    populatie pentru care se vor acorda in continuare subventii, iar in
    acest an vor fi stabilite formulele de liberalizare.

    Prioritatea anului in curs, in virtutea noului acord cu FMI, va fi
    privatizarea partiala a companiilor energetice – Hidroelectrica,
    Nuclearelectrica, Transgaz, Romgaz, in cazul carora vor fi vandute
    la bursa pachete minoritare de actiuni. In paralel, va fi
    imbunatatit managementul companiilor de stat ineficiente din
    energie si transporturi, inclusiv prin aducerea unor manageri
    privati din strainatate care vor avea prin contract sarcina de a
    rentabiliza companiile.

    Jeffrey Franks considera posibila pentru 2012 o crestere economica
    de 3,5-4%, estimare revizuita in sens negativ de la estimarea
    precedenta de 4,5%, din cauza incertitudinilor privind situatia
    internationala. Problema principala in 2012 va fi insa aducerea
    deficitului bugetar la 3% din PIB, apreciata drept “o provocare”
    din cauza anului electoral.

    Anul acesta, pentru care FMI pastreaza estimarea de crestere a
    PIB de 1,5%, “exista semne limpezi” de reluare a cresterii
    economice sustinute de exporturi, iar consolidarea fiscala merge
    bine, insa inflatia ar putea depasi 5%, astfel incat daca tendinta
    de crestere a inflatiei va continua, din cauza preturilor
    internationale la energie si alimente, precum si a calendarului de
    majorare a preturilor administrate, BNR ar putea fi nevoita sa-si
    ajusteze politica monetara pentru a-si atinge obiectivele pe termen
    mediu. “Inflatia este insa o problema mai mica decat acum zece ani,
    iar tendinta ei este de reducere”, a afirmat Franks.

    Cealalta problema vazuta de reprezentantul FMI este absorbtia
    slaba a fondurilor europene. “Romania risca sa fie nevoita sa
    returneze pana la 1,5 miliarde de euro daca o serie de proiecte
    finantate din fonduri UE nu se realizeaza anul acesta”, spune
    Franks. El a recomandat ca proiectele cu absorbtie redusa sa fie
    abandonate, iar eforturile autoritatilor sa se concentreze pe cele
    unde absorbtia poate creste mai rapid.

    Acordul cu FMI incheiat in martie pentru doi ani, in valoare de 3,5
    miliarde de euro, este de tip preventiv, deci nu presupune
    eliberarea transelor de imprumut decat in cazuri de forta majora.
    Probabilitatea ca Romania sa aiba nevoie de bani de la FMI in 2011
    a fost apreciata de oficialul FMI la “mai putin de 25%, sau chiar
    sub 10%”. Pe langa sumele de la FMI, acordul prevede si o finantare
    de 1,5 miliarde de euro de la UE si un credit de 400 de milioane de
    euro de la Banca Mondiala.

  • Tableta din 1994. Sa fi copiat Apple ideea?(VIDEO)

    Marimea si formatul dispozitivelor lor sunt similare cu iPad-ul.
    Cei care au creat tableta su spus ca a fost facuta ca sa
    interactioneze cu informatiile, nu sa le creeze. In filmulet
    acestia spuneau ca tableta va ajunge pe piata in anul 2001. Pagina
    principala a ziarului care era prezentat pe tableta arata exact ca
    un ziar curent, lucru pe care il are si cea mai proasta aplicatie
    pentru iPad.

  • Marele castigator din moartea lui Osama ben Laden

    Imediat ce a aflat vestea ca fostul lider Al Qaeda a fost ucis
    de americani, new yorkezul Harary s-a indreptat grabit spre casa si
    a inceput sa lucrele la site-ul Osamadeadtees.com. L-a terminat la
    ora 3 dimineata si a inceput sa vanda tricourile inscriptionate cu
    mesaje precum “Obama killed Osama”, “Osama’s back – not!” sau “Just
    dead it”, informeaza DailyMail.

    In nici doua zile a vandut peste 10.000 de astfel de tricouri la
    un pret de 12 dolari bucata, succes care l-a determinat pe tanarul
    antreprenor sa extinda oferta de produse si la postere cu Osama ben
    Laden.


    Nu e singurul care a avut de castigat dintr-o idee simpla care a
    trezit in multi americani simtul patriotic. Zazzle, un site care le
    permite clientilor sa trimita mesaje sau imagini pe care apoi le
    tipareste pe diverse produse printre care inclusiv tricouri, a avut
    de asemenea cateva mii de comenzi in weekendul care a trecut pentru
    produse cu legatura la moartea lui ben Laden, cele mai populate
    fiind brelocurile cu mesaje precum “Osama Bin Killed”.

    Comerciantii ambulanti din New York si Washington au profitat si
    ei de ocazie si au scos pe tarabe produse Osama. Iar pe site-ul de
    licitatii eBay, consumatorii s-au inghesuit in weekend sa cumpere
    astfel de produse.

  • Pentru miliardarii britanici, criza a trecut de mult

    Pentru al saptelea an consecutiv, topul miliardarilor britanici
    este condus de presedintele ArcelorMittal, Lakshmi Mittal. In
    pofida unei scaderi de 22%, cauzata in principal de deprecierea
    valorii actiunilor pe care le detine, averea lui Lakshmi Mittal
    este estimata la 17,5 miliarde de lire sterline (20 miliarde de
    euro) . Mittal imparte podiumul cu omul de afaceri rus Aliser
    Usmanov (12,4 miliarde lire sterline – 14 miliarde euro) si Roman
    Abramovici (10,3 miliarde lire sterline – 11 miliarde euro).

    Statistica arata ca numarul miliardarilor a urcat , in ultimul
    an, de la 53 la 73, fiind foarte aproape de recordul de 75 atins
    inainte de criza. In ceea ce priveste cuantumul acestor averi, cei
    mai bogati 1.000 de britanici detin impreuna 395,8 miliarde de lire
    sterline (452 miliarde euro).


    Cititi mai multe
    pe www.apropo.ro

  • Guvernul nu mai privatizeaza Tarom. Va fi vandut doar un pachet minoritar

    In scrisoarea de intentie catre FMI de la evaluarea precedenta,
    Guvernul isi asumase ca, pana la finele lunii aprilie, va finaliza
    analiza in vederea identificarii unui investitor strategic la
    Tarom. Potrivit surselor, autoritatile romane si reprezentantii FMI
    au decis ca operatorul de transport aerian nu va fi vandut, insa nu
    au ajuns la un acord in ceea ce priveste dimensiunea pachetului
    minoritar care va fi cedat. De asemenea, Guvernul va continua
    programele de vanzare a pachetelor minoritare la Petrom (10%),
    Transelectrica (15%), Transgaz (15%) si Romgaz (15%).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pseudo-ecologie speculativa

    Se vorbeste adesea in paginile dedicate tehnologiilor IT
    (inclusiv in aceasta) despre “ecosisteme”. Este vorba, desigur,
    despre o analogie si admit ca este atat de sugestiva incat nu prea
    are nevoie de explicatii. Cu toate acestea, mi-am pus intrebarea
    pana unde se poate duce aceasta analogie, asa ca am cautat cateva
    caracteristici ale ecosistemelor biologice. Fara sa fie o definitie
    completa, am retinut ca ecosistemele sunt unitati functionale
    compuse din organismele vii dintr-un anumit areal, impreuna cu
    factorii chimici si fizici ai mediului, legate impreuna prin ciclul
    nutritiei si fluxul energiei. Toate acestea interactioneaza si
    formeaza structuri trofice clar definite, astfel incat in absenta
    perturbarilor ciclurile sunt “inchise”, in sensul ca ecosistemul
    dispune de tot ce-i trebuie pentru a se mentine stabil. Cer
    indurare biologilor pentru aceste randuri.

    In IT, ecosistemul este format din aparatura, software,
    servicii, utilizatori si eventual marfuri materiale, iar comertul
    defineste “lantul trofic”. Exemplul clasic este cel creat de Apple,
    in care aparatele (iOrice), softurile (iTunes, iOS, aplicatii) si
    serviciile (furnizare de continut si aplicatii) pot sa inchida
    niste “lanturi trofice” care sa-l includa pe utilizator. Diferenta
    este ca in aceste ecosisteme miza este profitul si nu
    supravietuirea, iar utilizatorul nu este cu totul “captiv”, pentru
    ca poate evolua in mai multe ecosisteme. De aici, competitia intre
    ecosisteme. Concurentul major al lui Apple este Google, al carui
    ecosistem este diferit ca structura (mult mai putine aparate, mult
    mai diverse servicii), dar coincide ca miza. O alta diferenta este
    ca aceste ecosisteme IT nu dispun de toate cele necesare pentru a
    se perpetua. De exemplu, Apple trebuie sa cumpere sub copyright
    continutul pe care-l vinde, iar pentru Google publicitatea este ca
    lumina soarelui intr-un ecosistem natural, cu diferenta ca in cel
    natural soarele nu trebuie sa plateasca fotosinteza.

    Daca mergem mai departe cu aceasta analogie, putem identifica
    multe ecosisteme IT, insa este cert ca al treilea caz clasic este
    Amazon. Pornit ca un retailer de carti in print printr-un serviciu
    de vanzari online, Amazon s-a extins in trei directii care pareau
    sa nu se inchida. Vanzarile de muzica si filme (online sau pe
    CD/DVD) sunt o extensie fireasca a comertului cu carte, in vreme ce
    e-book reader-ul Kindle a fost o miscare logica pentru a trece
    catre comertul cu continut digital (in acest caz cartile). Insa
    platforma de cloud computing AWS (Amazon Web Services) formata din
    Elastic Compute Cloud (EC2) si Simple Storage Service (S3) nu parea
    sa se incadreze in acest ecosistem. Poate ca Amazon foloseste
    aceasta platforma pentru operatiunile proprii, la fel cum face
    Google cu AppEngine, dar mai degraba pare o noua directie de
    business. Dar lucrurile s-ar putea sa nu stea chiar asa in lumina
    catorva evolutii recente.

    In primul rand, Amazon a lansat de curand un serviciu de stocare
    in cloud numit Cloud Drive, care utilizeaza S3 si ofera 5 GB oricui
    (se pare ca nu si utilizatorilor din Romania) sau 20 GB celor care
    au cumparat MP3-uri de la Amazon (plus abonamente platite pentru
    mai mult spatiu). Programul client este Cloud Player, care merge pe
    Windows, Mac si Android (o extensie la aplicatia Amazon MP3).
    Deocamdata se pot stoca documente, imagini si muzica, dar urmeaza
    in curand si video. Industria muzicala se arata indignata si
    probabil va urma un proces. Dar interesant este ca Amazon angajeaza
    programatori cu experienta Android, desi Kindle nu ruleaza pe acest
    sistem. Pentru aplicatiile care simuleaza Kindle pe tablete Android
    nu e nevoie de o armata de programatori, deci altul pare sa fie
    obiectivul si este putin probabil ca Amazon sa intareasca
    ecosistemul bazat pe Android in detrimentul celui propriu. Amazon
    are o imensa infrastructura de streaming de care Kindle n-are
    nevoie, cum n-are nevoie nici de Android. Singura explicatie logica
    este ca Amazon lucreaza la o tableta. Dar versiunea Android
    Honeycomb este “inchisa” si Google n-o va licentia lui Amazon,
    pentru ca ar insemna sa-si traga un glont in picior. Inseamna ca
    Amazon va pleca de la Gingerbread si va deschide o noua linie de
    dezvoltare (“fork”).

    Toate acestea au fost simple speculatii pana cand cateva surse
    taiwaneze au dezvaluit ca firma Quanta a primit de la Amazon o
    comanda masiva pentru niste aparate care seamana a tablete. Iar
    daca cei de la DigiTimes au dreptate, va avea un touchscreen eInk
    color (o premiera tehnologica) si va fi in vanzare inainte de
    Craciun. Daca si pretul va fi bun, Apple are motive de
    ingrijorare.

  • Neo-leninism

    Tin minte bine noaptea aceea de la sfarsitul lui 1989 cand am
    asteptat filmul executiei lui Nicolae Ceausescu, explicatiile
    aiuritoare ale crainicilor TV cu caseta inchisa intr-un dulap si
    despre cheia aflata la cineva care era altundeva, despre
    dezamagirea pe care am trait-o privind montajul de imagini stangaci
    initial prezentat si incapatanarea cu care am privit ore in sir
    ecranul gol al televizorului. Freamatul transmis de presa
    internationala si de internet legat de poza cu Osama ben Laden ucis
    mi-a adus aminte de toate cele de mai sus si marturisesc ca am
    inteles in buna masura si bucuria americanilor, dar am regasit si
    balbaiala autoritatilor care nu au mari tresariri cand coordoneaza
    eliminarea cuiva, dar dovedesc sensibilitati cand e vorba de
    relatia cu publicul.

    Sensibilitati firesti ar spune unii, dar personal cred ca e o
    abordare cumva ipocrita, indiferent cat de valide ar fi
    argumentele: priviti filmele cu turnurile prabusindu-se si vedeti,
    cu un minim de imaginatie, cele mai explicite secvente cu putinta,
    care contin moartea a mii de oameni, acolo, in acele momente, abia
    ascunsi de norul de praf. Cu un minim, repet, de imaginatie.
    Trecand la Deveselu, sa notam doza de entuziasm legata de anuntul
    amplasarii sistemului american anti-racheta, investitiile si
    castigurile romanesti de imagine pe care le-ar aduce aceasta
    miscare.

    O fi, dar am mai auzit aceste texte repetate cam la fiecare
    succes romanesc, la primirea in NATO sau la intrarea in UE, la
    vizita lui Clinton sau la primirea sefiei nu stiu carei organizatii
    internationale. Dar investitorii au venit, mereu, nu sub scuturi
    antiracheta, ci pentru castiguri consistente, pe stabilitate
    politica, pe o legislatie coerenta si o impozitare decenta. Si, in
    locul anunturilor emfatice legate de nivelul de securitate al
    Romaniei, as fi vrut un semnal politic, coerent si lucid, legat de
    prezenta romaneasca in Afganistan, de exemplu. Poate ca ajung
    zecile de soldati morti si raniti din Romania, in contextul mortii
    liderului terorist; zelotilor le spun ca o mult mai mare putere
    economica decat Romania, Italia adica, a anuntat ca in contextul
    economic actual isi va reduce efectivele din Afganistan si se va
    retrage din Kosovo. Aici nu este vorba de “respectarea
    angajamentelor Romaniei”, ci de realism, verticalitate, buna-
    credinta si maturitate politica, daca or fi posibile asemenea
    lucruri si la noi.

    Si Osama, si scutul anti-racheta au fost si sunt niste relicve
    ale unei lumi care s-a prabusit, chiar daca ramasitele ii mai sunt
    prezente; este lumea Razboiului Rece si a oamenilor providentiali.
    Din pacate, in lumea sa, Osama mort se va constitui intr-un
    motivator mult mai puternic decat Osama fugar; si aici este
    inceputul acela de care vorbeam mai sus.Cum inceput este venirea
    americanilor la Deveselu; implicatiile geopolitice depasesc cu mult
    “valoarea investitiilor” sau “impactul economic”, intr-o lume care
    se rescrie si unde influenta si rolul de lideri ai SUA si Europei
    vestice palesc in fata fortei economice asiatice si
    sud-americane.

    Ce-i de spus acum? Ca Romania ar trebui sa se concentreze pe
    crearea unui climat investitional corect si adaptat vremurilor si
    sa nu viseze bazaconii cu investitii straine aduse de rachete, fie
    ele si interceptoare. Turcia este printre putinele state care au
    beneficiat economic de prezenta militara, dar este exceptia care
    confirma si, in plus, a fost vorba de un ansamblu, de unul din cele
    mai determinate, deschise si adaptabile state.

    Romania ar trebui sa lupte sa pastreze investitiile straine
    existente; apar semnale care, luate in ansamblu, sunt
    ingrijoratoare: plecarea ING Service Center Europe sau a diviziei
    de cercetare a Nokia de la Cluj sunt, pentru mediul de afaceri,
    semnale mai puternice decat amplasarea de rachete americane la
    Deveselu. La fel de puternic este semnalul dat de alte companii
    care anunta “evaluari” ale operatiunilor locale sau zvonurile
    despre tot felul de posibile iesiri din Romania ale unuia sau
    altuia. Romania are nevoie de un antreprenoriat puternic si de un
    mediu de afaceri sigur. Garantiile de securitate invocate de
    presedintele Basescu si reluate de premierul Emil Boc nu tin locul
    cresterii economice si nu vor transforma Deveselu intr-un punct pe
    harta. Nici tinta adoptarii euro in 2015, nici intrarea in spatiul
    Schengen nu inseamna bunastare.

    Profesorul de stiinte politice Marvin Folkertsma vorbeste, este
    adevarat ca intr-un alt context, de neo-leninism, un concept care
    cred ca ni se potriveste si noua, acum. Concret, leninismul s-a
    dezvoltat intr-o perioada in care legitimitatea politica era
    asociata cu un soi de expertiza care venea dintr-o iluzorie posesie
    de cunostinte superioare, expertiza asumata de liderii politici si
    sustinuta orbeste de trepadusii acestora. Puritatea ideologiei si
    mentinerea dominatiei politice a asa-zisei elite erau teluri in
    fata carora alegerile, opinia publica, constitutia, legile,
    principiile democratice sau opozitia politica nu reprezentau
    nimic.

    Suna cunoscut, nu? Uite ca americanii descopera asta acum si
    poate ca si noi, dimpreuna cu europenii, ar trebui sa ne oprim si
    sa ne analizam un pic. Oricum, suntem bine aparati.

  • Riscul unei erori privind identitatea lui ben Laden: Unu la 11,8 mii de bilioane

    Specialistii CIA au comparat mai intai fotografiile cadavrului
    sau cu alte imagini, realizate in timp ce acesta era in viata, apoi
    au comparat un esantion din ADN-ul sau cu “un profil complet
    realizat pornind de la marea sa familie extinsa”, a declarat presei
    un oficial de rang inalt din serviciile de informatii. Bazandu-se
    pe aceasta analiza, ADN-ul este incontestabil al sau. Posibilitatea
    unei erori de identitate pe baza acestei analize este de
    aproximativ una la 11,8 mii de bilioane”, a adaugat el. O mie de
    bilioane este echivalent cu 10 la puterea a 15-a.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a ajuns o apa, cunoscuta de pe vremea romanilor, cea mai vanduta marca de pe piata romaneasca?

    335 de milioane de litri este cantitatea de ape minerale vandute
    anul trecut de Romaqua Group, imbuteliatorul apelor minerale
    Borsec, o afacere detinuta de romani. Compania are o cota de piata
    de 36% in volum in vanzarile de ape minerale naturale, respectiv
    26% din totalul apelor imbuteliate, care le include si pe cele de
    izvor si de masa. Volumul vanzarilor de anul trecut este de peste o
    suta de ori mai mare decat in urma cu 205 ani, cand izvoarele
    Borsec au fost pentru prima oara imbuteliate industrial. La acea
    vreme trei milioane de litri de apa minerala erau imbuteliati si
    transportati cu carele in Transilvania, Moldova, Muntenia, Ungaria
    si Viena. Acum exporturile detin doar 1,5% din cifra de afaceri,
    aceasta activitate avand rol de imagine, declara Nicolae Palfi,
    vicepresedinte si actionar al Romaqua Group. Meritele pentru prima
    imbuteliere industriala ii revin vienezului Valentin Gunther, care
    in 1803 a baut din apa Borsecului si s-a vindecat de o boala
    considerata la acea vreme incurabila. El a decis sa ia in arenda
    Borsecul de la localnici si sa vanda apa minerala in Imperiul
    Austro-Ungar, fiind ajutat de Anton Zimmethausen, ruda apropiata si
    consilier municipal la Viena.

    Un an mai tarziu consilierul insotit de un inginer minier pe
    nume Eisner, un experimentat fabricant de sticla, soseau la Borsec
    pentru a studia posibilitatea de a inchiria locul in vederea
    inceperii unei afaceri cu sticla. In solul Borsecului se gasea un
    impresionant zacamant de materiale in stare pura, necesare
    fabricarii sticlei. Asa ca in 1805 Zimmethausen se muta la Borsec
    si incepe o ampla campanie de construire de drumuri, cladiri si a
    unei fabrici de sticla. Odata cu el, din Austria, Boemia, Bavaria
    si Polonia sosesc in Borsec experti in producerea sticlei.

    1806 este primul an in care apele minerale din zona au fost
    imbuteliate in bidoane de sticla de 5, 10 si 25 de litri si in
    butoaie, transportul fiind facut cu carutele, singurele mijloace de
    transport ale vremii. Spre comparatie, parcul auto al companiei
    include acum 515 masini si utilaje.

    Sticlele fabricate in Borsec erau umplute cu apa minerala intr-o
    incapere speciala, astfel incat activitatea putea fi continuata si
    in anotimpul rece. Ambalarea se facea in lazi necompartimentate,
    socurile transportului fiind atenuate cu cetina sau fan. Sticlele
    erau astupate cu pelicula de burduf, coceni de porumb sau dopuri
    din lemn de brad. Motiv pentru care s-a format o zicala populara –
    “apei de Borsec nici dopurile nu-i rezista in timpul
    transportului”. Documentele vremii spun, de altfel, ca dopurile
    “trebuia reintroduse de mai multe ori pana la destinatie”.

    De unde vine insa numele? Dupa unii autori, Borsec pleaca de la
    “borviz” (apa minerala). Denumirea “borviz szek” (scaunul apei
    minerale) se da, in general, locului unde apa iese din pamant, iar
    cuvantul Borsec rezulta din prescurtarea acestor doua cuvinte. Dupa
    o alta versiune, Borsec provine de la denumirea apa pentru vin
    (bor), apele minerale cu gust neutru avand calitatea de a nu
    denatura gustul vinului. De aici si numele paraului principal al
    depresiunii, denumit paraul Vinului; cuvantul szek (scaun) era
    forma politico-administrativa de organizare a vechilor scaune de
    judecata ale populatiei autohtone.

    Istoria apei minerale naturale Borsec incepe din timpuri
    stravechi. Numeroase documente monografice si istorice, publicate
    de-a lungul secolelor, consemneaza faima de care s-au bucurat, inca
    din vechime, izvoarele tamaduitoare de la Borsec. Cunoasterea lor
    dateaza inca de pe vremea romanilor, care le-au descoperit dupa
    cucerirea Daciei. Cu prilejul unor sapaturi arheologice efectuate
    in trecatoarea Tulghes in anul 1857 au fost gasite monede datand
    din anii 337-361 cu chipul lui Constatinus. De asemenea, in anul
    1872, odata cu construirea drumului Toplita – Borsec, au fost
    descoperite monede si sarcofage romane. Aceste dovezi stau marturie
    ca romanii au cunoscut si folosit in scop terapeutic apele minerale
    naturale ale Borsecului.

  • Radiografia sistemului privat de sanatate. E pregatit sa preia bolnavii din sistemul public?

    Privita prin ochii Laurei Voinea, piata serviciilor medicale este acum un copil care incepe sa se maturizeze. Firma de cercetare pe care a preluat-o la inceputul anilor 2000 intra pe o piata in care statisticile lipseau cu desavarsire. “Nu era deloc o piata matura, nu existau informatii, niciuna din decizii nu era fundamentata si clinicile mergeau foarte mult dupa feeling.” Din nevoia clientilor, care aveau atunci cel mult doua unitati de tratament, si acelea strict in Bucuresti, au pornit primele studii in sfera serviciilor medicale private. Au trecut numai sapte ani, timp in care marile lanturi au depasit granitele Bucurestiului si se lupta sa acapareze cat mai mult din orasele tarii.

    MEDICUL-ANTREPRENOR
    Dintre cele mai mari clinici private cu activitate in Romania, majoritatea au pornit drept afaceri de familie, pornite de regula de un medic. In cazurile MedLife, Regina Maria, Sanador, Gral Medical sau Polisano, povestea e similara. Medicul Mihaela Cristescu a deschis povestea MedLife in 1996, cand a parasit policlinica Titan din Capitala, si, din pasiunea pe care o avea pentru copii, a pus bazele primei clinici alaturi de alti trei fosti colegi din facultate. La acea vreme, clinica avea patru specialitati medicale: pediatrie, obstetrica-ginecologie, oftalmologie si medicina interna. Trei ani mai tarziu a fost infiintat primul laborator de analize MedLife, iar dezvoltarea in adevaratul sens al cuvantului a inceput din 2004, sub conducerea fiului ei, Mihail Marcu.

    Dupa acelasi sablon, inceputul Centrului Medical Unirea a fost un cabinet de cardiologie deschis de medicul german Wargha Enayati, absolvent de medicina in Romania. Fondatorul CMU, devenita acum Regina Maria, a deschis un cabinet in Piata Unirii in 1995. Anul urmator a insemnat introducerea conceptului de abonamente medicale care cuprindeau la acea vreme servicii de la medicina a muncii, de familie, medicina primara, servicii prespitalicesti, tratamente in ambulatoriu pana la sisteme de urgenta si spitalizare. Abia in 1999 avea sa fie inaugurat oficial primul sediu cu specialitati multiple. “Daca nu venea Revolutia, as fi plecat din Romania”, spunea Enayati anul trecut, mentionand ca asteptarile sale legate de potentialul tarii au inceput sa scada dupa anul 1995. Asta pentru ca banii au inceput sa conteze tot mai mult si specificul afacerilor mai putin. Mijlocul anilor ’90 l-a surprins facand tranzactii in domeniul imobiliar, iar ulterior a decis sa-si deschida un cabinet in Piata Unirii din Bucuresti. “Cu imobiliarele mergea foarte bine, asa ca primul cabinet a fost mai mult o distractie. Dupa criza din ’95, am insistat mai mult pe partea medicala pentru ca oferea stabilitate”, declara Wargha Enayati pentru catalogul 100 Cei Mai Admirati CEO din Romania.

    “Un actionariat 100% romanesc care a reusit sa mentina clinicile in top cinci companii din tara, desi este singura de acest tip.” Asa vorbesc sotii Robert si Georgeta Serban despre Gral Medical, afacerea pe care au pornit-o in 2001. Gral Medical opereaza pe piata serviciilor medicale private de acum zece ani, insa a prins contur ca brand in 2006, odata cu trecerea actionariatului printr-un proces de divizare. “A fost momentul in care aripile amortite s-au deschis si s-a lansat pe piata serviciilor medicale private printr-o strategie unitara si cu o viziune noua”, explica cei doi. Daca privim in trecut, actionarii au dorit sa mizeze pe invatamant la inceputul anilor 2000, insa cum spatiul disponibil reprezenta de fapt o fosta clinica intr-un liceu, si-au dat seama ca era mult mai facil sa reia fosta activitate. De aici pana la deschiderea unei retele de clinici si laboratoare nu a trecut mult timp.

    Antreprenor este si Ilie Vonica. Au trecut 18 ani de cand sibianul deschidea o policlinica de obstetrica-ginecologie in orasul de pe Cibin, urmat de infiintarea unui distribuitor de medicamente zonal. Grupul Polisano este acum printre cei mai mari operatori pe piata serviciilor de sanatate, iar discretul om de afaceri a devenit cel mai bogat din Sibiu. “Eu vin din sistem, deci, fiind doctor, stiam cel mai bine care sunt lipsurile”, spune Vonica. A deschis prima policlinica si previziunea i s-a confirmat imediat. Afacerile familiei Vonica au ajuns la peste 300 de milioane de euro si includ, in 2011, distribuitorul de medicamente Polisano, reteaua de farmacii Reteta, fabrica Polipharma Industries, reteaua de clinici generaliste Polisano si un spital privat la Sibiu. “Mi-am dat seama de oportunitatea serviciilor medicale private in piata si, ca orice om de afaceri, cand ai un ban nu stai pe el, ci il pui la treaba”, spunea vara trecuta si Florin Andronescu, in prezent COO al retelei Sanador. Sotia lui, Doris Andronescu, incepuse din anul 2001 cu prima clinica in Piata Alba Iulia si a continuat ulterior dezvoltarea ei. “E foarte adevarat ca eu tot tranzactionand si Flanco, si Credisson am reusit sa procuram capital important ca sa investim in Sanador”, explica managerul.