BusinessMagazin

Blog

  • Adorabila doamnă Hawkins

    În 2004, ca omagiu pentru pentru remarcabila sa carieră literară, Scottish Arts Council a instituit premiul care îi poartă numele şi care a fost atribuit, la prima sa ediţie, unei alte mari romanciere – Margaret Atwood.

    Prezentul roman o are în centrul atenţiei pe doamna Hawkins, o văduvă de război simpatică, îndatoritoare şi grăsuţă, care ştie să dea sfaturi întotdeauna utile şi să atragă confesiunile colegilor de la editura unde lucrează (Ullswater), dar şi pe ale locatarilor pensiunii Kensington, unde şi-a aflat adăpost. Iubeşte pe toată lumea şi toată lumea o îndrăgeşte. Cu o singură, tenebroasă excepţie: monstruosul, omniprezentul Hector Bartlett, un scriitor de mâna a doua.

    Muriel Spark, “Departe de Kensington”, Editura All, colecţia “Strada Ficţiunii”, Bucureşti, 2011

  • Ne daţi ori nu ne daţi

    BCE a pompat cu succes în ultima săptămână încă 530 mld. euro în piaţă, oferind pentru circa 800 de bănci împrumuturi pe trei ani cu dobândă de 1%, după prima tranşă de 489,2 mld. oferită în decembrie. O parte dintre bani vor ajuta băncile să-şi refinanţeze propriile datorii, iar altă parte va servi creditării pe mai departe a statelor europene, la dobânzi mai mari, aşa încât nu e de mirare că pieţele au salutat măsura.

    În schimb, Ben Bernanke, şeful Rezervei Federale, a contrariat pieţele, vorbind de stimulente fiscale pentru relansarea economiei în locul oricărui nou stimulent monetar, considerat de el inutil. Dolarul s-a apreciat rapid imediat după declaraţiile lui Bernanke, iar aurul a scăzut brusc cu aproape 5%.

  • Cum îl sărbătoreşte Viena pe Gustav Klimt (GALERIE FOTO)

    Pentru a marca această aniversare, la Viena se vor organiza zece expoziţii dedicate lui Gustav Klimt, care în timpul vieţii atrăgea o mulţime de turişti în oraş, veniţi să-i vadă tablourile, începând cu cel pictat în anii 1907-1908, “Sărutul”. Considerat pictorul naţional al Austriei, Klimt este reprezentant al unei epoci de înflorire a artei şi a ştiinţei din perioada de sfârşit a domniei dinastiei de Habsburg.

    Una dintre expoziţiile programate, organizată de către MAK, Muzeul de Arte Aplicate din Viena, va avea ca temă friza realizată de către artist pentru Palatul Stoclet din Bruxelles, proiectat de către prietenul său Josef Hoffmann, scrie The Wall Street Journal. Vizitatorii pot admira studiile realizate de Klimt în pregătirea lucrării decorative.

    Cum îl sărbătoreşte Viena pe Gustav Klimt (GALERIE FOTO)

    La rândul său, Muzeul de Istorie a Artei din Viena, unde se găsesc o parte din picturile murale ale artistului, a construit o pasarelă specială care le permite vizitatorilor să le admire îndeaproape.

    Cea mai importantă expoziţie dedicată lui Gustav Klimt va fi însă cea de la Palatul Belvedere Superior din capitala Austriei, acolo unde este expus permanent “Sărutul”. Palatul deţine, de altfel, cea mai mare colecţie de lucrări ale artistului, iar în cadrul evenimentului aniversar va expune toate creaţiile aflate aici, printre care şapte peisaje şi o raritate – un caiet de schiţe.

  • Legea ilustraţiei, sau ce-a mai rămas din legea lustraţiei

    UDMR, prin deputatul Mate Andras, a smuls de la PDL includerea în lege a procurorilor cu activitate înainte de 1989, ceea ce face ca legea să ricoşeze în direcţia Monicăi Macovei, dacă legea va fi promulgată în această formă de preşedintele Băsescu. În schimb, UDMR a acceptat concesia majoră, cerută de PDL prin Mircea Toader, ca de sub incidenţa legii să fie scoşi foştii membri în conducerea aparatului UTC şi a misiunilor diplomatice, prevenind astfel ridicolul politic al unei lustrări a actualului premier Ungureanu ori a noului şef al SIE, Teodor Meleşcanu, proaspăt confirmat în funcţie exact în ziua votării legii.

    Cu aceasta, legea a rămas şi mai trunchiată decât o lăsase în 2010 Curtea Constituţională, care se opusese prevederii ca foştii nomenclaturişti şi securişti să poată candida pentru funcţii alese, oprindu-i doar de la accesul în funcţii numite. Dacă adăugăm şi că legea impune lustraţia pe 5 ani în loc de 10, cum era în forma iniţială promovată de PNL, rezultatul e modest, ilustrând lipsa de voinţă politică a partidelor de a-şi atinge măcar cu o floare membrii şi amicii cu funcţii în fostul regim.

    Nu înseamnă însă că legea nu mai are obiect, măcar simbolic: dacă un fost mahăr comunist sau turnător poate ajunge în continuare deputat sau preşedinte, măcar nu mai poate fi ministru sau şef de serviciu secret.

  • Benzi desenate pe gustul amatorilor de mister (VIDEO)

    Ne-a obişnuit deja cu austeritatea tuşei lui Marjane Satrapi, iată că acum ne introduce în universul hipnotic, turbionar al lui Lorenzo Mattotti, unul dintre greii benzii desenate italieneşti. După ce işi termină studiile de arhitectură, în 1975 îşi publică primele benzi desenate în fanzinul francez Bibliopop şi apoi în revista Circus. După “Alice Brum Brum” (o interpretare liberă după Alice în ţara Minunilor) şi alte câteva albume şocante, începe să fie intens curtat de presa americană şi europeană, pentru care realizează numeroase coperţi şi afişe. Este deţinător a numeroase premii (printre care Yellow Kid), a avut circa 40 de expoziţii, iar albumele sale au fost traduse în numeroase limbi străine.

    Romanul grafic “Stigmata”, apărut în 1994, este povestea unui om fără niciun rost în viaţă, o namilă fără minte, un gunoi al societăţii, căruia, din senin, după o noapte de beţie, i-au apărut în podul palmelor nişte răni asemănătoare stigmatelor hristice. Călătoria lui din viaţă spre moarte este punctată de nişte episoade mistice, al căror tragism şi profunzime sunt admirabil descrise de condeiul expresionist al lui Mattotti.

    Lorenzo Mattotti, Claudio Piersanti, “Stigmata”, Editura Art, Bucureşti, 2011

  • Un secol de extravaganţă în design (GALERIE FOTO)

    Printre articolele propuse, realizate între anii 1900 şi 2000, se găsesc un fotoliu din lemn de cireş realizat de arhitectul şi designerul Josef Frank în 1925-1926 şi o masă din anii ’50 semnată Carl Auboeck, renumit pentru mesele sale confecţionate din trunchiuri de copaci. Pe lista exponatelor a figurat şi un candelabru ale cărui braţe închipuie razele soarelui, creat şi produs în anii ’50 de firma J.T. Kalmar, ce a realizat şi corpurile de iluminat de la Opera şi Bursa din Viena.

    Un secol de extravaganţă în design (GALERIE FOTO)

    Cel mai scump obiect scos la licitaţia care a avut loc în această săptămână este un ceas cubic stradal din oţel, proiectat la 1906 de Emil Schauer şi montat la Stock im Eisen Platz, 1010, Viena, unde a stat până în 2007. Ceasul a fost evaluat la 12.000-13.000 de euro, iar preţul cu care s-a vândut a fost de 14.940 de euro.

    Foto: Dorotheum

  • E-dragostea: aţi întâlnit-o pe Twitter sau Facebook?

    Romanul “Dragoste virtuală” a sedus milioane de cititori din lumea întreagă, iar Daniel Glattauer, autorul său, mergând pe creasta valului de succes, i-a scris şi continuarea. Este un roman epistolar al mileniului III. Cei doi e-îndrăgostiţi se confesează, îşi intersectează pasiunile şi controversele prin e-mail. Trebuie precizat că ei nu se cunosc şi nici nu se vor cunoaşte vreodată faţă în faţă.

    Emmi Rothner, o muziciană de 30 ani, trimite un mesaj către revista Like, dar, dintr-o greşeală de tastare a numelui destinatarului, acesta ajunge în căsuţa electronică a lui Leo Leike, consilier pe probleme de comunicare şi psiholog al limbajului. O minoră, banală eroare de parcurs, care va marca însă inceputul unei corespondenţe asidue între Emmi (tânără căsătorită şi cu un menaj fericit) şi Leo, care tocmai încearcă să-şi revină dintr-o poveste de dragoste turbulentă. Cei doi hotărăsc să nu se întâlnească niciodată, iar această decizie va constitui rama unei legături neprimejdioase, dar palpitante, care va dura mai mult de un an.

    “Aici, nu existăm decât pentru noi doi. Vom rămâne în contact până când unul dintre noi nu va mai avea nimic de spus sau n-o să mai aibă chef să spună ceva. Nu cred că acela voi fi eu. O zi bună de primăvară, al dumneavoastră, Leo.” Suntem pe cale să devenim, până şi în dragoste, Homo numericus? Niciodată însă nu răbufneşte în aceste pagini erotismul ieftin sau pulsiunile sexuale reprimate. Ceea ce face cu atât mai spectaculos succesul său, de factură complet nehollywoodiană.

    Este o poveste pe care mulţi dintre contemporanii noştri au experimentat-o frecventând reţelele de socializare de tip Facebook sau Twitter, încercând să înlocuiască relaţia epidermică printr-una sublimată, dând sărutul pe o vorbă de duh, pipăitul pe un duel verbal sau efuziunile de aşternut pe un frumos verb copulativ.

    Daniel Glatauer, “Dragoste virtuală”, Editura Pandora M, Bucureşti, 2012

  • La îndatorarea externă stăm bine

    Din perspectiva ratei critice a randamentului obligaţiunilor (randamentul mediu la care costurile cu dobânda depăşesc 10% din veniturile guvernamentale), cel mai bine stau Cehia, România şi Slovacia, conform calculelor Erste.


    Statul a redeschis în această săptămână licitaţia pentru obligaţiunile în dolari pe zece ani de la sfârşitul lunii ianuarie (când a atras 1,5 mld. dolari la un randament de 6,875%), atrăgând 750 mil. dolari la un randament de 6,45%. “Suma cumulată atrasă de pe pieţele de finanţare din SUA acoperă valoarea titlurilor în valută ce ajung la maturitate anul acesta. Atragerea acestor bani de pe acum înseamnă că în a doua jumătate a lui 2012, când inflaţia ar putea să nu mai fie favorabilă, Ministerul Finanţelor s-ar putea afla într-o situaţie confortabilă”, apreciază analiştii ING.

    Ministrul finanţelor, Bogdan Drăgoi, a anunţat că este posibil ca România să lanseze încă o emisiune de obligaţiuni pe pieţele externe, în a doua parte a anului, pentru a completa programul de împrumuturi de 2,5 mld. euro pentru 2012.

  • Inflaţie de panseuri. Perlele politice ale săptămânii

    “Sunt trădători? Da, sunt. Dar au trădat populismul” – fostul ministru Sebastian Lăzăroiu despre traseiştii politici de la UNPR

    “Glumind, aş spune că bine că nu a fost numit cineva de la PSD” – preşedintele PSD, Victor Ponta, comentând recrutarea lui Teodor Meleşcanu de la PNL ca şef al SIE

    “Nimeni din Balcani nu ştie ce e un costum Chanel, nu cunoaşte arta culinară a lui Bokus, nu ştie de Pippi Longstocking, grădinile englezeşti, eseurile lui Montaigne, jucăriile Lego” – fostul diplomat olandez Robert van Lanschot, opinând că balcanicii nu sunt “oameni albi”

    “Suntem într-o perioadă în care în România trădarea politică nu mai este considerată un accident, aşa că episodul Meleşcanu, pentru mine, nu e foarte surprinzător” – Crin Antonescu, liderul PNL

    “Nu ştiu dacă poate vreodată nici ăla care vorbeşte cu ‘r’, care a fost ministru la Cultură, cum îl cheamă… Paleologu! Nici Paleologu, nici Cristian Preda nu pot face într-o luptă nici cât negru sub unghia mea” – Gheorghe Becali, şeful PNG

  • Să le arătăm pisica

    “Câteodată e bine să mai arăţi şi pisica altora, ca sa înţeleagă că România e o ţară mare şi trebuie să se comporte ca atare”, a spus Borbely. România a obţinut finalmente ce-a vrut, iar Serbia a primit statutul de candidat nu la 28 februarie, ci două zile mai târziu.

    Spre speranţa unora, în programul reuniunii la vârf a liderilor UE a fost inclusă pe neaşteptate şi o discuţie despre spaţiul Schengen, însă Olanda a pus din nou piciorul în prag, afirmând că România şi Bulgaria nu sunt pregătite de aderare, aşa încât decizia în privinţa lor mai aşteaptă până în septembrie. Din punctul de vedere al preşedintelui Traian Băsescu, şi aceasta reprezintă însă o victorie; este pentru prima dată când se stabileşte un termen la care trebuie luată o decizie privind aderarea la Schengen, a declarat la Bruxelles şeful statului. El a menţionat că discuţia despre Schengen a avut loc la Consiliul European pentru că altminteri exista riscul ca luarea unei decizii să fie amânată fără a se mai stabili o dată certă.