BusinessMagazin

Blog

  • Republica in staniol

    Mai stiti, din westernurile vechi, imaginea caravanei atacate de indieni, cu carutele asezate in cerc si atacatorii invartindu-se in jurul lor? Am regasit-o, intr-o zi cu caldura din aceea nebuna, in fata magazinului Unirea. M-am gandit atunci ca este o imagine cat se poate de buna pentru Romania de astazi, sub toate aspectele ei. Daca mai adaugam si o republica in staniol, am atins nirvana metaforei social-politice.

     

    Una la mana: un grup de turisti straini in fata unui mare magazin bucurestean, pensionari ciripind intr-o limba indescifrabila, toropiti de caldura ucigatoare, putin dezorientati, sau poate mai mult, pentru ca din grupul compact tasnesc numai degetele aratatoare, indreptate in toate directiile, asemeni armelor pionierilor din Vestul salbatic. In jurul lor roiesc un grup de doamne arse bine de soare, lejer costumate, inbiindu-i cu bretele transparente de sutien, flori, sosete si alte fleacuri. Ma amuz, cat de amuzat poti fi la cinci milioane de grade Celsius, imi vine in minte asocierea cu caravana si indienii, le multumesc in gand si cowboy-lor sexagenari si indiencelor fara pene in par si trec mai departe. Cativa pasi mai incolo imi dau seama ca imaginea poate fi extrapolata, cum am zis si mai sus.

     

    Doi la mana: domnul Louis Cheskin (1907 – 1981), un emigrant ucrainean venit de copil in SUA. Copilul a devenit unul din pionierii marketingului, fiind autorul, in prima jumatate a secolului trecut, al unor concepte care au diferentiat cu succes, cu mare succes, unele marci de restul competitiei; este, printre altele, parintele Marlboro Man, cowboy-ul care a ajuns sa promoveze, prin simpla sa prezenta, tigaretele Marlboro.

     

    Louis Cheskin este important pentru ca a inteles rolul perceptiilor, al senzatiilor si impresiilor in natura umana: omul nu cumpara un produs anume, omul da banii pe o suma de perceptii asupra produsului. In acest angrenaj ambalajul joaca un rol de prima importanta.

     

    Cazul margarinei Imperial este convingator: initial a fost un produs de culoare alba, care nu starnea nici un fel de interes cumparatorilor. Teoriile lui Cheskin au transformat margarina, adaugandu-i initial culoarea galbena a untului. La degustarile organizate, invitatii deja nu mai faceau diferenta intre margarina si unt. Posibilitatea cresterii vanzarilor a devenit reala, asa ca Louis Cheskin si-a sfatuit clientul sa isi numeasca produsul Margarina Imperiala, sa decoreze pachetul cu o coroana regala cat toate zilele si sa inveleasca produsul in staniol, pentru ca staniolul era intruchiparea ideii de calitate in acea perioada. Vanzarile au explodat, pur si simplu. Maslina din Martini a fost logo-ul ales de companie: „It tastes just like Butter“.

     

    Trei la mana este a treia republica. La francezi a fost deja. La noi ar trebui sa apara. Prima este republica creata de comunisti, a doua cea de dupa 1989 si cea de-a treia, la care lucreaza presedintele Basescu si intelectualii binecunoscuti. Unii ar spune ca in perioada comunista am avut de-a face cu doua republici, una populara si una socialista; nu cred ca este asa, au fost numai niste modificari de titulatura grefate pe aceeasi ideologie si fara modificari de substanta.

     

    Cu toate ca exista o serie intreaga de convingeri populare legate de importanta repetarii de trei ori a unei actiuni oarecare, succesul urmand sa apara abia dupa respectivul moment, cowboy-i, indienii, domnul Louis Cheskin, margarina acestuia si, ultimii pe lista, intelectualii ma fac sa spun ca poate e mai bine sa trecem direct la alta republica.

     

    Cred ca pentru a cunoaste viitorul trebuie de cele mai multe ori sa privesti spre trecut: a treia republica franceza a fost o epoca furtunoasa, care a rascolit existente, a iscat drame si, cel mai important, nu a fost iubita de popor. Va aduc aminte de nenumaratele guverne care au cazut din doua in doua luni, indiferent ca au fost socialiste, liberale, conservatoare, radicale, republicane sau monarhiste; de „legile scelerate“ care au limitat libertatea presei, de moartea lui Jean Jaurcs, de scandalul Panama, care a costat Franta 300 de milioane de dolari (sase miliarde de dolari in banii de acum), de afacerea Dreyfus sau de vestitul „J’accuse“ al lui Zola. Pe scurt, a fost una din epocile tulburi din balaceala careia a aparut lumea moderna.

     

    Acum ne-au inconjurat indienii sustinatori ai cauzei celei de-a treia republici, convinsi de faptul ca, daca vor colora faptele in nuanta potrivita, vor ambala republica intr-o folie lucioasa si vor alege sloganele potrivite, vom opta neconditionat pentru produsul lor.

     

    Privesc circumspect un demers care imi pare inutil; n-ar fi mai usor ca fiecare sa isi vada de treaba, pur si simplu, pe fundamentele actuale?; nu de alta, dar se intentioneaza schimbarea a ceva despre care nici nu stim cum ar trebui sa arate sau sa functioneze. Pe romaneste, priviti retrospectiv si ganditi-va daca statul roman a traversat, in ultimul deceniu si jumatate, vreo perioada mai mare de doua luni de ceea ce s-ar putea numi normalitate.

  • O casa pentru Petrom

    Cea mai mare companie de pe piata romaneasca, Petrom, a explicat anuntul de saptamana trecuta, cum ca isi construieste un sediu nou pe 100.000 de metri patrati, prin faptul ca a vrut sa isi reduca din costuri si sa aduca toti angajatii in acelasi sediu. Dar parca Petrom nu mai facea afaceri care nu erau „core business“. 

     

    Orice invitat oficial al British Airways la sediul de la Londra este intrebat daca nu vrea sa faca un tur al cladirii alaturi de un angajat sau de o persoana din conducere, britanicii fiind foarte mandri de „headquarter“-ul lor. British Petroleum isi lauda constant sediul cu consum redus de energie pe care si l-a construit la Cape Town, in Africa de Sud. Pentru suedezii de la Ikea, sediul central nu e numai o cladire de birouri, dar si un depozit de mobila si magazin. La parterul sediului McDonald’s se afla un fast-food. Imagine corporatista peste tot.

     

    Petrom nu a anuntat, la lansarea proiectului de constructie a noului sediu din Straulesti, care va fi denumit Petrom City, daca la intrarea in complexul de birouri pe care vrea sa il termine in 2009-2010 va fi o benzinarie. Cert este insa ca, odata ce nu mai incapea in sediul pe care il avea pe Calea Victoriei si s-a mutat cu chirie in patru serii de spatii de birouri, imaginea sa de cea mai mare companie integrata de petrol si gaze din Europa de Est (titlu pe care spera sa il obtina in 2010) nu prea mai era bine ilustrata. Asa ca s-a apucat, ca toata lumea de altfel, de afaceri imobiliare. In cazul de fata, acestea inseamna investirea a 130 de milioane de euro pentru constructia unui nou sediu, mai precis a unui complex de cladiri la Straulesti, cu 70.000 de metri patrati suprafata utila, in care vor incapea 2.500 de angajati.

     

    Decizia, indreptatita daca luam in calcul faptul ca o companie cu afaceri de aproape 4 miliarde de euro pe an nu avea un sediu al ei, poate sa para grabita pentru o companie careia cu o luna in urma i-a fost sistata activitatea unei rafinarii – una dintre cele doua rafinarii ale companiei, Arpechim, a primit de la Agentia de Mediu decizia de inchidere temporara din cauza nerealizarii unor investitii de mediu – si pentru o companie care s-a retras constant din mai multe afaceri, pentru a nu pierde timpul si resursele de care are nevoie spre a se dezvolta pe petrol si gaze.

     

    De la privatizarea Petrom incoace, noua conducere a companiei petroliere a vandut sistematic diverse active, precum divizia de ape minerale, motelurile si mai multe terenuri. Inclusiv fostul sediu al companiei (aflat in curs de retrocedare) a fost vandut omului de afaceri Radu Dimofte, alaturi de alte terenuri, pentru care compania a luat 30 de milioane de euro. De asemenea, Petrom a renuntat la a-si administra cea mai mare parte a retelei de benzinarii, preferand administratorii independenti. Toate acestea din acelasi motiv: nici imobiliarele, nici apa minerala si nici administrarea de benzinarii nu sunt „core business“ – afaceri esentiale pentru obiectul sau de activitate. 

     

    Unii ar pune ideea noului sediu pe seama faptului ca romanii in general, nemaivorbind de cea mai mare companie din Romania, in general vor sa fie proprietari si nu chiriasi. Altii, pe seama faptului ca nu se poate sa ai bani in Romania si sa nu faci afaceri imobiliare. Dar motivele deciziei sunt simple: compania plateste acum chirie intre 12 si 19 euro pe metrul patrat pentru aproape doua treimi din suprafata totala de 70.000 de metri patrati de birouri pe care le ocupa in Bucuresti si Ploiesti (din care 17.000 de metri patrati de birouri clasa A in Capitala), iar portofoliul de terenuri aflat in proprietate era destul de la indemana pentru ca actionarii companiei sa se foloseasca de el.

     

    Constructia va fi realizata de o companie austriaca (Alpine) si va fi amplasata pe terenul unde Petrom avea unul dintre cele mai mari depozite, la Straulesti. Depozitul a fost dezafectat, iar suprafata de 20 de hectare va fi folosita jumatate pentru constructia Petrom City si jumatate, probabil, pentru a atrage banii necesari constructiei. Mai precis, dupa ce va aloca 10 hectare din cele 20 pentru noul sediu, vor mai ramane zece care ar putea fi vandute, dupa cum spuneau oficialii Petrom saptamana trecuta. Banii atrasi prin vanzare ar ajunge pentru finantarea noii cladiri, terenul de acolo fiind evaluat de experti la peste 100 de milioane de euro.

     

    O investitie de 130 de milioane de euro este insa, la nivelul afacerilor Petrom, mult prea putin importanta. Suma aceasta reprezinta mai putin de 10% din bugetul pe care compania l-a alocat pentru investitii in rafinare si marketing pana in anul 2010 (de 1,5 miliarde de euro). Dar, si mai important, reprezinta mai putin de un sfert din profitul pe care compania l-a raportat pentru anul trecut (650 de milioane de euro).

  • Bani si in provincie

    Capitala nu mai este tinta suprema a tinerilor ce cauta un prim loc de munca remunerat rezonabil. Daca pana in urma cu cativa ani obtinerea unui prim loc de munca dadea serioase batai de cap tinerilor ce-si terminau studiile universitare, aceasta situatie pare sa se fi schimbat radical in ultima vreme, iar absolventii universitatilor din provincie pot ajunge sa castige 1.000 de euro pe luna.

     

    Provincia nu se bucura de cea mai fericita imagine in ceea ce priveste posibilitatea de dezvoltare a carierei si, implicit, de a avea castiguri salariale pe masura. Dar lucrurile se schimba de la zi la zi, iar salariile mari care erau altadata doar apanajul Bucurestiului sunt posibile acum si in alte orase ale tarii.

     

    Situatia nu este insa generalizata, ci sunt vizate mai degraba orasele cu centre universitare puternice. „Clujul are un avantaj competitiv ce nu putea ramane neobservat, prin profilul sau universitar unic in regiune“, declara Monica Ion, managing partner al Psihoselect, firma clujeana din domeniul managementului resurselor umane. Cu aproape 100.000 de studenti la o populatie de circa 320.000 locuitori, „orasul are o rata a populatiei tinere inalt educate ce nu poate fi intalnita altundeva in Romania“, spune Ion.

     

    Tendinta de crestere a salariilor pe piata provinciei este insa un fenomen ce are in spate motorul cresterii generale a economiei si investitiile straine. In urma cu doi ani, Genpact deschidea in Capitala primul centru de servicii de suport, fiind urmat de nume ca: IBM, Accenture, Hewlett-Packard sau Oracle. „In acest context, potentialul pietei fortei de munca clujene a inceput sa atraga atentia marilor companii pentru centre de servicii suport in arii de interes precum IT, contabilitate-financiar sau aprovizionare“, afirma managing partnerul Psihoselect.

     

    Prin urmare, in Romania s-a lansat o adevarata industrie noua cu nume cel putin ciudat: SSC/BPO (Shared Service Centre/Business Process Outsourcing). Centrele de servicii suport (Shared Service Centre) si externalizarea unor procese de business (Business Process Outsourcing) tintesc angajarea pentru pozitii de entry-level cu precadere a proaspetilor absolventi, explica Ion. Si daca in ultimul deceniu, India a fost leaganul acestei industrii, 2006 este anul care a marcat startul unei migratii masive catre Europa de Est.

     

    In aceste conditii, tinerii de la universitatile clujene au cateva atuuri: reputatia universitatilor, spectrul larg de limbi straine vorbite, o medie salariala mai mica doar cu 20-30% fata de Capitala si piata de real estate in plin avant (ce poate sustine noul tip de industrie). Proaspetii absolventi clujeni vorbitori de olandeza, norvegiana, ebraica sau daneza si care au cunostinte de IT sau contabilitate pot obtine venituri de 800-1.000 euro lunar, in vreme ce vorbitorii de engleza, franceza, germana sau italiana pot primi, conform lui Ion, salarii intre 400-600 de euro.

     

    Cu asemenea sume castigate la intrarea in „campul muncii“, orasul Cluj rivalizeaza cu Bucurestiul, indeobste cunoscut ca fiind zona ce si-a adjudecat cele mai mari venituri pe cap de locuitor. Acum insa lucrurile se schimba, iar paleta de optiuni include centrele universitare puternice in apropierea carora se pozitioneaza mari investitori. Dovada si faptul ca nevoia de oameni bine pregatiti va continua sa creasca si in Cluj, oras in care isi obtin anual diplomele in jur de 30.000 de absolventi.

     

    Licentiatii de la Universitatea Babes-Bolyai au, in opinia Monicai Ion, un avantaj, pentru ca primesc la absolvire si un certificat de competenta lingvistica pentru doua limbi straine, in timp ce Facultatea de Filologie are un centru de studiere a limbilor nordice unic in tara. Conform estimarilor Psihoselect, pe piata clujeana a muncii, numarul proaspetilor absolventi vorbitori de limbi straine ajunge la circa 1.500.

     

    „Pentru prima data, companii foarte mari precum Ericsson au luat in calcul orasul nostru pentru deschiderea unui SSC, chiar daca la final au ales Bucurestiul“, sustine Ion. Altii insa, cum este cazul companiei Genpact, si-au anuntat deja investitiile in Cluj. In aceeasi linie, EBS Romania a lansat, pentru producatorul de automobile  BMW, un centru de servicii pentru administrarea sistemelor IT care va deservi 24 de fabrici din Germania.

     

    „Alte doua companii, care nu sunt inca prezente in Romania, una americana, cealalta indiana, cu care suntem acum in discutii, sunt decise sa-si mute o parte din activitati la Cluj“, mai spune Ion. In aceasta situatie, cand piata muncii este tot mai dinamica, angajatorii trebuie sa-si pozitioneze foarte bine ofertele de locuri de munca pentru a atrage candidatii valorosi in timpul propus si incadrandu-se in grilele salariale estimate pentru Romania. Cu atat mai mult cu cat nici grilele salariale nu sunt batute in cuie si aparitia pe piata a unei noi companii pune presiune asupra ofertelor. Foamea de oameni a angajatorilor a deschis cutia Pandorei: orice candidat, chiar si fara experienta, poate pretinde acum conditii mai bune de munca si un pachet salarial ce in urma cu numai cinci ani parea doar un vis.

  • Se uita o lume-ntreaga

    Acum trei ani voiam sa prind un avion la aeroportul Logan din Boston si m-am dus sa-mi iau reviste pentru drum. Cand mi-a venit randul sa platesc, o femeie a venit langa mine si-a strigat: „Scuze, eu eram in fata!”. Si m-a fixat cu o privire ce spunea: „Stiu cine esti“. Iar eu am spus ca-mi pare rau, dar ca eram inaintea ei la rand.

    Daca asa ceva s-ar fi intamplat acum, as fi avut o reactie foarte diferita. I-as fi zis: „Domnisoara, imi pare atat de rau. E greseala mea. Va rog, luati-o inainte. Si as putea sa va ofer niste reviste? Dar pot sa va ofer un pranz? Si imi dati voie sa va lustruiesc pantofii?“.

    …

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer. Urmatorul sau articol va aparea in numarul din 18 iulie al BUSINESS Magazin

    Traducerea si adaptarea de Crenguta Nicolae

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • Un spectacol de milioane

    Mase de spectatori, trupe faimoase, sponsori, organizatori. Toti depind unii de altii si contribuie la succesul evenimentului construit in jurul unui concert – presupunand ca acest succes exista. Care sunt criteriile dupa care este evaluata reusita unui concert?

     

    Pana in 2005 puteau fi numarate pe degete formatiile mari care in drumul lor prin Europa se oprisera si in Romania. Metallica, Michael Jackson, Prodigy, Moby si Faithless erau cele mai importante nume intr-o perioada de 15 ani. Ultimii doi ani au adus insa o adevarata revolutie in industria organizarii de concerte, o serie de trupe si artisti in voga incluzand rand pe rand Romania in itinerarul lor, de la Depeche Mode, Nightwish, Shakira, 50 Cent, Placebo si pana la invitatii la recent incheiatele festivaluri CokeLive si B’Estival.

     

    Daca pentru artistii de pe scena sau pentru spectatori, succesul poate fi analizat in functie de atmosfera sau de conditii tehnice, organizatorii si sponsorii evenimentelor muzicale au un set de criterii diferit. „Succesul unui eveniment de acest gen se constituie din mai multe componente. Componenta financiara – am iesit in pierdere ca organizator sau nu, modul in care s-a simtit publicul si gradul de satisfactie a sponsorilor sunt principalele elemente dupa care se poate analiza succesul unui concert“, explica Laura Coroianu, managing partner la Emag!c Entertainment, organizatorul concertelor Depeche Mode, Shakira si al festivalului B’Estival, care a adus in Romania nume ca Marylin Manson, Pink, Alice Cooper si Morcheeba.

     

    Aceleasi elemente sunt mentionate de catre toti interlocutorii BUSINESS Magazin, din partea organizatorilor sau a sponsorilor de astfel de evenimente. „Are prioritate insa, credem noi, feedback-ul publicului, urmat la scurta distanta de feedback-ul sponsorilor. Conteaza, desigur, si numarul de bilete vandute si cum iese din punct de vedere financiar“, spune managerul general al firmei Events, Sorina Burlacu.

     

    Emag!c Entertainment a incheiat anul trecut cu o cifra de afaceri de 3,45 milioane de euro, profitul organizatorului de evenimente muzicale fiind de aproximativ 376.000 de euro, potrivit datelor comunicate de catre oficialii companiei. „Pentru acest an nu dorim sa facem nicio estimare. Avem insa ca obiectiv sa ajungem la break-even cu festivalul B’Estival, desi initial ne stabilisem acest obiectiv pentru editiile viitoare. Vrem sa repetam festivalul an de an, sa ajunga  pe termen mediu un eveniment cu care Bucurestiul sa fie asociat pe harta muzicala a Europei“, spune Laura Coroianu.

     

    B’Estival a avut un buget de 2,3 mil. euro, 1,5 milioane reprezentand onorariile artistilor. Un procent asemanator al onorariilor din bugetul total a fost inregistrat si in cazul festivalului CokeLive, de a carui organizare s-a ocupat principalul concurent al Emag!c Entertainment, compania Events. CokeLive, care a reunit nume ca Prodigy, Pussycat Dolls, Incubus si The Rasmus, a avut un buget de 2 mil. euro. Aproximativ 1,2 mil. euro au fost destinati  artistilor, potrivit datelor comunicate de Events – companie care este si organizatorul apropiatului concert Rolling Stones din 17 iulie.

     

    Dincolo de dorinta organizatorilor de a aduce nume cat mai importante de pe scena muzicala internationala, seria de mari concerte a fost si este posibila prin contributia financiara a sponsorilor, care poarta practic o lupta de la distanta prin intermediul evenimentelor muzicale. Vodafone si-a asociat numele cu Depeche Mode si Rolling Stones, Orange a sustinut concertele Placebo si Bob Sinclair, iar Coca-Cola a ales sa fie principalul sponsor al festivalului CokeLive, care i-a purtat numele. „In momentul de fata, organizarea de concerte depinde in Romania de implicarea sponsorilor. Un eveniment reusit se reflecta pozitiv in imaginea marcii care-l sustine, asa ca reusitele ne ajuta sa continuam in businessul acesta“, spune Cristian Busuioc, director al One Event, coorganizator al concertului Bob Sinclair.

     

    Cum arata insa succesul unui concert pentru o companie care alege sa isi promoveze brandul printr-un astfel de eveniment? „Pe termen scurt exista diverse metode de evaluare a succesului, mai mult sau mai putin eficiente, dar care pot ajuta intr-o evaluare imediata. Printre aceste metode se inscriu rata de participare, acoperirea mass-media, dar si calitatea articolelor scrise, discutiile de pe Internet, feedback-ul participantilor si interesul aratat de catre consumatori pentru eveniment“, spune Cristina Biciila, public affairs & communication coordinator al Coca-Cola Romania, care pe langa sustinerea ca sponsor principal al CokeLive, s-a implicat si ca partener in sustinerea B’Estival, alaturi de ClickNet si Heineken.

     

    „Obiectivul oricarei sponsorizari este, inainte de toate, ca evenimentul sustinut sa fie relevant pentru grupul-tinta. Fiind un mod concret de a trai experienta marcii, evaluam cu atentie intreaga gama de sentimente si trairi generate in randul participantilor. Al doilea criteriu luat in considerare, la fel de important, este congruenta manifestarii cu valorile brandului“, explica Paul Markovits, senior director brand & marketing communication al Vodafone Romania. Markovits adauga ca toate concertele sponsorizate sunt incadrate sub numele Vodafone Best Music, „o platforma de relationare intre operator si public“, unde relatiile sunt create, pe langa concertul propriu-zis, si prin intermediul continutului muzical special oferit pentru utilizatorii serviciilor Vodafone.

     

    Exista o serie intreaga de procedee de marketing care trebuie puse in practica pentru ca brandul sa beneficieze de o promovare cat mai buna. „Trebuie avute in vedere cateva elemente esentiale, precum prezenta brandingului de locatie, interactiuni directe cu publicul, sampling si/sau teste de produs, materiale promotionale. In plus, promovarea inaintea evenimentului si exploatarea «buzz»-ului post-eveniment sunt de asemenea importante“, explica la randul sau Costas Kapetanopoulos, director de marketing si comunicare in cadrul Cosmote, care si-a lansat recent serviciul i-mode pe piata romaneasca printr-un eveniment muzical care l-a avut in centru pe DJ Tiesto.

     

    Bugetele destinate unui astfel de eveniment sunt in general de ordinul sutelor de mii de euro sau chiar al milioanelor, daca este vorba de mai multe formatii ale momentului sau de o trupa legendara, de talia Rolling Stones. Organizatorii ca Emag!c Entertainment si Events s-au limitat doar la anuntarea bugetului total al evenimentelor organizate, in timp ce procentul cu care o companie contribuie la bugetul total pentru a se numara printre sponsori sau pentru a fi unicul brand asociat cu evenimentul respectiv ramane o clauza contractuala confidentiala. Principalii jucatori din industria de profil au precizat doar ca intotdeauna exista o negociere intre sponsor si organizator, procentul final fiind variabil. Laura Coroianu de la Emag!c a dat exemplul evenimentului Depeche Mode, cand Vodafone a contribuit cu 40% la bugetul total, in timp ce Costas Kapetanopoulos spune ca un eveniment de talia concertului lui DJ Tiesto, care a fost organizat in colaborare cu BTL Skepsis Advertising, responsabila de intreaga logistica, are un buget de cateva sute de mii de euro.

     

    Desi nu a avansat cifre exacte privind onorariile cerute de artisti, Cristian Busuioc de la One Event spune ca sumele variaza de la cateva sute de mii la cateva milioane de euro, Sorina Burlacu de la Events pomenind de un plafon de trei milioane de dolari pentru formatiile din categoria A (dintre cei neajunsi inca in Romania, un exemplu ar fi aici Red Hot Chili Peppers). Onorariile sunt printre factorii principali luati in considerare de catre organizatori, dar si de catre sponsori, atunci cand vine vorba de alegerea unei trupe sau a unui artist care sa concerteze in Romania. Alti factori luati in calcul sunt existenta unui turneu mondial sau european care poate reduce astfel din costurile de deplasare, posibilitatea de negociere a tarifului si estimarile privind vanzarile de bilete.

     

    Din partea cui vine ideea organizarii unui concert? Reprezentantii Vodafone si Coca-Cola spun ca propunerea poate veni atat din partea organizatorului, cat si din partea companiei care doreste sa fie sustinator al evenimentului. „De regula insa, evenimentele de amploare sunt planificate din timp, fac parte dintr-o strategie si au un buget prestabilit. De indata ce ne-am hotarat ce vrem sa facem, cautam cea mai buna solutie. Cu toate acestea, sunt si situatii in care nu refuzam propunerile de sponsorizare si oportunitatile noi care apar“, spune reprezentantul Coca-Cola, Cristina Biciila. Acelasi model de lucru este prezentat si de catre directorul One Event. „Intr-o relatie de parteneriat exista consultari, asa ca decizia privind aducerea unui anumit artist ajunge sa fie pana la urma luata in comun“, spune Cristian Busuioc.

     

    Emag!c Entertainment practica insa si un alt model, discutiile cu potentialii sponsori fiind initiate dupa incheierea contractelor cu artistii. „Ne asumam acest risc, deoarece credem in puterea noastra de a oferi evenimente relevante si de a ne acoperi costurile. Evident, atragerea unui sponsor este benefica mai ales pentru public, care va plati astfel bilete mai ieftine“, spune Laura Coroianu. Compania nu refuza insa propunerile venite din partea sponsorilor care doresc organizarea unui concert, Emag!c fiind organizatorul evenimentului Groove Armada, care a facut parte dintr-o campanie internationala a producatorului de bere Heineken.

     

    Cat despre rentabilitatea unei afaceri in industria organizarii de concerte, managerul general al Events spune ca unele evenimente muzicale aduc pierderi, mai ales la primele editii, dar ca in timp apare si profitul. „Cateodata este un lucru pe care-l facem din pura pasiune, fara castiguri extraordinare“, spune Sorina Burlacu. Managing partnerul Emag!c sustine insa ca organizarea de concerte in Romania este o afacere riscanta, bazata foarte mult pe intuitia unui organizator asupra succesului pe care un concert al unei trupe il poate avea, in ecuatie fiind incluse si elemente neprevazute, cum ar fi o perioada de cateva zile cu conditii meteo nefavorabile. „Industria de profil incepe sa se formeze acum, dar profiturile pot fi bune“, considera Laura Coroianu. In ceea ce-l priveste pe Cristian Busuioc de la One Event, acesta spune la randul sau ca organizarea de evenimente muzicale nu este foarte profitabila in acest moment, „in conditiile in care nu reusim sa acoperim intotdeauna costurile de productie din sponsorizari si din vanzarea biletelor. Este insa o afacere cu perspective frumoase“.

  • Un telefon asa de frumos

    A fost cel mai asteptat telefon de la lansarea aparatului lui Alexander Graham Bell. Si nici Hitler n-a avut parte de atatea articole in presa, cand a invadat Polonia, cat a avut acum iPhone, ultimul produs al Apple. Vazut la rece, iPhone pare insa mai mult un test dat de Steve Jobs utilizatorilor, ca sa vada ce conteaza mai mult pentru ei – brandul sau functionalitatea.

     

    Cu trei zile inainte de lansarea oficiala a iPhone de vinerea trecuta, grupuri de oameni erau deja asezati la coada in fata magazinului Apple de pe Fifth Avenue din Manhattan, pentru a putea fi printre primii care intra in posesia telefonului lui Steve Jobs. Si probabil pentru a confirma zvonurile care circulau deja in piata privind livrarea insotita de paznici inarmati a iPhone in magazin. Jessica Rodriguez (24 de ani), studenta la Boricua College in New York City, a fost a patra persoana la coada marti dimineata, la ora 10. „Vreau sa cumpar un iPhone pentru sora mea mai mica, dar daca ma lasa sa cumpar doua, am sa-mi iau si eu unul“, spunea ea. Cat despre cele cateva zeci de utilizatori care au pus mana ceva mai devreme pe iPhone, pentru a-l testa, fericitii au fost urmariti pe strazile New Yorkului cu saptamani inainte si fotografiati, pozele fiind publicate pe bloguri, de parca ar fi fost vorba de vedete de la Hollywood.

     

    Acestea ar fi doar ultimele exemple ale „buzz“-ului creat in jurul lansarii celui mai nou echipament din portofoliul Apple, care a ajuns pe rafturile din magazinul Apple si in magazinele operatorului de servicii de telefonie mobila AT&T incepand din 29 iunie. Dar, ca de obicei, cand publicitatea abunda pentru un produs si entuziasmul da pe-afara, reactia critica nu intarzie, atat din partea specialistilor, cat si a simplilor utilizatori. Are „telefonul perfect“ imperfectiuni? Isi merita pretul?

     

    Kate Rockwood (24 de ani), absolventa a Northwestern University, a inceput acum cateva saptamani sa-si caute un nou telefon, dorind sa-si schimbe operatorul, in conditiile in care urmeaza sa-i expire contractul cu Verizon. „Pusesem ochii pe iPhone tare, tare de tot“, zice ea, incantata mai ales de modul spectaculos cum vazuse ca se poate naviga pe Internet de pe noul telefon. Dar lipsa unei viteze mari de transfer si durata scurta de viata a bateriei au facut-o sa astepte o versiune  imbunatatita: „E un pariu riscant pentru mine sa dau acum 600 de dolari“.

     

    Prima problema a lui Kate vine din faptul ca telefonul, disponibil exclusiv in reteaua operatorului AT &T (contract despre care se speculeaza ca ar fi incheiat pe o perioada de cinci ani), nu are 3G, ci EDGE sau altfel spus 2,5G, o tehnologie invechita deja mai ales cand vorbim de telefoane mobile de ultima generatie. Astfel, transferul maxim permis in retea este de 100 Kbps, in timp ce o retea 3G permite o viteza superioara de transfer de 384 Kbps, ca sa nu mai vorbim de HSDPA (3,5G), in care transferul de date se poate face cu pana la 1,8 Mbps. Avantajul este ca telefonul are in schimb Wi-Fi, putand astfel sa se conecteze automat la Internet wireless atunci cand detecteaza un hotspot, viteza fiind astfel mult mai mare. Insa, in conditiile unei viteze de transfer in cea mai mare parte a timpului scazuta, din punctul de vedere al anumitor utilizatori, pretul unui iPhone, de 500 de dolari pentru versiunea cu memorie de 4GB si 600 de dolari pentru cel cu 8GB, la care se  mai adauga si costurile serviciilor de telefonie cuprinse intre 60 si 100 de dolari pe luna, este considerat de multi cam prea piperat.

     

    Cea de-a doua problema, a bateriei, porneste de la faptul ca iPhone functioneaza pe acelasi principiu ca si playerele iPod, adica are bateria incorporata, fiind astfel primul telefon din lume de acest gen. Tocmai de aceea, la fel ca playerele de melodii digitale care nu rezista decat intre 8 si 12 ore departe de priza, nici durata de viata a bateriei telefonului nu este foarte mare – 8 ore pentru convorbiri si 6 ore pentru navigarea pe Internet. Oficialii Apple au precizat ca bateria va functiona timp de 300-400 de incarcari, dupa care utilizatorii au posibilitatea sa trimita telefonul companiei, care va schimba bateria pentru o taxa.

     

    Phillip Kaplan (29 de ani), care are experienta in domeniul designului grafic si lucreaza pe computere Mac, priveste in schimb cu oarecare neincredere tastatura virtuala de pe ecranul tactil al telefonului, cu taste virtuale mici si inevitabil apropiate intre ele, despre care spune ca ar putea face dificila scrierea de mesaje text. Aceasta ar contrabalansa avantajul ca ecranul tactil (pana la urma, de sticla rezistenta la zgariere, nu de plastic, cum s-a anuntat initial) este capabil sa recunoasca gesturi facute cu mai multe degete deodata – patent al Apple (multipoint touchscreen). „Nici nu ma gandesc sa cumpar prima versiune. Cu siguranta vor exista versiuni imbunatatite, pe masura ce utilizatorii vor reclama probleme, iar Apple le va lua la cunostinta“, spune Kaplan.

     

    Ideea ca ar trebui asteptate versiunile ulterioare ale iPhone pare sa fie raspandita printre comentatori, chiar si printre cei ce apreciaza noul telefon. „Asa cum exista o reticenta la cumpararea primului model al unui automobil si se asteapta versiunea imbunatatita, la fel s-ar putea intampla si in cazul telefoanelor iPhone“, considera si Todd Dagres, partener in cadrul Spark Capital, companie specializata in media digitala si tehnologie. Dagres este convins ca evolutia telefonului lansat de compania lui Steve Jobs va urma aceeasi traiectorie ca si popularele playere digitale iPod, care au facut valuri la lansare si care au fost apoi imbunatatite in versiunile ulterioare.

     

    „Mai intervine si argumentul pretului destul de ridicat, pret care cred insa ca va scadea cu timpul. In acest moment nu prea multi tineri, segment caruia se adreseaza in principal telefonul iPhone, isi permit un telefon de 500 sau 600 de dolari, dar multi pot scoate din buzunar 200 de dolari pentru un astfel de echipament“, mai spune Dagres.

     

    Alti potentiali utilizatori se asteptau la o camera foto mai performanta, cu toate ca cea incorporata in iPhone are 2 megapixeli, comparabila cu majoritatea telefoanelor de ultima generatie. Iar lista lipsurilor telefonului intocmita de critici continua cu faptul ca sistemul de operare ocupa 700 MB din spatiul telefonului, nu exista posibilitatea sa se copieze fragmente de text sau sa se faca modificari in documente Word, Excel sau PDF, nu pot fi trimise mesaje multimedia (MMS-uri), ci doar SMS-uri, iar telefonul nu poate fi folosit ca reportofon. Exista inclusiv nemultumirea ca iPhone nu are GPS incorporat, chiar daca numarul telefoanelor mobile din lume care dispun de asa ceva este extrem de redus, iar telefonul poate fi conectat oricand, in fond, la serviciul preinstalat Google Maps. Si inca multe altele, unele uimitoare pentru posesorii de terminale banale, de la lipsa cardului de memorie pana la imposibilitatea de a filma cu camera telefonului (ceea ce pare ciudat, in conditiile promovarii facute asocierii cu YouTube – iPhone va fi primul telefon care va permite rularea de filme de pe YouTube) sau absenta functiei de recunoastere a vocii.

     

    In asemenea conditii, popularitatea dobandita cu atata vreme inainte de lansare de iPhone n-ar fi altceva decat o operatiune de marketing a sefului Apple, Steve Jobs, considera criticii. Desigur, eficienta operatiunii este in sine demna de admirat. Conform estimarilor analistilor de la Wall Street, aproximativ doua treimi din populatia SUA, de peste 300 de milioane de oameni, e deja familiarizata cu caracteristicile telefonului mobil al Apple. Aceleasi estimari sustin ca in primele cateva saptamani, numarul telefoanelor iPhone vandute va sari de 3 milioane, peste estimarea ceva mai modesta a lui Jobs, care vrea sa vanda in tot anul 2008 in jur de 10 milioane de telefoane mobile.

     

    „E genial, daca stai sa te gandesti“, spune Jeremy Horowitz, director in cadrul iLounge, publicatie online extrem de populara in randul utilizatorilor de playere iPod. „Cate companii care anunta lansarea unui produs cu sase luni inainte reusesc sa pastreze interesul oamenilor si chiar sa creeze isterie cu asta?“ Deja multi s-au pregatit in avans pentru achizitionarea unui iPhone, schimbandu-si operatorul telecom in favoarea AT&T. Ismail Elshareef (31 de ani), un programator de software din Los Angeles care a trecut la AT&T cu o saptamana  inaintea lansarii iPhone, si-a pregatit sacul de dormit, un scaun, tricou si pantaloni de schimb si guma de mestecat, iar joi dimineata s-a asezat la coada in fata unui magazin Apple dintr-un mall mai apropiat de casa.

     

    Pentru Elshareef, nici bateria, nici faptul ca reteaua in care functioneaza telefonul nu este 3G nu par a fi probleme, ca si pentru destui analisti din domeniu. „Atat reteaua, cat si durata de viata a bateriei sunt competitive comparativ cu alte oferte din piata“, spune Shaw Wu, analist in cadrul American Technology Research. „Pana la urma, ce daca nu are 3G? Multe telefoane de ultima generatie nu au. Cu cat este mai performanta reteaua, cu atat cresc si costurile“, apreciaza Wu.

     

    Exista insa utilizatori de telefoane mobile care n-au chef sa-si schimbe operatorul numai ca sa poata folosi iPhone. E adevarat, o serie de operatori spera ca vor putea intra si ei pe iPhone, alaturi de AT&T, care este cel mai mare operator de servicii de telefonie mobila din SUA. Numai ca, avand in vedere contractul exclusiv al Apple cu acest operator, telefonul nu va putea fi cucerit de alti jucatori pe piata americana, ceea ce va insemna si ca, in anumite zone unde AT&T are o acoperite mai slaba, iPhone-ul ar putea deveni inutilizabil. In schimb, pentru piata europeana deja se poarta discutii intre Apple si Vodafone, cel mai mare operator de servicii de telefonie mobila din lume dupa cifra de afaceri. Vodafone ar avea sansa sa devina operatorul exclusiv pe telefoanele iPhone in Europa, insa pentru a semna contractul, Apple cere companiei sa asigure un anumit volum de vanzari, promisiune pe care operatorul britanic nu pare a fi dispus sa o faca. Alte variante pentru a aduce iPhone in  Europa, care se vehiculau saptamana trecuta, erau prin Deutsche Telekom sau France Telecom.

     

    Ce i-ar atrage insa pe utilizatori sa cumpere un telefon care, dupa cum am vazut, nu ofera multe din functiile unor aparate obisnuite? Secretul atractiei iPhone ar sta, dupa unii comentatori, in frumusetea aproape ireala a designului, interfata extrem de eleganta si, de ce nu, aerul de exclusivitate degajat de aplicatiile proprietare Apple, propuse aproape cu ostentatie: sistemul de operare OS X, browserul Safari si playerul iTunes. Stilul si brandul, deci, ar trebui sa conteze mai mult decat niste caracteristici tehnice pe care multe alte telefoane obisnuite le pot oferi. Ar urma deci sa se repete istoria iPod, care in ciuda formatului exclusiv al inregistrarilor muzicale, a fost acceptat si a ajuns o poveste de succes incredibila, iTunes sfidand o lume intreaga de ascultatori de mp3-uri (ca sa nu mai spunem ca iPod Shuffle nici macar nu are ecran, o caracteristica socotita esentiala pentru orice player de fisiere audio). Lansat in octombrie 2001, iPod a ajuns in aprilie 2007 la vanzari de peste 100 de milioane de bucati, ceea ce l-a facut cel mai bine vandut player audio din istorie. Are sanse iPhone sa reediteze performanta ciudata a iPod? Acesta e noul pariu al lui Steve Jobs. Vom vedea daca va reusi sa-l castige.

  • iPhone sau PDA?

    Comparat cu trei modele de PDA (personal digital assistant), iPhone este cert mai performant, dar nu cu foarte mult. In schimb, cand vine vorba de pret, „performanta“ se dubleaza.

     

    Companie

    Apple

    Samsung

    RIM

    Palm

    Telefon

    iPhone

    Samsung BlackJack

    BlackBerry 8800

    Treo 700p

    Pret

    500 sau 600 $

    200 $

    300 $

    300 $

    Dimensiuni (cm)

    4,5 x 2,4 x 0,46

    4,5 x 2,3 x 0,5

    4,5 x 2,6 x 0,55

    4,4 x 2,3 x 0,9

    Baterie

    8h convorbire, 250h standby

    5,5h convorbire, 264h standby

    5h convorbire, 528h standby

    4,5h convorbire, 300h standby

    Ecran (inci)

    3,5

    2,2

    2,5

    2,6

    Rezolutie (pixeli)

    320 x 480

    320 x 240

    320 x 240

    320 x 320

    Memorie

    4 sau 8Gb

    64MB

    64MB

    128MB

    Card de memorie

    –

    MicroSD

    MicroSD

    SD

    Camera foto

    2 megapixeli

    1,3 megapixeli

    –

    1,3 megapixeli

    Retea

    EDGE sau Wi-Fi

    HSDPA

    EDGE

    EVDO

    Tastatura

    virtuala

    fizica

    fizica

    fizica

    Sistem de operare

    OS X

    Windows Mobile

    BlackBerry

    Palm

    Operator de servicii

    AT&T

    AT&T

    AT&T si T-Mobile

    Sprint si Verizon Wireless

     

    Sursa: Wall Street Journal

  • Germeni de sociologie virtuala

    Concentrarea unor populatii de ordinul zecilor de milioane in jurul retelelor de socializare online de genul MySpace a creat un camp de cercetare extrem de atractiv pentru sociologi si etnografi, mai ales acolo unde accesul la tehnologie nu mai constituie o problema.

     

    Istoria asa-numitelor „retele de socializare“ din Internet este deja lunga. De obicei se considera ca a inceput cu Friendster (care s-a folosit de caracterul viral al cercurilor de prieteni), insa adevarul este ca LiveJournal a fost primul care a integrat in aceeasi structura bloguri, forumuri tematice si comunicarea directa intre membri, stabilind astfel un standard pentru serviciile asemanatoare care au urmat. Este interesant cum varsta medie a utilizatorilor acestor retele a scazut de-a lungul timpului: in vreme ce prima generatie de utilizatori Friendster era dominata de oameni maturi (in jur de 30 de ani), astazi MySpace este un spatiu populat aproape exclusiv de adolescenti. O alta evolutie in acest domeniu o reprezinta valoarea mereu crescatoare a acestor servicii: de la cele 30 de milioane de dolari oferite de Google pentru Friendster in 2003 (oferta refuzata) s-a ajuns la cele 580 de milioane platite de News Corporation pentru MySpace, care a devenit in scurt timp cel mai popular serviciu de socializare online – un veritabil fenomen sociocultural, reunind aproape 110 milioane de utilizatori si atingand in repetate randuri prima pozitie in topul celor mai vizitate situri monitorizate de Alexa Internet.

     

    Este evident ca o astfel de populatie a suscitat si interesul sociologilor si al etnografilor, care au avut pentru prima data sansa sa studieze „pe viu“ cultura unei intregi generatii de americani. Majoritatea studiilor au pornit de la premisa unei anume omogenitati a populatiei din MySpace, bazandu-se pe accesul generalizat la Internet si pe faptul ca – dupa unele estimari – peste 50% dintre adolescentii americani au un cont in imensa retea. Aparitia unei retele concurente numite Facebook a declansat de curand o migratie dinspre MySpace, mai ales din randul elevilor de liceu. Ce anume determina aceasta miscare si, mai ales, cine sunt cei care se muta? Danah Boyd – cercetatoare la Universitatea Berkeley, cunoscuta pentru studiile sale privind sociologia Internetului – a urmarit vreme de noua luni acest fenomen, iar rezultatele, recent publicate, s-au dovedit surprinzatoare. In esenta, cercetarea releva faptul ca omogenitatea este o iluzie si ca se distinge o scindare pe baza de clase sociale.

     

    Inainte de a detalia putin aceasta afirmatie, merita amintit ca Facebook a fost pana de curand o retea aproape exclusiv studenteasca, creata de un student de la Harvard si care si-a cladit initial popularitatea in cele mai prestigioase universitati americane (Ivy League). Abia la inceputul lui 2006 studentilor li s-a permis sa aduca in cercul de prieteni elevi de liceu, accesul liber (pe baza unei adrese e-mail valide) fiind instituit abia din septembrie anul trecut. Caracterul elitist al retelei transpare si in valoarea de piata, zvonurile vorbind despre oferte de la Yahoo! si Google depasind cu mult suma platita pentru MySpace, in ciuda unei comunitati de circa patru ori mai mici.

     

    E usor de dedus ca Facebook a atras cu precadere liceenii din MySpace interesati de a urma studii universitare, deci cu un nivel mai inalt de aspiratii, dar acest fapt inca nu releva „caracterul de clasa“. Abia corelarea cu datele sociodemografice face diferenta, evidentiind statutul diferit al celor care au ales sa plece sau sa ramana. De o parte tineri preponderent albi si anglosaxoni, provenind din familii middle class din marile orase, pe de alta parte mai mult tineri hispanici, afroamericani sau din familii de imigranti, putin sau deloc atrasi de studii superioare, nu neaparat marginali sau marginalizati, ci mai degraba refractari la conventiile sociale. De fapt, nu e vorba de nivelul veniturilor, ci mai curand de culturi, valori si, implicit, stiluri de viata diferite. Interesanta remarca unui cititor care nota ca Facebook pune accentul pe „reteaua de prieteni“, reflectand astfel o conceptie tipica familiilor din clasa mijlocie. Studiul mai mentioneaza faptul ca armata americana a interzis personalului sa utilizeze MySpace, dar nu si Facebook, autoarea observand ca scindarea functioneaza si in mediile militare: soldatii sunt in MySpace, ofiterii in Facebook.

     

    De fapt, studiul pune in evidenta o radiografie a societatii americane, noutatea fiind doar ca s-a cercetat reflexia ei in spatiul retelei. Boyd aminteste ca atunci cand reteaua Orkut a devenit populara in India, utilizatorii au replicat online sistemul castelor. Insa segregarea in randul adolescentilor americani, fie si doar in mediul virtual, este considerata un semnal de alarma, cat se poate de real.

  • Google Life

    S-a spus despre fiecare din cele doua businessuri online in parte, Google si Second Life, ca ar urma sa influenteze realitatea fara drept de apel. Ce s-ar intampla daca cele doua servicii ar fi combinate?

     

    Second Life a aparut acum patru ani, initial ca o bucata de teren virtual de 1 kilometru patrat, pe care cei 500 de oameni care intrau in aceasta realitate isi puteau construi case, obiecte, puteau cheltui si castiga bani. Lucrurile au evoluat si acum cei aproape 7 milioane de locuitori populeaza un teritoriu de 600 de kilometri patrati, impartiti intre trei minicontinente. In orice moment din zi sau noapte pot fi gasiti aici mai mult de 30.000 de avataruri controlate de oameni din toata lumea. Noi platforme software au reusit sa aduca in virtual si mai multa realitate, iar acum despre putine lucruri se poate spune ca sunt absolut imposibil de replicat. Mai putin realitatea insasi. Cum ar arata o lume virtuala realizata de Google sau un Second Life peste care sunt suprapuse informatiile colectate de Google de la fiecare dintre noi? Cu siguranta, foarte realist. Avatarurile care vor maximul de adecvare la realitate ar putea la un moment dat sa nu mai zboare deasupra strazilor din Second Life, ci sa mearga la pas prin cartierele de locuinte pe care Google Earth deja le afiseaza tridimensional, surprinse din satelit.

     

    Ambele platforme software permit realizarea de „mashups“, termen in limba engleza care defineste aplicatiile software care pot fi ulterior prelucrate prin adaugarea de noi functionalitati, din surse diferite (un fel de bricolaj al softurilor). Un Second Life cu un mashup Google Earth si un altul care afiseaza starea meteo ar putea da utilizatorilor puterea de a calatori instantaneu in statiunea unde urmeaza sa-si petreaca weekend-ul, pentru a vedea cu siguranta maxima ce haine ar trebui sa puna in geanta de voiaj. Desigur, o astfel de varianta nu ar fi pe placul tuturor. Multi dintre cei ce vin sa populeze spatiul Second Life o fac pentru ca totul este posibil, pot avea orice avatar si pot construi orice casa ar dori pe terenul lor. Pe o harta 3D preluata din satelit s-ar putea construi doar daca si in realitate se construieste un imobil, iar termenul de livrare ar fi cel avansat de constructorul din viata reala. Dar si avantajele aduse de o atare schimbare sunt de netagaduit. Sa ne gandim doar la faptul ca orice magazin din realitate ar avea un corespondent in lumea virtuala.    

  • Coada la mere

    Saptamana aceasta, eBay sau Amazon nu mai conteaza. Cel mai popular magazin online e cel cu sigla marului. Vinde telefonul mobil si alte cateva electronice.

     

    Vineri, 29 iunie, ora 18:00. Este imposibil de realizat un studiu care sa spuna cate persoane si-au fixat alerte pe telefonul mobil cu aceste coordonate temporale, dar e de banuit ca un numar foarte mare. Spre dezamagirea a cinci continente, lansarea iPhone, revolutionarul telefon de la Apple, mai inseamna insa si cateva coordonate geografice cu caracter exclusiv: Statele Unite, 180 de magazine Apple, 1.800 de magazine AT&T. Pentru ca lansarea in Europa va fi amanata pentru finalul acestui an, iar cea pentru Romania se va intampla cel mai probabil la inceputul lui 2008, europenii cel mai aproape de noul mobil vor fi cei care intra in magazinul virtual al Apple. Nu pentru a cumpara, pentru ca iPhone functioneaza doar in reteaua de telefonie mobila AT&T prezenta in Statele Unite, dar macar pentru a arunca o privire la rafturi. In ciuda pretului care porneste de la 499 de dolari, in fata magazinelor Apple si AT&T s-au format cozi interminabile de persoane care aflasera de regula dupa care vor fi vandute telefoanele: primul venit – primul servit. De aici avantajul de a alege varianta online a magazinului.

     

    Agitatia din jurul iPhone a crescut si dupa ce mai multi jurnalisti americani primisera cu cateva zile inainte de lansare telefonul mobil pentru teste. Recenziile facute confirmau in mare parte ca noul produs Apple se ridica la inaltimea asteptarilor. Faptul ca are un meniu asemanator unui iPod, ca are un ecran de sticla sensibil la atingere, ca este aproape complet lipsit de butoane, dar in acelasi timp este foarte ergonomic au fost motivele care i-au convins pe cei ce au intrat primii sub vraja aparatului.

     

    In ultimele sase luni, telefonul lui Steve Jobs a fost subiectul a 11.000 de articole de presa, iar motorul de cautare al Google gaseste deja mai mult de 70 de milioane de rezultate. Pe Wikipedia, iPhone se bucura deja de un spatiu generos, ce include si o sectiune de critici la adresa telefonului. Dar cele mai multe critici sunt legate tot de (in)disponibilitatea lui in Europa.