BusinessMagazin

Tag: CEO

  • Haris Zachariades, CEO SoftOne Romania: Grecia şi creditorii săi internaţionali ar trebui să reia negocierile cât mai curând posibil

    1. Ce părere aveţi despre ce se întâmplă acum în legătură cu Grecia şi ce soluţii ale acestei situaţii vedeţi?

    Avem încredere că, în ciuda contextului nefavorabil din prezent, lucrurile se vor normaliza, iar Grecia va continua să facă parte din zona euro şi Uniunea Europeană. În opinia mea, în primul rând, Grecia şi creditorii săi internaţionali ar trebui să reia negocierile cât mai curând posibil.

    2. Credeţi că planul guvernului elen este valid şi coerent?

    În opinia mea personală, guvernul elen a făcut greşeli în ultimele luni, însă şi Uniunea Europeană ar fi putut gestiona mai bine situaţia.

    3. Infuenţează în vreun fel situaţia din Grecia activitatea companiei pe plan local?

    Având în vedere că SoftOne operează în mai mult de cinci ţări, fluxul nostru de venituri nu vine exclusiv din piaţa grecească. Acestea fiind spuse, SoftOne este un furnizor de servicii, oferind soluţii Software as a Service (SaaS). Practic, acest lucru înseamnă că SoftOne nu este afectat de problemele care ar putea apărea din cauza actualei situaţii nefavorabile. SoftOne România a reuşit deja să înregistreze un cash flow pozitiv şi continuăm să imlementăm planurile noastre strategice pentru dezvoltarea afacerii la nivel local. SoftOne România acţionează ca hub pentru extinderea pe celelalte pieţe din Europa de Sud-Est.

    4. Cum credeţi că ar influenţa intrarea Greciei în incapacitate de plată economia mondială? Credeţi că poate duce la o nouă criză mondială?

    Sunt mici şansele ca Grecia să intre în faliment, din două motive. În primul rând, pentru că poporul grec nu vrea acest scenariu să se adeverească, iar în al doilea rând, este un lucru pe care nici Uniunea Europeană nu şi-l doreşte. În orice caz, este puţin probabil ca economia mondială să fie influenţată în mod direct. Situaţia va afecta politica monetară a UE şi a FMI privind măsurile de austeritate şi ajustările economice.

  • Compania care vrea să detroneze imperiul Nike. Afacerile cresc cu 15% pe an

    Compania trece momentan printr-o campanie de repoziţionare pe piaţă, odată cu expansiunea sa pe piaţa globală, acest lucru fiind cea mai importantă acţiune de marketing creată în secolul său de existenţă.

    Noua campanie New Balance, ce va fi lansată miercuri, având  o poziţionare oarecum tehnică, va avea ca slogan „Always in Beta” („Întotdeauna în Beta” – n.red.). De asemenea, firma se defineşte ca fiind o alegere de top a atleţilor de performanţă, una dintre primele reclame înfăţişând 17 dintre atleţii sponsorizaţi de companie.

    „Este un mare efort să ne poziţionăm ca adversari în faţa celui mai important brand pe segmentul de încălţăminte, haine şi accesorii sportive” spune CEO-ul  New Balance.

    Strategia campaniei este creată de agenţia de publicitate Arnold Worldwide, a cărei manager declară pentru Adweek: „New Balance a vrut să resetăm vechea sa imagine. Ei au fost dintotdeauna acel tip de brand care s-a ferit de parteneriate şi aprobări, dar acum că au crescut din ce în ce mai mult, s-au gândit să devină un jucător real al acestei categorii, în spaţiul actual.”

    Under Armour, care a avut în 2014 o cifră de afaceri de 3,08 milioane de dolari, a fost considerat cea mai mare ameninţare la adresa companiei Nike. Cu un venit de 3,3 milioane de dolari în anul precedent şi o estimare de 4 milioane în acest an, New Balance devine însă principalul concurent. Diferenţa dintre cele două este însă una foarte mare, Nike având în 2014 o cifră de afaceri de 27,8 milioane de dolari.

    New Balance se bazează totuşi pe ritmul său rapid de creştere, care în ultimii cinci ani a fost în medie de 15%, faţă de Nike, ce a avut doar 10% în aceeaşi perioadă.

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Între România şi Grecia, DNA-ul face diferenţa salvatoare

     Amintesc în treacăt de Dyonisius cel Bătrân, tiranul Siracuzei, care a golit visteria pe războaie şi petreceri, iar în momentul în care statul său a intrat în faliment, a confiscat pur şi simplu toate drahmele supuşilor săi şi le-a ştampilat la valoarea dublă. Mai menţionez şi frecventele intrări în incapacitate de plată de după sfârşitul războiului de independenţă, în 1829. Doar Ecuador şi Honduras şi-au declarat falimentul mai des decât Grecia.

    Aş începe însă de la măsurile populiste şi corupţia din perioada guvernului socialist Papandreu, la începutul anilor 80. Imediat ce ţara a intrat în UE, cheltuielile cu pensiile şi salariile din sectorul public au explodat, ele fiind susţinute prin împrumuturi externe. Angajările în sistemul de stat se făceau într-un sistem clientelar, corupţia s-a răspãndit de la cel mai mic nivel – pentru orice autorizaţie de la guvern se plătea mită – la vârf. Institutul Brookings arată că, dacă statul grec ar fi avut standardele de etică şi de transparenţă din Olanda sau Suedia, în intervalul 2007-2010 ar fi înregistrat un excedent bugetar, în loc să ajungă la un minus de 6,5% din PIB. Cei de la Brookings susţin că dacă Grecia ar fi avut măcar standardele Spaniei ar fi reuşit să menţină deficitul bugetar la 4%.

    Nu vreau să fiu partizan şi să blamez doar socialiştii: cu excepţia perioadei în care a pregătit adoptarea monedei euro, toate guvernările, inclusiv cele de dreapta, au menţinut sau au amplificat cheltuielile necontrolate. Noua Democraţie, nu socialiştii din PASOK, a fost cea care a lansat un program de naţionalizări. În paranteză: România a avut mare noroc că privatizarea Romtelecom către OTE, o companie grecească de stat, nu a fost un dezastru complet. Semne ale corupţiei greceşti începuseră să se simtă şi în România, pe această filieră. Privatizarările către companii de stat ar trebui interzise. Revenind la Grecia, nuca de pe colivă s-a dovedit a fi Olimpiada de la Atena, din 2004, care a costat circa nouă miliarde de euro, fiind cea mai scumpă manifestaţie de acest gen.

    Două elemente aş adăuga la acest tablou succint, pentru a ne ajuta să privim mai atent la ceea ce se întâmplă în România. Primul: sistemul de educaţie din Grecia a fost pervertit prin angajările clientelare. Banii se duceau în salariile unor profesori angajaţi pe pile, complet inutili procesului de învăţământ. Se ajunsese la situaţii aberante, precum cea de la o şcoală de pe o minusculă insulă, unde erau angajaţi 15 profesori de sport. Doi, sistemul de pensii era complet nesustenabil. Nenumărate categorii profesionale aveau “pensii speciale”. Funcţionarii greci se puteau pensiona la 58 de ani, beneficiind de o pensie echivalentă cu 80% din salariu. În Germania, vârsta de pensionare era mai mare cu doi ani, iar pensia ajungea la circa 70% din salariul de bază.

    Să tragem linie şi să recunoaştem: majorităţii cetăţenilor greci le-a plăcut să se lase mituiţi. Cu pensii, cu salarii la stat, cu ce li s-a oferit. Sigur că ei pot spune că nu ştiau detaliile întregului jaf sau ale corupţiei, dar sunt convins că îşi dădeau seama că sistemul este putred.
    Este uşor de observat că acum guvernul Ponta reia greşelile făcute de greci în urmă cu mulţi ani de zile. PNL, cu iniţiative populiste precum dublarea alocaţiei universale pentru toţi copiii, pare că intră într-o competiţie a promisiunilor populiste. În Parlament a reînceput sarabanda pensiilor speciale şi nimeni nu ştie unde se vor opri aceste iniţiative. Procesul de privatizare este în stand by şi publicul nu pare interesat de faptul că administrarea companiilor de stat a devenit o sursă majoră de corupţie. Nu vreau să joc rol de Casandră şi să prezic dezastre, spun doar că ar fi bine să oprim din timp aceste derapaje, aparent tolerabile. Ştiu şi faptul că datele Finanţelor şi ale INS arată bine, dar lăsaţi-mă să vă spun că şi-n Grecia lui Papandreu era aceeaşi situaţie.

    Există totuşi un element pozitiv, care ne deosebeşte în bine: avem un DNA puternic, hotărât să stârpească fenomenul corupţiei. Lăsaţi-mă să cred că grecilor le-ar fi fost mult mai bine azi, dacă ar fi avut nişte procurori anticorupţie la fel de hotărâţi. Să nu-i lăsăm pe politicienii români să distrugă DNA, s-ar putea să ne dăm seama peste ani că această instituţie a făcut diferenţa între noi şi Grecia.

    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.

  • Severina Pascu preia conducerea Europei Centrale şi de Est pentru Liberty Global. Robert Redeleanu este numit CEO al UPC România

    Începând cu 1 iulie 2015, Severina Pascu, în prezent Director General al UPC România şi Ungaria, este numită Director General al Regiunii Europa Centrală şi de Est. În acest rol, Severina îi succede  lui Betzalel Kenigsztein, care a preluat rolul de Preşedinte şi Chief Operating Officer al operaţiunilor Liberty Global din America Latină şi Caraibe. În noul său rol, Severina Pascu va conduce toate operaţiunile Liberty Global din Regiunea Europa Centrala şi de Est, care acoperã Polonia, Ungaria, România, Cehia, Slovacia, inclusiv cele ale operatorilor DTH.

    De la 1 iulie 2015, Robert Redeleanu este numit Director General al UPC România. Robert Redeleanu, care are 40 de ani, este Chief Marketing Officer al UPC din 2013, responsabil pentru toate activităţile companiei din departamentele de marketing, vânzări şi comunicare cu clienţii.

    ”Sunt încântată că Robert Redeleanu va conduce o echipă excelentă şi o companie cu rezultate în creştere. Robert are o carieră marcată de succese şi sunt convinsă că va fi un lider extraordinar pentru UPC România”, a declarat Severina Pascu.

    “Preiau o responsabilitate importantă – aceea de a conduce o echipă care a avut performanţe foarte bune pe o piaţă competitivă. Vom continua împreună să implementăm o strategie care a adus companiei aceste rezultate şi, ca întotdeauna, ne vom axa pe a oferi clienţilor noştri produse şi servicii inovative, o experienţă unică şi pasiune pentru excelenţă”, a declarat Robert Redeleanu.

    Severina Pascu a fost numită  Managing Director (MD) pentru UPC Ungaria şi UPC România în 2013. Înainte de această numire a fost, din 2011, Director General al UPC România, poziţie care a urmat celei de CFO al companiei, din 2008.  Înainte de UPC, Severina Pascu a fost  Director Corporate Finance pentru CAIB România, şi a avut roluri importante pentru KPMG şi Metromedia International, atât în România cât şi în Marea Britanie.

    Robert Redeleanu şi-a început cariera în departamentul de marketing al Unilever South Central Europe. În peste 20 de ani de activitate, Robert Redeleanu a avut o carieră locală şi internaţională, cu experienţă în marketing şi vânzări. Între 2006 şi 2009, a deţinut rolul de Director de Marketing pentru Unilever Rusia, Ucraina şi Belarus. Înainte de a se alătura UPC România, Redeleanu a fost Director General al companiei Scandia Română.

     

  • Şeful care dă angajaţilor bani sa plece in concediu. Una din condiţii este să nu muncească deloc cât sunt în vacanţă

    Bart Lorang, cofondator al unui start-up tehnologic cu sediul în Denver a introdus în 2012 conceptul de ”concediu plătit plătit”, după cum scrie Business Insider. Astfel, faţă de cele 15 zile de concediu plătit şi de sărbători legale plătite, el a decis să ofere angajaţilor săi 7.500 de dolari pentru a-şi finanţa concediul.

    Pentru a primii banii, angajaţii aveau de îndeplinit trei reguli:

    1.      Să nu îşi verifice e-mailul şi telefonul de serviciu;

    2.      Să nu muncească deloc.

    3.      Trebuie să plece neapărat într-o vacanţă, altfel nu îşi vor plăti banii.

    Programul funcţionează ”incredibil de bine”, după cum a declarat Brad McCarty, directorul de comunicare al companiei pentru publicaţia americană Washington Post.

    ”Toate companiile mari din tehnologie se concentrează pe ideea că fericirea angajaţilor trebuie să fie pe primul loc. Nu este dificil de observat ce se întâmplă când cineva se întoarce dintr-o vacanţă plătită-plătită: angajaţii sunt mai pozitivi, muncesc din greu şi se bucură să se întoarcă în mijlocul activităţii de la birou”. Lorang a declarat că această politică a companiei a îmbunătăţit operaţiunile zilnice ale afacerii.  ”Datorită acestei politici, rezultatele companiei s-au îmbuntăţit şi se vor îmbunătăţi în continuare”. 

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Aştept ministru competent la Transporturi. Sau măcar să afle unde-i contractul Bechtel

    Probabil că succesorul lui Ioan Rus va fi tot un amator de la partid, pus pe căpătuială. În paranteză: aproape că îmi pare rău că Ioan Rus a plecat urmare a faptului că a insultat diaspora. Şi fără aceste declaraţii ştiam că nomenklatura din PSD îi urăşte pe românii care lucrează în străinătatepentru că au întors cu 180 de grade rezultatul prezidenţialelor.

    Aş fi dorit ca Ioan Rus să plece pentru dezastrul pe care l-a patronat la Ministerul Transporturilor, de la eşecul Master Planului la incapacitatea de a oferi vreo soluţie pentru Tarom sau CFR Marfă. Ce nu pot să înţeleg sub nici o formă este de ce nici unul din miniştrii Transporturilor din cabinetele Ponta, de la liberalii Silaghi şi Fenechiu la produsele social-democrate Şova şi Rus, nu a rezolvat nişte probleme simple, de bun simţ.

    – Dacă guvernul Ponta nu ar fi insistat cu proiecte stupid-fanteziste precum autostrada spre Alexandria, fieful lui Dragnea, sau mult prea costisitoarea legătură Comarnic-Braşov (înţeleg că, în sfârşit, proiectul este pe cale de a fi abandonat), azi România putea accesa fonduri europene pentru transporturi, în cadrul exerciţiului bugetar 2014-2020. Polonia are deja mai multe proiecte aprobate la Bruxelles. În 4 martie 2015 s-a dat undă verde pentru cheltuirea sumei de 609 milioane de euro pentru modernizarea transportului urban în Cracovia, plus dezvoltarea infrastructurii rutiere în zona Gdansk. Şi Ungaria a obţinut în martie aprobarea primului proiect pentru dezvoltarea Transporturilor cu finanţare din bugetul 2014-2020. În schimb, România se îndreaptă rapid spre momentul în care va pierde circa o treime din sumele alocate de UE în exerciţiul bugetar 2007-2013. Poate să pară o remarcă minoră, dar unele din autostrăzile finalizate până acum sunt lucrate în bătaie de joc. Pe tronsonul Timişoara-Arad sunt mult prea puţine bretele de legătură către localităţile de pe traseu, între Deva şi Sibiu nu s-a finalizat licitaţia pentru concesionarea spaţiilor de servicii. Ca să fie mai clar: pe circa 100 de kilometri de autostradă nu există benzinării sau toalete civilizate.
    – CNADNR trebuie reorganizată (există, din câte ştiu un studiu şi o serie de recomandări ale Băncii Mondiale), iar conducerea ei trebuie selectată conform prevederilor din legea priving guvernanţa corporativă a comapniilor de stat.
    – Tarom şi CFR Marfă trebuie privatizate rapid, înainte de a se prăbuşi aşa cum s-a întâmplat Oltchim. Proiectul bugetului Tarom pe 2015 continuă să prevadă pierderi.

    – Ştiu că în România nu îndrăzneşte nimeni să ceară aşa ceva: Portul Constanţa trebuie privatizat sau managementul dat pe mâna unui operator privat. Corupţia de sorginte PSD din fieful lui Mazăre ucide excelentele perspective de dezvoltare ale acestui port.
    – Investiţiile la Metrorex trebuie relansate. Din mai 2012 până acum, Metrorex nu a dat în folosinţă nici o staţie. Din mai 2012 până acum, nu s-a semnat nici un contract pentru prelungirea unei magistrale sau pentru o magistrală nouă. Autoritatea Metropolitană de Transport Bucureşti, înfiinţată pentru a coordona proiectele guvernamentale cu cele ale autorităţilor locale din capitală şi din Ilfov, trebuie să-şi reintre în atribuţii. În paranteză, remarc indiferenţa primarilor bucureşteni la blocarea de către Metrorex a unor artere importante de circulaţie, pe termen nedefinit. M-aş fi aşteptat ca edilii acestui oraş să fie primii care să ceară socoteală Metrorex pentru întârzierea lucrărilor şi problemele din trafic în cartierele Drumul Taberei şi Bucureştii Noi.

    – Situaţia celor 15 spitale care au trecut de la ministerul Transporturilor la cel al Sănătăţii şi, ulterior, au revenit la Transporturi, trebuie analizată. După opinia mea, până acum a fost vorba doar de o bătălie pentru resursele acestor spitale, fie că a fost vorba de achiziţiile de medicamente, fie că s-a urmărit vreun tun imobiliar. Are acest minister capacitatea să administreze eficient 15 spitale?
    Fără îndoială, situaţia de la Transporturi este mult mai complexă. Nu am încercat decât să abordez nişte chestiuni simple, din perspectiva unui antreprenor care crede în libera iniţiativă şi economia de piaţă. Poate că aş fi intrat în mai multe detalii dacă acest minister şi filialele sale nu ar fi fost atât de opace. Autoritatea de Management a Programului Operaţional Transporturi (AMPOST) nu şi-a mai actualizat unele informaţii esenţiale din mai 2014. Ideea acestui articol este că premierul Ponta trebuie ţinut sub presiunea publică pentru a numi măcar acum, în al 12-lea ceas, pe cineva competent la Transporturi. Dacă pare că nimănui din spaţiul public sau din mediul politic nu-i pasă, vom avea un alt Fenechiu sau un alt Şova sau…
    Apropo, ştie cineva din conducerea acestui minister sau din SRI cine a furat contractul cu Bechtel?
     

    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Guvernul Ponta face un efort consistent să nu încaseze nici un ban pentru Petromidia

    Primul fapt: Azamat Zhangulov, vicepreşedinte senior la KazMunaiGaz (KMG) International, a declarat, marţi, că guvernul Ponta abia finalizează o “strategie de achiziţie” a pachetului de 26,69% din pachetul de acţiuni la Rompetrol. După ce apare “strategia”, ar mai dura circa zece luni până când se finalizeză tranzacţia, iar statul român va încasa cele 200 milioane de dolari promişi prin memorandumul aprobat de guvernul Ponta în ianuarie 2014.

    Al doilea fapt: Cu o zi înainte de acest anunţ ale celor de la KMG, Tribunalul Bucureşti a respins cererea de intrare în insolvenţă depusă de Rompetrol SA.

    După opinia mea, aceste fapte arată că guvernul Ponta şi cei de la KMG s-au înţeles din priviri să tragă de timp, să nu pună în aplicare ceea ce scrie în memorandum şi să lase această bombă cu ceas în braţele viitorului Executiv, care va rezulta din alegerile din 2016. La 17 luni de la apariţia în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern 35/ 2014 denumite pompos „pentru aprobarea tranzacţiei convenite la 15 februarie 2013 prin „Memorandumul de înţelegere“ încheiat între statul român şi The Rompetrol Grup N.V., precum şi a unor măsuri pentru implementarea acesteia”, nu există încă o “strategie”? Dar de ce este nevoie de o strategie aprobată de Guvern? Tentativa celor de la KMG de a intra în insolvenţă arată că vor să achite cât mai târziu suma de 200 de milioane USD promisă pentru pachetul de 26,69% din acţiunile deţinute acum de statul român, eventual să creeze un context pentru a plăti chiar mai puţin, iar promisul fond de investiţii de un miliard de dolari putem să-l considerăm istorie. Oricum, memorandumul prevede că doar Rompetrol decide în ce proiecte se investesc banii din acest fond, deşi statul român va deţine 20% din acţiuni.

    Am scris relativ frecvent despre situaţia de la Petromidia, pentru că mi se pare incredibilă indiferenţa mediului politic la această escrocherie în care statul român pierde sute de milioane de dolari. Am încasat o primă păcăleală atunci când Dinu Patriciu a cumpărat pe mai nimic rafinăria, promiţând că va achita datoriile. Nu a făcut-o. Am fost înşelaţi a doua oară în 2003, când guvernul Adrian Năstase a emis o ordonanţă de urgenţă prin care convertea datoriile Petromidia în acţiuni. Acum, în 2015, suntem pe cale să fim păcăliţi din nou şi pare că acceptăm această nouă situaţie cu o resemnare mioritică. Este vorba de mai mult decât despre bani în această istorie: este vorba de faptul că statul român se lasă jumulit cu plăcere şi mulţi falşi investitori vor încerca să copieze reţeta Petromidia. Dacă nu apare un scandal public, iar DNA-ul pare legat de mâini şi de picioare pentru că totul este acoperit legal printr-o hotărâre de guvern, nu va trece mult timp până când situaţia se va repeta.

    În loc de concluzie: dincolo de situaţia de la Petromidia, tot sectorul energetic pare încremenit într-o totală lipsă de viziune şi proiecte. România, prin guvernul Ponta şi prin ministrul Andrei Gerea, face tot posibilul să rateze toate oportunităţile din domeniu. Nu vreau să mai intru acum în detalii, poate cu alt prilej. Vă invit doar să vă uitaţi la modul în care un politruc din PSD, Laurenţiu Ciurel, îngroapă Complexul Energetic Oltenia, iar viitorul Executiv va aduna cioburile, exact aşa cum se întâmplă la Oltchim după dezastruosul joc Ponta-Dan Diaconescu din vara lui 2012.

    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.

  • CEO-ul Mercedes-Benz România vorbeşte despre ruşi, arabi şi milionari excentrici

    “Sunt german, scuze pentru asta, probabil că româna mea nu este atât de bună.” Aşa a început povestea Boris Billich, CEO al Mercedes-Benz România, în cadrul evenimentul Meet the CEO, stârnind zâmbete în rândul celor veniţi să îl asculte. În cadrul Meet the CEO, eveniment ce reuneşte cei mai importanţi manageri din businessul românesc, Boris Billich a vorbit despre cariera sa şi parcursul său în cadrul concernului Daimler, despre condiţiile grele din Rusia şi despre modul inedit de a negocia al arabilor, despre avantajele de a fi în Uniunea Europeană şi despre calităţile pe care trebuie să le aibă un tânăr antreprenor.

    „Din ultimii 20 de ani am locuit în Germania doar trei, fiind mai mereu pe drumuri. Într-un fel, e un lucru care îmi place, e parte din felul meu de-a fi. Aş fi surprins să mă priviţi ca pe un german tipic, deoarece nu mă consider unul”, spune Boris Billich, cel de-al doilea german care vine la conducerea reprezentanţei locale a Daimler în ultimii opt ani. Predecesorul său, Michael Grewe, a condus compania atât în perioada de creştere 2007-2008, cât şi în anii următori, de scădere.

    Billich se amuză atunci când este întrebat despre un alt german cu prenume atipic, cunoscut în toată lumea pentru rezultatele sale din sport: „Dacă nu ştiaţi, Boris Becker îşi sărbătoreşte ziua de naştere la câteva zile distanţă de mine, dar asemănările dintre noi se termină aici. Eu nu am avut succes în sport, iar astăzi sunt mulţumit atunci când îmi văd numele în ziar într-un context pozitiv, ceea ce nu cred că e valabil în cazul lui Becker”.

    CEO-ul Mercedes-Benz România a început să lucreze pentru Daimler încă din timpul facultăţii, profitând de faptul că numeroase companii din Germania ofereau tinerilor internshipuri plătite. „Am urmat un tip special de studii, inventat în Germania în anii ’80, care este de fapt o combinaţie de internshipuri şi clase. Este un lucru bun, pentru că astfel nu eşti nevoit să ai bani puşi deoparte pentru facultate. Eşti plătit de o companie şi în schimb trebuie să îţi iei un angajament că, atunci când nu ai cursuri, vei lucra pentru respectiva companie. În cazul meu a fost Daimler.” Primul său job a fost în cadrul departamentului de sales planning, unde trebuia să preia informaţii legate de volumul de vânzări de la reprezentanţe din toată lumea.

    Nu era foarte complicat, spune Billich zâmbind; trebuia pur şi simplu să notezi o serie de numere comunicate de alţii. „La vremea aceea nu exista internet şi nimeni nu avea smartphone-uri; aveai doar un telefon pe care toată lumea suna pentru a transmite cifrele. Era interesant, pentru că interacţionai cu oameni din toată lumea. Acela a fost primul meu job, în anul 1993. Ulterior, am început să lucrez în vânzări şi marketing. Nu sunt o persoană foarte tehnică, pot spune că am două mâini stângi, aşa că în mod natural am ales un sector care nu implică astfel de calităţi.”

    Billich se inspiră din viteza cu care lumea se schimbă, amintindu-şi cu o oarecare nostalgie de vremurile mai simple din anii ’90: „Am avut norocul de a-mi începe cariera într-o perioadă în care doar şeful cel mare avea calculator. Toţi angajaţii trebuia să scrie de mână raporte, să includă statistici, iar cei care greşeau o literă sau o cifră erau nevoiţi să o ia de la început. Apoi au apărut primele telefoane mobile, la mijlocul anilor ’90; astăzi toată lumea are un computer pe telefon şi poate accesa aproape orice bază de date din lume. Societatea se află însă într-o continuă mişcare, iar ceea ce ai astăzi s-ar putea să nu mai existe mâine. Cred că aceasta este o lecţie extrem de importantă pentru tot ceea ce facem, atât în viaţa privată, dar mai ales în business. Trebuie să fim tot timpul deschişi la schimbare”.

  • Un antreprenor „progresist” a fixat salariul minim în compania lui: nimeni nu va câştiga mai puţin de 70.000 de dolari pe an. Câţi angajaţi se vor bucura de mărire

    Dan Price, CEO la Gravity Payments, a anunţat că intenţionează să ridice plafonul salarial minim la 70.000 de dolari de an pentru următorii trei ani, potrivit Business Insider.
     
    Pentru a ”acomoda” majorările salariale pentru angajaţii Gravity Payments, Price spune că îşi va reduce propriul salariu de la un milion de dolari pe an la 70.000 de dolari, dar şi că va folosit din profiturile de circa 2,2 milioane de dolari ale companiei.
     

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Mitul Raed Arafat se prăbuşeşte. Fără plasă de siguranţă!

    Mă întreb: dacă Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) nu poate salva o persoană care a stat circa 40 de ore pe acoperişul unui bloc cu opt etaje, pe cine poate salva? Dacă în Bucureşti nu există absolut nici o saltea gonflabilă, iar pompierii nu au plase de siguranţă, atunci ce deţine ISU în dotare?

    În dramatica istorie a doamnei care s-a sinucis aruncându-se de la etajul opt, doctorul Raed Arafat ne-a oferit două explicaţii: victima nu a cooperat, iar salteaua (care nu s-a umflat) era oricum inutilă, fiindcă înălţimea era prea mare. Fie, să acceptăm aceste explicaţii. Dar dacă, să presupunem, aveam un incendiu într-un bloc cu patru etaje, unde victimele „cooperau”, ISU tot nu ar fi dispus de tot echipamentul necesar. Era la Piteşti.

    Nu vreau să intru în discuţii tehnice, observ doar capacitatea incredibilă a doctorului Arafat de a se scuza şi de identifica responsabilităţi în orice altă parte decât zona de care răspunde. Când s-a petrecut accidentul de pe lacul Sutghiol şi am văzut cu toţii lipsa de coordonare şi amatorismul celor care au intervenit, ce a făcut doctorul Raed Arafat?

    A fugit în braţele protectorilor de la Antena 3 şi l-a pus pe Mircea Badea să demonstreze că strigătele persoanelor care se aflau în lac nu putea fi auzite de pe mal! (Ulterior, Parchetul General a probat contrariul tezei anteniste) Aş vrea să mai adaug un element la acest tablou: nici acum nu este finalizată ancheta accidentului aeronautic din Apuseni, accident în care şi-au pierdut viaţa pilotul Adrian Iovan şi studenta Aurelia Ion. Sunt un om de afaceri raţional, nu vreau capete pe tavă. Dar dacă nu ştim ce s-a întâmplat, nu vom putea avea o analiză, nu vom şti ce trebui schimbat şi, oricând, situaţia s-ar putea repeta. Ştiu că Raed Arafat nu era la acel moment secretar de stat la ministerul de Interne şi nu avea ISU în subordine, dar nu am observat ca, după ce a preluat acest post, să insiste ca ancheta să fie finalizată, iar concluziile ei să fie publice.

    Marea întrebare pe care cred că o are toată lumea în minte, dar puţin îndrăznesc să o spună cu voce tare, este: ce se întâmplă în cazul unui cutremur major în România? De aceea cred că situaţia de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă trebuie analizată atent. Nu am pretenţia că sunt competent, dar ceea ce îmi permit să susţin este că la ISU ar fi mare nevoie de o analiză profundă, care să depăşească simpatia sau antipatia pentru Raed Arafat sau pentru şeful său pe linie de minister, generalul Gabriel Oprea.

    Soluţia ideală ar fi ca în comisiile de specialitate ale Parlamentului să se întâmple acest lucru. Însă nici ceea ce s-a întâmplat în Apuseni, nici accidentul de pe Sutghiol, nu au atras atenţia Parlamentului. După ştiinţa mea, nici măcar o interpelare la adresa ministerului de Interne sau a Guvernului nu s-a făcut pe aceste teme. Acest tip de indolenţă, care de fapt camuflează adânci legături politice vinovate, se va contabiliza în vieţi omeneşti. Dacă doctorul Raed Arafat va constata că poate face ce doreşte, fiind protejat de marea famiglie a Antenei 3, nu se va schimba nimic în bine la ISU.

    În loc de încheiere, aş vrea să amintesc că tot doctorului Raed Arafat trebuie să-i mulţumim pentru totalul blocaj din sistemul de sănătate, pentru teama politicienilor de a mai pronunţa măcar cuvântele „reformă în sănătate”. În ianuarie 2012, el a fost motorul protestelor care au îngropat o nouă lege a sănătăţii.

    Fără îndoială, era un proiect care avea nevoie de o dezbatere mai amplă şi, probabil, trebuia modificat substanţial, dar principiile sale, care vizau spargerea unui monopol al statului şi dezetatizarea, erau bune – am mai scris despre asta pentru Business Magazin (http://www.businessmagazin.ro/opinii/mioc-ceo-psi-industries-reforma-in-sanatate-inseamna-privatizarea-spitatelor-14000609).

    Şi din această perspectivă, îmi permit să spun: doctorul Raed Arafat a acumulat o putere prea mare şi a folosit-o rău, în detrimentul cetăţenilor români. Este momentul să-i spunem: „Mulţumim, adio!”.

    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.