BusinessMagazin

Tag: China

  • Iti cauti un job in strainatate? Te-ai angaja in India, China sau Taiwan?

    Vestea buna este ca in 32 din cele 39 de tari analizate
    managerii au in vedere cresteri al numarului de angajati, arata
    ultimul studiu Manpower, privind perspectivele angajarii. Vestea
    mai putin buna este ca cele mai multe oportunitati de angajare vor
    fi disponibile in tari indepartate ca India, China, Taiwan sau
    Brazilia, in timp ce in Europa planurile de recrutare vor fi
    limitate si in primele trei luni din 2011.

    Vezi in ce alte tari ai mai multe sanse sa-ti
    gasesti un job     pe www.incont.ro!

  • Lectiile Chinei

    America a pompat in ultimii doi ani niste zeci de miliarde de
    dolari pentru a salva sistemul bancar din criza pe care acelasi
    sistem a provocat-o. Statele europene se agita in jurul fondului de
    coeziune care ar trebui sa salveze toate economiile batranului
    continent, atunci cand acestea vor ajunge sau se vor apropia de
    colaps. Deja nici nu mai conteaza ca e vorba de datorii de stat, de
    probleme ale bancilor, de deficitele bugetare sau ca tinta se
    numeste Irlanda, Portugalia, Spania, Grecia sau poate Romania –
    ultimele doua tari fiind, in ultimul trimestru, si ultimele tari
    europene ramase in recesiune. Nu vreau sa mai amintesc ce a facut
    Romania cu miliardele imprumutate de la FMI sau care au fost
    prioritatile guvernului in ultimul an.

    Vreau sa ma refer la altceva: in timp ce europenii si americanii
    merg pe franghii tot mai subtiri, China a investit in ultimii doi
    ani miliardele ei intr-o retea de cale ferata pentru trenuri de
    mare viteza. Saptamana trecuta a fost inaugurat un nou segment de
    200 de kilometri din acest proiect, iar trenul Bombardier a mers cu
    o viteza de 350 de kilometri la ora. Adica mai rapid decat
    “Glontul” japonez si decat T.G.V.-ul francez; nu imi permit sa il
    compar cu cel mai rapid tren romanesc.

    Acum, China are 7.000 de kilometri de retea de cale ferata
    pentru trenuri de mare viteza si planuieste ca in 2013 sa aiba o
    retea de aproape 13.000 de kilometri care va lega cele mai
    importante 42 orase din China. Nu a fost ieftin: tot proiectul a
    costat peste 30 de miliarde de dolari, iar pentru a cumpara
    trenurile care vor circula pe aceste linii va mai fi nevoie de alte
    zeci de miliarde. Pe scurt, China va iesi din criza cu o retea de
    cale ferata pe care o va invidia o lume intreaga. Desigur,
    plimbarea cu aceste trenuri nu va fi la indemana tuturor chinezilor
    – un bilet de 10 sau 15 dolari poate insemna un procent
    semnificativ din salariul unui muncitor de acolo.

    Pe de alta parte insa, China nu face toate aceste investitii
    pentru nu-stiu-cine, ci pentru ea insasi, pentru piata interna de
    peste un miliard de oameni pe care vrea sa o dezvolte. Noi vorbim
    mult despre China, despre chinezi si despre asa-zisa amenintare a
    Chinei. Dar cu ce ne ameninta pe noi China? Cu faptul ca produce
    ieftin? Deja China nu e cel mai ieftin producator pe plan mondial –
    vin puternic din urma India, Vietnam si Pakistan. Ce a facut China
    in rastimpul in care produsele chinezesti au fost de cele mai multe
    ori dispretuite sau considerate concurenta neloiala de catre
    pietele vestice (unde reprezinta aproape jumatate din marfa de pe
    piata) a fost sa invete, sa se pregateasca, sa devina nu numai
    centrul de greutate al Asiei, ci al lumii intregi.

    Cu multa tenacitate, China chiar a respectat vorbele pe care le
    spun si romanii, si alte natii cu pretentii filozofice: “capul
    plecat sabia nu-l taie”, “fa-ti iarna car si vara sanie” si asa mai
    departe. E drept, nu au ei cele mai pure politici economice si mai
    au multe minusuri, dar cert e ca in ultimii ani si-au schimbat mult
    pozitia si au trecut in fruntea mesei la negocieri.

    Claudiu Ciobanu, un roman care intermediaza exporturi din China
    catre Romania, imi povestea mai zilele trecute pe mail ca a face
    afaceri cu chinezii nu e deloc o chestiune de stil de business, ci
    mai mult de afinitate. “95% din patronii de fabrici, oricat de mici
    sau de mari ar fi acestea, nu vorbesc limba engleza si au ajuns sa
    isi selecteze cumparatorii, iar discutiile despre incheierea unei
    afaceri sau a unui contract nu se discuta niciodata in birou, ci
    doar la karaoke sau la masa de seara, in birou sau fabrica se
    discuta despre modalitatea de productie, date tehnice si asa mai
    departe si asta doar daca patronul te place si le convine ce le
    propui.” Cu alte cuvinte, in China nu prea se mai verifica si
    vorba: “Clientul nostru, stapanul nostru”. Cel putin deocamdata,
    este invers. Si asta deoarece China nu are atat de multa nevoie de
    noi cata avem noi de ea. China si produsele ei ieftine sunt parte
    integranta a vietii confortabile pe care o ducem astazi, fie ca ne
    place sau nu sa admitem asta.

    Ascensiunea Chinei indica faptul ca nu prea e loc pentru toata
    lumea. Iar daca occidentalilor nu le-au placut produsele
    chinezesti, statelor europene aflate acum in dificultate le-ar
    placea mult de tot banii chinezesti. Dar, ca si banii de la FMI, si
    cei de la Beijing vor veni cu o poveste in atasament. Iar cand
    Beijingul va vrea sa discute afaceri la karaoke, si cei mai
    scortosi europeni vor incepe sa-si dreaga glasul.

  • Al treilea razboi mondial

    La 11 noiembrie 2010, data la care scriu acest text, a izbucnit
    al treilea razboi mondial, asa cum a prezis batrana aceea din
    Bulgaria sau Nostradamus sau cine s-a mai ocupat cu previziuni
    razboinice. Data am ales-o doar pentru relevanta tabloida, pentru
    ca si pana acum s-au purtat lupte importante. Este un razboi
    economic, diferit de cele purtate pana acum – biete incrancenari
    comerciale sau pe vreun petec de influenta. Vorbim aici de o
    repozitionare globala, pe fondul crizei, cu miscari economice,
    politice si sociale. O sa exemplific in continuare.

    Saptamana trecuta cateva mari televiziuni americane au ales sa
    nu prezinte un clip publicitar despre datoria publica americana.
    Materialul a fost produs de Citizens Against Government Waste, un
    ONG care sustine limitarea cheltuielilor guvernamentale si prezinta
    o clasa de studenti chinezi care studiaza, in Beijingul anului
    2030, caderea marilor imperii ale lumii – Grecia antica, imperiul
    roman sau… Statele Unite. In istoria alternativa a clipului,
    americanii sunt datori vanduti chinezilor si lucreaza pentru ei;
    “Au renuntat la principiile care le-au facut marete. America a
    incercat sa cheltuiasca si sa impoziteze cetatenii, pentru a iesi
    din marea recesiune. Noi am detinut o mare parte din datoriile lor,
    asa ca acum lucreaza pentru noi”, spune profesorul.

    Mesajul poate parea naiv, dar pus in contextul international
    capata cu totul alta relevanta.

    Sa-l privim prin prisma ratingurilor Dagong. La 26 septembrie,
    intre prima si a doua retrogradare a ratingului american, puternica
    Securities and Exchange Commission refuza sa recunoasca celor de la
    Dagong statutul de agentie de rating nationala. La 4 noiembrie
    Dagong a recidivat si reduce din nou ratingul american pentru
    datoria pe termen lung de la AA la A plus. Pentru curiosi, spun ca
    agentia chineza acorda Romaniei BB, un rating mai slab comparat cu
    modul in care suntem vazuti in prezent de Moody’s, S&P sau
    Fitch. Tot pentru curiosi, Rusia, Brazilia, India sau Venezuela
    sunt mai bine vazute decat in Occident. Agentia chineza mizeaza in
    special pe capacitatea statelor de a crea avutie si pe dimensiunea
    rezervelor nationale. Priviti demersurile agentiei chineze si
    importanta pe care i-o acorda SEC prin prisma urmatoarelor valori:
    in al treilea trimestru al anului companii chineze au incasat 76%
    (peste 40 de miliarde de dolari) din ofertele publice de actiuni
    din intreaga lume, iar 83% din ofertele publice au mers la companii
    asiatice. Companiile europene au incasat in aceeasi perioada 3,1
    miliarde dolari.

    Luna octombrie a adus ceea ce presa internationala a denumit
    razboiul valutelor, dar si pe cel al pamanturilor rare. Primul a
    fost cap de lista pe agenda reuniunii G-20 de la sfarsitul
    saptamanii trecute si este un subiect care a implicat inclusiv
    fluturari occidentale ale introducerii standardului aur – o idee
    din categoria “romani pe Luna”. Metalele rare, controlate in
    proportie de 97% de aceeasi omniprezenta China si supuse in prezent
    unui soi de embargo, pe criterii de mediu, chipurile, l-au facut pe
    Hans-Peter Keitel, seful BDI – federatia industriilor germane – sa
    observe ca acestea “au devenit o problema geopolitica care are
    nevoie de implicarea politicienilor”, in timp ce analistii japonezi
    vorbesc de resursele care ar putea deveni “armele economice ale
    secolului XXI”.

    Daca e sa privim avantul preturilor aurului, argintului,
    graului, bumbacului sau materiilor prime si impactul pe care il au
    aceste evolutii asupra economiilor lumii, armele s-au declansat
    deja.

    Nu scriu toate acestea ca parte a unui scenariu conspirationist,
    ci pentru ca astept de la autoritatile romane sa ne plaseze undeva
    in scenariul razboiului economic; rusii nu mai exporta grau pentru
    a-si asigura necesarul de paine. La noi Valeriu Tabara
    contabilizeaza exporturile, dar stie cum stam in ansamblu, daca
    exista furaje pentru animale si grau pentru paine? Face ministrul
    scenarii cu exporturi de grau furajer la 200 de dolari si importuri
    de grau de panificatie la preturi de 400 de dolari tona? Facilitati
    pentru cultivatori sau crescatorii de animale, fie ele si din
    credite angajate cu dobanda mai mare de 7%, daca tot a ajuns carnea
    la preturi nemaivazute? Poate putem specula in folosul nostru
    conflictul pamanturilor rare si foamea lumii de aur, argint sau
    bumbac, se ocupa cineva de asta? Eventual ministrul dezvoltarii?
    Sunt stocuri de carburanti pentru iarna? Gaze pentru combinatele
    chimice si petrol pentru rafinarii? NU conteaza ca sunt sau nu
    private, pentru ca rafinariile si combinatele inseamna bani la
    buget!

    Cum vor resimti institutiile financiare din Romania razboiul
    valutelor? Cum se repozitioneaza Romania pe harta intereselor
    economice, in conditiile in care chiar in sanul Maicii Europe
    fiecare stat incearca sa se descurce pe cont propriu, protejandu-si
    comertul, companiile, investitiile, iar interesul comun european nu
    depaseste amabile strangeri de mana si zambete politicoase. Franta
    si Spania isi protejeaza campionii economici de preluari ostile,
    iar nemtii analizeaza schimbarea legislatiei in domeniu. Industria
    iaurtului face parte din cele 11 sectoare socotite strategice de
    catre Paris si unde orice preluare este vizata direct de oamenii
    lui Sarkozy. Optiunea pune serioase piedici celor de la Pepsi care
    ravnesc de mult timp la Danone. In Spania, E.ON a renuntat sa mai
    cumpere Endesa dupa o lunga perioada de piedici guvernamentale.

    In spatele meu, la un televizor, presedintele Basescu vorbeste
    de crestere economica in 2011.

  • Cat costa cu adevarat iPhone 4G

    In urma vanzarii unui model de baza iPad, Apple are o marja de
    profit de 40%, echivalentul a aproximativ 200 de dolari. “Un iPad
    care are o memorie de 16 GB are un pret de productie de aproximativ
    270,5 dolari”, explica Brian Marshall, analist in cadrul companiei
    Broadpoint AmTech. Potrivit acestuia, costurile celor mai
    importante componente ale tabletei sunt impartite astfel: ecranul
    de 9,5 inci – 100 de dolari, procesorul – 15 dolari, memoria de 16
    GB – 25 de dolari, iar carcasa 25 de dolari. Restul de bani sunt
    cheltuiti cu alte componente sau cu serviciile de fabrica, asa cum
    este cel de garantie.


    “Pretul scazut al materialelor folosite in fabricarea iPad face
    parte din strategia companiei Apple de a reduce, in timp, pretul de
    vanzare al acestui dispozitiv”, afirma analistul Francis Sideco de
    la compania de cercetare de piata iSuppli. Asa incat, daca cei de
    la Apple vor dori sa reduca pretul de vanzare, vor avea de unde.
    Apple spera ca succesul inregistrat de iPad sa fie reeditat cu
    iPhone 4G, telefonul de ultima generatie pe care compania l-a
    lansat in iunie. Calitatea, partea electronica si interfata au fost
    bune in ambele cazuri, compara Kevin Keller, analist principal al
    iSuppli, referindu-se la crearea si producerea celor doua aparate.
    Iar materialele folosite la crearea celei de-a patra generatii de
    iPhone nu sunt diferite de cele utilizate in crearea iPhone-urilor
    lansate anterior. “Daca smartphone-ul lansat de Apple isi va
    mentine pretul actual, compania va fi capabila sa mentina marjele
    care pana acum i-au permis sa isi dezvolte o rezerva colosala de
    bani lichizi – a carei marime este depasita doar de Microsoft”,
    adauga Keller.


    Cele mai reduse costuri de fabricare a iPhone 4G sunt
    inregistrate in fabricile din Shenzhen, un orasel din sudul Chinei,
    detinut de Hon Hai Group of Taiwan, cea mai mare fabrica de
    electronice din Asia, care are aproximativ 800.000 de angajati in
    China si contracte cu Apple, HP si Dell. Aici, muncitorii sunt
    platiti cu mai putin de un dolar pe ora sa asambleze si sa ambaleze
    produsele pentru cele mai cunoscute branduri din lume. “China
    obtine un profit foarte mic de pe urma acestei piete”, spune Jason
    Dedrick, profesor la Syracuse University si autor al mai multor
    studii despre lantul de dezvoltare a produselor Apple. Mare parte
    din valoarea produselor de varf este concentrata la inceputul si la
    sfarsitul procesului, adica de catre compania care l-a creat,
    distribuitori si comercianti.


    In urmatoarea perioada insa, aprecierea monedei chineze si
    cresterea costului vietii, inclusiv al locuintelor, vor stimula o
    majorare a costului de fabricatie a electronicelor, asa incat
    clientii fabricilor de electronice care s-au obisnuit sa-si procure
    gadgeturile la preturi de nimic va trebui sa isi schimbe strategia.
    Sa fabrici in China va deveni in timp din ce in ce mai scump si
    producatorii vor fi nevoiti sa plateasca mai mult pentru noile
    linii de netbook-uri, camere digitale sau smartphone-uri. Deja New
    York Times a relatat ca “proprietari disperati de fabrici isi muta
    productia din centrul de productie a electronicelor de la Shenzhen
    catre zone cu costuri mai mici, spre vestul indepartat al tarii si
    chiar in zonele muntoase din interiorul Chinei”.

    Companiile de produse electronice incearca acum sa gaseasca o
    modalitate pentru a iesi la lumina cu marirea costurilor de
    productie, desi deja pana acum au economisit tot ce au putut,
    constata Jenny Lai, analist tehnologic la CLSA, o firma de servicii
    financiare cu sediul in Hong Kong. Spre deosebire de alte companii,
    Apple se poate descurca destul de bine, deoarece are o marja de
    profit de 60% si poate absorbi unele costuri suplimentare. Alti
    producatori de calculatoare personale, telefoane mobile si
    componente, intre care HP, Dell si LG, au marje de profit mult mai
    mici, iar problemele vor fi mult mai mari pentru ei, adauga Jenny
    Lai.

    Cresterea costurilor in China ar putea face ca marii producatori
    de electronice sa se orienteze catre alte destinatii, cum ar fi
    Vietnam, India sau Indonezia. Vicepresedintele Asociatiei
    Fabricantilor de Electronice si Electrocasnice din Taiwan, Luo Huai
    Jia, spune ca organizatia pe care o conduce incurajeaza
    producatorii de electronice taiwanezi sa faca fabrici si in alte
    tari din Asia, unde mana de lucru este mai ieftina. Compania Compal
    Electronics, care face notebookuri si alte produse electronice
    pentru branduri mari precum HP si Dell, a terminat de curand
    constructia unei fabrici de notebookuri in Vietnam. Chihming Chang,
    purtatorul de cuvant al Compal Electronics, a precizat ca mai mult
    de 80% din productia Compal este concentrata in China in prezent si
    ca, in afara de noua unitate din Vietnam, compania mai are o
    fabrica in Brazilia.

    O alta companie, numita TVP, care ofera produse pentru Dell,
    Sony si producatorii de televizoare Vizio si Philips, vede o
    tendinta globala in mutarea fabricilor din China catre locuri mai
    ieftine. Insa, in momentul actual, TVP se teme sa se mute din cauza
    instabilitatii politice si a lipsei de muncitori calificati in
    Vietnam si Indonezia. “In plus, din moment ce avem cea mai mare
    parte a productiei in China, costul mutarii va fi imens”, a spus
    Vijoo Lee, manager si investitor in cadrul TVP.

    Cu toate ca produsele Made in China vor ramane dominante in
    urmatorii ani, nu va fi o surpriza daca Made in Vietnam sau Made in
    Indonesia vor deveni mai evidente odata cu imbunatatirea sistemului
    economic si a infrastructurii in aceste tari in dezvoltare. In
    prezent, piata serviciilor de productie pentru industria de
    electronice este dominata de trei companii: Foxconn, Flextronics si
    Jabil Circuit, care produc si asambleaza pentru toate marile
    branduri de produse electronice din lume, ceea ce inseamna o piata
    de 250 de miliarde de dolari. Situatia nu mai poate ramane insa ca
    pana acum: asa cum s-a vazut in urma recentului scandal care a
    implicat sinuciderea unor muncitori la Foxconn din cauza
    conditiilor de munca si a salariului mizer, presiunea in directia
    majorarii salariilor este de asteptat sa creasca in continuare, iar
    autoritatile de la Beijing nu numai ca nu se opun acestei tendinte,
    ci o incurajeaza, cu consecinta ca regulile jocului in privinta
    “Chinei celei ieftine” vor sfarsi prin a se schimba, indiferent
    daca firmele occidentale vor sau nu sa accepte asta.

  • Cine castiga si cine pierde in razboiul mondial al valutelor

    Liderii celor mai puternice 20 de state ale lumii, reuniti in
    Coreea de Sud in urma cu cateva zile, au convenit sa fie “vigilenti
    fata de miscarile excesive de pe piata valutara”, sa limiteze
    deficitele de cont curent si sa se abtina de la devalorizari ale
    monedelor nationale cu scopul de a stimula artificial
    competitivitatea economiilor. Pe cat de vagi si de seci par
    deciziile de mai sus, pe atat de graitoare au parut ele pentru
    pietele financiare: aurul s-a scumpit, petrolul a urcat la 82 de
    dolari pe baril, monedele din economiile emergente, inclusiv din
    Europa de Est, au crescut, iar dolarul a scazut in continuare,
    trecand de 1,40 dolari/euro.

    Desigur, nu e chiar ceea ce s-ar fi asteptat de la liderii G20,
    care au facut tot posibilul sa lase impresia ca vor coopera, ca se
    inteleg bine si ca nu exista niciun “razboi al valutelor” –
    expresia lansata de ministrul brazilian de finante Guido Mantega,
    cu referire la SUA, Europa si Japonia si la eforturile lor de
    devalorizare a propriilor monede, in dauna economiilor emergente.
    Acestea din urma, cu notabila exceptie a Chinei, care continua sa
    reziste presiunilor SUA de a-si lasa moneda sa se deprecieze, raman
    sa traga ponoasele crizei, sugera Mantegna, pentru ca nu sunt atat
    de puternice nici ca sa-si protejeze propriile monede, la infinit
    de speculatiile valutare, nici sa foloseasca ele insele de parghia
    devalorizarii ca sa-si mareasca exporturile in felul in care o fac
    SUA sau Germania.

    Pietele financiare insa au luat declaratia G20 asa cum este,
    respectiv drept o declaratie a imposibilitatii si a lipsei de
    dorinta de a face mai mult, si si-au continuat natural jocul contra
    dolarului, mutandu-si atentia asupra reuniunii din aceasta
    saptamana a Rezervei Federale a SUA, de unde toata lumea asteapta o
    noua runda de masuri de “relaxare cantitativa” (cumpararea de
    titluri de stat de pe piata cu scopul de a creste lichiditatea si
    deci de a stimula creditarea in economie – in fapt, incercarea de a
    iesi din recesiune prin tiparirea de moneda). Cat despre China, de
    aici nu e de asteptat nicio schimbare – cu alte cuvinte, Beijingul
    va continua sa cumpere dolari, ca sa impiedice aprecierea yuanului,
    desi va face concesii de moment menite sa mai taie din avantul SUA
    de a contraataca prin alte mijloace. Mai exact, administratia Obama
    a amanat pana dupa urmatorul summit al G20, din noiembrie, o
    decizie pe raportul Congresului care cere instituirea de tarife
    punitive la import pentru “tarile ce isi manipuleaza monedele”,
    adica pentru China.

    Din iunie si pana joia trecuta, yuanul a pierdut treptat 1,92%
    in valoare fata de dolar, ceea ce pentru Beijing e suficient ca sa
    scape de sanctiunile vamale ale SUA, dar pentru Washington nu e,
    mai ales ca la 4 noiembrie sunt alegerile partiale din State, unde
    cea mai importanta miza e tot cea economica – poate iesi America
    din recesiune, intre altele si prin silirea Beijingului sa accepte
    o apreciere mai mare a yuanului?Prin urmare, razboiul valutelor e
    in plina desfasurare, desi sefii de state si guvernatorii bancilor
    centrale isi dau osteneala sa-l minimalizeze (“e doar o chestiune
    de semantica” si “nu as califica situatia obiectiva ca fiind
    reflectata de aceasta sintagma, razboi valutar”, spunea
    guvernatorul Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet).

    Poate nimeni nu l-a mai aratat atat de evident cu degetul ca
    brazilianul Mantegna, insa razboiul valutar este o realitate de ani
    de zile, inca dinainte de inceputurile actualei crize economice din
    2008, iar miza sa este suprematia pe graficul exporturilor mondiale
    si, mai nou, iesirea din recesiune cu ajutorul unor exporturi mai
    competitive. Tensiunea valutara a ajuns insa in ultimele luni
    aproape de punctul de fierbere pentru ca, mai mult decat pana acum,
    bancile centrale si-au asumat misiunea de a devaloriza propriile
    monede pentru a-si face marfurile mai atractive la export si a
    descuraja importurile, iar ceea ce nu au facut bancile centrale au
    desavarsit fondurile speculative in cautare de instrumente
    rentabile in care sa-si plaseze banii.

    Intr-un mare joc mondial de suma nula, in care castigurile unora
    sunt obligatoriu pierderile usturatoare ale altora, si pe fondul
    unui climat economic deteriorat de criza, cei care au avut la
    dispozitie bani de plasat au inundat cu lichiditati pietele.
    Bancile centrale au cumparat titluri emise de propriile state sau
    de cele din aria lor de actiune (cazul Bancii Centrale Europene,
    care initial a justificat aceasta prin intentia de a sustine
    Grecia, Portugalia sau Spania in fata speculatorilor internationali
    ce atacau euro); uneori au facut-o explicit cu scopul de a evita
    crize noi de lichiditate de genul celei care a paralizat piata in
    contextul caderii Lehman Brothers din 2008. Masura, cunoscuta sub
    numele de “quantitative easing” (“relaxare cantitativa”), trebuia
    sa fie in principiu una extraordinara, dar treptat toti actorii
    implicati au devenit dependenti de ea – bancile centrale, statele,
    bancile comerciale si fondurile de investitii -, ba mai mult, s-a
    conturat ideea periculoasa ca daca acest joc nu mai continua,
    economiile recad in criza, in temuta varianta in forma de W.

  • Presedintele chinez, cel mai puternic om din lume. Vezi aici cine il urmeaza in top

    Liderul politic al unei tari cu cel mai mare numar de locuitori
    din lume, exercitand un “control aproape dictatorial asupra 1,3
    miliarde de persoane (a cincea parte din populatia planetei), Hu
    Jintao poate “devia rauri, poate cladi orase, poate inchide
    disidenti si cenzura Internetul fara amestecul birocratilor
    pisalogi si al tribunalelor”, afirma Forbes. El refuza sa se
    incline in fata Statelor Unite care exercita presiuni asupra sa sa
    modifice rata de schimb, conduce cea mai mare armata din lume ca
    marime si si-a ales un succesor, in persoana lui Xi Jinping, ce
    urmeaza sa preia presedintia in 2012.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Aproape 5,5 milioane de vizitatori la Pavilionul Romaniei de la Expo Shanghai (GALERIE FOTO)

    Au avut loc 5.500 de spectacole pe scena pavilionului, cu
    concursul a peste 400 de artisti romani, intre care Romanian Piano
    Trio, Teatrul Bulandra, Orchestra Nationala Radio, Opera Nationala,
    Grigore Lese, fanfara Zece Prajini, Holograf, ansamblurile Crisana
    si Doina Dorului. Peste 70 de artisti din diferite tari au
    concertat pe scena pavilionului si au fost organizate 6 expozitii
    de arta.

    Cea mai importanta vizita a unei delegatii straine la Pavilionul
    Romaniei a fost cea a Inaltului Reprezentant al Uniunii Europene
    pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate si vicepresedinte
    al Comisiei Europene, Catherine Ashton.

    Au fost organizate o serie de săptămâni tematice pentru promovarea
    produselor româneşti: săptămâna berii Ciuc, săptămâna berii Ursus
    şi săptămâna vinului Jidvei. Au avut loc opt actiuni de promovare a
    relatiilor comerciale romano-chineze si a investitiilor chineze,
    intre care o expozitie in domeniul aeronauticii, o saptamana a
    modei romanesti, o expozitie de produse si servicii IT, un forum al
    investitorilor si misiuni economice tematice (energie si
    infrastructura, promovarea vinului romanesc, echipamente si produse
    agroalimentare).

    Pavilionul a primit din partea organizatorilor un premiu de
    excelenta pentru contributia echipei Romaniei la reusita Expo
    Shanghai. Premiul a fost atribuit acelor pavilioane care prin
    conceptul de participare au raspuns cel mai bine tematicii
    expozitiei mondiale. “Am descoperit aici unul dintre cele mai
    impresionante pavilioane din întregul site al Expoziţiei Mondiale”,
    a declarat Hua Junduo, comisarul general al Expo 2010.

    Site-ul pavilionului a fost vizitat de 291.110 de
    utilizatori de internet, iar evenimentele organizate au beneficiat
    de mediatizare prin peste 150 de articole şi interviuri.

    Ultimul spectacol pe scena Pavilionului, la 31 octombrie, a fost
    sustinut impreuna de ansamblul folclorice Dorna Dorului si
    ansamblul secuiesc Harghita.

    Considerata cea mai mare expoziţie mondiala organizata pana in
    prezent, Expo Shanghai a reunit peste 200 de tari si organizatii
    internationale, atragand aproape 73 de milioane de vizitatori. A
    fost prima expozitie mondiala avand ca tematica dezvoltarea urbana
    si relatia dintre oras si stilul de viata si mediul inconjurator.
    Urmatoarea expozitie mondiala va avea loc in 2015 la Milano,
    Italia.

  • WikiLeaks intentioneaza sa publice documente secrete despre situatia din Rusia si China

    “Rusii vor afla lucruri foarte interesante despre tara lor”, a
    declarat purtatorul de cuvant al WikiLeaks, Kristinn
    Hrafnsson.Principalul scop al proiectului il reprezinta “regimurile
    despotice din China, Rusia si Asia Centrala”, afirma, in 2006,
    fondatorul WikiLeaks, Julian Assange.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Razboiul mondial al valutelor, sau de ce e bine sa ai o rezerva valutara mare

    Numai ca a dori sa impui mecanisme de coordonare transnationale
    in acest domeniu e la fel de dificil pe cat este pentru
    administratia Obama sa convinga China sa lase yuanul sa se
    aprecieze. Faptul ca banca centrala a Braziliei a cheltuit miliarde
    de dolari in numai cateva zile ca sa-si protejeze de o apreciere
    excesiva moneda nationala, asaltata de fluxurile de capital
    speculativ care migreaza in cautare de plasamente bune, se intampla
    in virtutea dreptului bancii respective de a face asta, atata vreme
    cat realul brazilian nu are un regim de curs fix.

    Aceeasi e situatia si in Japonia, al carei ministru de finante a
    incercat totusi, vineri, sa-si linisteasca partenerii din G7,
    explicand ca interventia masiva din 15 septembrie, cand Banca
    Japoniei a vandut circa 24 de miliarde de dolari pentru a stavili
    aprecierea yenului fata de dolar, nu se va mai repeta. Dincoace de
    Ocean, aceleasi fluxuri de capital in cautare de castig pe termen
    scurt au inversat complet discutia din primavara, cand analistii
    americani vedeau cursuri de 1,22 dolari/euro si vesteau spargerea
    zonei euro: saptamana trecuta, pragul de 1,40 dolari/euro a fost
    atins, iar comentariile pe marginea felului cum Germania iese din
    criza depreciindu-si moneda sunt de domeniul trecutului.

    La o alta scara, astfel de discutii despre “protectionismul
    valutar” al BNR s-au intetit si la noi, insa in afara de o
    pledoarie pentru dolarizarea economiei si de estimarea ca un curs
    corect ar fi acum de 4,7-4,8 lei/euro, ambele marca Dinu Patriciu,
    nu s-a intamplat mare lucru. Contextul de acum, in care statele
    incearca sa se apere cu toate fortele de presiunea capitalurilor
    care le-ar aprecia prea mult monedele, dovedeste ca a mentine o
    rezerva valutara mare nu e deloc superfluu, nici pentru tarile
    confruntate cu presiuni de depreciere, ca Romania, in cazul careia
    ING a calculat ca banca centrala ar fi cheltuit 11 miliarde de euro
    din 2008 incoace ca sa impiedice fluctuatii prea mari ale cursului.
    Iar BNR “are cu ce”: la 30 septembrie, rezerva valutara a ajuns la
    nivelul istoric de 32,6 de miliarde de euro, gratie ultimelor
    intrari de la FMI si UE. Nivelul rezervei a fost, de altfel,
    caracterizat de guvernatorul Mugur Isarescu drept “usor excesiv”,
    ceea ce explica pozitia sa conform careia statul nu mai are nevoie
    de un nou acord de finantare propriu-zisa cu FMI, ci doar de un
    acord de tip preventiv.

  • Congresul SUA vrea sa faca prin lege ce n-a reusit sa faca piata: aprecierea monedei chineze

    Exporturile ieftine ale Chinei ar putea suferi astfel, dupa ce
    demnitarii americani, atat ai puterii, cat si cei ai opozitiei au
    lansat un proiect de rezolutie care apreciaza ca yuanul chinezesc
    este subventionat de stat, ceea ce ar impune introducerea de catre
    SUA a unor noi taxe vamale asupra marfurilor provenite din
    China.

    Cititi mai multe despre deprecierea yuan-ului
    pe www.zf.ro.