BusinessMagazin

Tag: servicii financiare

  • ProCredit: Am mizat pe creditul in lei si ne-am ars

    “Am intrat in criza cu 80% din credite acordate in lei. In
    octombrie 2008 toata piata de lei practic a disparut, iar Bursa s-a
    blocat. Am avut un soc si ne-a luat sase luni sa il corectam. Acum
    avem bilantul echilibrat, jumatate din credite in lei, iar jumatate
    in euro”, spune Gian Marco Felice, directorul general al ProCredit
    Bank.

    La nivelul pietei, creditul in valuta reprezinta in prezent
    circa 60% din totalul creditului neguvernamental, fata de 56% la
    sfarsitul anului 2008.

    Mai multe amanunte pe
    www.zf.ro

  • Taierea PIIGS

    Dupa o perioada cu multe falimente in sectorul privat, in acest
    an, vedem o crestere semnificativa a riscului asociat sectorului
    public. Cum nu toate natiunile au puteri financiare egale, unele
    tari sunt in mod evident mai bine plasate in raport cu problema
    datoriei guvernametale.

    In timp ce Marea Britanie, Japonia si SUA isi permit luxul de a
    emite obligatiuni in propria moneda nationala, cele 16 tari
    europene cu moneda unica nu au acelasi grad de libertate. Deloc
    surprinzator, in centrul crizei fiscale actuale regasim Europa, si
    in special regiunea de sud a acesteia. PIIGS – adica Portugalia,
    Irlanda, Italia, Grecia si Spania precum si alte 11 state europene
    au datorii denominate in EUR. Ele nu pot emite moneda pentru a-si
    rambursa datoria si nici nu pot sa devalorizeze moneda fara a iesi
    din zona euro.

    Inainte de a trece la cifre, mai avem de mentionat un aspect, si
    anume metodologia de contabilitate. Pornind de la o metoda “cash”,
    guvernul grec a raportat in anul 2009 un deficit de 37,9 miliarde
    euro (aproximativ 16% din PIB), in timp ce cifrele oficiale care
    folosesc metoda “accrual”, arata un deficit de 29,4 miliarde euro
    (circa 12,2% din PIB). Desi cele doua metodologii nu ar trebui sa
    aiba nici un impact real, diferenta mare intre rezultatele
    raportate ar putea afecta negativ increderea investitorilor.

    Avem mai multe posibilitati sa analizam problema datoriei
    guvernamentale. Dupa parerea mea, una dintre cele mai relevante
    modalitati de masurare a responsabilitatii fiscale ar putea fi asa
    numita “debt trap”. Acest concept se refera la diferenta dintre
    randamentul oferit de obligatiunile guvernamentale si rata nominala
    de crestere a economiei. Teoretic, tarile nu pot exista in aceasta
    capcana pentru mult timp fara a impune niste masuri economice
    radicale. Daca guvernele nu aplica la timp programe adecvate de
    austeritate, cheltuielile de finantare vor devora tot mai mult din
    PIB-ul tarii, impingand tara in mod implicit in faliment.

    Folosind estimarile OCDE, putem observa ca asa numitele PIIGS
    detin cinci din cele sase pozitii de top. Pe de o parte, pozitia
    Irlandei este cu siguranta exagerata, deoarece aceasta tara a luat
    deja masuri reale cu privire la reducerea la 49% a datoriei sale
    nete raportate la PIB, pana in 2011. Pe de alta parte, Grecia se
    apropie de o datorie neta raportata la PIB de peste 100% si
    guvernul acesteia nu are inca un proiect convingator pentru a
    reduce deficitul. Spania si Portugalia sunt alte doua tari cu risc
    ridicat, desi datoria lor raportata la PIB este cu mult sub nivelul
    Greciei. Italia ocupa si ea o pozitie incomoda, avand in vedere ca
    datoria sa neta raportata la PIB este de aproximativ 100%, desi
    deficitul sau anual este mai mic decat al multor altor
    natiuni.
    Dintre evenimentele-cheie a ultimei perioade de pe pietele
    obligatiunilor guvernamentale amintim:

    • Goldman Sachs a intrat intr-o tranzactie ingenioasa – a
    cumparat CDS-uri pe Franta si simultan a vandut CDS-uri pe Italia,
    iar in doar 30 de ore si-a realizat profiturile scontate lichidand
    intreaga pozitie

    • Republica Ceha a vandut obligatiuni guvernamentale pe 15 ani
    in valoare de 2,9 miliarde coroane (154 milioane dolari), adica
    jumatate din suma planificata initial. Preocuparea pentru datoria
    guvernamentala si capacitatea de a controla deficitul bugetar a
    condus la un randament de pana la 5,16%, fata de 4,78% nivel
    inregistrat la emisiunea de obligatiuni din 2 decembrie 2009.

    Liderii EU-27 inca discuta asupra problemei deficitului fiscal.
    Intrebarea de un milion de dolari este: au de gand sa sacrifice
    PIIGS?

    Raspunsul la astfel de intrebari precum si alte analize
    detaliate pe diverse teme le regasiti pe http://www.toniiordache.ro

  • Fostul director al Fondului Proprietatea, care a castigat 500.000 euro: „Si eu am revolta mea. In SUA as fi castigat milioane”

    Controversata Daniela Lulache, fostul director general al
    Fondului Proprietatea, care a recunoscut ca avea un salariu de
    peste 13.000 de euro pe luna, a iesit, ieri, la rampa pentru a
    explica de ce a primit o astfel de indemnizatie. “Inainte de a veni
    la Fond castigam mai mult de jumătate din ultima suma. N-am spus
    niciodata si nici nu regret decizia de a veni la Fondul
    Proprietatea. Este o decizie pe care am luat-o in cunostinta de
    cauza, proiectul este absolut superb, este o sansa ce nu iti apare
    in fiecare zi”, a povestit Daniela Lulache.

    Cititi mai multe pe
    www.gandul.info

  • Fostul director al Fondului Proprietatea, care a castigat 500.000 euro: „Si eu am revolta mea. In SUA as fi castigat milioane”

    Controversata Daniela Lulache, fostul director general al
    Fondului Proprietatea, care a recunoscut ca avea un salariu de
    peste 13.000 de euro pe luna, a iesit, ieri, la rampa pentru a
    explica de ce a primit o astfel de indemnizatie. “Inainte de a veni
    la Fond castigam mai mult de jumătate din ultima suma. N-am spus
    niciodata si nici nu regret decizia de a veni la Fondul
    Proprietatea. Este o decizie pe care am luat-o in cunostinta de
    cauza, proiectul este absolut superb, este o sansa ce nu iti apare
    in fiecare zi”, a povestit Daniela Lulache.

    Cititi mai multe pe
    www.gandul.info

  • Cat va fi cursul leu – euro in vara?

    Ar trebui ca politica monetara sa reziste presiunilor de
    apreciere a leului, pentru ca economia ar trebui sa se orienteze
    spre exporturi, pe care un leu prea puternic le inhiba, comenta
    economistul-sef al BNR, Valentin Lazea, la o intalnire a Asociatiei
    Analistilor Financiar-Bancari din decembrie anul trecut.
    Comentariile lui, ca si ale altor oficiali din BNR care au lasat sa
    se inteleaga ca exista asemenea presiuni spre o apreciere a leului,
    au parut surprinzatoare la vremea respectiva: leul venea dupa
    cateva luni de scadere lenta fata de euro, perioada electorala era
    in toi, semne de redresare dupa recesiune nu erau, iar vechea
    temere de un exod al capitalurilor care ar atrage o prabusire a
    monedei romanesti nu parea sa aiba niciun motiv sa dispara.


    Ceea ce atunci era doar o declaratie intr-un cerc restrans a
    devenit ulterior cuvantul de ordine in comentariile despre mersul
    cursului, nu numai pe parcursul lui ianuarie 2010, cand cursul a
    atins uimitorul nivel de 4,1008 (la 18 ianuarie), dar si in
    prognozele privind ce se va intampla in urmatoarele luni. Cresterea
    de valoare a leului fata de euro a devenit cel mai comentat
    fenomen, de la cele mai nevinovate explicatii, legate de trecerea
    cu bine a perioadei alegerilor si noile sperante privind
    continuarea acordului cu FMI, si pana la explicatia prin atacurile
    speculative ale catorva jucatori mari din piata valutara, aceiasi
    care anul trecut au mizat pe o cadere a leului spre 4,5-5 lei/euro,
    iar acum ar paria pe o intarire excesiva, spre 3,5 lei/euro.

    Spunem intarire excesiva nu numai pentru ca, asa cum ne-a
    invatat experienta anilor 2006-2007, un curs mult sub 4 lei/euro e
    periculos prin definitie pentru exportatori, ci si pentru ca, daca
    atunci cresterea economica accelerata i-a putut insela pe multi sa
    considere ca un curs apropiat de 3 lei/euro ar fi fost corect,
    corespunzator cu performanta economica, acum astfel de iluzii nu
    mai exista. “Aprecierea recenta a leului a avut o dinamica prea
    rapida pentru a fi de durata. Vom observa o revenire catre 4,2
    inainte de reintrarea in intervalul 4-4,1 si apoi testarea pragului
    de 4 lei. |n momentul de fata, un curs intre 4,15-4,2 lei/euro este
    mai realist”, considera Florian Libocor, economist-sef al BRD si
    presedinte al Asociatiei Analistilor Financiar-Bancari din Romania
    (AAFBR). El se asteapta ca pe parcursul lui 2010 sa avem de-a face
    cu “un prefix al cursului de schimb mai mic de 4, insa nu
    considerabil sub acest prag” (foarte probabil 3,9 dupa prima
    jumatate a anului) si cu o volatilitate mai accentuata a cursului
    decat anul trecut.

  • Moneda nationala sparge pragul de 4,1 lei/euro

    La 7 ianuarie 2009, banca centrala a publicat o rata de
    referinta de 4,0720 lei/euro. Leul s-a apreciat luni cu 1,01%
    comparativ cu moneda unica europeana.

    Leul s-a intarit si in raport cu dolarul american, cursul
    oficial coborand cu 1,51 bani, sau cu 0,51%, la 2,9358 lei/dolar.
    Rata de schimb anuntata vineri de BNR a fost de 2,9509
    lei/dolar.

    Mai multe amanunte pe www.mediafax.ro

  • Imblanzirea bancilor

    n opinia mea, procesul de re-reglementare a bancilor este
    absolut necesar si incepe sa aiba tot mai multa sustinere politica.
    Metodele pe care executivul le-a utilizat in relatia cu asa zisele
    banci “too-big-to-fail”, au creat un decalaj moral intre Wall
    Street si Main Street. Intre 1933 si 1999, conform legii
    Glass-Steagall, bancile comerciale erau restrictionate de la a
    subscrie actiuni si obligatiuni iar bancile de investitii nu aveau
    dreptul sa preia depozite de la clienţi. Se pare ca o cauza foarte
    plauzibila a actualei crize bancare la nivel mondial ar putea fi
    abrogarea din anul 1999 a legii Glass-Steagall, care a oferit
    gigantilor financiari o putere greu de controlat.

    Pe 12 ianuarie, presedintele Barack Obama a anuntat un plan de a
    colecta 120 miliarde de dolari pe o perioada de 10 ani, printr-o
    taxa aplicata institutiilor financiare, cu scopul de a recupera
    pierderile din programul Troubled Asset Relief Program (TARP).
    “Orice impozit nou este intotdeauna mai complicat de implementat
    decat s-a anticipat “, a spus Ed Kleinbard – profesor de drept de
    la Universitatea South California. Kleinbard a adaugat ca Marea
    Britanie se luptă deja pentru a implementa impozitarea cu 50% a
    bonusurilor in valoare mai mare de 25.000 de lire sterline obtinute
    de bancheri. Unii politicieni se tem ca o impozitare mai ridicata
    ar cauza plecarea a 9000 de bancheri din tara.

    Cu toate acestea, se pare ca Statele Unite nu va impozita nici
    bonusurile obtinute pe Wall Street si nici veniturile obtinute din
    prestarea de tranzactii financiare. Conform estimarilor
    analistilor, cele mai mari 10 banci din SUA preconizeaza sa obtina
    venituri nete de 45 miliarde de dolari in 2009. Este evident pentru
    toata lumea ca acest plan este o masura politica, cu tendinte clare
    de populism. Bancile au rambursat guvernului SUA 165 miliarde de
    dolari anul trecut, permitand guvernului sa recupereze aproximativ
    doua treimi din investitiile sale totale in sistemul bancar.
    Conform Departamentului de Trezorerie, TARP a primit 12,9 miliarde
    de dolari in comisioane, dividende si dobanzi, altfel spus o
    rentabilitate de 8 % la investitii sale bancare.

    Pe 22 ianuarie, presedintele Barack Obama a facut publice
    intentiile sale de a reduce activitatea de “proprietary trading”
    din cadrul sectorului bancar. Obama a propus sa se limiteze marimea
    activelor bancilor si sa li se interzica bancilor posibilitatea de
    a investi in fonduri speculative. Unele tari europene, inclusiv
    Marea Britanie, forteaza insa firmele sa isi reduca riscul prin
    cresterea rezervelor de capital. Planul presedintelui Obama este de
    a gasi sprijin politic in Europa. Pe de o parte, ministrul de
    finante francez Christine Lagarde a declarat: “In cazul in care
    bancile se angajeaza in activitati de risc foarte mare, acestea pot
    pune in pericol banii deponentilor lor”. Pe de alta parte,
    cancelarul Exchequer Alistair Darling a exclus sugestiile lui
    Mervyn King – guvernatorul Bancii Angliei, ca bancile de investitii
    sa nu mai atraga depozite de la consumatori, sustinand ca aceastea
    desfasoara operatiuni de trading pentru beneficiul lor si nu pentru
    beneficiul clientilor lor.

    Consiliul de Stabilitate Financiară (FSB), care coordoneaza
    reglementarile financiare ca urmare a crizei economice globale,
    trebuie sa adopte un plan final pana in octombrie 2010. Pana
    atunci, orice miscare unilateral luata de catre orice guvern ar
    putea crea diferente substantiale in cadrul mecanismului financiar
    global, urmate de posibilitati de speculare de catre
    investitori.

    Pentru alte detalii si puncte de vedere pe diverse teme, va
    astept pe http://toniiordache.ro

  • Se dezgheata piata de fuziuni si achizitii?

    Dupa un an 2009 in care valoarea pietei de fuziuni si achizitii
    s-a prabusit la mai putin de 2 miliarde de euro, de la 5,3 miliarde
    cu un an in urma, sunt deja avocati si consultanti care ii vad pe
    antreprenorii locali cu spatele la zid, intr-un colt, speriati si
    fara niciun gand de extindere sau dezvoltare. Daca vom avea inca un
    an letargic, fara tranzactii si fara solutii, incepem sa ne
    intrebam daca nu cumva antreprenorii, adica aceia care au pus
    serios umarul la cresterile din anii trecuti, si-au pierdut acum
    definitiv placerea jocului.

    Dragos Cabat, managing partner al firmei Financial View, crede
    ca, in mod normal, fuziunile si achizitiile pentru o economie in
    dezvoltare ca a Romaniei ar trebui sa insumeze valori apropiate de
    10 miliarde de euro anual – acesta ar fi potentialul (pe care
    deocamdata il putem raporta doar la maximul atins pana acum, in
    2005 – 6,8 miliarde de euro). “In 2010, o eventuala crestere a
    pietei ar semnala fie intoarcerea la normalitate, fie schimbarea de
    stafeta de la investitori de rangul doi catre marile companii
    straine”, considera consultantul. Insa daca nu se schimba stafeta,
    atunci potentialii cumparatori ar avea macar nevoie de mai multi
    bani. Urmatoarea intrebare e deci daca finantarile isi vor mai
    reveni acum fata de anul trecut. Acelasi Cabat crede ca bancile vor
    reporni finantarile atunci cand va exista un semnal clar de reluare
    a cresterii economice in majoritatea statelor europene, ceea ce ar
    antrena o crestere economica si pentru Romania.

    Cristian Ionescu, director general al Coface Romania si cel care
    conduce si birourile locale ale agentiei de rating din Bulgaria si
    Slovacia, considera ca economia va creste cu cel mult 1% in 2010,
    iar volumul finantarilor cu maximum 1-2%. Dragos Cabat atrage insa
    atentia ca bancile se afla sub presiunea profitabilitatii si a
    volumului mare de credite neperformante, astfel ca ele insele
    doresc reluarea creditarii cat mai curand posibil. Si cand vine
    vorba de accesul greu la credite si de blocajul financiar de care
    se plang multe companii, el crede ca nu bancherii sunt principalii
    vinovati, ci lipsa resurselor bugetare pentru sustinerea firmelor
    de stat, care a impins statul in postura de client principal al
    bancilor. “Faptul ca incasarile de la buget din TVA si impozite au
    fost mult sub asteptari a generat o restrangere a surselor pe care
    bugetul le utiliza pentru plati in sistem”, afirma Cabat.

  • De la panica la relaxare

    Inainte de criza, indicele VIX atinsese punctul culminant la
    38,00 in ziua de 8 august, 2002. Prin definitie, indicele de
    volatilitate masoara asteptarile de volatilitate, sau fluctuatiile
    de pret, ale indicelui S&P500. Valori mai mari pentru indicele
    de volatilitate indică faptul ca investitorii se asteapta ca
    indicele S&P500 sa fluctueze puternic – sa cunoasca cresteri,
    scaderi, sau ambele – in urmatoarele 30 de zile.

    Indicele VIX este, de asemenea cunoscut ca “indicele de panica”
    pentru ca atunci cand inregistreaza valori ridicate sugereaza
    incertitudini cu privire la preturi. Warren Buffett a spus candva
    ca: “Sir Isaac Newton, ne-a dat trei legi ale mecanicii, dar era
    mai putin priceput in investitiile financiare. El a pierdut sume
    considerabile in compania South Sea, si explica mai tarziu, “Pot sa
    calculez cum se misca stelele, dar nu pot sa calculez nebunia
    oamenilor”. Daca nu ar fi fost traumatizat de aceasta pierdere, Sir
    Isaac ar fi putut descoperi o noua lege a miscarii: Pentru
    investitori, profiturile scad exponential cu cresterea
    volatilitatii”.

    Dupa cum se vede in graficul de mai sus, exista momente cand
    indicele VIX nu mai este subiect de prim plan. Bazat pe activitatea
    inregistrata de indicele S&P500, acest indice VIX atat de
    urmarit de catre investitori , considerat un barometru al panicii
    si al relaxarii, a scazut sub nivelul minim de 20 de puncte. Cea
    mai mica scadere sub acest nivel ar putea insemna ca investitorii
    devin din ce in ce mai relaxati fata de piata. Mai mult decat atat,
    o mutare spre nivelul de 10-15 puncte – ar putea readuce amintiri
    din perioada de la mijlocul anului 2007, atunci cand indicele
    S&P500 atingea nivelul cel mai ridicat din toate timpurile. In
    cazul in care istoria s-ar repeta, aceasta ar putea fi un semnal de
    a reduce sau anula pozitiile “long” de pe piata de capital. Conform
    datelor recente, investitorii au un apetit mai mare pentru “call
    options” decat pentru “put options”. O astfel de exuberanta
    sugereaza un nivel ridicat de automulţumire, dar si faptul ca o
    corectie a pietei devine iminentă.

    Cu rate ale dobanzilor care ating un minim istoric in Statele
    Unite, Europa si Japonia, investitorii din intreaga lume sunt
    dispusi sa accepte riscuri tot mai mari, transferand un volum mare
    de capital de pe pietele mai conservatoare catre investitii cu risc
    superior. Cu acces la o finanţare ieftina, bancile de investiţii
    inregistreaza profituri substantiale in timp ce VaR (Value-at-Risk)
    atinge valori crescande. VaR reprezinta o estimare a sumei pe care
    o firma de investiţii o poate pierde intr-o singura zi de
    tranzactionare.

    De exemplu, Goldman Sachs a raportat in al doilea trimestru al
    anului 2009 ca VaR a crescut cu 33% fata de nivelul anului trecut,
    adica la 245 milioane de dolari. Ca si concluzie, este doar o
    chestiune de timp pana cand aceasta exuberanta irationala sa
    cutremure din nou pietele mondiale. Volumul urias de lichiditati pe
    care Banca Centrala a USA si alte banci centrale l-au injectat pe
    pietele financiare trebuie sa se regaseasca undeva. Avand in vedere
    ca lichiditatile suplimentare nu au ajuns in mainile
    consumatorilor, efectul nu va fi gasit in preturile crescute ale
    locuintelor sau a altor bunuri de consum. Cand acest proces de
    injectare de lichiditati se va incheia, indicele VIX va creste din
    nou si in acelasi timp, bursele vor cunoaste corectii drastice.

    Pentru mai multe detalii si informatii va astept pe http://www.toniiordache.ro

  • La sfarsitul lunii decembrie, fondurile de pensii obligatorii aveau 4,5 mil. de participanti

    Fata de mai 2008, prima luna de contributii in system, cresterea
    a fost de 43%, potrivit raportului pe luna decembrie, realizat de
    Comisia pentru Supravegherea Sistemulului de Pensii Privat (CSSPP).
    Cresterea numarului participantilor a fost mai accentuata in
    primele patru luni ale anului.

    Tendinta manifestata in perioada iunie – decembrie 2009, ca si
    pe parcursul intregului an, a fost inregistrat si la nivelul
    fiecarui fond in parte. Fondurile ING, Allianz-Tiriac si Generali
    au inregistrat numarul cel mai mare de participanti.