Tag: PwC

  • Aproape 16 mil. euro din publicitate online in 2009

    Scaderea este insa foarte mica prin comparatie cu regresul din
    anul trecut al intregii piete de publicitate, in timp ce, prin
    comparatie cu 2007, nivelul publicitatii online a crescut cu
    53%.

    |n primul semestru al anului trecut, veniturile din reclame
    online s-au cifrat la 25,5 de milioane de lei (6,2 mil. euro), in
    scadere cu 25% fata de perioada similara a anului precedent, pe
    fondul reducerii bugetelor de publicitate. |n a doua jumatate a
    anului insa, nivelul pietei a crescut cu 3% pana la 39,7 de
    milioane de lei (9,6 mil. euro).

    Conform ROADS, anul trecut a debutat cu venitrui lunare din
    publicitate online cuprinse intre trei si cinci milioane de lei,
    primele semne de redresare incepana in luna septembrie, cand,
    comparativ cu luna precedenta, piata a crescut cu peste 50%, de la
    aproape patru milioane de lei la 5,8 de milioane de lei. Iar
    tendinta ascendenta a continuat si in ultimele doua luni ale
    anului, luna decembrie inregistrand cele mai mari venituri
    comparativ cu acelasi interval de timp din 2008, dar si din 2007,
    de aproximativ 9 milioane de lei.

    “Aceste date reflecta faptul ca piata de publicitate online a
    depasit momentul critic al crizei si a avut tendinta usor
    ascendenta in cel de-al doilea semestru al anului trecut”, a
    declarat Ruxandra Bandila, marketing communications and business
    development director in cadrul PwC Romania.

    Studiul Roads structureaza investitiile in publicitatea online
    din Romania, in functue de formatele de publicitate folosite,
    precum si categoriile de advertiseri, la editia actuala participand
    18 companii de media care au furnizar IAB si PwC cifrele de vanzari
    de publicitate online.

  • Piata de servicii outsourcing isi continua expansiunea si in 2010

    “Incetinirea cresterii economice in tarile dezvoltate, fapt ce
    genereaza presiuni asupra companiilor in a identifica arii de
    reducere a costurilor, precum si costul salarial relativ scazut din
    Romania pot genera noi oportunitati pentru furnizorii locali de
    servicii externalizate”, spune Dan Iancu, partener in cadrul
    departamentului de Servicii de Consultanta, PricewaterhouseCoopers
    România. In momentul de fata, companiile de outsourcing din America
    de Nord si India, care au dominat multa vreme aceasta industrie,
    sunt in prezent concurate tot mai intens de jucatori din America
    Latina, Europa de Est si Asia, in zone de activitate precum
    centrele de contact, externalizarea proceselor de afaceri (business
    process outsourcing – BPO) si externalizarea serviciilor IT.

    Desi India ramsne liderul pietei de outsourcing, alte economii
    emergente cauta să se extinda in acest sector. Printre acestea se
    remarca eforturile gurvernului chinez, care a desemnat 20 de orase
    drept centre de servicii externalizate intr-un efort de a atrage
    investitiile straine, in vreme ce guvernul filipinez a declarat
    outsourcingul o industrie prioritara.

    “Nu trebuie sa ignoram faptul ca exista o competitie globala
    pentru atragerea de investitii si, in acest sens, guvernele si
    autoritatile locale acorda stimulente, fiscale sau de alta natura,
    furnizorilor de servicii externalizate. Romania va trebui sa ofere
    facilitati, cel putin la un nivel similar cu alte tari din Europa
    Centrala si de Est, pentru a-si creste cota de piata in aceasta
    industrie,” a adaugat Dan Iancu

    Potrivit studiului, o mare parte a furnizorilor de servicii
    externalizate se asteapta sa obtina noi contracte pentru
    dezvoltarea de sisteme informatice si prestarea de alte servicii IT
    in urmatoarele 18 pana la 36 de luni. In plus, studiul arata ca
    numarul furnizorilor care intentioneaza sa ofere servicii
    financiare si de contabilitate, de resurse umane, precum ai
    servicii de inovare s-a dublat fata de anul precedent. In total,
    62% dintre furnizori au declarat ca intentioneaza sa-si extinda
    oferta de servicii.

  • Reality check: Welcome to Romania

    There ís nowhere like home, and the economic growth of the last few years made todayís Romania different from the Romania of the nineties: sufficient premises for a Romanian who left the country to want to come back. Still, the gap between reality and expectations of those who returned after a few years in London or on the Wall Street is still wide.

    ”If I did not leave the country on business trips once every few months, I think I would go crazy. This is my chance, being able to travel a lot,” Andreia Stavarache, 36, says frankly. She left for the United States through a programme of internship with audit and consultancy firm PricewaterhouseCoopers (PwC) at the beginning of 2000.

     

    Stavarache had applied for an internship with PwC in Bucharest and had been turned down for being insufficiently experienced. “Those at Stamford, Connecticut, accepted me as a trainee for six months,” she recalls. What had started as a half-year internship was later extended by one year and, in mid 2001, the company hired her as a tax associate.

    “When I returned, what I disliked most was the squalor and the “Romanian issues”: people, regardless of whether they have any money or not, complain. Romanians whine instead of looking for solutions. We want the idea to come up, to implement it and get results right away and always envy others for their success. We donít know how to apologize, nor say thank you,” Stavarache says.

     

    The first and most abrupt difference for those that had management or senior positions at the offices abroad of major multinationals is how people work in Romania.

    “In the States, they had some standards I donít see in Romania. Respect and attitude towards the client always came first,” Andreia Stavarache says. Any email from a client that the company received had to be answered within two or three hours at most; that was the organisationís policy with only one exception to it, which stipulated that the answer might be given in 24 hours if it needed thorough research. Even so, one still had to confirm the receipt of the message within three hours.

     

    She believes that the idea of Romanians working harder than others is untrue. “They work at a crazy pace abroad. In Romania, there is no results-oriented management and employees follow the lead of the managers.”

  • De ce stramba din nas romanii care se intorc in tara

    Nicaieri nu e mai bine decat acasa, iar cresterea economica din ultimii ani a facut ca Romania de azi sa nu mai semene cu cea din anii ‘90: premise suficiente ca un roman plecat din tara sa-si doreasca sa se intoarca. Totusi, distanta intre realitate si asteptarile celor ce s-au intors dupa cativa ani petrecuti la Londra sau pe Wall Street este inca foarte mare. “Daca n-as pleca din tara o data la cateva luni in interes de serviciu, cred ca as innebuni. Asta e sansa mea, ca pot sa calatoresc mult”, spune franc Andreia Stavarache, 36 de ani, care a plecat in Statele Unite la inceputul lui 2000, in cadrul unui program de internship la compania de consultanta si audit PricewaterhouseCoopers (PwC). Stavarache candidase si in Bucuresti pentru un internship, tot la PwC, si a fost respinsa pe motiv ca nu are suficienta experienta. “Cei din Stamford, Connecticut, m-au acceptat ca trainee pentru o perioada de sase luni”, isi aminteste ea.

     

    Ceea ce initial a fost un internship de jumatate de an s-a prelungit cu inca un an, iar la jumatatea lui 2001, compania a angajat-o permanent, ca tax associate. “La intoarcerea in tara cel mai mult mi-au displacut mizeria si : oamenii si daca au, si daca n-au bani, tot se plang. Romanii se vaita, in loc sa caute solutii. Noi vrem sa vina ideea, sa o punem in practica si imediat sa vina si rezultatele si suntem mereu invidiosi pe reusita altora. Nu stim sa ne cerem scuze si nici sa spunem multumesc”, sustine Stavarache. Timp de trei ani, cat a fost in State, ea spune ca a incercat sa isi depaseasca limitele, sa munceasca tot mai mult. “Acolo esti apreciat pentru munca ta. In Romania, daca reusesti intr-un anumit domeniu, ti se va spune fie ca ai avut noroc, fie ca ai furat, fie ca ai cunoscut pe cineva.”

    Zambetul romanesc Prima si cea mai abrupta diferenta pentru cei care au ocupat posturi de management sau cu un grad ridicat de senioritate in sediile din strainatate ale marilor multinationale este cea legata de felul cum se munceste in Romania. “In State erau niste standarde pe care nu le gasesc in Romania. Respectul si atitudinea fata de client erau mereu pe primul loc”, sustine Andreia Stavarache. Orice e-mail de la un client care ajungea in companie trebuia sa primeasca raspuns in maximum trei ore, fiindca aceasta era politica organizatiei; exista o singura derogare, care prevedea ca se poate raspunde in termen de 24 de ore, daca pentru raspuns era nevoie de documentare aprofundata. Chiar si in aceasta situatie, trebuia sa notifici tot dupa trei ore ca ai primit mesajul.

    Ea este de parere ca ideea potrivit careia romanii muncesc mai mult decat altii este falsa. “Afara se munceste intrun ritm nebun. In Romania nu exista management concentrat pe rezultate, iar angajatii urmeaza exemplul managerilor”, spune Stavarache, care in cadrul PwC se ocupa de calculul impozitului pe venit al expatilor si al americanilor repatriati. “In sezonul de taxe, care incepe in februarie si se termina in aprilie-mai, munceam cate 16 ore pe zi, sapte zile din sapte. In restul anului lucram mai putin, dar in niciun caz nu plecam la ora 18 acasa”, isi aminteste ea. Stavarache sustine ca a decis sa se intoarca acasa nu din cauza ritmului de munca, ci pentru ca nu se vedea ocupandu-se de taxe pe termen lung. “Unul dintre dezavantajele de acolo este faptul ca se pune foarte mare accent pe specializare si este foarte greu sa schimbi domeniul. Eu voiam vanzari.” I-a luat sase luni sa se decida daca se intoarce in tara, iar apoi, dupa ce a revenit, spune ca timp de inca un an s-a intrebat: “De ce m-am intors?”. Socul cultural dupa o perioada indelungata petrecuta in afara tarii este inevitabil.

     

    Dincolo de acesta, cei intorsi remarca schimbarile in rau prin care a trecut tara natala, in mare parte pentru ca se asteptau la altceva: atitudinea oamenilor, faptul ca prea putini sunt amabili si zambesc, incepand de la vanzatorii de bilete pe strada si pana la functionarii publici. “Este ca un pact general de rezistenta la orice raport social. Imi amintesc ca m-am intors cateva zile la New York, dupa o perioada petrecuta in tara si cineva mi-a zambit fara motiv cand am intrat intr-un restaurant. Mi-am dat seama cat de mult imi lipsea acest lucru”, isi aminteste Mirela Ciucur, care a revenit in tara in 2006, dupa sase ani petrecuti la New York, timp in care a condus o companie privata de editura, specializata in colectii rare si carte de lux. Cat priveste mediul de afaceri de aici, Ciucur acuza lipsa de dinamism si de entuziasm a romanilor de acasa. “Nu exista conceptul de . Orice idee noua este privita cu scepticism, orice loveste de o stare de inertie. Parca lipseste detenta de a face mai mult.” Un alt repros pe care il aduc repatriatii se refera la lipsa coerentei si a consecventei. “Noi nu avem un plan, o strategie. De la cei care ne conduc si pana la ultimul roman din tara nu avem strategie”, e de parere Stavarache.

     

    Oportunitatile sunt aici 2007 si mai ales 2008 au adus un val de repatrieri la nivel de management: economia romaneasca mergea bine, salariile cresteau, iar batalia pentru oameni era in toi. Cei care au decis sa se i ntoarca acasa atunci au facut probabil una din cele mai bune alegeri, avand avantajul de a intra pe o piata unde oamenii buni sau foarte specializati erau vanati pe salarii de mii de euro. Anul trecut, specialistii in executive search spuneau ca bariera salariala minima pentru care ar accepta sa se intoarca in tara romanii care revin in functii de top – country manager, CEO sau director general – era de 100.000 de euro pe an salariul anual net, respectiv 8.300 de euro pe luna. Intre timp, contextul economic s-a deteriorat, iar nivelul salarial la angajare a scazut, mai ales in domeniile cu precadere afectate de scaderea vanzarilor, imobiliarele si cel financiar-bancar. Andreia Stavarache, in prezent director de vanzari pentru aplicatiile software in cadrul TotalSoft si care dupa ce s-a intors din SUA a mai trecut prin doua companii, IP Devel si Evosoftware, afirma ca venitul sau de acum este comparabil cu cel din SUA . “Singura diferenta este ca acum nu mai muncesc 16 ore pe zi si am timp pentru viata personala.” Diferenta in favoarea Romaniei o fac in continuare oportunitatile, mai multe si mai diversificate decat in economiile mature. “In State s-a cam scris istoria, in Romania numai daca nu vrei, nu reusesti”, spune Stavarache. Oportunitatile pentru antreprenoriat, privind in perspectiva, sunt aici, nu pe pietele din SUA sau Europa Occidentala. “Cand totul merge bine, toata lumea avanseaza cu valul.

     

    Acum este vremea specialistilor, cand nu mai merg toate lucrurile struna”, apreciaza si Gabriel Cozma, 43 de ani, care a petrecut 16 ani in Marea Britanie, unde a avut posturi de management in companii ca Search Software America, intrata recent in portofoliul gigantului de software Informatica, sau Norkom Technologies, specializata in solutii impotriva infractiunilor financiare. Cozma s-a intors in Romania in 2007 si s-a angajat la filiala de aici a companiei de consultanta si audit Deloitte, unde a ramas timp de un an si opt luni, ca sef al departamentului de combatere a spalarii banilor pentru zona Balcani. La jumatatea lunii martie anul acesta, a plecat din Deloitte si spune ca a procedat asa pentru ca a simtit ca se poate realiza profesional mai bine pe cont propriu. “Eu construiesc, dar cu planul meu, cum cred eu ca ar fi mai bine.” Impreuna cu un partener care a plecat tot din Deloitte, a infiintat o companie de consultanta – GNC Forensics, care ofera servicii de management al riscurilor, investigatii antifrauda si contra spalarii de bani – pentru ca, spune el, la asta se pricepe cel mai bine, iar frauda creste in perioade de criza. “Zona de frauda si spalare de bani este o nisa pe care este mai bine sa operezi separat, nu in cadrul unei companii mari, unde trebuie sa justifici de o gramada de ori o actiune. Pierzi timpul, pierzi contractul si iti piere si tie cheful. Intr-un astfel de domeniu, intr-un astfel de moment, este esential sa fii flexibil, sa te poti misca repede”, este de parere Cozma. Tot antreprenoriatul l-a ales si Mirela Ciucur: “Am avut o tentativa de a lucra cu o companie multinationala, dar in scurt timp mi-am dat seama ca ar fi fost o greseala. Experienta de la New York m-a invatat foarte mult despre un mediu independent de business, pe care il prefer celui dintr-o corporatie”. Ciucur a lansat Strada32.com in noiembrie 2007, initial sub forma unei platforme de comert electronic pentru romanii expatriati. “In scurt timp ne-am dat seama ca exista interes pentru mai mult si in octombrie 2008 am pornit o retea globala pentru romanii din afara tarii, unde ei sa aiba acces la informatie, resurse si servicii dedicate lor.”

    Dificultati de adaptare In cele mai multe situatii, dificultatile de acomodare la piata muncii sunt legate de asteptarile managerilor repatriati, sunt de parere specialistii in recrutare. “Cauza principala este imposibilitatea romanilor repatriati de a-si adapta oferta si asteptarile personale la piata locala”, spune Rudolf Fedorovici, consultant la compania cu activitati de executive search Advice Human Resources. El subliniaza ca managerii intorsi in tara se pot lasa influentati cu relativa usurinta de tentatia de a se considera net superiori oricarui alt manager “local” si pleaca de la premisa, care se dovedeste ulterior gresita, ca daca au reusit “acolo”, pot reusi si vor reusi si aici, in orice conditii. “Sunt situatii in care revin in tara si, fiind convinsi ca sunt mai buni decat colegii lor, urmaresc companii sau pozitii pentru care sunt in mod clar subcalificati. Asteptarile lor sunt situate peste evaluarea pe care o face, in mod natural, piata locala. In consecinta, primul efect este esecul de a ajunge intr-o functie considerata de ei rezonabila intr-o firma considerata de ei rezonabila”, spune Fedorovici. In teorie, recrutarea unui manager repatriat nu difera cu nimic de recrutarea unui manager local.

     

    In ambele situatii functioneaza o regula simpla: se cauta candidatul cel mai potrivit pentru un anumit post si nu cel mai bun din domeniu. Sunt relativ frecvente si cazurile in care cei reveniti in tara candideaza pentru posturi pentru care sunt supracalificati, spune Fedorovici. “Reusesc sa-i convinga pe recrutorii mai putin experimentati ca sunt candidatii ideali, care cer putin si ofera mult. Discursul este mereu acelasi: ”, afirma consultantul. Situatii de acest gen se finalizeaza de cele mai multe ori cu parasirea rapida a postului ocupat in astfel de conditii. “Trebuie sa stii la ce sa te astepti cand te intorci in Romania. Toata lumea spune ca piata are nevoie de specialisti, insa o experienta de pe Wall Street sau de la Londra poate sa nu se potriveasca cu sistemul financiar din Romania”, comenteaza Gabriel Cozma. E valabil in special pentru cei ce au venit sa lucreze in aria pietelor de capital, unde diferenta de sofisticare a activitatilor e foarte mare intre Vest si Romania: “Daca vii sa vinzi Ferrari si toata lumea vrea Trabant, este posibil sa nu reusesti”, incheie el.

  • Eurisko deschide balul achizitiilor?

    Adrian Capraru parasea in 1997 biroul din Bucuresti al companiei de consultanta imobiliara Coliers International pentru a fonda, alaturi de cativa prieteni o mica agentie de profil – Eurisko.

    11 ani mai tarziu, Capraru ar putea conduce biroul din Romania al unui alt colos al lumii imobiliare mondiale – CB Richard Ellis (CBRE), care a cumparat Eurisko, intr-o tranzactie de 35 de milioane de dolari (24 milioane de euro), potrivit unui anunt facut vineri de CBRE la bursa din New York.

    "Eurisko este acum o corporatie, sunt reguli, sunt multi oameni, e o responsabilitate mult mai mare decat atunci cand eram patru baieti care luam o paine si o imparteam intre noi", spune Adrian Capraru, care isi vindea in 1999 pachetul de 25% din actiuni la Eurisko pentru a pleca in Canada unde a lucrat in domeniul bancar si apoi a fondat un broker de credite imobiliare.

    Evolutia spectaculoasa a pietei imobiliare romanesti din ultimii ani l-a determinat pe Capraru sa-si vanda anul trecut afacerea sa din Canada si sa se intoarca la Eurisko, insa in postura de director general.
    Intre timp, Eurisko a devenit cea mai mare firma romaneasca de consultanta de imobiliara de pe piata (fiind depasita din punct de vedere al afacerilor doar de biroul local al Colliers International), anuntand pentru anul trecut venituri de peste 14 milioane de euro, fata de sase milioane de euro in 2006, iar estimarile pentru acest an vizeaza pragul de 25 de milioane de euro. "Cand am plecat de la Eurisko nu mi-am imaginat niciodata, si cred ca nimeni nu si-a imaginat, ca o sa ajunga ce a ajuns", spune actualul manager al companiei.

    Astfel, este justificat interesul manifestat de cea mai mare firma de servicii imobiliare din lume pentru Eurisko. De altfel, primele zvonuri privind potentiala achizitie a firmei romanesti au aparut inca de cand CBRE a renuntat, in iulie 2007, la contractul de franciza din Romania.

    Ulterior, fosta CBRE Romania (condusa de unii dintre fostii manageri ai biroului local al Jones Lang LaSalle, companie care se retrasese din Romania in anul 2000) revenea cu un comunicat de presa in care preciza ca CB Richard Ellis nu isi inceteaza activitatea pe teritoriul Romaniei, fiind foarte interesata sa isi continue desfasurarea activitatii pe aceasta piata in plina dezvoltare.

    "Am avut un acord de licenta si CBRE avea si dreptul de a cumpara compania locala", spunea intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, Michael Lloyd, manager al grupului de firme care controla CBRE Romania. "Iar grupul chiar si-a exercitat dreptul, dar oferta era prea scazuta", explica Lloyd de ce a cazut tranzactia.

    CBRE Romania s-a transformat in Cornerstone International. Dar Cornerstone Intl nu a stat mult timp independenta, fiind achizitionata de compania de servicii imobiliare Atisreal, parte a grupului francez BNP Paribas.

    De cealalta parte, inainte de a se anunta tranzactia de vanzare a companiei, Adrian Capraru povestea despre negocierile Eurisko cu companiile internationale, fara a preciza totusi despre cine ea vorba.
    "Nu va zic ca nu s-a negociat, dar e greu sa vinzi o firma care merge bine", spunea Capraru. Intrebat chiar despre discutiile cu CB Richard Ellis, Capraru a eschivat: "Sunt mai multi cei care ne-au abordat si cu altii au fost negocieri mai aprinse".

    El a explicat totusi ca "unul dintre motivele pentru care s-ar putea vinde Eurisko este un nume international, care va aduce intotdeauna o intarire a imaginii si ne-ar ajuta mult munca".

    Companiile multinationale de real estate atrag clientii internationali care intra pe o piata noua si, mai ales, au clienti corporate cu care colaboreaza la nivel global. "Adica ceea ce poate ne lipseste noua", sublinia managerul Eurisko, companie detinuta, potrivit datelor de la Registrul Comertului, de Dumitrescu Gabriel Ionut (14,5% din actiuni), Marchivici Dan Gabriel (14,5%) si compania Fastahead Ltd, din Cipru (71%).

    Asocierea dintre antreprenorii locali si un mare jucator international din domeniul consultantei imobiliare nu este insa o noutate.

    "In general, oamenii vand ca sa ia niste bani. Dar, mai mult decat acest lucru, am crezut la vremea respectiva ca o sa-mi fie greu singur", spune Razvan Gheorghe directorul general al biroului local al Cushman & Wakefield. Gheorghe fondase alaturi de sotia sa compania Activ Consulting, care a fost preluata la inceputul anului trecut de Cushman & Wakefield, cea mai mare firma nelistata de real estate, cu sediul in New York. Activ Consulting avea de zece ani un parteneriat cu Cushman & Wakefield.

    Initiativa achizitiei – estimata la vremea respectiva la circa trei milioane de euro – a apartinut companiei americane, dar s-a suprapus cu gandurile lui Razvan Gheorghe. "Pe segmentele de piata in care noi activam, am simtit poate nevoia de a intra sub o umbrela internationala. Dar am vandut pentru a ma duce si spre alte domenii", spune actualul manager al biroului din Romania al Cushman & Wakefield.

    Compania fondata de el era recunoscuta pentru portofoliul foarte bun pe partea de retail, dar cota din piata birourilor sau a investitiilor era aproape nesemnificativa.

    "Sunt in imobiliare de 15 ani. Nu totul a fost roz. Primii zece ani nu au fost deloc roz", isi aminteste Razvan Gheorghe. "Sa cresti de la 30 de oameni, in ianuarie 2007, pana la aproape 80, cat suntem acum, e greu si singur nu aveam cum", spune el.

    Ca si in cazul Activ Consulting, Echinox – o agentie imobiliara de talie medie din Bucurestiul anului 2002 – a incheiat un parteneriat cu grupul britanic DTZ, care a dus in anii ce au urmat la extinderea sustinuta a activitatii. Spre deosebire de exemplul mai sus mentionat, parteneriatul nu s-a manifestat inca si printr-un transfer de actiuni, potrivit reprezentantilor companiei.

    "Piata romaneasca a devenit foarte interesanta si multe companii internationale au inceput sa-si faca simtita aici prezenta si o sa mai vina si altele", apreciaza Razvan Gheorghe.
    Dezvoltarea rapida a pietei romanesti de real estate, crestere care se traduce in venituri de milioane sau zeci de milioane de euro, a atras nume noi, de calibru. Astfel, anul trecut a marcat pe langa achizitia Activ Consulting si intrarea pe piata a Coldwell Banker si Century 21, dar si reintrarea pe piata a Jones Lang LaSalle (comapnie care iesise oficial din Romania in anul 2000).

    De altfel, in comunicatul de presa transmis bursei, Mike Strong, presedinte pentru EMEA al CB Richard Ellis, a precizat ca "Romania a devenit o tara de interes strategic pentru clientii nostri, pe masura ce acestia continua sa se uite spre Est. Aceasta achizitie ne va permite sa raspundem acestor nevoi si sa ne intarim pozitia in importanta zona a Europei Centrale si de Est".

    Dar nu toti proprietarii de companii imobiliare din Romania vad in parteneriatul cu o companie straina solutia de supravietuire.

    "Cred ca avem atuuri in fata companiilor straine. Avem o baza de clienti, care lucreaza cu oameni, nu cu numele de pe firma", puncteaza Eduard Mircea Uzunov, fondatorul Regatta. El afirma ca a primit propuneri de achizitie a companiei, dar nu vrea inca sa vanda. "Vreau sa-mi indeplinesc obiectivele pe care mi le-am propus pana in 2010, adica o cifra de afaceri de 25 de milioane de euro in 2010-2011".
    Aceeasi viziune o are si Dragos Dragoteanu, fondatorul Euroest. "Eu nu vand, eu o las copiilor", spune Dragos Dragoteanu. El sustine ca a primit, de-a lungul timpului, oferte, dar are raspunsul pregatit: "Nu ma intereseaza!" Altii insa, par tot mai interesati.

    Care sunt actorii din real estate-ul romanesc in acest moment

    Cititi si CBRE cumpara Eurisko pentru 35 de milioane de dolari

  • CBRE cumpara Eurisko cu 35 mil. $

    CBRE s-a retras temporar de pe piata romaneasca in vara anului trecut, cand a renuntat la un contract de franciza pe care il avea cu o alta firma locala.

    "Romania a devenit o tara strategica pentru clientii nostri care continua sa investeasca in estul Europei. Aceasta achizitie ne va permite sa raspundem acestor nevoi si sa ne intarim pozitia de pe importanta piata a Europei Centrale si de Est", a declarat, intr-un comunicat transmis bursei din New York, presedintele CBRE pentru EMEA, Mike Strong.

    Radu Lucianu, Managing Partner al Eurisko, a spus ca tranzactia cu CB Richard Ellis va oferi Eurisko "accesul direct la experienta si expertiza internationala a celui mai mare furnizor de servicii comerciale in real estate din lume, ceea ce va avea ca rezultat o mai mare valoare adaugata pentru clienti". "Asteptam sa lucram cu investitorii si clientii corporate ai CB Richard Ellis care sunt activi in regiune", a mai spus Lucianu.

    Actionarii Eurisko au fost consiliati de casa de avocatura Biris Goran si de casa de investitii Capital Partners, in timp ce consultantii CB Richard Ellis au fost Badea Clifford Chance pe partea juridica si PricewaterhouseCoopers pe partea financiara.

    Cu sediul in Los Angeles, CB Richard Ellis are peste 300 de birouri in 50 de tari si 17.000 de angajati. Anul trecut, compania a inregistrat venituri de sase miliarde de dolari, cu 50% mai mult decat in 2006. In iulie, CBRE a renuntat la contractul de franciza pe care il avea cu o firma din grupul controlat de omul de afaceri Gabriel Popoviciu. Michael Lloyd, manager in cadrul acestui grup de firme, explica in noiembrie pentru BUSINESS Magazin ca CBRE a intentionat sa preia afacerea din Romania, dar ca nu s-a ajuns la o intelegere asupra pretului.

    Echipa CBRE Romania a fondat ulterior o alta afacere de profil, Cornerstone International, companie care va fi preluata, conform unor surse din piata imobiliara citate de Mediafax, de Atisreal, divizia de servicii imobiliare a grupului francez BNP Paribas.

    Eurisko a fost infiintata in 1997, si are acum circa 120 de angajati. Compania a raportat in 2007 o cifra de afaceri de 14,3 milioane de euro si estimeaza pentru acest an o crestere cu 75%, pana la 25 milioane euro.

    Potrivit oficialilor Eurisko, valoarea totala a contractelor tranzactionate de consultantii companiei in 2007 depaseste suma de 800 de milioane de euro. La aceasta valoare se adauga si rezultatele obtinute de departamentul Evaluare si Consultanta care a efectuat analize si studii pentru dezvoltarea de proiecte imobiliare avand o valoare totala de investitie de circa 3,7 miliarde de euro si a evaluat proprietati imobiliare avand o valoare de piata totala de 1,85 miliarde de euro.

    Eurisko este detinuta, potrivit datelor de la Registrul Comertului, de Ionut Gabriel Dumitrescu (14,5% din actiuni), Dan Gabriel Marchivici (14,5%) si compania Fastahead Ltd. din Cipru (71%).

    Actorii tranzactiei, in cifre

  • Din companii s-au furat 10 milioane de euro in 2007

    Infractiunile economice, cum ar fi frauda, mita sau spalarea de bani, afecteaza mai mult de o treime dintre companii, conform unui studiu realizat de Pricewaterhouse Coopers (PwC).
    Pagubele provocate acestor companii in 2007 se ridica la aproape 10 milioane euro. "Valoarea pierderilor din Romania s-a dublat fata de 2005, la nivelul unei companii pagubele crescand pana la 400.000 de dolari", a declarat Ermelinda Beqiraj, senior manager servicii consultanta PwC.
    Cea mai comuna infractiune este furtul, cu un procent de 23%, iar frauda contabila este intalnita in 15% dintre cazuri. De asemenea, incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se ridica la 15%, iar coruptia si mita la 10%. Pentru Europa Centrala si de Est, valoarea totala a pierderilor provocate de infractiuni economice este de aproximativ 1 miliard de euro in cursul acestui an, iar la nivel global pagubele insumeaza circa 3 miliarde euro.