BusinessMagazin

Tag: producatori

  • Criză acută în Europa: Franţa a rămas fără unt, iar preţurile au explodat

    „Problema are legătură cu faptul că este un război al preţurilor între retailerii francezi”, spune Thierry Roquefeuil, preşedintele federaţiei producătorilor de lapte FNPL. „Retailerii francezi refuză să crească preţurile, chiar şi cu câţiva cenţi, chiar şi în cazul untului. Producătorii de lactate remarcă că este o cerere externă la preţuri mai mari, aşa că vând în afară”, explică Roquefeuil, scrie Gândul.
     
    Preţurile globale ale untului aproape s-au triplat, ajungând la 7.000 de euro tona de la 2.500 de euro, în 2016, potrivit Agritel, o companie de consultanţă cu sediul în Paris. În Europa, preţurile au ajuns la 6.500 de euro tona, în luna septembrie, cel mai ridicat nivel de când Comisia Europeană a început să colecteze astfel de date.
     
    Ministrul Agriculturii, Stephane Travert, a declarat că speră să se ajungă curând la un acord între retaileri şi producătorii de lactate.
     
    Potrivit unui raport publicat de compania Nielsen, 30% din cererea de unt din supermarketurile din Franţa nu a fost acoperită în perioada 16-22 octombrie. În unele supermarketuri, cota s-a ridicat la 46%.
     

  • Peste 466 de milioane de lei vor fi plătite în avans furnizorilor de energie termică, de către PMB

    „Prin aceste plăţi îi asigurăm pe bucureşteni că nu se mai pune absolut deloc problema nefurnizării de căldură în această iarnă. (…)Vom plăti în avans gazele, vom încheia patru convenţii cu producătorii de gaze. Avem acoperit inclusiv luna ianuarie, iar în şedinţa următoare vom aloca sumele şi pentru februarie şi martie”, a declarat, în cadrul şedinţei de CGMB, primarul Capitalei, Gabriela Firea.

    Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Climatizarea poate ucide în timp dacă nu o folosiţi ca la carte. Iată ce recomandă producătorii de maşini

    Singura soluţie e să pornim instalaţia de climatizare ca să supravieţuim. Însă, niciun avantaj nu vine fără un revers al medaliei. Dincolo de bacteriile care se adună în instalaţia de climatizare – pe care ar trebui să o “dregem” măcar o data pe an – există un alt pericol pe care nu-l putem preveni în service. E inevitabil şi nu-l putem contracara decât urmând aceşti paşi.

    IATĂ PERICOLUL ASCUNS DIN PROCESUL DE CLIMATIZARE AL MAŞINII ŞI CUM ÎL EVIŢI

     

  • Revolta din industria auto: Salariul minim a crescut, dar drumuri tot nu avem. Statul nu a făcut nimic

    „Salariile în România au crescut, iar cel minim pe economie s-a mărit fără ca statul român să facă nimic pentru performanţa angajaţilor. Acum este mai scump să produci în Teleorman sau Vaslui deoarece infrastructura de acolo este la fel de slabă însă salariul minim este mai mare. Creşterile ar trebui legate de productivitate“, a explicat Christian von Albrichsfeld, directorul de ţară al Continental pentru România.

     

    Yves Caracatzanis, preşedintele şi directorul general al Automobile Dacia, este de părere că acum este nevoie de o perspectivă din partea guvernului şi este nevoie de predictibilitate, dar şi de lucrări rapide de infrastructură în condiţiile în care acestea se amână la nesfârşit.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Tranzacţie URIAŞĂ: Companiile româneşti EcoPack şi EcoPaper vor fi cumpărate de DS Smith, cu 245 de milioane dolari

    DS Smith susţine că EcoPack şi EcoPaper şi o maşină de fabricat hârtie specializată în hârtia de categorie uşoară ar contribui la creşterea companiei şi la reducerea costurilor.

    DS Smith va folosi bani lichizi şi credite pentru a finanţa acordul, împreună cu acţiuni în valoare de 35 de milioane de euro, a transmis compania.

    Tranzacţia este aşteptată să fie finalizată în al treilea trimestru fiscal.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată culoarea de maşină la care s-a lucrat 15 ani? Tot internetul a votat-o culoarea anului

    Sunt tehnologii pe care nu le foloseşti o singură dată, la un singur model, ci le duci mai departe pe întreaga gamă de produse, apoi pleci către alte teritorii din acest punct. Teritorii care înseamnă o continuă evoluţie. Rostul lor e palpabil. Ai putere mai multă, emiţi mai puţine noxe, consumi mai puţină benzină, trăieşti mai bine. Cum e însă să stai 15 ani ca să scoţi o culoare de maşină. O culoare! Atât. O culoare după care nici nu ştii dacă piaţa va înnebuni. Poate clienţii tăi nu iubesc acest albastru atât de mult încât să merite efortul tău 15 ani de zile.
     

  • Guvernul estimează un consum energetic cu 1,1% mai mare decât în 2016

    „Practic, prin Programul aprobat astăzi, a fost stabilit nivelul stocurilor de combustibili în vederea producerii de energie pe care producătorii trebuie să îl asigure până la data de 15 noiembrie anul curent, dar şi necesarul de volum de apă din lacurile de acumulare”, se arată în comunicat.

    Ministerul Energiei precizează că la estimarea nivelului stocurilor de combustibili, respectiv la elaborarea Programului au stat prognozele realizate de Comisia Naţională de Prognoză şi Dispecerul Energetic Naţional, precum şi cele ale Administraţiei Nationale de Meteorologie şi ale Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor. „După analiza tuturor informaţiilor livrate de aceste instituţii, a fost luată în calcul pentru iarna 2017-2018 o creştere medie a consumului de energie electrică de 1,1% faţă de Programul de iarnă anterior (2016-2017)”, precizează ministerul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Până unde merge prostia umană: au cerut producătorilor SĂ READUCĂ coloranţii artificiali în produsele pe care le mănâncă zi de zi: “Nu mai au acelaşi gust”

    Cerealele nu mai au acelaşi gust fără culorile artificiale – cel puţina acesta e mesajul pe care l-au primit din partea consumatorilor cei de la General Mills, producătorul cerealelor Trix.

    Cei de la General Mills au decis să elimine coloranţii artificiali în 2016, dar plângerile venite de la clienţi i-au făcut să ia în calcul reintroducerea chimicalelor.

    Potrivit investorplace.com, compania va produce, începând din octombrie, o gamă numită Classic Trix; astfel, clienţii se vor putea bucura din nou din substanţele chimice cu care au crescut.

    În vreme ce General Mills aduce înapoi coloranţii artificiali, majoritatea companiilor se luptă pentru a elimina majoritatea elementelor nocive din alimentele comercializate.

  • 13 ani de Business Magazin: Electronice made in Romania. Cine sunt romanii care concureaza cu Apple si Amazon

     
    Sa produci electronice nu pare tocmai simplu. Cativa oameni de afaceri romani nu s-au lasat insa descurajati si au pornit acum mai multi ani pe acest drum – fabrica netbookuri, tablete PC sau navigatoare GPS in China si finiseaza in Romania. N-au reinventat roata, dar fac bani frumosi din asta.

    Undeva la marginea Shenzhenului, un fost sat pescaresc transformat dupa investitii de 30 de miliarde de dolari intr-unul dintre cele mai mari centre de productie ale Chinei, cativa localnici lucreaza de zor pe o plantatie de ceai. De la distanta se vad doar palariile conice din paie, spalacite din cauza soarelui, presarate din loc in loc printre frunzele de ceai. Pe marginea plantatiei stau aliniate o puzderie de biciclete colorate, in fata unei fabrici de produse dispozitive electronice care ajung inclusiv in magazinele de la noi. In ultimul deceniu, in zona au rasarit precum ciupercile dupa ploaie zeci sau chiar sute de astfel de fabrici ce lucreaza pentru firme din toata lumea, inclusiv pentru nume mari precum Apple.

    “Nu sunt cinci fabrici intr-un loc, ci mai degraba o aglomeratie de vreo suta”, incearca Alexandru Dragoiu, unul dintre putinii oameni de afaceri care produc si comercializeaza electronice sub brand romanesc, sa dea o dimensiune productiei din orasul industrial. In anumite parti ale orasului, fabricile in care se face aproape orice, de la haine si pana la mobilier, se intind cat vezi cu ochii, insa cele mai multe sunt cele care fac pe banda rulanta produse electronice si IT. “Shenzhen este deja un soi de Mecca a electronicelor”, continua el, iar ritmul de dezvoltare al orasului este ametitor. Dragoiu a avut suficient timp sa remarce transformarea, pentru ca merge acolo de doua ori pe an, inca din 2000, cu prilejul targurilor dedicate producatorilor de electronice, care atrag cu fiecare editie zeci de mii de oameni din toate colturile lumii.
    Asemenea lui, alti cativa oameni de afaceri romani se indreapta spre Shenzhen in fiecare aprilie si octombrie, cand au loc aceste targuri, pentru a vedea noutatile din industrie si eventual pentru a semna noi contracte.

    E un maraton care dureaza cam zece zile, patru pentru rupt pantofii printre standuri, iar restul pentru vizite la fabricanti cu care deja lucreaza, dar si la altii potentiali. “Ma intalnesc mereu acolo cu Lucian Peticila, desi in tara nu luam deloc legatura”, spune Dragoiu despre un alt producator, cu precadere de telefoane mobile dual SIM, care a lansat la sfarsitul anului trecut si o tableta PC. Asa si-au inceput practic afacerea mai toti cei care aduc astazi pe piata produse sub brand romanesc. E drept, productia dispozitivelor se face in intregime in China, iar nume precum E-Boda, Evolio, Allview sau Serioux suna mai degraba englezesti sau frantuzesti, dar faptul ca oamenii de afaceri din spatele acestor marci sunt romani, iar decizia lor de a porni un astfel de business sustine intr-un fel sau altul economia de aici, prin locurile de munca generate si dezvoltarea unor afaceri adiacente, nu poate fi ignorat.

    “Ajung in China o data sau de doua ori pe an. Aleg modele de produse, le personalizez pana la cel mai mic detaliu, negociez preturi si ma intorc acasa”, explica si Liviu Nistoran (42 de ani) motivul vizitelor sale, concretizate in livrari de produse sub numele Evolio. Trece in decurs de o saptamana pe la toate cele cinci fabrici cu care lucreaza – doua pentru navigatoare GPS, una pentru tablete, una pentru cititoare de carti electronice si ultima pentru echipamente multimedia, printre care si laptopuri. Si-a ales producatorii de-a lungul timpului, pentru ca nu tot ce se fabrica acolo este si bun, din contra, majoritatea dispozitivelor sunt de proasta calitate, iar cei dispusi sa bata palma cu o fabrica de acolo fara sa vada in prealabil o mostra pot avea surprize foarte neplacute.

    Liviu Nistoran a inceput sa cocheteze cu ideea unor electronice sub marca proprie prin 2006. Dupa ce a condus companii precum Avenir Telecom sau Net Com, s-a concentrat tot mai mult pe Televoice, firma sa de distributie de produse IT&C. A inceput sa produca sub brandul Evolio navigatoare GPS, intr-un moment in care cererea era in crestere si ocupa astazi locul cinci pe piata. “Erau insa probleme. Producatorii mondiali aveau lipsuri din punctul de vedere al hartilor pentru Romania si nici aplicatiile software nu erau personalizate pentru consumatorii de aici”, spune omul de afaceri. Fostul sef al Autoritatii de Reglementare in Comunicatii s-a orientat atunci spre fabricanti din Coreea, pentru ca in China productia de astfel de electronice inca nu era bine inradacinata, hartile le-a luat de la Suncart, iar aplicatiile software de la Nav & Go din Ungaria, proprietara softului iGo. A vandut in total zeci de mii de navigatoare, dintre care in jur de 15.000 estimeaza doar pentru anul acesta dintr-un total de aproximativ 70.000, cate sunt estimate sa fie vandute in intreaga piata in 2011. Nistoran estimeaza ca in jur de 11.000 vor fi Evolio si restul Navigon, brand cu care a semnat recent un contract de distributie.

  • Cronică: În aşteptarea unui film mai bun

    Despre ce este vorba: după câteva misiuni mai puţin reuşite, bodyguardul Michael Bryce (Reynolds) este angajat pentru a transporta un martor-cheie pe nume Darius Kincaid (care se întâmplă să fie şi un criminal notoriu, interpretat de Samuel L. Jackson) de la Londra la Amsterdam. Pericolele aşteaptă însă la tot pasul, iar cei doi trebuie să ”navigheze„ traseul în siguranţă. Fără prea multe filme la activ, regizorul Patrick Hughes nu pare să aibă ca punct forte zona tehnică; cu toate acestea, se descurcă destul de bine cu prezentarea ambelor personaje principale, creând o anumită legătură – slabă, ce-i drept – între protagonişti şi spectatori. Scenele de acţiune sunt bine executate, chiar dacă efectele speciale sunt de multe ori folosite în exces. Asta face, de altfel, diferenţa între regizori: dacă ne gândim la modul în care George Miller (regizorul seriei Mad Max) abordează scenele explozive, nu prea există termen de comparaţie cu ceea ce a improvizat Hughes.

    O altă problemă pe care am remarcat-o e prezenţa continuă a efectului de blur: multe din obiectele din spate se văd înceţoşat, pentru a scoate în evidenţă imaginea din prim-plan. E o tehnică ce merge folosită de câteva ori, în momentele importante ale filmului, dar nu tot timpul. Nici ritmul nu e unul foarte alert: prima parte a filmului dezvoltă povestea şi o tot dezvoltă. De-abia în partea a doua, când lucrurile se derulează puţin mai repede, putem spune că urmărim un film de acţiune. Prea puţin şi prea târziu.

    Dincolo de toate criticile, ceea ce ţine filmul în viaţă e combinaţia dintre Jackson şi Reynolds, care depăşesc schema de poliţist bun – poliţist rău şi preferă o interpretare sinceră, adaptată scenariului oarecum simplist. Veţi mai regăsi în film actori precum Gary Oldman, Alan McKenna sau Salma Hayek; sincer, nu prea înţeleg cum au acceptat toţi să joace în The Hitman’s Bodyguard. Probabil că toate scenariile bune de la Hollywood au fost cumpărate de HBO.

    În concluzie, The Hitman’s Bodyguard e un film care nu va rămâne în memoria cinefililor; e o producţie uşoară, de vară, potrivită pentru o zi de duminică atunci când aveţi de pierdut două ore.

    Nota: 6/10