BusinessMagazin

Tag: hartie

  • Managerii estimează STAGNAREA activităţii în industrie, construcţii, comerţ şi servicii

     Concluziile au fost obţinute prin intermediul unor anchete de conjunctură, în urma estimărilor făcute de manageri cu privire la tendinţele activităţii economice. Anchetele indică soldul conjunctural, obţinut ca diferenţă între procentajul managerilor care au ales varianta pozitivă a fenomenului şi procentajul celor care au indicat varianta negativă.

    Astfel, managerii din industria prelucrătoare preconizează pentru următoarele trei luni o relativă stabilitate a volumului producţiei (sold conjunctural +4%). În ceea ce priveşte estimarea producţiei, pentru unele dintre activităţi se va înregistra tendinţă de creştere – fabricarea hârtiei şi a produselor din hârtie (sold conjunctural +26%), fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice (sold conjunctural +20%) şi fabricarea echipamentelor electrice (sold conjunctural +18%). Şi preţurile produselor industriale vor stagna (sold conjunctural +4%). Numărul de salariaţi va înregistra de asemenea o relativă stabilitate, soldul conjunctural fiind de -4% pe total industrie prelucrătoare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Afaceri care au început pe un banal şerveţel de hârtie

    PUŢINĂ LUME ŞTIE, DE EXEMPLU, CĂ POVESTEA AUTOMOBILULUI LOGAN ÎNCEPE PE UN ŞERVEŢEL. În 1997 Louis Schweizer, pe atunci CEO al Renault, a vizitat Rusia. Acolo a descoperit Lada, maşina rusească ce costa 6.000 de dolari şi care se vindea mult mai bine decât mai elegantele şi mai dotatele Renault, care costau dublu sau peste. Lada era o maşină învechită, iar Schweizer spune că i s-a părut inacceptabil faptul că tehnica modernă nu permite fabricarea unei maşini bune la preţul de 6.000 de dolari.

    El a scris pe un şerveţel, în avion, în drum spre Paris, specificaţiile de bază care să stea la baza unei maşini ieftine – modernă, fiabilă, accesibilă – şi a adăugat că restul se negociază. Şerveţelul cu cerinţele a ajuns la Gerard Detourbet, manager în divizia de cercetare-dezvoltare, care a primit misiunea de a construi maşina de 6.000 de dolari.

    În continuare povestea este cunoscută: ingineri din Franţa şi România, sub supravegherea lui Detourbet, au proiectat o maşină de la zero, cu mai puţine componente decât un automobil tipic Renault, cu o arhitectură simplă, dar spaţioasă. De la şerveţelul lui Schweizer îşi au originea oglinzile simetrice, care pot fi folosite pe orice parte a maşinii, parbrizul mai plat pentru reducerea costurilor şi diminuarea potenţialelor defecte sau tabloul de bord care putea fi turnat dintr-o bucată, elemente care au contribuit la reducerea costurilor şi la scăderea consumului de materii prime. Iar Logan s-a transformat într-o poveste de succes nu numai pe pieţele mai sărace, cărora le era iniţial destinată, ci şi pe pieţe mai bogate, dar care au simţit atingerea crizei economice.

    O poveste bună
    În 1966, un avocat pe nume Herb Kelleher şi un fost bancher şi pilot pe nume Rollin King, proprietarul
    unei linii aeriene micuţe, au băut ceva într-un bar din San Antonio. Au tot vorbit de una şi de alta, iar conversaţia a dus la ideea unei linii aeriene care să furnizeze zboruri low cost pe continentul american. Cei doi au trasat rutele (un triunghi care lega cele trei mai oraşe din Texas, Dallas, Huston şi San Antonio) şi ideile pe un şerveţel; privindu-l, Kelleher a exclamat: „Rollin, e o nebunie, s-o facem!„. Şi aşa a apărut Southwest Airline. Sau cel puţin aşa este legenda, pentru că în 2007, într-un interviu pentru The Dallas Morning News, Rollin King a admis că povestea cu şerveţelul este una dată naibii de bună, dar că nu este adevărată.

    Focus de CEO
    La scurt timp după ce a fost numit CEO al General Electric, Jack Welch a folosit şerveţelul de sub pahar pentru a-i explica soţiei viziunea sa despre companie; a trasat trei cercuri care se intersectau pentru a demonstra cele trei zone care îl interesau în mod deosebit: activitatea de bază, sectorul tehnologic şi serviciile. Businessurile care nu intrau în cele trei categorii urmau a fi vândute sau închise. Respectiva strategie, alături de alte câteva principii sănătoase l-au transformat pe Welch într-unul dintre cei mai admiraţi CEO ai lumii.

     

  • Silicon Valley de România

    Despre un Silicon Valley al meleagurilor noastre, o aglomerare de antreprenori şi investitori din domeniul tehnologiei care să ducă la apariţia de start-up-uri pe bandă rulantă, aşa cum se întâmplă în SUA, se vorbeşte deja de multă vreme. Ba, mai mult, câteva oraşe s-au autoproclamat de-a lungul timpului Silicon Valley de România, dar intenţiile n-au fost concretizate dincolo de conjunctura în care câţiva antreprenori au pornit de acolo afaceri în domeniul IT. Câteva planuri concrete, dar la o primă vedere nu foarte uşor de realizat, vizează acum transformarea oraşului Cluj-Napoca într-un soi de Silicon Valley, iar primii paşi au fost deja făcuţi.

    „Este vorba despre o iniţiativă de business, Cluj IT Cluster, cu scopul de a creşte competitivitatea în domeniu, de a face mai vizibilă şi mai atractivă industria de profil din România, respectiv de a poziţiona Clujul ca un hub regional IT inovativ„, explică Alexandru Tulai, preşedintele consiliului director al Cluj IT Cluster şi head of business consulting în cadrul iQuest Group. Clusterul pornit în octombrie anul trecut, o asociaţie compusă din 27 de companii din domeniul IT cu afaceri cumulate care depăşesc 100 de milioane de euro în 2012  , două universităţi şi şapte instituţii publice, printre care şi primăria oraşului, ceea ce înseamnă implicit susţinere din partea guvernului şi a autorităţilor locale, este o mişcare menită să dezvolte IT-ul în regiune şi să transforme oraşul într-un hub de tehnologie.

    Astfel, companii în teorie concurente au decis să coopereze pentru o serie de obiective comune, de la pregătirea forţei de muncă specializate în domeniu, o resursă oricum deja destul de rară pe plan local, şi până la cercetare şi dezvoltare sau promovarea competenţelor pe pieţele internaţionale. „În esenţă, clusterul este un catalizator pentru dezvoltarea regională, cu potenţialul de a creşte atât performanţa firmelor membre, dar şi de a stimula avansul domeniului în sine şi de a face loc pentru inovaţie„, spune Andrei Kelemen, directorul executiv al Cluj IT Cluster.

    REPREZENTANŢII MEMBRILOR CLUSTERULUI SE ÎNTÂLNESC ASTFEL PERIODIC, IAR „SIMULTAN A ÎNCEPUT DIALOGUL ŞI CU INSTITUŢIILE GUVERNAMENTALE„, spune Tulai. Principalele teme de discuţie sunt extinderea prezenţei internaţionale a companiilor din cluster şi dezvoltarea unui mecanism de cooperare între universităţi şi industria IT aşa încât să fie formaţi cât mai mulţi specialişti în domeniu, potenţiali angajaţi ai companiilor în viitor.

    Cel mai ambiţios plan al Cluj IT Cluster îl reprezintă însă realizarea proiectului Innovation City. Undeva în preajma oraşului este căutat un teren de 300 de hectare pentru un Sillicon Valley propriu-zis, un orăşel unde să fie construite nu doar birouri pentru companiile din domeniu, dar şi locuinţe pentru angajaţii lor şi nu numai. Investiţia nu este însă deloc neglijabilă – cifra pusă pe hârtie se ridică la 300 de milioane de euro, însă cum o investiţie similară nu a fost încă realizată pe plan local, socoteala de acasă şi cea din târg ar putea să nu se potrivească, iar investiţia ar putea fi chiar mai mare decât atât.

    LA O PRIVIRE MAI ATENTĂ, Cluj Innovation City este practic un proiect de dezvoltare urbană ce urmează să fie realizat în parteneriat public-privat. „Este primul de acest fel din România, iar transformarea lui în realitate se va face în mai multe etape, pe parcursul a 15 ani„, explică Alexandru Tulai. Drept urmare, în acest orăşel gândit pe modelul Silicon Valley vor fi concentrate majoritatea companiilor IT din regiune, dar şi companii din domenii conexe, mai cu seamă că au existat deja solicitări de aderare la proiect din partea unor asemenea organizaţii. În total, se estimează că vor lucra acolo peste 20.000 de specialişti IT, adică aproape o treime din forţa de muncă angajată în prezent în domeniul software, conform datelor publicate anual de Institutul pentru Tehnică de Calcul.

    Deocamdată, în cluster sunt 3.500 de angajaţi care reprezintă aproximativ 40% din forţa de muncă specializată de la Cluj în domeniul IT calculată la 9.000 de oameni, după cum spune Adrian Kelemen. Hub-ul de tehnologie în sine va susţine crearea de start-up-uri în domeniu, mai ales că viitorilor antreprenori li se promite acces la infrastructură, suport şi consultanţă. „Cu siguranţă va fi stimulat antreprenoriatul în zonă, ceea ce va duce implicit la impulsionarea dezvoltării economice a Clujului„, spune Alexandru Tulai.

  • Zgonea, întrebat despre deputaţii care stau la hotel: Avem pierdere necontrolată de 13 milioane de lei

     Zgonea a explicat că nu vor mai fi multiplicate pe hârtie mapele Biroului Permanent şi membrii conducerii Camerei le vor viziona pe laptopuri sau tablete, de pe site-ul Camerei.

    “La Biroul Permanent, la Comisia juridică şi la cea de buget avem pe an, doar pentru hârtie, aproape un milion de RON. Într-o săptămână sau două, la Biroul Permanent, numai eu voi avea o singură mapă, în rest vor avea toţi în faţă un laptop sau un calculator, avem aceste calculatoare, nu le cumpărăm. Ne îndreptăm către un Parlament european modern, suntem constrânşi”, a spus Zgonea.

    Întrebat despre deputaţii care stau încă la hotel, Zgonea a spus: “Avem o pierdere necontrolată de 13 milioane RON, suficient de mare”.

    El a adăugat că deocamdată 193 de deputaţi, adică 60%, au un autovehicul cu care se deplasează, iar până la sfârşitul lunii iunie toate obligaţiile prevăzute în Statut vor fi îndeplinite.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum profită e-reader-ul, tableta şi smartphone-ul de problemele cărţilor tradiţionale

    Ce puteţi găsi pe tot felul de site-uri de specialitate. Multe dintre titluri vor fi gratuite, altele le puteţi achiziţiona foarte rapid, plătind cu cardul şi aşteptând apoi doar câteva minute pentru ca volumul să se descarce pe propriul dispozitiv. În plus, apelând la cărţile electronice, aveţi access la o colecţie mult mai largă de titluri, în toate limbile pământului.

    Aşadar, avantajele cărţilor în format digital sunt greu de contestat. Însă rămâne o altă întrebare, care reprezintă de fapt subiectul acestui articol: ce folosim pentru a citi aceste cărţi. Iar în 2013, opţiunile cele mai potrivite şi cele mai comod de utilizat sunt eReaderele, tabletele, sau telefoanele mobile inteligente. Să le luăm pe rând.

    eReaderul sau, pe larg, Electronic Book Reader este un dispozitiv creat tocmai pentru a citi cărţi digitale, eBooks. El are la bază un ecran special, bazat pe tehnologia eInk (cerneală electronică), ce oferă cititorului o experienţă apropiată de cea a cititului unei pagini tipărite. În majoritatea cazurilor aceste ecrane nu sunt iluminate intern, aşadar nu obosesc ochii atunci când le priviţi ore în şir, însă pentru a le folosi în întuneric, va trebui să folosiţi o sursă de lumină alternativă, exact ca în cazul cărţilor clasice. Există însă şi soluţii cu iluminare internă şi totuşi „prietenoase„ ochilor. În plus, ecranenele eInk pot fi folosite fără probleme şi afară, chiar şi în lumina puternică a soarelui.

    PE LÂNGĂ ACEASTA, EBOOK READERELE NU CONSUMĂ BATERIE DECÂT ÎN MOMENTUL ÎN CARE SCHIMBAŢI O PAGINĂ (CELE FĂRĂ ILUMINARE INTERNĂ, DESIGUR), oferind autonomie ce se măsoară în mii de redesenări ale conţinutului sau, cu alte cuvinte, săptămâni de utilizare acerbă. Modelele moderne oferă ecrane tactile şi funcţii extra precum conexiune 3G, player audio sau browser încorporat.

    Pe lângă aceasta, eReaderele sunt compacte şi cântăresc doar câteva sute de grame, dar pot stoca sute de cărţi diferite, aşadar sunt ideale pentru cei ce călătoresc foarte mult.
    Aceste dispozitive au însă şi dezavantaje. De cele mai multe ori ele pot afişa doar imagini alb-negru (texte, fotografii, grafice) şi conţinut static. Însă dacă doriţi un dispozitiv primordial pentru citit, eReaderele sunt probabil cea mai bună soluţie pe care o aveţi la dispoziţie. Cu atât mai mult cu cât preţurile lor sunt acceptabile, începând de la 200-300 lei şi urcând spre 700-900 de lei pentru modelele cele mai performante şi mai bine dotate, precum Nook Reader sau Kindle PaperWhite.

    Tabletele, pe de altă parte, sunt dispozitive multivalente. Cititul cărţilor electronice este doar unul dintre modurile în care le puteţi utiliza, ele putând face faţă cu brio şi altor activităţi uzuale, precum navigatul pe internet sau rularea de conţinut multimedia (muzică, jocuri, filme). Strict pentru cei interesaţi să citească însă, ele au trei mari impedimente: ecranul, autonomia şi preţul.

    Tabletele utilizează ecrane iluminate, de diverse tipuri şi calităţi, iar acestea obosesc ochii, mai ales când sunt utilizate în lumina slabă. Pe de altă parte, sunt aproape imposibil de folosit în condiţii de lumină foarte puternică din cauza luminozităţii relativ scăzute şi a sticlei reflexive ce acoperă ecranele tactile. Autonomia unei tablete ţine, desigur, de modul de utilizare, însă chiar şi în cazul celor mai bune modele de pe piaţă aceasta cu greu trece de 15 ore de folosire continuă, chiar şi atunci când dispozitivele sunt folosite exclusiv pentru citit.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • ELBA, de la sursa bateriilor pentru lanterne în comunism la corpuri de iluminat şi faruri pentru maşini. Fabrica, salvată de venirea Renault la Dacia

     În 1921, la Timişoara s-au înfiinţat Uzinele Dura, care aveau să constituie nucleul fabricii Elba. În 1948, ca urmare a naţionalizării, Uzinele Dura au devenit parte a grupului de firme Electrobanat. Numele Elba, însă, cunoscut din perioada comunistă, i-a fost dat fabricii după Revoluţie, mai exact după privatizarea începută în 1990 şi finalizată în 1995. Tot în 1990, Departamentul de producţie de baterii s-a separat de grupul Electrobanat, sub denumirea Dura.

    “Denumirea Elba derivă din Electrobanat. Grupul de firme Electrobanat şi-a schimbat denumirea, după Revoluţie, în Elba. Activitatea de bază a fost corpul de iluminat. Sectorul de baterii a fost unul aparte, care în anul 1990 s-a desprins de Electrobanat sub denumirea Dura”, explică Ioan Păuţ, director sisteme de iluminat în cadrul Elba.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Hârtia în faţa digitalului

    Îmi plac cărţile. Am crescut într-o casă cu o bibliotecă destul de bine garnisită, căreia i-am simţit lipsa după ce am plecat. Am petrecut apoi mult timp în bibliotecile universitare şi, cu timpul, mi-am dat seama că nu-i destul să citesc o carte. Vreau să fie a mea, să o iau din raft oricând vreau să o răsfoiesc din nou. N-aş putea zice că sunt un colecţionar, dar în vremurile când editurile scoteau mai puţine titluri interesante decât puteam eu să citesc, am bătut îndelung anticariatele şi talciocurile, iar cărţile pe care le-am cumpărat de-acolo le îndrăgesc cel mai mult, pentru că au în spate câte o mică poveste.Am urmărit de multă vreme ascensiunea cărţilor digitale şi mereu am fost convins că la un moment dat se vor impune.

    Acum se pare că momentul acela este aproape. Un recent studiu realizat de Pew Research Center’s Internet & American Life Project oferă o serie de date interesante. În anul care a trecut, unul din cinci americani a citit cel puţin o carte digitală, fie pe un cititor specializat, fie pe o tabletă, iar industria cărţilor în format digital a raportat o cifră de afaceri de 1,7 miliarde de dolari (probabil cifra reală e mult mai mare), ceea ce-i conferă deja un statut semnificativ în peisajul editorial. Mai interesant este însă faptul că cei ce citesc cărţi digitale au citit semnificativ mai multe cărţi decât cei care citesc în modul tradiţional (în medie 24 de titluri faţă de 15 în 2011).

    Desigur, se poate specula că însuşi faptul că şi-au cumpărat un e-book reader dovedeşte un interes crescut faţă de lectură, însă 41% dintre posesorii de tablete şi 35% dintre cei de cititoare specializate afirmă că citesc mai mult decât înainte de a avea aparatele. Faptul că 29% dintre americani citesc cărţi pe smartphone nu este relevant, însă poate fi interesant de aflat că, cititorii de cărţi digitale n-au renunţat la lectura cărţilor imprimate. Analiştii sunt de părere că, indiferent cât vor câştiga în popularitate cărţile digitale, cărţile pe hârtie vor avea public şi, cu timpul, se va stabili un echilibru. Acest echilibru merită o mică discuţie.

    Avantajele cărţilor digitale au fost deseori enumerate, începând cu portabilitatea, trecând prin costuri şi modalităţi de distribuţie şi terminând cu salvarea pădurilor (deşi, în materie de ecologie, încă se discută). Dar sunt şi altele, mai puţin evidente. De exemplu, pentru cei cu probleme de vedere, posibilitatea de a mări corpul de literă fără a pierde înca-drarea este de nepreţuit. Deşi se consideră că ergonomia vizuală a tipăriturii e încă superioară, nu e întotdeauna aşa – de exemplu, cărţile tipărite la noi înainte de 1990 sunt acum aproape ilizibile, din cauza calităţii execrabile a hârtiei şi tiparului. Însă cartea tipărită are atuurile ei, începând cu senzaţia obiectului (mirosul, textura, chiar greutatea) şi un fel special de ataşament, în care se încadrează şi mica poveste (când şi cum am cumpărat-o sau am primit-o). Important este şi faptul că poţi să răsfoieşti o carte pe care n-o cunoşti, ceea ce poate să-ţi dea indicii mai bune decât primul capitol pe care-l oferă de obicei librăriile digitale.

    Apoi sunt şi aspecte strict practice: cărţile tehnice sau cele de artă – cu multe tabele, ilustraţii sau casete de text – se pretează mai bine la dimensiuni mari, greu accesibile aparatelor actuale. Apoi sunt lucruri care ţin de “personalizare”, unde pornim de la sublinieri şi note (mai comode decât pe digital) şi ajungem la dedicaţii, autografe sau ex-libris-uri. Încă nu m-am obişnuit cu ideea că aş putea oferi drept cadou o carte digitală.

    Însă un argument mai puternic pare să se contureze: mai mulţi cititori (susţinuţi şi de un studiu realizat de Jakob Nielsen) constată din experienţă că pot citi mai repede textul tipărit (Nielsen a estimat sporul de viteză la 6,2%). Se poate argumenta că e o chestiune de obişnuinţă, însă un alt aspect este că oamenii susţin că reţin mai puţin din ce-au citit pe digital decât pe hârtie. Se pare că e vorba de tehnici mnemonice implicite pe care le-am deprins în lunga noastră experienţă cu obiectele şi care se bazează pe informaţii vizuale. De exemplu, numărul paginii sau poziţia în pagină sunt uneori indicii, dar în e-books depind de mărimea corpului de text.

    Cred însă că este vorba de acomodare şi, poate, de o oarecare reţinere în faţa unei tehnologii interpuse între cititor şi text. Deşi la Kindle şi la telecomanda televizorului am rareori acces, am citit suficient ca să constat că experienţa nu diferă de cea a lecturii tipăriturii. Singurul lucru care-mi lipseşte este coperta.

  • Vă e dor de scrisorile de altădată?

    În mod poate surprinzător, aceştia sunt tineri care ştiu să comunice pe cale digitală, au conturi pe Facebook sau pe alte reţele de socializare, dar nu vor să renunţe la sentimentul plăcut ce-i încearcă atunci când ţin în mână o scrisoare sau o carte poştală proaspăt sosită.

    Unii au înfiinţat chiar şi bloguri prin care încearcă să-i convingă şi pe alţii de plăcerea scrierii şi a primirii corespondenţei tradiţionale, publicând online fotografii cu mostre de hârtie şi plicuri, articole despre plăcerea scrisului, imagini ale unor timbre sau din istoria poştei. Un astfel de blog este Save Snail Mail, a cărui proprietară, o tânără din Carolina de Nord, a descoperit că există o mulţime de alte site-uri şi bloguri dedicate aceluiaşi fenomen.

    Mişcarea de promovare a corespondenţei tradiţionale i-a atras şi pe dezvoltatorii de software, care au creat aplicaţii pentru smartphone-uri ce le permit utilizatorilor atraşi de romantismul comunicării epistolare, dar neîncrezători în condeiul lor să scrie scrisori lungi de dragoste. Aplicaţiile oferă sugestii de subiecte ori de scurte bileţele adresate persoanei iubite.

  • Cum arata Audi A7 facut din hartie – GALERIE FOTO


    Masina din hartie a fost facuta din 750 de parti unice. Fiecare
    parte a fost printata si asamblata utilizand poze de referinta si
    hartii A7 printate cu albastru. Pentru a crea masina, Taras a
    lucrat peste 245 de ore si a folosit 285 de hartii printate.

  • Cartile de munca au disparut. Acum ce urmeaza?

    “Inteorie suna bine, dar avem o problema majora: stim ce nu mai
    trebuie sa facem, nu si ce avem de facut”, spune Roxana Tesiu,
    directorul de resurse umane al companiei de business process
    outsourcing (BPO), Wipro. Tesiu are o sarcina importanta anul
    acesta – trebuie sa transfere datele din cartea de munca in baza de
    date electronica pentru 866 de angajati, iar problema cea mai
    importanta este ca nimeni nu stie exact pasii pe care ii presupune
    o asemenea procedura. “Am fost la Inspectoratul Teritorial al
    Muncii (ITM) si nu au stiut sa ne raspunda la cateva nelamuriri de
    baza, cum ar fi ce vom face cu cartile de munca pe care le avem
    deschise acum, cum vom avea certitudinea ca nu vom mai plati cei
    0,25%, cum vom intra in baza de date electronica sa completam
    datele angajatilor sau ce vom face cu cartile de munca pe care ni
    le cer angajatii”, precizeaza Tesiu.

    Faptul ca aceste lucruri nu au fost clarificate pana acum este
    un semnal clar al unei hibe importante din sistem, in conditiile in
    care despre eliminarea cartilor de munca traditionale se discuta
    inca din 2006. Timp a fost, deci, suficient pentru a pune la punct
    toate aspectele care tin de efectuarea transferului de date. De
    altfel au existat doua etape prin care s-a demarat procesul de
    “exterminare” a cartilor de munca. Prima a constat in preluarea
    datelor din cartile de munca, iar cea de-a doua in scanarea lor,
    pentru ca apoi sa poata fi returnate angajatilor. Toate
    informatiile privind vechimea in munca, dreptul la pensie si
    traseul profesional al fiecarui angajat sunt in prezent
    inregistrate electronic la casele judetene de pensii.


    Vestea buna pe care o aduce aceasta initiativa este legata de
    eliminarea birocratiei si reducerea unor cheltuieli pentru
    angajatori. Altfel spus, daca un angajat, spre exemplu, isi schimba
    locul de munca anul acesta, nu mai trebuie sa-si retraga cartea de
    munca de la vechiul angajator, pentru ca toate datele sale vor
    putea fi preluate in format electronic de catre noua companie
    angajatoare. Asta in cazul in care ele au fost corect introduse si
    sistemul nu prezinta erori.De asemenea, dispar si comisioanele pe
    care angajatorii le plateau pentru a gestiona contractele
    angajatilor.


    Pana acum, o companie care alegea ca inspectorii de la ITM sa
    fie cei care gestioneaza contractele angajatilor trebuia sa
    plateasca 0,75% din valoarea totala a statului de plata, iar daca
    dorea sa le administreze pe cont propriu, comisionul se reducea se
    reducea la 0,25%. Daca acest lucru se va intampla, asa cum prevede
    legea, atunci angajatorii ar economisi anual intre 100 si 150 de
    milioane de euro. Calculul a fost facut la o masa salariala bruta
    de 30 de miliarde de euro, in conditiile in care sunt 4,2 milioane
    de angajati si a fost luat in considerare un salariul mediu de 500
    de euro.

    Este clar ca angajatorii au nevoie de acesti bani ca de aer, cum
    de altfel au nevoie de orice economie in plus pe care o pot face,
    insa incertitudinile care s-au creat pana acum in jurul acestei
    initiative ii fac sa ramana circumspecti si sa aiba o opinie
    pozitiva categorica doar intr-o singura privinta. “Singurul lucru
    bun pe care il vedem pana acum este ca nu va mai trebui sa plimbam
    cartile de munca la ITM, desi noi vom continua sa punem, ca si pana
    acum, datele pe hartie”, enunta directoarea de resurse umane de la
    Wipro.Pana la jumatatea anului, angajatorii si inspectoratele
    teritoriale de munca sunt obligate sa le returneze angajatilor
    cartile de munca, pe care acestia trebuie sa le pastreze pentru a
    putea dovedi vechimea in munca atunci cand vor iesi la pensie, in
    cazul in care nu li s-au scanat cartile de munca.

    “Suntem singura tara din Europa care a luat aceasta masura si,
    in mod clar, inseamna ca abia acum incepem sa lucram cu instrumente
    moderne”, spune avocatul Iulian Patrascanu, managing partner la
    casa de avocatura Fine Law. Desi sustine proiectul, Patrascanu
    recunoaste ca efectele lui pozitive se vor vedea in timp, abia dupa
    ce vor fi simtite primele economii create de disparitia
    comisioanelor de gestionare a contractelor de munca. “Pana atunci,
    angajatorii se vor impotmoli de multe ori pe drum, iar angajatii
    vor fi putin debusolati, pana cand se vor acomoda cu aceasta
    schimbare. Multi, mai ales cei din provincie, vor fi neincrezatori
    in sistemul informatic si in acuratetea lui”, adauga
    Patrascanu.