BusinessMagazin

Tag: Fisc

  • Românii au reuşit să facă o surpriză Fiscului. Ce s-a întâmplat după reducerea TVA a luat a uimit până şi ANAF-ul

    Încasările din TVA în iunie, prima lună de aplicare a cotei reduse de 9% la alimente, băuturi nealcoolice şi servicii de alimentaţie publică, sunt peste cele din mai când cota la alimente era standard, de 24%.

    Potrivit datelor oferite ieri de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), încasările din TVA au fost în primele şase luni din an de 29,2 miliarde de lei – 24,1 mld. lei în primele cinci luni – ceea ce înseamnă că, în iunie, au intrat în buget din taxa pe valoare adăugată 5,1 miliarde de lei, faţă de 4,4 miliarde de lei în luna mai.

  • În vreme ce Elena Udrea aştepta să fie eliberată, Fiscul a făcut următorul anunţ despre averea sa

    2015 nu a fost anul Elenei Udrea. La doar câteva luni după ce s-a bătut pentru voturile românilor la prezidenţiale, fosta şefă de la Dezvoltare şi Turism a ajuns în spatele gratiilor. Cu o avere semnificativă şi cu o carieră politică cu o ascensiune rapidă, Elena Udrea şi-a văzut toate visele năruite.
     

    O veste bună a venit ieri pentru ea: a scăpat de arestul la domiciliu urmând a fi cercetată sub control judiciar. În vreme ce Elena Udrea aştepta decizia instanţei, au fost făcute publice informaţiile de la Fisc referitoare la averea sa. Ce s-a întâmplat cu banii şi proprietăţile Elenei Udrea vedeţi în continuare:

    Anunţul Fiscului despre averea Elenei Udrea: ce se întâmplă cu imperiul moştenit de la Dorin Cocoş

     

  • Trebuie să depui la fisc declaraţia 200 de venituri? Cine şi ce trebuie să depună până pe 25 mai. Telefoane utile

    Persoanele fizice care au realizat venituri din activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor, activităţi agricole pentru care venitul net se stabileşte în sistem real, piscicultura, silvicultura, transferul titlurilor de valoare sau operaţiuni de vânzare cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, sau din orice alte operaţiuni simileare, altele decât cele cu instrumente financiare tranzacţionate pe pieţe autorizate trebuie să depună până pe 25 mai declaraţia 200.

    Veniturile raportate sunt cele comerciale, din fapte de comerţ sau prestări de servicii, altele decât cele din profesii libere, veniturile din profesii libere – medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de valori mobiliare, arhitect, desfăşurate în mod independent, precum şi cele din drepturi de proprietate intelectuală – brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, drepturi de autor şi conexe.

    Declaraţia o depun şi persoanele care au realizat venituri din activităţi independente pentru care impozitul reţinut la sursă de plătitorii de venituri reprezintă plata anticipată în contul impozitului anual.

    Declaraţia se poate depune direct la registratura ANAF, la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, dar şi online, prin utilizarea serviciului de depunere declaraţii on-line existent pe portalul e-guvernare.ro.

    Servicii pentru contribuabili D.G.R.F.P. Bucureşti: Tel: 0800.800.697; 021.305.70.80 – interior 421;
    Servicii pentru contribuabili mijlocii Bucureşti: Tel: 021.305.74.53; 021.305.74.54; 021.305.70.80 – interior 507, 508;
    Servicii pentru contribuabili Administraţia sectorului 1 a finanţelor publice: Tel: persoane juridice – 021.230.94.84; persoane fizice – 021.230.17.00;
    Servicii pentru contribuabili Administraţia sectorului 2 a finanţelor publice: Tel: 021.310.34.83; 021.310.34.51;
    Servicii pentru contribuabili Administraţia sectorului 3 a finanţelor publice: Tel: persoane juridice – 021.315.73.89; persoane fizice – 021.340.47.81;
    Servicii pentru contribuabili Administraţia sectorului 4 a finanţelor publice: Tel: 021.310.24.61;
    Servicii pentru contribuabili Administraţia sectorului 5 a finanţelor publice: Tel: 021.781.32.12; 021.410.06.12 – interior 23;
    Servicii pentru contribuabili Administraţia sectorului 6 a finanţelor publice: Tel: 021.315.96.77; 021.315.32.70 – interior 225 (persoane juridice) sau 216 (persoane fizice);
    Servicii pentru contribuabili Administraţia judeţeană a finanţelor publice Ilfov: Tel: 021.340.16.00 – interior 148.

  • Fiscul european în ofensivă

    Companiile europene ar trebui să fie impozitate în locul unde îşi desfăşoară activităţile economice generatoare de profit, pentru a nu mai putea eluda fiscul, a decis Colegiul comisarilor europeni, în prima dezbatere privind combaterea evaziunii fiscale în UE.

    În urma dezbaterii, Colegiul comisarilor a decis să prezinte în luna martie un pachet privind transparenţa fiscală. Tot luna viitoare, CE va prezenta o propunere legislativă pen-tru extinderea schimbului automat de informaţii privind deciziile fiscale, spre a împiedica practica multinaţionalelor de a-şi transfera profiturile şi de a face optimizare fiscală pe seama statelor UE.

    Comisia a lansat şi o o consultare cu privire la uniunea pieţelor de capital (CMU), care vizează înlăturarea obstacolelor ce blochează investiţiile transfrontaliere. În viziunea CE, CMU va reprezenta o alternativă la bănci, va oferi mai multe opţi-uni pentru finanţare mai ales în statele membre unde băncile nu oferă împrumuturi, iar IMM şi start-up-urile se confruntă cu dificultăţi de finanţare.

  • Contrastul dintre curăţenia elveţiană şi banii murdari: 
cum a ascuns HSBC peste 100 de miliarde de dolari aparţinând unor traficanţi, vedetelor şi politicienilor corupţi

    Potrivit unui raport publicat de International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ), banca elveţiană a ajutat peste 100.000 de indivizi şi companii din 200 de ţări să eludeze fiscul, ascunzând identitatea deponenţilor.

    HSBC este a doua bancă la nivel mondial, cu active în valoare de 2.760 miliarde de dolari.

    Documentele folosite în raport, obţinute de o reţea de presă care include publicaţiile The Guardian, din Mare Britanie, cotidianul francez Le Monde, BBC Panorama şi ICIJ, cu sediul în Washington, dezvăluie că  HSBC a permis clienţilor, în mod curent, să retragă ”cărămizi„ de bani, deseori în monede puţin folosite în Elveţia. Banca a promovat scheme care să permită clienţilor bogaţi să evite plata taxelor în Europa, a colaborat cu unii clienţi pentru a ascunde conturile nedeclarate de autorităţile fiscale din ţările de origine şi a înfiinţat conturi pentru infractori internaţionali, oameni de afaceri corupţi şi alţi indivizi cu activităţi de mare risc.

    Aceste documente, care se referă la perioada 2005-2007, formează obiectul celei mai mari scurgeri de informaţii din istorie, scoţând la iveală circa 30.000 de conturi, în valoare de aproape 120 de miliarde de dolari. Dintre titularii acestor conturi, circa 2.900 de clienţi aveau legături cu Statele Unite, ceea ce furnizează dovezi autorităţii fiscale americane (IRS) privind identitatea celor care ascund active în Geneva.

    Raportul ICIJ are la bază o listă de clienţi ai HSBC furnizată de un fost angajat din Geneva al băncii în domeniul IT, Herve Falciani, care a părăsit instituţia în 2008. Statul elveţian l-a pus sub acuzare pe Falciani pentru spionaj industrial şi încălcarea legislaţiei privind secretul bancar.

    Datele sustrase de Falciani au ajuns la autorităţile franceze, care le-au pus la dispoziţia IRS în 2010. În acel an, pe fondul atenţiei tot mai mari din partea autorităţilor americane, divizia elveţiană a HSBC a renunţat să mai facă afaceri cu rezidenţi din SUA.

    Deşi încă din 2010 autorităţile fiscale din întreaga lume au avut acces confidenţial la documentele sustrase de Falciani, adevărata natură a comportamentului incorect al HSBC nu a fost cunoscut public.

    Lista deponenţilor care aveau conturi deschise la HSBC la finele anului 2007 include nume ale unor traficanţi de diamante aflaţi în urmărire internaţională, precum Mozes Victor Konig sau Kenneth Lee Akselrod, oligarhul rus Gennadi Timchenko, care are legături strânse cu preşedintele Vladimir Putin şi care a intrat în vizorul autorităţilor din SUA după anexarea Crimeei de către Rusia, dar şi traficanţi de droguri, ambasadori şi politicieni sau persoane suspectate de terorism.

    Printre clienţii menţionaţi în raport se numără şi regele Mohammed VI al Marocului, mai mulţi membri ai familiei regale din Arabia Saudită, prinţul Salman bin Hamad Al Khalifa din Bahrein, precum şi cunoscuţi artişti şi sportivi.

    În replică la informaţiile publicate în raportul ICIJ, HSBC a transmis că instituţia bancară a suferit o ”transformare radicală în ultimii ani„, în principal în privinţa măsurilor pentru combaterea fraudelor fiscale, în urma căreia subsidiara din Elveţia şi-a redus portofoliul de clienţi cu aproape 70% începând din 2007. ”HSBC a lansat numeroase iniţiative pentru a se asigura că serviciile bancare nu sunt folosite pentru a eluda fiscul sau pentru spălare de bani„, se arată într-un comunicat al băncii elveţiene.

    Un exemplu elocvent este cel al magnatului britanic Richard Caring, proprietarul celebrului restaurant Ivy, care în 2005 a retras de la HSBC 5 milioane de franci elveţieni 
(2,25 milioane lire sterline) în numerar. Întrebat de The Guardian de ce a retras o astfel de sumă, el a refuzat să explice, avocatul său spunând că este o problemă privată, care nu încalcă legea cu nimic.

  • Două luni de zile la coadă la fisc şi mai multe documente decât zile într-un an

    Obositor, nu? Sunt cele 55 de zile ale anului în care contribuabilii din România trebuie să depună la Fisc cele 379 de declaraţii, situaţii centralizatoare, jurnale, cereri, plăţi sau solicitări aferente acestui an. Reducând un pic lucrurile la absurd, Contribuabilul Român stă aproape două luni la coadă la Fisc şi are de întocmit/plătit mai multe documente şi taxe decât sunt zile într-un an. Au viaţă grea producătorii şi furnizorii de produse accizabile, începând cu „gospodăriile individuale care produc pentru consumul propriu bere, vinuri şi băuturi fermentate“ sau „micii producători de vinuri liniştite“ şi terminând cu toată lumea, pentru că, răsfoind „Calendarul obligaţiilor fiscale“, am trăit cu impresia că ne mai trebuie ceva români în plus faţă de cele 17 – 21 de milioane pentru a acoperi noianul de obligaţii.

    Reţineţi că nu e nimic excepţional în toată această înşiruire de numere şi date calendaristice, pentru că la fel a fost şi în anii trecuţi, ba poate un pic mai rău, pentru că românii pierdeau înainte ceva mai multe ore decât cele 200 necesare în prezent unei companii sau unui contribuabil pentru a se conforma doar în zona plăţilor. Dar actualul sistem fiscal nu este nici în măsură să asigure o creştere economică fluentă, permanentă şi importantă, undeva la nivelul de 5% pe an, nivel necesar recuperării decalajelor care ne separă de restul europenilor, şi nici să uşureze situaţia companiilor sau a întreprinzătorilor. În continuare impozitarea muncii este unul dintre caii de bătaie ai sistemului de taxe şi impozite, pentru că jumătate din numărul taxelor şi trei sferturi din sume din totalul plăţilor efectuate de companii taxează, într-o formă sau alta, munca. Pentru comparaţie, în Germania, cea mai mare economie europeană, taxele şi contribuţiile aferente muncii generează 21,8 puncte din rata totală de taxare de 49,4%.

    Nu spun lucruri noi, dar cred că e bine ca anumite chestiuni să fie mereu şi mereu repetate, pentru ca ideile să izbutească să treacă de ţestele mult prea tari.

    Ilustrez cu o stradă dintr-un oraş vechi, pictată de Alphonse de Neuville, un elev al lui Delacroix; simţiţi cât de încet se schimbă, câteodată, lucrurile?

  • Firmele vor suporta costuri mari dacă trimit în timp real la Fisc datele de pe casele de marcat

    “Acum este o discuţie foarte mare despre modalitatea prin care aceste case de marcat se vor conecta la Fisc, acolo sunt costurile. Există două tipuri de conectare la Fisc. Unul ca în Bulgaria sau Serbia, unde există o conectare permanentă, dar se trimit raportările la server la două ore, la trei ore sau o dată pe zi, în funcţie de gradul de risc al sectorului în care activează comerciantul. Altul ca în Ungaria, unde s-a incercat să fie online 100% casele de marcat şi să se vadă în timp real tranzacţiile, însă la primele probe, cand au conectat 200 de case de marcat, le-au căzut serverele, pentru că este un volum imens de date”, a declarat pentru MEDIAFAX Ion Radu, directorul de dezvoltare al Danubius Exim, cel mai mare importator şi distribuitor de case de marcat din România.

    El a arătat că trebuie să existe totodată un nomenclator pentru produse, însă ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, ele trebuie standardizate pentru a se putea efectua raportările. În Ungaria, sistemul a fost testat pentru început cu 1.500-2.000 de produse, după care au renunţat la nomenclator şi au definit clase de produse.

    Potrivit unui proiect al Ministerului Finanţelor, casele de marcat nu vor mai fi dotate cu role de hârtie pentru păstrarea istoricului de tranzacţii, ci cu un jurnal electronic conectat la un server central al autorităţii fiscale, fiind însă păstrată rola de hârtie pe care va fi tipărit bonul fiscal pentru cumpărători.

    “Este adevărat că, odată cu introducerea jurnalului electronic, comerciantul nu va mai trebui să strângă tone de hârtie şi se va reduce consumul. În plus, în toate ţările în care s-a introdus această legare la server au avut îmbunătăţiri rapide la colectarea de TVA, s-a redus evaziunea”, a spus Radu.

    El a dat exemplul Bulgariei, unde implementarea comunicaţiei la distanţă cu serverul Fiscului a fost efectuată în 2011, iar în primele trei luni a crescut baza de impozitare cu circa 2 miliarde euro, fiind instalate 320.000 case de marcat.

    Directorul importatorului caselor de marcat Datecs, produse în Bulgaria, spune că cea mai mare problemă a trecerii la noul sistem o reprezintă costurile pe care comercianţii vor fi nevoiţi să le suporte.

    “Acum nu ştim ce doreşte Ministerul de Finanţe, toate aceste lucruri se vor regăsi în norme. Nu ştim deocamdată ce tip de conexiune se cere, tipul de memorie electronică, pentru că de aici derivă tot, se schimbă şi softul”, a explicat Radu.

    În varianta caselor de marcat doar cu jurnal electronic, preţul va fi similar cu cel din prezent, de circa 80-150 de euro pe bucată, însă dacă se adaugă modulul de comunicaţie GPRS pentru transmiterea datelor în timp real, costul mediu urcă la 150-300 de euro bucata, în timp ce imprimantele fiscale vor costa 250-500 de euro.

    Reprezentanţii importatorului consideră că cea mai fiabilă soluţie din toate punctele de vedere este cea cu conexiune la server, dar cu raportări periodice.

    “Sunt foarte multe firme şi a plăti 200-300 de euro în plus, în condiţiile în care o casă de marcat costă 150 de euro, clar va fi o povară pentru companii. Clientul final trebuie să ştie câţi bani va plăti, dacă va plăti ca acum, în cazul unei raportări periodice, însă în funcţie de riscul sectorului de activitate, sau mai mult, pentru raportarea în timp real, unde modulul de comunicaţie este foarte complex, trebuie să ofere şi securitate. În plus, comercianţii au nevoie de o reţea de internet în bandă largă pentru a putea transmi datele şi atunci ce face cel din vârful muntelui sau unde nu are semnal bun!?”, a completat Radu.

    El apreciază că Guvernul ar trebui să ofere o formă de subvenţionare pentru a uşura povara comercianţilor adusă de alinierea la noul sistem.

    Ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, a anunţat săptămâna trecută că măsurile vor fi aplicate în timp, ajungând la un interval de până la un an şi jumătate în cazul caselor de marcat, cu scopul de a combate evaziunea fiscală. Astfel, termenul de trecere la sistemul cu jurnal electronic va fi cuprins între 180 de zile şi 390 de zile, perioada de tranziţie fiind mai scurtă pentru companiile mari şi de mai lungă durată pentru firmele mici.

    Directorul Danubius apreciază că termenul de implementare ar trebui să fie mai scurt, întrucât o perioadă de tranziţie în etape defavorizează comercianţii.

    “Nu poţi să mergi pe genul acesta de hibrid pentru că mai rău te încurcă, sistemul ar trebui schimbat mai rapid, nu în tranşe. Noi ne putem pregăti, am avut o discuţie cu Ministerul de Finanţe şi le-am spus câte case de marcat putem aduce, respectiv între 6.000 şi 10.000 de unităţi pe lună, ceea ce înseamnă că între jumătate de an şi un an s-ar putea acoperi necesarul de înlocuit. Dacă vrei să ai o schimbare radicală de sistem, acea tranziţie nu te ajută, ci mai rău te încurcă”, spune Radu.

    El a punctat că, din discuţiile avute cu clienţii, aceştia doresc introducerea măsurii, întrucât sunt dezavantajaţi de concurenţa neloială. 

    Comercianţii nu vor mai putea să vândă produse fără casă de marcat, întrucât va exista o monitorizare centrală, fiecare CUI (codul unic de identificare al firmei) care are în obiectul de activitate vânzarea de produse va fi monitorizat, iar controlul va fi foarte strict.

    “Este foarte bine să facem acest pas şi în România, suntem pe ultimul loc în Europa la acest capitol, ca să nu spunem că Datecs vinde în Tanzania şi Zimbabwe case de marcat cu jurnal electronic de mulţi ani”, a conchis Radu.

    Pe piaţa românească sunt active circa 600.000 de case de marcat, dintr-un total de 900.000 înregistrate la Ministerul Finanţelor din anul 1999 până în prezent. Din numărul celor înregistrate, Danubius Exim a comercializat 450.000 de unităţi în intervalul menţionat, potrivit datelor proprii.

    Compania este unic importator al caselor de marcat Datecs, fabricate în Bulgaria, brand distribuit în 90 de ţări la nivel global şi lider în Europa.

  • Adrian Bucur, membru în CA al TVR: Situaţia e disperată. TVR are penalităţi la fisc de 9 milioane de euro pe an

    Adrian Bucur spune, într-un punct de vedere transmis luni agenţiei MEDIAFAX, că a decis să facă un apel public referitor la situaţia “din ce în ce mai gravă” a televiziunii publice.

    El a precizat că a intrat în posesia unor documente, potrivit cărora Televiziunea Română are penalităţi către bugetul de stat de 23.000 – 24.000 de euro pe zi.

    “Situaţia televiziunii publice este din ce în ce mai gravă. Am intrat în posesia unor cifre care sperie pe orice om normal la cap, 23.000 – 24.000 de euro pe zi, în total, 9 milioane de euro pe an reprezintă penalităţile către fisc şi asta se întâmplă după reeşalonare. În aprilie, când TVR nu a plătit rata convenită în memorandum (memorandumul cu Guvernul, n.r.) la fisc, aceste penalităţi s-au recalculat şi aşa ajung ele la această cifră, de 23 – 24.000 de euro pe zi. Iar aceste penalităţi curg lunar. În prezent, datoria la bugetul de stat a televiziunii publice depăşeşte 100 de milioane de euro, nemaipunând la socoteală şi datoriile comerciale. Şi ele reprezintă alte câteva zeci de mii”, a spus Adrian Bucur.

    El a precizat că prima cauză a “pierderii eşalonării” pe o perioadă de şapte ani pe care TVR a avut-o cu fiscul ar fi reprezentat-o o decizie luată de fostul preşedinte-director general al SRTv, Claudiu Săftoiu, la finalul mandatului său, în octombrie 2013, “când televiziunea publică a ales să nu plătească datoriile la stat şi a investit banii în mega-producţii”, a spus Adrian Bucur, făcând referire la grila de programe a TVR de la momentul respectiv, care a inclus, între altele, “transmisii din Statele Unite”, dar şi “show-ul bugetofag al Andreei Marin”.

    “Ultima rată, dacă e să sărim peste timp, a fost în aprilie, când era presată televiziunea să decidă dacă transmite sau nu Campionatul Mondial de Fotbal. Atunci s-a plătit la EBU (European Broadcasting Union, n.r.) în detrimentul bugetului de stat”, a spus Bucur.

    El a precizat că problema este aceea că în continuare se fac achiziţii “care nu justifică nici măcar o minimă performanţă”. “Vorbesc de raportul cost/rating şi iau în calcul doar achiziţia nesfârşită de filme, de la filme eu bănuiesc cu dedicaţie şi mai ales pe sport, unde e o gaură neagră dintotdeauna. Şi mai bănuiesc că sunt persoane în managementul executiv direct cointeresate în efectuarea acestor achiziţii”, a spus Adrian Bucur.

    El nu a precizat la ce persoane din managementul executiv face referire, însă a spus că el crede că astfel de persoane se pot regăsi în Comitetul Director al TVR.

    Întrebat dacă TVR a pierdut eşalonarea datoriilor sale la fisc la finalul mandatului lui Claudiu Săftoiu sau în mandatul lui Stelian Tănase, actualul preşedinte-director general al SRTv, Adrian Bucur a spus că din mandatul lui Tănase nu se mai plătesc în mod consecvent “ratele la fisc”.

    “La sfârşitul lunii martie-aprilie practic televiziunea publică, în mandatul domnului Tănase, a început să nu mai plătească cu consecvenţă ratele la fisc”, a spus Adrian Bucur.

    El a mai spus că memorandumul în baza căruia ar fi trebuit să funcţioneze TVR de la finalul anului 2012 prevedea nu doar eşalonarea pe şapte ani a datoriilor televiziunii publice la bugetul de stat, ci şi faptul că televiziunea publică trebuia să difuzeze în jur de 50 de programe, show-uri, emisiuni. “În continuare noi mergem pe 80 de producţii”, a spus Bucur.

    Adrian Bucur a precizat că, din calitatea sa de membru al CA al TVR, a solicitat acces la aceste informaţii, însă acestea nu i-au fost puse la dispoziţie. El nu a precizat însă cine sunt persoanele care nu i-au pus la dispoziţie aceste documente.

    “Cred că e nemulţumirea noastră a tuturor. Din simpla mea calitate de membru al Consiliului de Administraţie, am cerut de nenumărate ori acces la aceste informaţii, să vin cu soluţii, dar inutil. În primul rând, am fost refuzat. Legea spune că, în calitate de membru al CA, ai acces nelimitat la aceste informaţii. Accesul mi-a fost refuzat în mod repetat şi nu doar mie. Dar situaţia este atât de disperată încât am ales să fac un apel public pe această cale”, a mai spus Adrian Bucur.

    Până la momentul difuzării acestei ştiri, Stelian Tănase, preşedintele-director general al TVR, nu a răspuns la întrebările adresate de MEDIAFAX pe acest subiect.

    TVR avea la sfârşitul lui 2013 datorii fiscale de 510,8 milioane de lei, în timp ce datoriile comerciale erau de 161,3 milioane de lei, televiziunea datorând cei mai mulţi bani la European Broadcasting Union, la Centrul Naţional al Cinematografiei şi la organisme de colectare a drepturilor de autor, potrivit raportului de activitate al televiziunii publice pe anul trecut.

    Potrivit raportului de activitate al TVR pe anul trecut, TVR are cele mai multe datorii la stat. Astfel, datoria fiscală înregistrată pe 31 decembrie 2013, în sumă totală de 510.895.269 de lei, a fost eşalonată la plată pe şapte ani de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF).

    Datoriile comerciale ale TVR erau, pe 31 decembrie 2013, de 161.323.543 de lei, televiziunea publică având datorii la European Broadcasting Union (EBU) – 55.815.612 lei, Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC) – 28.091.460 de lei, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România-Asociaţia pentru Drepturi de Autor – 16.877.435 de lei, Universal Studios International BV – 9.512.959 de lei, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) – 9.356.032 de lei, Union of European Football Associations (UEFA) – 6.054.345 de lei, Illirios-Consultants-Limited – Garanti – 5.831.795 de lei, Daro Film Distribution GMBH – 4.480.534 de lei, Prorom – 2.260.289 de lei, WTV Films – 2.231.533 de lei, Orient Henge – 1.145.285 de lei şi Federaţia Română de Fotbal – 1.087.691 de lei.

    Potrivit raportului, cele mai multe dintre aceste datorii au o vechime de cel puţin 3 ani, majorându-se cu fiecare nou exerciţiu finaciar. Cu toţi aceşti furnizori s-au negociat eşalonări ale plăţilor, în vederea încadrării în cash flow-ul previzionat în Programul de redresare economică.

    În 2013, managementul Televiziunii Române a luat măsurile necesare aplicării Programului de redresare economică a SRTv şi plăţii datoriei reeşalonate către bugetul de stat, conform Memorandumului elaborat de Ministerul Finanţelor Publice. Ca urmare a aplicării acestui program de redresare, în 2013 s-a înregistrat o îmbunătăţire a situaţiei financiare, iar Televiziunea Română a reuşit să plătească o parte dintre datorii, astfel încât pierderea acumulată a început să se diminueze, se mai spune în raport.

  • Compania lui Luc Besson, amendată cu 200.000 de euro, pentru inexactităţi contabile

    Colegiul reprezentanţilor din cadrul AMF solicitase impunerea unei amenzi de 300.000 de euro.

    Acuzaţiile formulate vizează atât un comunicat al companiei EuropaCorp din 15 aprilie 2010, cât şi bilanţurile contabile ale acelei companii, publicate pe 31 martie 2009 şi 31 martie 2010.

    În decizia ei, AMF, supranumită “jandarmul bursier al Franţei”, a considerat că acel comunicat din 15 aprilie 2010, care evoca doar o marjă operaţională “deosebit de redusă”, cu câteva luni înainte de publicarea rezultatelor financiare ale companiei, care au fost pentru prima dată negative, “nu a fost suficient de precis pentru a permite investitorilor să anticipeze acele rezultate anuale negative”.

    “Informaţia potrivit căreia compania anticipa rezultate negative este cu atât mai importantă pentru public cu cât o astfel de situaţie era una fără precedent, după cotarea companiei la bursă”, a subliniat AMF.

    Referindu-se la bilanţurile contabile publicate în 2009 şi 2010, comisia a reţinut doar una dintre cele trei acuzaţii iniţiale, şi anume aceea care se referă la imprecizia ce vizează cheltuielile preliminare angajate la debutul producţiei unui film şi care ar imobiliza anumite sume pentru a asigura finanţarea peliculei în cauză.

    EuropaCorp spune că a luat notă de decizia pronunţată de AMF şi va ţine cont de ea în viitoarele documente financiare ale sale. Compania îşi rezervă totodată dreptul de a face recurs la această decizie, considerând că dimensiunea sancţiunii este “disproporţionată”.

    EuropaCorp a avut parte de un an 2014 fast, graţie celui mai recent film al cineastului Luc Besson, “Lucy”, care a devenit în această vară cel mai de succes lungmetraj al său din punctul de vedere al încasărilor la nivel mondial – 434.066.935 de dolari.

    Regizor, scenarist şi producător, Luc Besson, care are în spate o carieră de peste un sfert de secol, este proprietarul companiei EuropaCorp, prin intermediul căreia a produs peste 50 de filme. Besson a început să scrie poveşti din plictiseală – se spune că a terminat primele versiuni ale scenariilor “Al cincilea element” şi “Marele albastru” pe când era adolescent. Criticii îl identifică pe Besson drept o figură centrală a mişcării Cinéma du look (stil extrem de specific şi de vizual prezent în cinematografia anilor ’80 – începutul anilor ’90). “Metroul”, “Marele albastru” şi “Nikita” sunt considerate exemple ale acestei şcoli stilistice, care preferă stilul substanţei şi spectacolul poveştii. În ultimii ani, Besson a scris şi a produs nenumărate filme de acţiune, precum seriile “Taxi” şi “Curierul” şi peliculele “Sărutul Dragonului” şi “Dresat pentru a ucide”, ambele cu Jet Li.

  • Petrescu, întrebată când vor fi primiţi banii de la KazMunaiGaz: Stăm extrem de bine la venituri

    Întrebată de presă, la finalul şedinţei în care Guvernul a aprobat rectificarea bugetară, ce se mai întâmplă cu suma de 200 milioane dolari pe care statul român trebuia să o primească de la KazMunaiGaz, şi care ar putea fi astfel vărsată la buget, precum şi cu fondul de investiţii de un miliard de dolari pe care compania de stat din Kazahstan s-a angajat să îl deschidă, Ioana Petrescu, ministrul Finanţelor, a răspuns: “Pe rectificare sunt întrebări ?”.

    La insistenţele jurnaliştilor, ministrul s-a limitat doar la a spune că Guvernul stă “extrem de bine” la capitolul venituri bugetare.

    La începutul acestui an, Guvernul a adoptat o hotărâre care adoptă memorandumul de înţelegere cu KazMunaiGaz, după ce la, finele anului trecut, preşedintele Traian Băsescu a contestat aprobarea acestui document prin lege.

    Potrivit memorandumului, statul ar trebui să încaseze 200 milioane dolari prin răscumpărarea de către compania de stat KazMunaiGaz din Kazahstan a unui pachet de 26,69% din acţiunile Rompetrol Rafinare.

    De asemenea, KazMunaiGaz, acţionarul majoritar al Rompetrol, promite, în document, să înfiinţeze un fond de un miliard dolari care va investi în proiecte din domeniul energetic într-un interval de şapte ani.

    În luna noiembrie, legea de aprobare a memorandumului de înţelegere între statul român şi Rompetrol, în legătură cu care preşedintele Traian Băsescu a formulat o sesizare la Curtea Constituţională, a fost declarată neconstituţională. Băsescu a arătat că Preşedinţia nu a atacat pe fond memorandumul şi, ca atare, el a rămas în vigoare, arătând că premierul Victor Ponta va trebui să şi-l asume prin hotărâre de guvern, “dacă simte nevoia”.

    Potrivit unor surse guvernamentale, autorităţile române negociază în prezent în ce tip de activităţi ar urma să investească compania kazahă.

    Un document obţinut şi prezentat, luni, de MEDIAFAX relevă că grupul KazMunayGas Trading a pierdut procesul cu OMV şi este responsabil de întreaga sumă stabilită de Fisc la sesizarea OLAF pentru importuri de biodisel din Canada, dar de provenienţă SUA, de peste 70 de milioane de dolari, adica mai mult de o treime din cât va plăti grupul kazah pe acţiunile Rompetrol.

    Potrivit documentului, OMV a câştigat la Curtea de Justiţie de la Londra procesul intentat KazMunayGas Trading Elveţia, divizia de trading a grupului Rompetrol şi a companiei de stat KazMunayGas, pentru recuperarea prejudiciului suferit în urma anchetei OLAF şi a deciziei de plată a taxei antidumping.

    Agenţia Naţională de Administrare fiscală nota în raportul pentru anul 2012 că a finalizat controalele ulterioare asupra operaţiunilor de punere în liberă circulaţie pentru produsul “biomotorină”(biodiesel), importat din Canada, derulate în perioada martie 2009 – octombrie 2010, constatându-se debite la bugetul de stat în cuantum de 220,5 milioane lei.

    Suma solicitată de OMV a fost însă mult mai mică, întrucât a OMV Petrom a beneficiat de o cantitate redusă de biodisel faţă de ceea ce a importat KazMunayGas, respectiv 2.000 de tone dintr-un total de 85.000 de tone.

    Petrom a calculat un prejudiciu de 1,03 milioane de dolari, din care 595.335 de dolari – taxa antidumping pentru importurile din SUA şi taxă de compensare şi 434.475 dolari – dobânzi şi penalităţi impuse de Fisc. Cu toate acestea, instanţele din Londra au acceptat ca KazMunayGas Trading să plătească mai puţin de 900.000 de dolari.

    Surse din piaţă au declarat, însă, pentru MEDIAFAX, că acesta este al doilea proces pierdut de KazMunayGas Trading, un alt cumpărărtor, Bioromoil, câştigând la Curtea de Arbitraj de la Londra recuperarea a circa 25 de milioane de euro, chiar înainte de OMV.

    Atât Rompetrol, cât şi OMV Petrom şi Bioromoil, au atacat în instanţă decizia ANAF, susţinând că au fost cumpărători de bună-credinţă.

    Rompetrol Rafinare, una din cele trei companii care au importat biodiesel de la KazMunayGas Trading în Romania, a contestat decizia Curţii de Apel Constanţa la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru anularea sancţiunilor şi taxelor impuse de Autoritatea Naţională a Vămilor privind importul de biodiesel. Primul termen în acest nou dosar este fixat pentru 21 noiembrie 2014.

    “KMG Trading a câştigat în prima instanţa la finele lunii iulie acţiunea juridică deschisă la Londra împotriva furnizorului canadian de biodiesel şi a afiliatului său, aceştia fiind responsabili de achitarea tuturor taxelor aferente livrărilor de biodiesel către KazMunayGas Trading, care ulterior le-a exportat în România, ţară membră a Uniunii Europene”, se arată într-un răspuns al KMG International transmis MEDIAFAX.

    KazMunayGas Trading susţine că a achiziţionat cu bună credinţă şi în spiritul legilor internaţionale, dar şi a bunelor practici ce guvernează activităţile de comercializare cu produse petroliere.

    “În plus, în toate documentele necesare livrării biodieselului către KazMunayGas Trading şi ulterior către partenerii săi din România se precizează foarte clar că produsul şi portul de încărcare a mărfii este din Canada”, se mai spune în răspunsul pentru MEDIAFAX.

    Cu toate acestea, în dosarul dintre OMV Supply and Trading şi Kazmunaygaz Trading (fostă Vector Energy), unul dintre judecători notează că firma de trading a grupului Rompetrol ar fi trebuit să fie mult mai atentă şi mai riguroasă, întrucât compania exportatoare din Canada nu avea un istoric nici de producător şi nici de comerciant pentru astfel de cantităţi de biodiesel.

    Instanţa din Londra reţine că volumul contractat de Rompetrol de la compania canadiana Bioversel (firma exportatoare) reprezenta o treime din producţia anuală a Canadei.

    Mai mult, instanţa a evidenţiat că vasele companiei angajate de Rompetrol pentru a transporta biodieselul au făcut mai multe curse între Lake Erie (Pennsylvania – USA) şi Quebec, chiar înainte de a încărca biodieselul destinat pieţei româneşti. În aceste condiţii, chiar reprezentanţii KazMunayGas recunosc în instanţă că se poate trage concluzia de bun simţ că biodieselul provenea din SUA.

    Instanţa mai notează şi că, în mod ironic, în contract nu se specifica în mod clar care sunt cosecinţele dacă biodieselul nu provine din Canada, sau dacă certificatele de origine nu sunt conforme, deşi în draftul propus iniţial de Vector Trading (actual Kazmunaygas), dar rescris de OMV, exista o astfel de caluză.

    Dacă în cazul OMV Petrom pierderea a fost mică în comparaţie cu nivelul afacerilor derulate, nu acelaşi lucru s-a întâmplat în ceea ce-l priveşte pe celălalt cumpărător, compania Bioromoil.

    Bioromoil a intrat în insolvenţă în toamna anului 2012, după ce ANAF a calculat datorii suplimentare de circa 25 de milioane de euro. Firma dezvoltase şi o fabrică de producere a biodieselului lângă Brăila, pentru care a beneficiat şi de fonduri europene.

    Sumele la care KazMunayGas Trading este obligată până în prezent să le achite în acest caz se ridică la peste 70 de milioane de dolari, adică mai mult de o treime din ce s-a angajat grupul kazah să plătească statului pentru răscumpărarea acţiunilor Rompetrol.

    KMG International susţine că instanţa care a judecat cazurile respective a avut în vedere numai susţinerile existente în raportul OLAF, care a derulat investigaţia şi a ignorat să ia în considerare buna credinţă a KazMunayGas Trading, care a fost doar un intermediar. Pe de altă parte, mai notează compania, la momentul importului în România, pe baza actelor furnizate de KazMunayGas Trading, nu a existat nicio suspiciune din partea autorităţilor referitor la cantitatea de biodiesel importată.

    “Considerăm că nu există niciun fundament pentru acordarea altor daune, indiferent de natură lor, decât contravaloarea taxelor impuse de autorităţile vamale prin procesele verbale de control, în măsură care instanţele din România vor stabili definitiv şi irevocabil că acestea au fost în mod corect stabilite de către organele de control”, se mai spune în poziţia GazMunayGas International.

    Potrivit unor surse, Rompetrol, la fel ca şi Petrom, a plătit deja suma constatată de Fisc, reprezentând echivalentul a circa 26 de milioane de euro către buget, deşi a contestat decizia ANAF.

    Pe de altă parte, KazMunayGas Trading a acţionat în instanţă compania candiană Bioversel, încercând să recupereze din prejudiciu.

    “Este prematur în acest moment o astfel de estimare, procedura de punere în executare a hotărârii arbitrale a Curţii din Londra fiind într-o faza incipientă. Compania va continua să ia toate măsurile legale pentru acoperirea de către furnizorul din Canada a prejudiciului produs”, precizează KazMunayGas International, răspunzând în ce măsură ar putea recupera prejudiciile.

    OMV Petrom nu a dorit să comenteze informaţiile, iar reprezentanţii Bioromoil nu au putut fi contactaţi.

    Cu activităţi de rafinare, petrochimie, retail, trading, explorare, producţie şi servicii industriale, grupul Rompetrol este prezent în 12 ţări şi are peste 7.000 de angajaţi.