BusinessMagazin

Blog

  • Producătorii de medicamente: Nu avem cunoştinţă ca alte companii să-şi fi anunţat retragerea din România

    Mai concret, oficialii ARPIM arată că, în acest caz, cauzele care au determinat decizia au fost: perioada foarte lungă de timp în care listele de medicamente compensate şi gratuite nu au fost completate cu molecule noi, inovatoare, preţurile impuse la nivel minim european, referenţierea preţurilor produselor originale la cele generice, introducerea pe listele de gratuite şi compensate a unor produse care, deşi nu se află la dispoziţia reală a pacienţilor, au avut ca efect creşterea coplăţii suportate în fapt tot de către companie, prelungirea termenelor de încasare a banilor de către producători la peste 300 de zile şi în final taxa clawback.

    “La sfârşitul anului trecut, Mundipharma a luat decizia de a-şi restrânge activitatea de reprezentare directă în România, precum şi de a căuta o nouă alternativă de business pe plan local. În acest context, este important de reţinut că, deşi au existat unele discontinuităţi în aprovizionare, produsele Mundipharma vor fi şi în continuare la dispoziţia medicilor şi a pacienţilor români”, spune Cristian Luţan, director executiv adjunct al ARPIM.

    ARPIM reiterează faptul că taxa clawback, cumulată cu celelalte măsuri de austeritate – neactualizarea integrală a listei medicamentelor compensate din 2008, termenele de plată foarte lungi, cel mai mic preţ la medicamente din întreaga Europă, referenţierea pe clase terapeutice – crează un mediu economic şi investiţional impredictibil şi extrem de dificil.

    “Aceasta este realitatea economică de care trebuie să ţinem cont atunci când luăm decizii referitoare la activitatea noastră în România. Companiile farmaceutice membre ARPIM nu au ameninţat şi nu ameninţă cu retragerea din România. Nu avem cunoştinţă ca în intervalul imediat următor alte companii ARPIM să-şi fi anunţat retragerea din România. ARPIM, alături de membrii săi, vor informa autorităţile şi pacienţii în cazul în care vor fi şi alte companii nevoite să se retragă. Companiile farmaceutice, aşa cum este Mundipharma în aceste zile, sunt nevoite să acţioneze în condiţii economice profund nefavorabile şi să ia deciziile care se impun de la companie la companie”, se arată în comunicatul de presă remis BUSINESS Magazin.

    Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM) este organizaţia care susţine obiectivele comune ale celor mai importante 28 de companii farmaceutice internaţionale producătoare de medicamente originale, prezente în România. Acestea realizează împreună peste 70% din valoarea pieţei farmaceutice româneşti.

  • Go4it.ro merge la Mobile World Congress

    Este locul în care se vor anunţa cele mai tari smartphone-uri şi tablete care vor apărea pe piaţă anul acesta. Nokia, Samsung, HTC, LG, Sony şi Motorola sunt doar câteva din companiile care vor veni la Mobile World Congress pentru a-şi etala cele mai noi şi mai impresionante produse de pe segmentul de mobile. Tot acolo vor fi şi cei de la Google pentru a ne aduce cele mai noi veşti legate de Android.
    Ca şi în anii trecuţi, Go4it.ro va acoperi toate evenimentele importante ce vor avea loc la Mobile World Congress 2012, de la conferinţele de presă ale producătorilor, până la lansările de produse. Pe durata târgului, pe www.go4it.ro vă aşteaptă informaţii, imagini, prezentări video exclusive şi alte surprize realizate de redactorii Go4it la faţa locului.

    Fanii Go4it.ro vor primi update-uri în timp real pe pagina https://www.facebook.com/go4it.ro.

    “Acolo vom posta “inside information”- lucruri care în mod normal nu îşi găsesc locul în ştirile şi articolele de pe site. Tot pe pagina noastră de Facebook aşteptăm sugestiile cititorilor despre ce alte informaţii şi-ar dori să afle de la Mobile Word Congress şi bineînţeles vom încerca să le satisfacem, pe cât posibil, curiozităţile” a declarat Liviu Mihai, Project Manager al site-ului Go4it.ro.

    http://www.go4it.ro/mobile-world-congress-3928707/

    Lansat in iunie 2007, Go4it.ro este principala sursa romaneasca de informatii din domeniul IT&C, care prezinta intr-un stil accesibil si original noutati despre universul gadgeturilor si al tehnologiei. Go4it.ro le pune utilizatorilor la dispozitie informatii utile pentru achizitionarea de gadgeturi, review-uri si tutoriale interesante despre produse din domeniul IT&C sau despre jocurile de PC si console.

  • Şeful Apple a fost întrebat de un acţionar dacă Grecia ar putea fi cumpărată de companie

    “Ne-am gândit la multe lucruri, nu şi la asta”, a răspuns Cook, potrivit Bloomberg. Aflată în al cincilea an consecutiv de recesiune şi în al treilea an de criză a datoriilor de stat, Grecia a obţinut la începutul acestei săptămâni avizul miniştrilor Finanţelor din zona euro pentru cel de-al doilea pachet de finanţare externă, de 130 miliarde euro, acordat de guvernele din uniunea monetară şi de FMI pentru evitarea falimentului statului elen. Apple a acumulat lichidităţi record de aproape 100 miliarde de dolari şi nu a hotărât încă ce va face cu fondurile. Acţionarii cer distribuirea de dividende sau răscumpărarea de acţiuni.

    Mai multe mediafax.ro

  • Preţurile proprietăţilor rezidenţiale au scăzut în medie cu 4,3% în 2011

    EFG Eurobank Property Services, subsidiară a grupului Eurobank EFG, a lansat un indice pentru piaţa românească ce acoperă evoluţiile din trimestrul al patrulea al anului 2011. Indicele aual acoperă şapte ani compleţi. Scăderea continuă a preţurilor le readuce aproximativ la nivelul anului 2006. La nivel trimestrial, indicele general a arătat un comportament stabil, fără fluctuaţii semnificative. Mai precis, în al doilea şi al treilea trimestru, indicele a arătat o scădere de -1,3% şi, respectiv, de -2,4%, în timp ce în primul şi al patrulea trimestru a cunoscut o modificare uşoară de +0,5% şi respectiv de -0,7%, probabil ca o consecinta a sezonalităţii.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Buffett laudă performanţele afacerilor sale în 2011, care se reflectă pozitiv asupra economiei SUA

    Influentul investitor subliniază că piaţa rezidenţială americană este încă în criză, însă se arată foarte optimism în privinţa celorlalte afaceri pe care le patronează. “Deşi operaţiunile din domeniul rezidenţial sunt încă la urgenţă, celalalte afaceri au ieşit din spital perfect sănătoase”, arată Buffett în scrisoarea anuală adresată acţionarilor Berkshire Hathaway, urmărită atent de investitori din întreaga lume. Cele mai mari cinci divizii ale Berkshire din afara sectorului asigurărilor, toate cu prezenţă în industrie, au înregistrat în 2011 profituri record totalizând peste 10 miliarde de dolari, iar rezultatele din 2012 vor fi şi mai bune, spune Buffett.

    Mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oscar 2012: “The Artist” a obţinut cinci premii. Cine sunt câştigătorii (VIDEO)

    Coproducţia franco-belgiană “The Artist”, turnată în alb-negru, este un omagiu adus epocii filmelor mute, prin intermediul poveştii unui actor îngrijorat că va fi dat uitării odată cu apariţia filmelor cu sonor. Filmul a câştigat anterior şi un premiu pentru interpretare la Festivalul de la Cannes din 2011 (Jean Dujardin), trei Globuri de Aur, şapte BAFTA, un Goya şi şase premii César. “The Artist” devine al doilea film mut care câştigă principalul premiu Oscar, după “The Wings” din 1927, anul inaugural al galelor Oscar.

    Tot cinci premii a câştigat şi filmul “Hugo”, al lui Martin Scorsese – pentru cea mai bună imagine (Robert Richardson), cele mai bune efecte vizuale (Robert Legato, Joss Williams, Ben Grossmann, Alex Henning), cel mai bun montaj de sunet (Philip Stockton, Eugene Gearty), cel mai bun mixaj de sunet (Tom Fleischman, John Midgley), cea mai bună regie artistică (Dante Ferretti, Francesca Lo Schiavo).

    Dacă Jean Dujardin devine primul francez care câştigă un premiu Oscar pentru cea mai bună interpretare masculină a unui rol principal, premiul pentru cel mai bun actor într-un rol secundar i-a revenit veteranului canadian Christopher Plummer, în vârstă de 82 de ani, pentru filmul “Beginners”, unde joacă rolul unui director de muzeu care îşi trăieşte ultima dragoste cu un partener de sex masculin, după ce soţia sa moare.

    Cea mai bună actriţă într-un rol principal a fost desemnată Meryl Streep, pentru rolul lui Margaret Thatcher din filmul “The Iron Lady”. Cea mai bună actriţă într-un rol secundar este Octavia Spencer, care interpretează în filmul “The Help” o servitoare negresă în epoca mişcării pentru drepturi civile din anii ’60.

    Oscarul pentru cel mai bun scenariu original i-a fost decernat lui Woody Allen pentru fantezia “Midnight in Paris”, iar pentru cel mai bun scenariu adaptat – lui Alexander Payne, Nat Faxon şi Jim Rash pentru “The Descendants”.

    Premiul pentru cel mai bun lungmetraj de animaţie a fost obţinut de “Rango”, regizat de Gore Verbinski, iar pentru cel mai lung scurtmetraj de animaţie – de “The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore”, de William Joyce şi Brandon Oldenburg. Cea mai bună melodie originală este “Man or Muppet” (Bret McKenzie) tot dintr-un film cu personaje animate, “The Muppets”.

    Cel mai bun film străin: “A Separation”, de Asghar Farhadi (Iran)

    Cel mai bun documentar: “Undefeated”, de TJ Martin, Dan Lindsay şi Richard Middlemas

    Cel mai bun scurtmetraj documentar: “Saving Face”, de Daniel Junge şi Sharmeen Obaid-Chinoy

    Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: “The Shore”, de Terry George şi Oorlagh George

    Cel mai bun montaj: “The Girl with the Dragon Tattoo” (Kirk Baxter, Angus Wall)

    Cel mai bun machiaj: “The Iron Lady” (Mark Coulier, J. Roy Helland).

  • Marile economii emergente vor să propună un candidat comun la preşedinţia Băncii Mondiale

    Miniştrii Finanţelor din statele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud) s-au întâlnit la Mexico City în timpul summit-ului G20 din acest weekend pentru discuţii privnid deschiderea procedurii de desemnare a preşedintelui Băncii Mondiale pentru candidaţi indiferent de naţionalitate. “Candidatura ar trebui să se bazeze pe merite, şi nu pe naţionalitate”, a declarat pentru presă ministrul de Finanţe al Braziliei, Guido Montega. Un alt oficial din rândul delegaţiilor BRICS a afirmat că cele cinci state vor discuta susţinerea unui contracandidat propriu, care să concureze cu cel desemnat de Statele Unite.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Cerul înstelat de deasupra noastră

    Ministrul nou-numit l-a luat la rost pe paznic, era totuşi ditamai ministrul şi era legitimat, pe când doamna în cauză nu. “Cuuum, nu ştiţi?!”, a replicat paznicul, “e doamna de la Mediafax!”.

    Două decenii mai târziu, de ministrul de atunci sau de paznic nu-şi mai aduce nimeni aminte. Singură, doamna se ocupă şi astăzi, la fel de serioasă, de minister şi se bucură de acelaşi respect din partea tuturor.
    Istorioara de mai sus face parte din folclorul agenţiei de ştiri Mediafax, care a împlinit două decenii de existenţă; am povestit-o pentru că aş vrea să vorbesc despre temeinicie într-o lume alienată. Demersul meu este justificat şi de faptul că o importantă etapă din viaţa mea de jurnalist a aparţinut Mediafax; consider perioada respectivă drept una dintre cele mai frumoase şi interesante, a fost vorba de crearea unui stil de jurnalism din care, într-un fel sau altul, s-au inspirat şi alimentat cele mai multe dintre afacerile de presă din România.

    Începător în gazetărie, jurnalist de agenţie de presă, trăiam, în drum spre redacţie, cu vreo ştire mai deosebită, un sentiment ciudat: priveam lumea, în tramvai sau pe stradă, şi realizam că eu ştiam ceva ce oamenii aceia încă nu aflaseră. Pe urmă ştirea pleca, era preluată de radiouri, televiziuni sau ziare şi modifica un pic existenţa celor din tramvai sau de pe stradă.

    Spun că era un sentiment ciudat pentru că amalgama putere, răspundere şi o superioritate blândă; dacă era vorba de o scumpire de ceva, de exemplu, îmi părea bine că o anunţ, dar îmi părea rău că stric seara oamenilor informându-i că vor primi facturi mai scumpe. În timp, sentimentul ciudat s-a păstrat, dar timpul i-a adăugat o nuanţă de nimicnicie. Sentiment pe care, în dozaje diferite, cred că l-a trăit orice jurnalist român care a ajuns, cel puţin o dată în carieră, la concluzia că scrie degeaba. Termenul “degeaba” include fie lipsa de reacţie din partea autorităţilor, fie imobilismul societăţii. Voi reveni la asta.

    Tabloul care însoţeşte acest text este “De sterrennacht”, “Noaptea înstelată” a lui Van Gogh. Este tabloul pe care mi-ar fi plăcut să-l pictez dacă aş fi fost pictor, aşa cum mi-ar fi plăcut să fac muzică precum Rammstein dacă aş fi fost muzician.

    Unii spun că tabloul este inspirat de un vers din Geneză; alţii spun că este opera unui ins cu minţile zdruncinate, pentru că tabloul a fost pictat în ospiciul Saint-Remy, cu un an înainte ca pictorul să se sinucidă.
    Eu spun că la Van Gogh lumea are un înţeles şi o noimă. Nu era el nebun, nebună era lumea care îl înconjura şi oamenii care văd cerul altfel decât pictorul. Tristul adevăr despre Van Gogh este că el şi-a iubit picturile, dar picturile sale nu i-au întors dragostea. Iar oamenii l-au descoperit prea târziu.

    Mi se pare că între ceea ce se întâmplă acum cu presa românească şi ce s-a întâmplat cu picturile lui Van Gogh există asemănări. Mediafax a trasat un portret amplu, cinstit, corect, al societăţii româneşti, timp de 20 de ani, şi le urez să continue la nesfârşit. Pe de altă parte, vremurile pe care le trăieşte presa nu sunt tocmai cele mai faste; locul ştirii cinstite de presă l-au luat bârfa măruntă, intriga absurdă, conflictul imbecil, relatarea urechistă. Inşi infatuaţi îşi imaginează că răcnetele şi abordarea ipocrită pot ţine loc de informaţie şi analiză.

    Nu ţin.

    Şi nu vor ţine; sunt convins că mai devreme sau mai târziu oamenii îşi vor aminti ce înseamnă profesionalism şi temeinicie, iar colegii mei de la Mediafax vor fi acolo.

  • Summit-ul G20: Statele producătoare de petrol dau asigurări că vor lua măsuri, în contextul creşterii preţului

    “Evoluţia preţurilor petrolului este unul dintre potenţialele riscuri care ameninţă economia globală, însă statele G20 sunt conştiente de această problemă. Ţările producătoare de petrol cunosc acest potenţial risc şi au arătat că vor acţiona pentru a preveni materializarea lui”, a spus Vittorio Grilli, adjunctul ministrului italian al Economiei. Ministrul Finanţelor din Brazilia, Guido Montega, a declarat că aprecierea rapidă a preţurilor petrolului reprezintă un motiv serios de îngrijorare, mai ales pentru că este determinată de chestiuni politice.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • 350 de cuvinte pe minut

    Peste tot în lume se vorbeşte enorm despre sistemul educaţional. Avizaţi sau nu, direct interesaţi sau doar chibiţi, toţi au convingeri ferme şi par să deţină reţetele cele mai bune. Întotdeauna un sistem dintr-o anumită ţară este considerat “performant” şi, în consecinţă, un model demn de adoptat, pentru ca în scurt timp să se constate că respectivul sistem este contestat chiar în ţara de origine. De exemplu, sistemul american, care cuprinde multe dintre cele mai prestigioase universităţi din lume. Iar cum o mare parte dintre studenţii acestora provin din liceele americane, se poate presupune că sistemul este bun în ansamblu. Când crezi că ai găsit modelul ideal, găseşti în YouTube un interviu în care Frank Zappa zice cam aşa: “Şcolile (americane) antrenează oamenii ca să devină ignoranţi cu stil. Îţi oferă echipamentul necesar ca să ajungi un ignorant funcţional”. Toată lumea îl aprobă, iar un comentator notează că afirmaţiile sunt valabile pentru orice sistem de învăţământ din oricare parte a “civilizaţiei industriale”.

    Aici însă se ridică două probleme. Prima este de ordin general şi voi reveni asupra ei: mai trăim astăzi într-o civilizaţie industrială? A doua este mai specifică: în prea mare măsură şcoala românească produce ignoranţi nefuncţionali, cu un bagaj de cunoştinţe sărac, cu abilităţi de comunicare precare şi, cel mai adesea, fără nici o aderenţă la problematica societăţii în care trăiesc. În această privinţă, avem într-adevăr de învăţat de la şcoala anglo-saxonă, iar primul lucru la care mă gândesc este practica dezbaterii (“debate”), care, cel puţin în America, este un sport naţional cu rezultate vizibile. Un american de pe stradă poate să emită fără probleme câteva fraze coerente despre un subiect oarecare, iar unul educat poate susţine o prezentare publică interesantă, în vreme ce la noi auzim cel mai adesea nişte păreri alături de subiect într-o română aproximativă în primul caz şi expuneri adormitoare în al doilea. Diferenţa nu este de inteligenţă, ci strict de educaţie şi antrenament: în şcolile noastre, elevul pur şi simplu nu are ocazia să se exprime. M-am bucurat cu naivitate când în programa de liceu a apărut o materie numită “Logică şi argumentare”, imaginându-mi că va aduce şi exerciţiul practic. M-am înşelat.

    În şcolile din Statele Unite, dezbaterile sunt o practică uzuală, cu dublu scop. Pe de-o parte, elevii sunt încurajaţi să se documenteze din surse diverse pe subiecte interesante şi cel mai adesea de actualitate, iar pe de altă parte să susţină argumentat un punct de vedere (adesea se trage la sorţi care echipă susţine pro şi care contra). La o scurtă privire peste tematică, am găsit subiecte precum “Guvernul federal trebuie să-şi sporească substanţial eforturile de explorare şi/sau dezvoltare dincolo de mezosferă” sau “Impactul căderii bursei de valori asupra economiei”, dar şi unele precum “Football or Soccer” sau “Pro şi contra uniformelor şcolare”. Nu îndrăznesc să-mi imaginez cum s-ar desfăşura (dacă, prin minune, s-ar desfăşura) la noi o dezbatere la nivel de liceu despre o oarecare politică guvernamentală, iar o dezbatere despre uniformele şcolare pe care am urmărit-o pe un forum web românesc a reuşit să mă uluiască prin absenţa aproape deplină a argumentaţiei şi abundenţa frazelor imperative.

    Un recent articol din Wired relatează că la un concurs de “policy debate” pentru liceeni (există şi campionate), elevii au vorbit la o viteză de 350 de cuvinte pe minut. Iar în acest punct revenim la prima problemă. Dacă acum 10-20 de ani documentarea implica lungi vizite la bibliotecă, zeci de cărţi măcar răsfoite şi căutări prin colecţii de ziare şi reviste, astăzi internetul oferă informaţii abundente, din toate sursele, începând cu tratate academice şi terminând cu bloguri sau chiar mesaje de pe Twitter. Problema s-a mutat, deci, de la “căutarea informaţiilor” la “selecţia informaţiei”, iar informaţia în exces trebuie expusă într-un timp limitat, motiv pentru care un concurs de argumentaţie elegantă devine un absurd concurs de “cine apucă să expună mai multe argumente”. Performaţa nu mai e să găseşti informaţii despre ceva, ci să-ţi copleşeşti cantitativ adversarul. Bun venit în civilizaţia informaţională!

    A venit vremea ca profesorul să înţeleagă că internetul a schimbat totul şi rolul său de transmiţător de informaţii s-a încheiat. De-acum va avea unul mult mai greu: de antrenor al spiritului critic şi al argumentaţiei, adică al capacităţii de a selecta informaţia şi de a o transforma în cunoaştere. Poate că lumea de mâine va aparţine autodidacţilor bine antrenaţi.