Tag: Actualitate

Confuzia legata de eventualele modificari la Legea administratiei publice locale s-a accentuat saptamana trecuta. Presedintele Traian Basescu a afirmat ca regulile nu pot fi schimbate in timpul jocului si ca legea modificata ar trebui sa intre in vigoare abia in mandatul urmator, adica din 2008. Cum principala modificare in discutie, initiata de Alianta, prevede posibilitatea mai rapida de schimbare din functie a presedintilor de consilii judetene (cu majoritate simpla de voturi ale consilierilor, in loc de doua treimi), concluzia ar fi ca toti presedintii  de consilii judetene, inclusiv cei 19 ai PSD, vor ramane in functie pana in 2008.

 

In mod curios, desi in general afirmatiile prezidentiale au gasit intotdeauna ecou la PD, de data aceasta nu s-a mai intamplat asa. Presedintele pedist Emil Boc s-a opus, sugerand ca ideea de a-i schimba din functie inainte de vreme pe sefii de consilii judetene ai PSD ramane pentru el principalul obiectiv al Aliantei, iar vicepresedintele PD, Ioan Oltean, a anuntat ca nu-si retrage din Parlament initiativa de modificare a Legii administratiei, ba chiar ca are sustinerea Partidului Conservator si a UDMR ca ea sa fie adoptata.

 

In ciuda declaratiilor contradictorii ale politicienilor, la sfarsitul saptamanii trecute parea sa se profileze insa mult-asteptatul troc politic de care au nevoie toate partidele: Alianta sa fie de acord cu amanarea pana in 2008 a schimbarii sefilor de consilii judetene, iar opozitia sa accepte ca discutiile despre regulamentele Camerelor sa inainteze mai repede, permitand astfel sa se ajunga la inlocuirea din functie a lui Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu la Camera si Senat.

 

Fata de saptamanile anterioare insa, e de notat ca pasii inapoi facuti de putere si opozitie in privinta unor prioritati pana mai deunazi de neclintit au capatat o aura cu totul noua de responsabilitate civica. Faptul ca ministrul de interne Vasile Blaga (PD) si unul din fruntasii PSD, Ioan Rus, au admis ca au discutat pe tema Legii administratiei a dobandit in nu putine analize din presa o conotatie net pozitiva, evenimentul intrand in logica trecerii peste interesele inguste de partid in numele interesului national.

O distinctie destul de rar facuta este cea intre nivelul fixat de deficit bugetar si sumele disponibile pentru cheltuieli publice, intelegandu-se cel mai des ca, daca deficitul bugetar este mai aproape de zero decat de 1% din PIB, inseamna automat ca statul a strans cureaua si nu mai are bani de investitii. Numai ca un nivel de deficit bugetar foarte aproape de zero poate foarte bine sa corespunda unor cheltuieli generoase de la bugetul de stat, cu singura conditie ca pe partea de venituri sa existe mai multe surse de alimentare si o colectare mai buna.

 

In cazul nostru, un deficit bugetar de 0,5% pentru 2006, mai mic decat cel din 2005, n-ar fi deloc incompatibil cu alocari net superioare pentru infrastructura, invatamant sau reforma pensiilor, daca am avea incasari net superioare la buget. Dar nimeni nu poate miza inca pe asa ceva, astfel incat se reia vechea discutie despre strangerea curelei: deficitul bugetar e prea mic! De ce 0,5%? Pentru ca deficitul de cont curent trebuie redus, dupa ce a crescut anul acesta pe seama sectorului privat, nu a celui public (de unde si masurile BNR de potolire a creditelor in valuta), iar grosul importurilor si al banilor din credite nu s-a dus pe tehnologie de productie, ci pe consum. Asta a vrut sa spuna guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, cand a apreciat ca bugetul pe 2006 este “bine construit, in conditii de politica monetara prudenta”.

 

Si atunci de unde bani pentru investitiile publice cerute de aderare? Unii parlamentari au spus: din rezervele BNR, pentru ca au crescut prea mult, aproape la 17 miliarde de euro! Guvernatorul a replicat insa ca n-are cum sa lase orice sume sa intre in economia reala, pentru ca aceasta nu le poate absorbi si atunci risca sa stimuleze mai departe consumul (“Fara a dori sa jignesc pe cineva, va spun ca tara duce lipsa de proiecte si de un numar suficient de manageri care sa ofere credibilitate”, a spus Isarescu).

 

Exista totusi niste bani care ar putea fi folositi pentru proiecte publice, anume veniturile din privatizare. E un plan mai vechi al autoritatilor acela de a separa de buget incasarile din privatizare si de a constitui cu ele un fond pentru investitii in infrastructura. Saptamana trecuta, premierul Tariceanu a anuntat deja ca Guvernul va infiinta o companie pentru dezvoltarea infrastructurii, care sa administreze banii din privatizare si fondurile de la UE.

Presedintele Traian Basescu a dorit sa lamureasca in sfarsit, pe cat posibil, chestiunea viitoarei Comunitati de Informatii, despre care lipsa oricaror noutati oficiale a facut in ultima vreme sa prolifereze diverse zvonuri. E drept, prea multe n-a spus presedintele.

 

 Doar ca nu trebuie sa ne gandim la noua entitate ca la un superserviciu de informatii, nici ca la o structura institutionala, ci doar ca la o o structura de analiza a informatiilor, care ar urma sa lege si sa interpreteze informatiile provenite de la diverse servicii.

 

Noua structura, subordonata CSAT (care ii va stabili prioritatile), va fi formata din analisti detasati de la toate serviciile de informatii, plus un consilier prezidential pentru securitate nationala – oarecum asemanator cu celula de criza activa in cazul ostaticilor din Irak. In privinta viitorului consilier pentru securitate nationala, despre a carui identitate au inceput deja sa apara speculatii (Sorin Frunzaverde a fost numele cel mai des pomenit), Basescu a spus doar ca va fi “un personaj politic” pe care il are in vedere si il va desemna la momentul oportun.

Toata lumea a privit ca pe o ironie binemeritata comentariile de la Bucuresti ale comisarului european pentru integrare, Olli Rehn, care a apreciat costurile mici de productie si forta de munca ieftina de pe piata romaneasca, dar a atras atentia ca Romania nu poate spera sa concureze pe piata UE numai pentru ca este o tara ieftina. Desigur, si contextul parea cam ciudat – Rehn vorbise la o conferinta despre economia Romaniei si Agenda Lisabona, or, ce avea de-a face Romania cu Agenda Lisabona, proiectul UE de a ajunge din urma in cativa ani America la competitivitate?

 

Numai ca Olli Rehn n-a avut intentia de a sanctiona sau de a ironiza Romania in chip special, atata vreme cat mana de lucru ieftina a unora din tarile extracomunitare s-a dovedit mereu pana acum o arma cu doua taisuri pentru UE – pe de o parte ii degreveaza pe angajatorii europeni de costuri, pe de alta parte ii ruineaza prin dumping. La recentul congres de la Bratislava al partidelor liberale si democrate, la care a participat si premierul Tariceanu, Olli Rehn se intreba cu destula neliniste ce poate face UE insasi ca sa fie competitiva, atata vreme cat nu toate statele membre pot sau vor sa mizeze pe cartea productivitatii prin reducerea costurilor (exemplul lui Rehn era Slovacia, numita de curand in Business Week un “Detroit al Estului”).

 

“N-avem cum sa ne angajam intr-o cursa a ieftinirii. Viitorul nostru nu e sa facem tricouri mai ieftine decat China. Trebuie sa producem bunuri si servicii cu valoare adaugata mare. Si tricourile pot fi scumpe – vedeti asta de cate ori fiicele dvs. va cer haine de firma!”, zicea Rehn, drept introducere la o serie de indemnuri la investitii in educatie si cercetare si la o sugestie ca Pactul de Stabilitate si Crestere in Europa ar trebui sa fie relaxat, ca sa le dea statelor mai mare marja de actiune in privinta cheltuielilor.

 

Concluzia in privinta Romaniei nu e simplu de desprins din asemenea comentarii. Cu un buget strans an de an (nu din cauza Pactului de Stabilitate, ci a propriilor dezechilibre economice), e greu pentru Romania sa aspire la investitii mari in educatie si cercetare, conditia de baza considerata in Agenda Lisabona pentru competitivitate. Si aceasta desi, in mod eroic, premierul Tariceanu a incercat sa-l linisteasca pe Olli Rehn, afirmand ca bugetul pe 2006 aloca pentru cercetare 0,4% din PIB, iar in 2007 va aloca 1% din PIB (pentru comparatie, Suedia investeste 4,3% din PIB in cercetare). Prin urmare, la ce alt atu decat costurile reduse poate spera Romania, in conditiile economice date?

 

Din ceea ce a spus Olli Rehn la Bucuresti reiese clar ca UE dezaproba aceasta scurtatura spre competitivitate: e de remarcat ca el a laudat cota unica nu pentru ca ar fi creat un climat fiscal mai avantajos pentru investitori, ci strict pentru ca a scos la lumina o parte din economia nefiscalizata, iar faptul ca guvernul a redus ajutoarele de stat a fost comentat de comisarul european printr-o sageata la adresa investitorilor straini care se plang pe nedrept ca Romania ar fi devenit astfel mai putin atractiva. Dupa Rehn, singurele mijloace cinstite de atragere a investitorilor straini ar fi un sistem judiciar corect si combaterea coruptiei.

 

E greu de imaginat insa unde ar fi ajuns nu numai China, dar si “Detroitul Estului” sau ceilalti “tigrisori” din vecinatate (ca sa nu mai vorbim de Romania) daca in numele orgoliului sau al unui fair-play prost inteles ar fi refuzat pana acum sa se foloseasca de avantajul costurilor mici.

Autoritatile au anuntat oficial, saptamana trecuta, ca au ajuns la o intelegere cu firma EADS pentru renegocierea totala a contractului pentru securizarea frontierelor. Potrivit ministrului de interne Vasile Blaga, dupa ce vor fi eliminate toate suprapunerile intre acest contract si proiectele cu finantare europeana referitoare la securizarea frontierelor, valoarea contractului s-ar putea reduce cu 250 de milioane de euro, adica de la 650 la 400 de milioane.

 

Mai putin succes au avut, pana acum, incercarile guvernantilor de a ajunge la o intelegere cu firma americana Bechtel, constructoarea autostrazii Brasov-Bors. Ministrul transporturilor, Gheorghe Dobre, nu s-a sfiit sa-i acuze pe americani ca “inteleg un pic mai greu” sa se conformeze legislatiei romanesti, ceea ce impiedica renegocierea contractului cu ei. Ar fi vorba de rezistenta celor de la Bechtel la cerinta autoritatilor romane de a reduce avansul care ar trebui platit de stat companiei americane pentru lucrarile la autostrada.

 

Totusi, s-ar zice ca nu puterea redusa de pricepere a Bechtel impiedica in primul rand autostrada sa inainteze, ci reticenta autoritatilor de a finanta acest proiect in general. Premierul Tariceanu a declarat iarasi ca nu se poate lucra in paralel la doua proiecte mari – Coridorul IV paneuropean de transport si autostrada Bechtel – si ca Romania, in virtutea obligatiilor fata de UE, trebuie sa dea prioritate Coridorului IV. De altfel, saptamana trecuta, acelasi ministru Dobre a anuntat ca va incepe negocierile cu Banca Europeana de Investitii pentru un credit de 187,5 milioane de euro, necesar tronsonului de autostrada Cernavoda-Constanta (parte a Coridorului IV).

 

In aceste conditii, singurii care mai sustin proiectul Bechtel raman, din nou, ministrii UDMR, Marko Bela si Borbely Laszlo, dornici sa ofere electoratului lor speranta intr-o relansare economica a Transilvaniei traversate de autostrada. Borbely, ministrul lucrarilor publice, a minimalizat conflictul cu Bechtel, afirmand ca de fapt contractul este valid si “se negociaza doua-trei probleme”, iar Marko a reflectat, excedat, ca toate neintelegerile pe tema prioritatilor in materie de autostrada n-au avut drept efect decat stagnarea tuturor lucrarilor: “Cam 10 km in opt luni, spre Constanta. Iata rezultatul divergentelor”.

Luptele duse de autoritati cu firmele petroliere pentru ieftinirea carburantilor continua. Saptamana trecuta, petrolistii iesiti de la discutiile cu presedintele Basescu au anuntat ca e posibila reducere a preturilor, cu cateva conditii insa. Seful Rompetrol, Dinu Patriciu, a avut trei propuneri: egalizarea accizelor la benzina si motorina (o idee mai veche a omului de afaceri), scaderea tarifului de transport si de distributie a energiei electrice si preluarea in administrarea companiei a conductei de transport petrolier Midia-Constanta, administrata acum de Petrotrans.

 

Daca Ministerul Finantelor nu reactionase in nici un fel saptamana trecuta la propunerea cu accizele, ministrul economiei, Codrut Seres, s-a declarat de acord sa-i cedeze conducta lui Patriciu, refuzand sa accepte insa o reducere a tarifelor pentru energia electrica. Prin urmare, ieftinirile spectaculoase promise nu s-au intamplat, iar daca preturile n-au crescut, aceasta nu se datoreaza nici fortei prezidentiale de persuasiune, nici unor solutii minune gasite de petrolisti, ci faptului ca scumpirea petrolului pe piata internationala a luat o pauza.

 

Dar promisiunile continua sa curga: dupa o discutie cu seful OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, deputatul Pavelescu de la Partidul Initiativa Nationala sustine ca austriacul a promis ca preturile la pompa practicate de OMV in Romania vor fi cele mai mici din Europa, atat la benzina, cat si la motorina. Cu asemenea auspicii, singura problema ar mai fi doar ca restul companiilor sa nu ieftineasca si ele benzina atat de mult ca Petrom: altfel, vorba lui Codrut Seres, “pot fi acuzate de comportament anticoncurential”.

Masina de zvonuri a mediului politic a produs saptamana trecuta inca o speculatie, dupa care PSD accepta sa nu se mai lupte pentru fotoliile lui Nastase si Vacaroiu de la conducerea celor doua Camere, cu conditia sa se amane sine die schimbarea presedintilor PSD de consilii judetene. Dupa cum se stie, planul initial al coalitiei era sa-i debarce mai intai pe presedintii celor doua Camere, apoi pe presedintii pesedisti de consilii judetene.

 

Speculatia de acum s-a intemeiat pe o afirmatie a ministrului administratiei si internelor, Vasile Blaga: ca sa poata trece prin Parlament pachetul de legi privind administratia publica, acesta s-a declarat dispus sa renunte la aplicarea imediata a articolului care spune ca presedintii de consilii judetene pot fi revocati cu majoritate simpla de voturi (jumatate plus unu din voturile consilierilor). Potrivit lui Blaga, articolul ar urma sa fie aplicat abia din 2008, ceea ce ar insemna ca pozitiile “baronilor locali” ai PSD n-ar mai fi amenintate (in prezent, sefii consiliilor judetene nu pot fi schimbati decat cu doua treimi din voturile consilierilor).

 

Desi concesia avansata de ministrul Blaga a fost laudata pentru pragmatism de comentatorii favorabili opozitiei, pragmatismul ministerial si-ar putea avea insa originea in dorinta de a-i feri de primejdia revocarii tocmai pe presedintii de consilii locale ai puterii, amenintati si ei de principiul majoritatii simple. In asemenea conditii, daca ideea trocului politic intre coalitie si PSD nu-si pierde sensul, cu siguranta isi pierde insa orice farmec.

Presedintele Traian Basescu a reusit, saptamana trecuta, sa mai agite inca o data spiritele pe scena politica romaneasca. Dupa o runda de consultari “in familie” la Cotroceni, de la care au lipsit principalele partide de opozitie, PSD si PRM, Basescu a iesit la rampa si a declarat ca vrea sa organizeze in 2006 un referendum pe tema parlamentului unicameral si a votului uninominal, la pachet cu alegerea europarlamentarilor la care Romania are dreptul ca viitor stat al UE.

 

In ceea ce ii priveste pe liderii partidelor parlamentare, daca sunt toti de acord ca legislativul trebuie reformat, viziunile lor despre cum trebuie realizata aceasta reforma difera. In timp ce UDMR si minoritatile resping ideea parlamentului unicameral, in jurul ei s-au raliat politicieni cu orientari ideologice altfel complet diferite – Traian Basescu, Mircea Geoana, dar si Dan Voiculescu, care i-a oferit acum presedintelui o sustinere surprinzatoare, avand in vedere ca pana acum seful statului si-a manifestat de cate ori a avut ocazia antipatia pentru “solutia imorala” reprezentata de coabitarea cu Partidul Conservator.

 

In PSD lucrurile sunt insa mai complicate, in conditiile in care in partid exista doua curente, unul care doreste reforma parlamentului (in frunte cu Mircea Geoana), altul care vrea pastrarea statu-quo-ului (Nicolae Vacaroiu sau Antonie Iorgovan si-au declarat deja opozitia fata de un legislativ unicameral, in timp ce Ion Iliescu s-a aratat sceptic fata de relevanta votului uninominal). Pe de alta parte, nici in privinta prezentei la consultarile de la Cotroceni, PSD n-a avut o pozitie unitara: fruntasii de la Cluj ai partidului ar fi dorit sa participe, in timp ce liderii de la Bucuresti au boicotat consultarile, pe motiv ca Traian Basescu i-ar fi acuzat gratuit ca saboteaza la Bruxelles aderarea Romaniei la UE.

 

Framantarile politicienilor romani pe tema aparent inactuala a reformei parlamentului nu au trecut neamendate de oficialii europeni. Emma Nicholson, vicepresedinte al Comisiei de afaceri externe a Parlamentului European, fost raportor pentru Romania al Comisiei Europene (si, in treacat fie spus, o buna prietena a fostului premier Adrian Nastase), a sugerat guvernantilor sa se concentreze deocamdata pe eforturile pentru integrarea in UE si sa amane reforma parlamentului dupa 2007.

In lipsa probabil de idei pentru inca o motiune impotriva puterii, un grup format din zece senatori si deputati ai PRM a propus un proiect de lege care sa reglementeze controlul medical general asupra starii de sanatate a persoanelor publice din Romania. Peremistii vor ca presedintele Romaniei, parlamentarii, membrii guvernului, magistratii, primarii si alte categorii de persoane cu functii publice sa fie obligati sa se supuna anual unui control medical general.

 

Partea interesanta a propunerii este ca demnitarii vor fi nevoiti sa treaca si de o examinare psihiatrica. Daca refuza sa fie consultata, persoana respectiva ar risca o amenda cuprinsa intre 5.000 si 10.000 de lei noi. Mai important decat atat, peremistii au propus ca un eventual refuz al unui demnitar sa poata constitui un motiv pentru suspendarea din functie.

 

Initiativa parlamentarilor PRM a constituit o surpriza, in special datorita faptul ca in ultima campanie electorala, in momentul cand s-a pus problema examinarii psihiatrice a candidatilor la Presedintie, membrii acestui partid s-au opus vehement initiativei, prin vocea lui C.V. Tudor.

Inceputul de toamna a adus si o veste buna la capitolul integrarii europene. Raportul de tara pe care Comisia Europeana il va face public in cursul acestei luni va fi nu doar mai bun decat cele anterioare, dar Romania va primi din partea UE o nota mai mare decat Bulgaria. Zvonurile initiale pe aceasta tema au fost intarite pe parcursul saptamanii trecute de presedintele Traian Basescu si de premierul Calin Popescu-Tariceanu. Cei doi au aruncat deja pe piata informatii despre mai multe puncte atinse in raport, inainte ca el sa fie facut public.

 

Presedintele a precizat ca singurele chestiuni care mai pot sa activeze clauza de salvgardare sunt lupta impotriva marii coruptii si securizarea frontierelor, dar s-a declarat increzator in capacitatea autoritatilor de a pune la punct si aceste probleme. Primul-ministru a declarat si el ca Romania si-a rezolvat problemele legate de concurenta, justitie si afaceri interne, coruptia rezistand doar din cauza incompetentei unora dintre magistrati.

 

In acelasi timp, vantul favorabil care bate dinspre UE i-a dat posibilitatea lui Tariceanu sa adopte o atitudine paternalista fata de vecinii de la sud de Dunare. Invers decat in anii trecuti, cand oficialii bulgari se declarau ingrijorati ca trebuie sa astepte ca Romania sa ajunga din urma progresele tarii lor, Tariceanu s-a aratat acum ingrijorat ca esecul bulgarilor in lupta cu marea coruptie ar putea trage in jos Romania. Nu fara a adauga insa, cu generozitate, ca trebuie sa sustinem eforturile Bulgariei, pentru ca cele doua tari sa se integreze impreuna in 2007.