Tag: Actualitate

Pentru a se ridica de pe ultima treapta in privinta investitiilor in cercetare si dezvoltare in randul tarilor din UE, Polonia a adoptat in iulie legea pentru sprijinirea inovatiei, scrie Warsaw Business Journal.

Cu toate acestea, reprezentantii intreprinderilor mici si mijlocii – pe care legea ii vizeaza direct – spun ca noua lege nu ii incurajeaza suficient. E un lucru de rau augur, daca ne gandim ca aceste intreprinderi au fost cele care au impins economia Finlandei in fruntea topului mondial al competitivitatii. Daca Polonia ocupa ultimul loc in top cu 0,59% din PIB alocat cercetarii (fata de media de aproape 2% din tarile UE), Finlanda conduce topul cu un generos 3,5% din PIB. Mai mult, sectorul privat finlandez aloca de doua ori mai multi bani cercetarii decat o face guvernul, in timp ce in Polonia lucrurile stau exact invers.

Daca Polonia vrea sa intre in competitie cu alte tari, va trebui sa determine sectorul privat sa inoveze. Legea isi propune sa impulsioneze investitiile sectorului privat in inovatie prin stimulente. Astfel, costurile investitiilor pe care o companie le aloca cercetarii si dezvoltarii pot fi rambursate in proportie de pana la 150%. Daca cel putin 50% din veniturile unor companii provin din activitati in domeniul cercetarii si dezvoltarii, acestea pot primi calificarea de Centru de Cercetare si Dezvoltare (CRD), statut care aduce dupa sine scutiri speciale de taxe. In plus, CRD vor primi de la Banca Economiei Nationale imprumuturi pentru tehnologie de pana la 2 milioane de euro. Acestea vor fi nerambursabile in proportie de 50% pentru firmele mari, respectiv de 65% pentru firmele mici. Cu toate acestea, pentru castigarea statutului de CRD, o companie trebuie sa aiba venituri de minimum 800.000 de euro, o suma in care cu greu se pot incadra companiile nou create sau cele mici.

Pentru a se ridica de pe ultima treapta in privinta investitiilor in cercetare si dezvoltare in randul tarilor din UE, Polonia a adoptat in iulie legea pentru sprijinirea inovatiei, scrie Warsaw Business Journal.

Cu toate acestea, reprezentantii intreprinderilor mici si mijlocii – pe care legea ii vizeaza direct – spun ca noua lege nu ii incurajeaza suficient. E un lucru de rau augur, daca ne gandim ca aceste intreprinderi au fost cele care au impins economia Finlandei in fruntea topului mondial al competitivitatii. Daca Polonia ocupa ultimul loc in top cu 0,59% din PIB alocat cercetarii (fata de media de aproape 2% din tarile UE), Finlanda conduce topul cu un generos 3,5% din PIB. Mai mult, sectorul privat finlandez aloca de doua ori mai multi bani cercetarii decat o face guvernul, in timp ce in Polonia lucrurile stau exact invers.

Daca Polonia vrea sa intre in competitie cu alte tari, va trebui sa determine sectorul privat sa inoveze. Legea isi propune sa impulsioneze investitiile sectorului privat in inovatie prin stimulente. Astfel, costurile investitiilor pe care o companie le aloca cercetarii si dezvoltarii pot fi rambursate in proportie de pana la 150%. Daca cel putin 50% din veniturile unor companii provin din activitati in domeniul cercetarii si dezvoltarii, acestea pot primi calificarea de Centru de Cercetare si Dezvoltare (CRD), statut care aduce dupa sine scutiri speciale de taxe. In plus, CRD vor primi de la Banca Economiei Nationale imprumuturi pentru tehnologie de pana la 2 milioane de euro. Acestea vor fi nerambursabile in proportie de 50% pentru firmele mari, respectiv de 65% pentru firmele mici. Cu toate acestea, pentru castigarea statutului de CRD, o companie trebuie sa aiba venituri de minimum 800.000 de euro, o suma in care cu greu se pot incadra companiile nou create sau cele mici.

Dupa profesori, lucratorii de la metrou; dupa ei, functionarii publici, apoi minerii, apoi muncitorii de la Tractorul: greve, iesiri in strada, amenintari cu mitinguri. Cum se face ca toate se pornesc in acelasi timp si cum se face ca anul acesta avem miscari sindicale care anii trecuti erau aproape inexistente sau oricum mai putin agresive?

 

Primul si cel mai la indemana raspuns a fost dat de politicieni, din unghiul lor de vedere: e o manipulare politica. Din partea cui? Studiul de uz intern al PSD, facut public ca din intamplare saptamana trecuta, sustine ca presedintele Basescu ar avea interes sa subrezeasca pozitia premierului Tariceanu si a PNL, inclusiv prin intermediul unor greve fara precedent.

 

De partea cealalta, liderii coalitiei, indeosebi partea dinspre PD a Aliantei, dau vina pe PSD, in primul rand fiindca orice partid de opozitie (mai ales cand e social-democrat) are tot interesul sa sustina miscarile antiguvernamentale, in al doilea rand fiindca liderul sindical de la Metrorex, Ion Radoi, e senator PSD. Ar fi insa evident necinstita reducerea grevelor la factorul politic si mai ales generalizarea acestei influente asupra tuturor miscarilor sociale din aceasta toamna. Nu e vina nici a profesorilor, nici a lucratorilor de rand de la metrou ca Ion Radoi e membru PSD, iar asocierea in timp a celor doua greve nu indreptateste nicidecum judecarea impreuna a revendicarilor lor.

 

In plus, explicatiile prin factorul politic nu rezolva nimic din fondul problemei: e dreptul sindicatelor sa ceara salarii mai mari si sa faca greva si in nici un caz nu li se poate impune sa taca acuzandu-le ca fac politica.

 

Logica politizarii cu orice pret a produs deja un prim rateu, judecand dupa invidia unora din fruntasii Aliantei fata de un PSD care ar fi stiut sa-i imblanzeasca pe liderii sindicali cooptandu-i sistematic in partid (cu concluzia subinteleasa ca e contra firii ca niste partide de dreapta sa incerce acum acelasi lucru care pentru un partid social-democrat pare acum aproape firesc). Al doilea rateu a urmat, deci, in mod natural: calitatea de lider sindical sa fie declarata incompatibila cu cea de parlamentar.

 

Celalalt raspuns la intrebarea despre concertarea grevelor a tinut de conjunctura: sindicalistii din invatamant s-ar fi infuriat fiindca Ministerul Educatiei i-a dat in judecata pe motiv ca au facut greva ilegal, astfel incat au decis sa continue protestul. Sau, la fel de conjunctural: salariatii de la Metrou s-au incapatanat sa faca greva generala pe motiv ca guvernantii s-au purtat arogant cu ei, mai exact fiindca i-au ignorat pana in ultima clipa, fara macar sa incerce sa evite greva.

 

Pe cat de incompleta pare o asemenea explicatie, pe atat este insa de corecta. Actuala coalitie n-are o strategie coerenta de a trata cu liderii sindicali, asa cum a avut guvernarea PSD. Astfel incat n-a dat suficienta atentie amenintarilor cu greva si a recurs la solutii nepotrivite, de genul aducerii sindicalistilor in fata justitiei, dand astfel impresia ca vrea sa scape de o problema reala printr-un artificiu.

 

Iar ceea ce se intampla este o consecinta a nehotararii din coalitie in privinta politicii economice. Adevarata coincidenta a saptamanii trecute nu e intre mai multe greve, ci intre aceste greve si promovarea bugetului pe 2006. Sindicalistii si nesindicalistii care au iesit acum in strada au constatat de-a lungul anului ca Guvernul s-a razgandit in materie de impozite si taxe atunci cand au existat grupuri de lobby dintr-o industrie sau alta care si-au sustinut suficient de insistent cauza. Si atunci nu s-au sfiit sa adopte aceeasi tactica, mizand pe intensitatea strigatelor si facand ureche surda la vagile interese macroeconomice care li s-au prezentat drept contraargumente.

 

Cum a spus un profesor: o sa accept o majorare esalonata a lefii, o parte in ianuarie si una in septembrie, atunci cand si mie o sa-mi accepte Guvernul sa platesc facturile esalonat.

Iesirea publica de saptamana trecuta a guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, care si-a declarat neincrederea in politica fiscala a Executivului, a fost interpretata imediat drept o mana de ajutor nesperata oferita premierului Calin Popescu-Tariceanu. Mai exact, atata vreme cat insusi presedintele tarii, Traian Basescu, s-a dezinteresat de incercarea Guvernului de a tine in frau cresterile de salarii, guvernatorul BNR sustine, iata, ponderatia bugetara si dezavueaza escaladarea deficitului fiscal.

 

Este firesc ca BNR sa incerce sa-si gaseasca un aliat in Guvern pentru o politica fiscala prudenta si e la fel de firesc ca autoritatea monetara sa sustina orice initiativa a Executivului care ar asigura echilibrele in economie. Acum insa, declaratiile guvernatorului nu prea au pe cine si ce sa sustina: cea mai buna ilustrare a vantului care bate la Palatul Victoria a fost declaratia ministrului de finante Vladescu dupa care acesta e gata sa-si dea demisia daca ar ajunge sa majoreze vreun impozit important (adica TVA). „El poate sa demisioneze si vine altul sa faca treaba“, a comentat Mugur Isarescu.

 

Banca centrala a constatat deja ca prim-ministrul vorbeste deja de o inflatie de 5,5-6%, in timp ce BNR se tine in continuare de tinta initiala de 5%, ceea ce inseamna ca Executivul nu considera catastrofala nici o depasire a tintei, nici faptul ca aruncarea pe piata a altor cifre hraneste automat asteptarile inflationiste. De altfel, ultima prognoza a Comisiei Europene pentru Romania vorbeste deja de o inflatie de 9,1% pe 2006; e drept, e vorba de inflatia medie, nu de cea de la sfarsitul anului, pe care o are in vedere BNR, dar simptomul de neincredere in capacitatea Romaniei de a reduce inflatia la un nivel compatibil cu integrarea in UE e greu de risipit.

 

BNR primeste la randu-i avertismente de la FMI pe tema unei eventuale majorari a tintei de inflatie pentru 2006, si desi guvernatorul Isarescu spune ca nu poate fi facut raspunzator de asa ceva daca se majoreaza salariile, daca se dubleaza pretul la gaze sau daca TVA creste, a aparut deja perceptia ca banca centrala nu-si face treaba. Analistii de la Fitch spuneau saptamana trecuta ca ar vrea sa vada ca BNR se concentreaza numai asupra inflatiei „si se pare ca merge in aceasta directie“. Era vorba de recenta operatiune de sterilizare a lichiditatilor din piata monetara, dupa multa vreme in care BNR a lasat intentionat bani in exces in piata. Surplusul de lichiditate din piata a impins dobanzile in jos, asa cum a dorit BNR ca sa protejeze leul de o apreciere prea mare, numai ca in acelasi timp a lasat un teren bun pentru cresterea inflatiei, iar aceasta loveste in credibilitatea bancii centrale, oricat ar incerca ea sa explice ca nu-si poate permite un regim ca la carte de tintire a inflatiei.

 

Cat priveste fermitatea bugetara a Guvernului pe care ar sustine-o BNR, e greu de decelat o asemenea fermitate. Executivul a promis 5% din PIB pentru educatie „numai pe baza de proiecte“, adica nu pentru salarii, ci pentru infrastructura, fara a prinde insa in bugetul pe 2006 decat o alocatie de 3,9%. Ministrul Vladescu a explicat ca alocatia initiala poate fi cheltuita oricat de repede in cursul lui 2006, fiindca pe urma se va face rectificare. De unde vor veni insa bani la rectificare fara sa creasca deficitul bugetar? Din banii de pe privatizarea BCR, cum promite PD, sau din credite externe? Pentru moment, guvernantii par sa mizeze mai curand pe incapacitatea scolilor de a propune proiecte suficient de bune incat sa merite vreun ban in plus la rectificare.

Nu trece saptamana fara ca tema alegerilor anticipate sa nu fie adusa in discutie de unul sau de altul dintre partide, in functie de conjunctura. Parasita de Traian Basescu si de democrati, tema a fost reluata de liberali, apoi de PSD. Cand nici social-democratii nu au mai pomenit de ea, tema anticipatelor a ajuns din nou la PNL.

 

Cel care s-a folosit ultimul de ea a fost liderul deputatilor liberali, Crin Antonescu, care a amenintat ca discutiile despre alegerile anticipate ar putea fi relansate in coalitie daca la Curtea Constitutionala se respinge posibilitatea inlocuirii din functie a presedintilor celor doua Camere. Judecatorii Curtii au decis ca Nastase si Vacaroiu sa-si pastreze functiile, insa tema anticipatelor nu a mai fost pomenita. De data aceasta, solutia anticipatelor pare definitiv abandonata pana la primavara. Liberala Mona Musca declara ca momentul pentru anticipate a fost intr-adevar pierdut. „Urmeaza primavara integrarii in UE si ma indoiesc ca pentru Alianta mai are vreun sens sa mai faca anticipate.“

Legea statutului minoritatilor are in continuare potentialul sa declanseze o criza a coalitiei de guvernamant. Liderii social-democrati Mircea Geoana si Adrian Nastase au declarat ca vor face tot posibilul ca statutul sa nu fie votat in forma aprobata de Guvern. Ridicarea de ton a PSD l-a determinat pe presedintele UDMR, Marko Bela, sa replice ca partidele din coalitie „se misca de parca ar primi comenzi de la PSD“ si sa ameninte cu iesirea de la guvernare, ceea ce ar declansa alegeri anticipate.

 

Marul discordiei este articolul 5, referitor la autonomia culturala a minoritatilor. Pana acum, raportul Comisiei de la Venetia despre proiectul de statut al minoritatilor din Romania a fost interpretat in mod diferit. Adversarii proiectului au considerat ca solicitarile de clarificari cerute de Comisie la unele prevederi despre autonomia culturala sunt un argument ca sa respinga pretentiile UDMR, in timp ce Uniunea a profitat de ocazie ca sa propuna amendamente care s-o favorizeze. Unul din aceste amendamente, de exemplu, prevede ca, daca minoritatea romana va fi reprezentata obligatoriu in consiliile locale si judetene din zonele cu populatie preponderent maghiara, atunci ar trebui ca si maghiarii sa fie reprezentati obligatoriu in conducerea administrativa in zonele unde sunt ei minoritari.

Philip Bloom, partenerul american al lui Bogdan Baltazar in firma de consultanta Baltazar, Bloom & Pirvulescu, ar putea fi condamnat la pana la 30 de ani de inchisoare si o amenda de 250.000 de dolari, daca va fi gasit vinovat de dare de mita in valoare de mai multe sute de mii de dolari pentru obtinerea unor contracte in Irak.

 

Departamentul american al Justitiei a anuntat ca Bloom a fost arestat in SUA la 13 noiembrie, urmand sa compara in fata instantei la Washington, impreuna cu alti doi complici, ambii angajati ai Autoritatii provizorii a coalitiei in Irak. Omul de afaceri american, care controla trei companii implicate in lucrarile de reconstructie din Irak, a fost acuzat de conspiratie, frauda, conspiratie la actiuni de spalare de bani si la transportul international de bunuri furate, toate legate de obtinerea frauduloasa a unor contracte de pana la 3,5 milioane de dolari.

 

In Romania, Bloom a fost implicat ca intermediar in mai multe privatizari – Astra Arad cu grupul american Trinity, Phoenix cu Allied Deals – precum si in obtinerea finantarii pentru cumpararea de catre Tarom a cinci aeronave Boeing. Acum, firma Baltazar, Bloom & Pirvulescu este unul din consultantii bancii portugheze Millenium bcp, care candideaza pentru privatizarea BCR. Bogdan Baltazar a incercat sa minimalizeze impactul arestarii asociatului sau asupra activitatii firmei de consultanta si a sugerat ca scandalul e poate motivat de invidia unor „grupuri de interese“ fata de succesul afacerilor lui din Irak.

 

Totusi, Baltazar a recunoscut ca „orice asociere are vulnerabilitatile ei“, emitand chiar o reflectie vag autocritica: „Tatal meu imi spunea sa fiu singur in viata, pentru ca numai oamenii singuri sunt puternici. Poate, a avut dreptate, in esenta“.

Vicepremierul George Copos a castigat 16 milioane de lire sterline (23,8 mil. dolari) din vanzarea catre grupul britanic Vodafone a pachetului de actiuni de 0,9% pe care il mai detinea la MobiFon, operatorul serviciului de telefonie mobila Connex-Vodafone. Copos a declarat ca vrea sa foloseasca suma pentru mai multe proiecte de investitii, singurul nominalizat fiind in domeniul imobiliar.

 

Este vorba despre „circa 150.000 mp de birouri si locuinte“ in zona de nord a Capitalei, pentru care terenul a fost deja cumparat. La momentul cand s-a infiintat MobiFon, in 1996, Copos a avut un pachet de aproape 2% din capital. Prin vanzarea actiunilor lui Copos catre Vodafone, grupul britanic ramane singurul actionar al MobiFon, dupa ce in luna martie a cumparat 79% din capital de la fostul actionar majoritar, firma canadiana TIW. Evaluarea celor 0,9% ale lui Copos la aproape 24 mil. dolari determina o valoare de piata a MobiFon de 2,64 mld. dolari.

Fruntasul liberal Ludovic Orban si-a reluat acuzatiile la adresa lui Traian Basescu, spunand ca presedintele statului ar frana procesul de schimbare a oamenilor PSD din structurile de putere, in special a sefilor serviciilor secrete. Nimic prea nou; Orban a amenintat insa acum ca PNL are „destui oameni de valoare pentru a putea propune un alt candidat la alegerile din 2009“.

 

 Cum afirmatii asemanatoare au fost calificate in trecut de catre reprezentantii PNL drept pareri personale, partenerii de alianta din PD i-au cerut lui Tariceanu sa-l tempereze pe Orban. De aceasta data, declaratiile liberalului rebel au fost ridicate de conducerea PNL la rangul de pozitie oficiala a partidului. Lucrul a fost intarit atat de Calin Popescu-Tariceanu, cat si de Puiu Hasotti, deci de presedintele si de unul dintre vicepresedintii PNL. „Tensiunile care apar intre PNL si PD sunt urmare a unor atitudini ale lui Basescu, pe care tot mai multi colegi il considera un neprieten al PNL“, a precizat ultimul.

 

De cealalta parte, presedintele democratilor, Emil Boc, s-a declarat oripilat, dar inca impaciuitor, acuzandu-l pe Orban ca otraveste relatiile in Alianta si atragand atentia ca asemenea discutii distrag Alianta de la ceea ce ar trebui sa fie principala ei preocupare in acest moment, adica aplicarea programului de guvernare. Mult mai agresiv s-a manifestat insa Radu Berceanu, care a ridicat manusa aruncata de liberali, recunoscand astfel ca ostilitatile sunt deschise intre cele doua partide. „Ne-am lamurit ca domnul Orban nu vorbea singur la Luna, ci vorbea in numele conducerii PNL“, a spus Berceanu. Cu alte cuvinte: s-au demascat! Si acum?

Meciul dintre coalitia de guvernamant si partidele de opozitie, care a avut drept miza principala schimbarea presedintilor celor doua Camere parlamentare, a fost transat de judecatorii Curtii Constitutionale in favoarea celor din urma. Judecatorii Curtii au decis ca articolele referitoare la revocarea din functie a lui Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu sunt neconstitutionale. Liderii Aliantei au incercat sa indulceasca infrangerea.

 

Presedintele democratilor, Emil Boc, sustine ca revocarea mandatelor celor doi este inca posibila, la propunerea grupului parlamentar care ii sustine (ceea ce e insa o absurditate) sau daca acestia incalca prevederile constitutionale sau cele stipulate in regulamentele parlamentare.

 

Desi Boc sustine ca motive „sunt cu carul“ pentru revocarea celor doi pe motiv de abuzuri in functie, reactia lui Adrian Nastase a raspuns cu o ironie care vrea sa sugereze ca atat el, cat si Vacaroiu au evitat deja aceasta capcana juridica – „Pot fi demis pentru spionaj, tradare, omor si viol in grup, domnul Vacaroiu si cu mine“.

 

O reactie de alt ordin a venit din ograda liberala. Calin Popescu Tariceanu a declarat ca sunt serioase semne de intrebare asupra obiectivitatii Curtii Constitutionale, in conditiile in care „unii judecatori ai acesteia sunt in conflict de interese“, recte sunt apropiati ai PSD. Vicepresedintele liberal Teodor Melescanu a venit deci cu propunerea unei legi care sa clarifice incompatibilitatile judecatorilor din cadrul Curtii Constitutionale. Chiar membrii Aliantei recunosc ca un astfel de proiect de lege ar avea un aer clar de razbunare, ceea ce nu-i impiedica sa considere ca e o solutie corecta de depolitizare (de fapt de depesedizare) a institutiei.