Iesirea publica de saptamana trecuta a guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, care si-a declarat neincrederea in politica fiscala a Executivului, a fost interpretata imediat drept o mana de ajutor nesperata oferita premierului Calin Popescu-Tariceanu. Mai exact, atata vreme cat insusi presedintele tarii, Traian Basescu, s-a dezinteresat de incercarea Guvernului de a tine in frau cresterile de salarii, guvernatorul BNR sustine, iata, ponderatia bugetara si dezavueaza escaladarea deficitului fiscal. Este firesc ca BNR sa incerce sa-si gaseasca un aliat in Guvern pentru o politica fiscala prudenta si e la fel de firesc ca autoritatea monetara sa sustina orice initiativa a Executivului care ar asigura echilibrele in economie. Acum insa, declaratiile guvernatorului nu prea au pe cine si ce sa sustina: cea mai buna ilustrare a vantului care bate la Palatul Victoria a fost declaratia ministrului de finante Vladescu dupa care acesta e gata sa-si dea demisia daca ar ajunge sa majoreze vreun impozit important (adica TVA). El poate sa demisioneze si vine altul sa faca treaba, a comentat Mugur Isarescu.
Banca centrala a constatat deja ca prim-ministrul vorbeste deja de o inflatie de 5,5-6%, in timp ce BNR se tine in continuare de tinta initiala de 5%, ceea ce inseamna ca Executivul nu considera catastrofala nici o depasire a tintei, nici faptul ca aruncarea pe piata a altor cifre hraneste automat asteptarile inflationiste. De altfel, ultima prognoza a Comisiei Europene pentru Romania vorbeste deja de o inflatie de 9,1% pe 2006; e drept, e vorba de inflatia medie, nu de cea de la sfarsitul anului, pe care o are in vedere BNR, dar simptomul de neincredere in capacitatea Romaniei de a reduce inflatia la un nivel compatibil cu integrarea in UE e greu de risipit.
BNR primeste la randu-i avertismente de la FMI pe tema unei eventuale majorari a tintei de inflatie pentru 2006, si desi guvernatorul Isarescu spune ca nu poate fi facut raspunzator de asa ceva daca se majoreaza salariile, daca se dubleaza pretul la gaze sau daca TVA creste, a aparut deja perceptia ca banca centrala nu-si face treaba. Analistii de la Fitch spuneau saptamana trecuta ca ar vrea sa vada ca BNR se concentreaza numai asupra inflatiei si se pare ca merge in aceasta directie. Era vorba de recenta operatiune de sterilizare a lichiditatilor din piata monetara, dupa multa vreme in care BNR a lasat intentionat bani in exces in piata. Surplusul de lichiditate din piata a impins dobanzile in jos, asa cum a dorit BNR ca sa protejeze leul de o apreciere prea mare, numai ca in acelasi timp a lasat un teren bun pentru cresterea inflatiei, iar aceasta loveste in credibilitatea bancii centrale, oricat ar incerca ea sa explice ca nu-si poate permite un regim ca la carte de tintire a inflatiei.
Cat priveste fermitatea bugetara a Guvernului pe care ar sustine-o BNR, e greu de decelat o asemenea fermitate. Executivul a promis 5% din PIB pentru educatie numai pe baza de proiecte, adica nu pentru salarii, ci pentru infrastructura, fara a prinde insa in bugetul pe 2006 decat o alocatie de 3,9%. Ministrul Vladescu a explicat ca alocatia initiala poate fi cheltuita oricat de repede in cursul lui 2006, fiindca pe urma se va face rectificare. De unde vor veni insa bani la rectificare fara sa creasca deficitul bugetar? Din banii de pe privatizarea BCR, cum promite PD, sau din credite externe? Pentru moment, guvernantii par sa mizeze mai curand pe incapacitatea scolilor de a propune proiecte suficient de bune incat sa merite vreun ban in plus la rectificare.
Leave a Reply