BusinessMagazin

Blog

  • Cine a cumpărat o acţiune Apple acum o lună e mai bogat cu 100 de dolari

    Analiştii care au studiat produsul au anunţat că principalii furnizori de componente pentru noul iPad au rămas, la fel ca la cele două modele anterioare, Qualcomm, Broadcom şi Samsung Electronics – principalul rival al Apple pe piaţa smartphone-urilor şi tabletelor.

    Noul iPad nu a mai fost propus pieţei ca un produs revoluţionar, aşa cum fuseseră prezentate celelate două generaţii, ci ca o evoluţie firească a modelului, cu procesor mai puternic, ecran cu o mai bună rezoluţie şi calitate a imaginii şi o cameră digitală mai performantă.

    Fanii Apple s-au grăbit să cumpere iPad 3, fiind remarcate cozi de sute de persoane în Sydney, Hong Kong sau Tokyo.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Miliardarul rus, muza lui blondă înaltă de doi metri şi impunătorul său domeniu englezesc

    Conacul a fost clădit în 1702 de arhitectul Nicholas Hawksmoor şi ceea ce este complet neobişnuit pentru clădirile de acest fel este că nu a fost niciodată deschis publicului larg. “Prinţul” despre care discutăm este Leon Max, un rus putred de bogat, ce a plătit pentru domeniu (ce poartă şi un nume – Easton Neston) 15 milioane de lire sterline în 2005, când l-a cumpărat de la lordul Hesketh, care în anii ’70 avea propria echipă de Formula 1. Se spune că Max a cheltuit 25 de milioane de lire sterline pentru reamenajarea conacului. O pictură a lui Rubens stă aşezată deasupra căminului, pânza având dimensiunea unui pat dublu.

    Max, pe numele său întreg Leonid Maxovici Rodovinski, este unul dintre ruşii bogaţi care cumpără bucăţi întregi din Marea Britanie. Dar în loc să-şi cheltuiască averea pe cluburi de fotbal, aşa cum facce Roman Abramovici, Max a făcut ceea ce niciun alt conaţional de-al său nu mai făcuse: a cumpărat o casă impunătoare, spectaculoasă, în stil englezesc.

    În timpul partidelor de vânătoare de la Easton Neston, casa este înţesată cu oaspeţi de vază, ca ducele şi contesa de Albemarle sau actriţa Georgina Rylance. Nu sunt insa prea mulţi angajaţi. Valetul, de pildă, petrece cea mai mare parte a timpului în reşedinţa rusului din Los Angeles (şi care anterior i-a aparţinut Madonnei). Nu există nici o doamnă Max, rusul fiind divorţat de două ori. Are o singură fiică, de 24 de ani, care trăieste în Portland, Oregon.

    Blonda de aproape doi metri înălţime este model, fiind noua imagine a liniei de modă a lui Leon Max. Rusul a descoperit-o când ea avea doar 14 ani, într-un oraş la sud de Moscova. Născut în Leningrad, Max a fugit din Rusia pe vremea când era doar adolescent, cu o viză de evreu. Dar în loc să schimbe avionul la Viena, a cerut azil politic. “Străzile erau încântătoare la Viena, dar toate semnele erau în germană, o limbă pe care n-o înţelegeam. Atunci am înţeles că trebuie să înot sau mă voi scufunda”. Din fericire, Max avea în bagaje trei rame Faberge, în care ţineau fotografii de familie; le-a vândut şi a început cu acei bani noua sa viaţă.

    Mama lui, care are 90 de ani, trăieşte tot în Sankt Petersburg şi Max merge de câteva ori pe an s-o vadă. “Când mă întorc acum, sunt privit ca un străin bogat, ceea ce e foarte bine”.

    În tinereţe a lucrat mai întâi ca antrenor personal în New York, dar în scurt timp s-a angajat la o companie de modă din Los Angeles. “M-am gândit că pot să fac şi eu asta. Mi-am făcut o companie şi până la 25 de ani eram milionar”. Afacerea pe care a clădit-o este în domeniul vestimentaţiei mass market şi în fiecare lună se vând un milion de piese.

  • Să se restabilească încrederea

    Ultimii câţiva ani au alimentat apariţia şi polarizarea în jurul acestui subiect a teoriilor, sfaturilor, previziunilor sau discuţiilor despre ce trebuie să facem şi ce se va întâmpla mâine, poimâine sau peste 87 de zile şi 5 ore. Consumăm orice credem că ne poate ajuta fără să mai filtrăm sursa şi de multe ori, din păcate, nici măcar conţinutul. De la genuri ca “Ieşirea din criză în 7 paşi”, la “Istoria omenirii în crize” sau “Sfârşitul lumii într-o zi de miercuri”, ajungem paralizaţi în faţa prezentului şi credem că o mână nevăzută sau un creier genial vor modela un viitor în care poate vom avea un loc. Bineînţeles, cu condiţia “să se restabilească încrederea”.

    Folosirea impersonalului în general şi, cu atât mai mult în acest context, arată ori neştiinţă ori neputinţă, pentru că încrederea nu se restabileşte singură. Creditarea nu-şi reia creşterea din lipsă de încredere. Clienţii nu au încredere în bănci sau băncile nu au încredere în clienţi? Consumul nu creşte din lipsă de încredere. Clienţii nu au încredere în prezent, în viitor sau în general? Poate într-un exces de sinceritate ar trebui să vedem câtă încredere avem în primul rând fiecare dintre noi în noi înşine. Psihologii spun că ne naştem cu două frici: frica de cădere de la înălţime şi frica de zgomote puternice. Restul fricilor le dobândim. Nesiguranţa şi neîncrederea de sine ne induc frici care paralizează, iar curajul nu înseamnă absenţa fricii, ci învingerea ei.

    Ce înseamna acest lucru? Să am incredere în ce ştiu şi în ce fac, să am putere să învăţ ce nu ştiu, iar fiecare greşeală să fie un semnal de alarmă, şi nu un motiv de explicaţii. Acesta ar fi primul pas, apoi întrebarea care ar trebui să chinuie orice companie este “Cum facem noi, compania X, să restabilim încrederea clienţilor?”.

    Din păcate nu am găsit în multitudinea de materiale publicate nici măcar întrebarea, cu atât mai puţin vreun răspuns. Aflăm doar că încrederea trebuie restabilită pentru că, la un moment dat, ea “s-a pierdut”. Încrederea o pierdem din cauze bine definite, nu dispare pur şi simplu ca un puf de păpădie. Identificarea şi asumarea acestor cauze ne-ar putea ajuta în soluţiile şi acţiunile pentru recâştigarea ei, depersonalizarea lor însă conduce la concluzia că încrederea însăşi este singura responsabilă de propria prezenţă în societate.

    Este un lucru cunoscut şi demonstrat că în decizia de cumpărare emoţiile au un rol mai mare decât calculele raţionale. Istoria recentă a dovedit că riscul maxim de cumpărare a unei case de exemplu a fost, de fapt, în 2008, pe maxim de încredere. Ironia este că atunci nimeni nu vedea vreun risc, pe când acum parcă a devenit umbra fiecăruia dintre noi. Oricine ştie că e bine să cumperi ieftin şi să vinzi scump. Cu toate acestea, cele mai multe tranzacţii imobiliare au fost pe vârf de preţuri şi cele mai puţine pe o piaţă cu 50-60% mai ieftină.

    Pentru că riscul nu are legătura cu încrederea, ci cu luciditatea.
    Acest mimetism decizional şi comportamental face ca întotdeauna în perioade de criză să fie mai mulţi perdanţi decât câştigători. Important este însă să ştim că sunt şi câştigători.
    Toţi ştim că orice criză, la un moment dat, se termină; câştigătorii însă mizează pe acest lucru şi acţionează în consecinţă, ceilalţi doar aşteaptă. Viitorul există, dar depinde prin ce parte a binoclului te uiţi la el.
    În decizii personale sau de business, cei care vor câştiga sunt cu siguranţă oameni lucizi, responsabili şi curajoşi. Lucizi să-şi depăşească emoţiile, responsabili să-şi asume deciziile şi curajoşi să meargă până la capăt. Altfel, nu ne rămâne decât să stăm şi să strigăm în cor: “Încredere, restabileşte-te!”

    Anca Bidian este CEO Kiwi Finance, cel mai mare broker de credite din România

  • Adrian Erimescu, imobiliare.ro – când încep băncile să vândă?

  • Libertatea organizaţională şi personală: un dat sau un luat?

    Eşti fericit datorită unor motive, ai o comunicare bună pentru că există un cadru care asigură acest lucru, ai libertate atât cât spaţiul în care te mişti îţi permite. Câtă libertate ne permit organizaţiile să avem? Cum definim spaţiul în care suntem liberi? Câtă libertate ne permit relaţiile pe care le avem cu cei cu care interacţionăm? Ce preţ are libertatea? Dacă are preţ, mai este libertate? Este prea multă libertate o lipsă de libertate?

    În mod paradoxal, şi sunt sigură că aţi întâlnit astfel de oameni, cei care percep că nu au libertate suficientă sunt şi cei care spun că anumite lucruri nu sunt treaba lor sau nu sunt în responsabilitatea lor şi ei sunt în permanenţă victima unor cercuri vicioase în care rezolvările sunt totdeauna în afară. O altă categorie sunt cei care “merită” libertatea, cei care se autoproclamă liberi şi tind să devină (mici) tirani pentru că, la fel cu orice lucru însuşit cu forţa, şi libertatea astfel obţinută se poate pierde şi atunci cea mai bună apărare este ofensiva permanentă şi intimidarea oricui ar putea perturba spaţiul atât de protejat.
    Este libertatea un dat? Putem da mai multă libertate celor din jurul nostru? Cu siguranţă putem lua mai multă libertate, însă de dat nu putem da deloc. Oricine simte că trebuie să îşi primească libertatea de la altcineva are slabe şanse să fie vreodată liber.

    Şi eu am fost un om care a vrut libertate la un moment dat, nu doar în spaţiul organizaţional, dar şi în cel personal. Retrospectiv, uitându-mă la libertate aşa cum o înţeleg acum şi vorbind cu oamenii despre ce înseamnă nevoia de libertate în organizaţii, am conştientizat că foarte rar oamenii înţeleg că libertatea este o consecinţă a responsabilităţii. Cu cât ai responsabilităţi mai mari şi mai diverse şi mai bine onorate într-o organizaţie, cu atât îţi creşte spaţiul în care te poţi mişca, deci ai libertate mai multă. Libertatea nu este un scop de atins, ea se întâmplă atunci când simţi că ceea ce faci tu, ca om sau ca angajat, contează pentru cei din jur. Orice om care are percepţia aceasta nu va simţi niciodată că are nevoie de mai multă libertate. Cu alte cuvinte, un alt mecanism care poate produce libertate este să înţelegem consecinţele şi semnificaţia a ceea ce facem fiecare dintre noi asupra celorlalţi, colegi, clienţi, prieteni, şefi, subalterni, iar această clarificare va creşte spaţiul libertăţii pe care o avem. Pe de altă parte, am înţeles şi de la oamenii liberi ce îi face să se simtă astfel şi, surprinzător, ei îşi înţeleg liber-tatea mai ales prin plăcerea şi bucuria pe care le au făcându-şi treaba.

    Cumva, libertatea nu este urmărită, ea urmează. Am interacţionat cu oameni care spun că ei fac anumite lucruri pentru că sunt liberi, însă nu cunosc niciun om liber care să simtă nevoia să facă sau să spună ceva despre libertatea lui. Am conştientizat astfel că libertatea unui om se întinde până acolo unde se întâlneşte cu libertatea altui om, indiferent cum sunt măsurate şi înţelese aceste libertăţi. Liber nu eşti dacă poţi face ce vrei tu când vrei tu şi cum ai tu chef să faci, ci dacă ai modestia şi adevărata libertate interioară să rămâi receptiv la orice se întâmplă în jurul tău şi să poţi reacţiona cât mai potrivit şi mai adecvat. Libertatea este de fapt un mare rafinament care se poate dobândi în timp prin receptivitate. Am întâlnit în organizaţii şi oameni neîngrădiţi formal de nimeni şi de nimic, dar care nu se simţeau liberi şi, căutând să înţeleg cum de nişte oameni liberi nu sunt liberi, am realizat că prea multă libertate de fapt înseamnă tot lipsă de libertate. Îngrădirea vine din îngustimea cu care unii oameni se uită la libertatea pe care nu ştiu cum să o folosească. Cu siguranţă, dacă îi întrebaţi ce vor de fapt ca să se simtă liberi, vor spune ceva ce depinde de cineva sau de ceva extern. Îi puteţi ajuta astfel pe cei care vor să fie liberi să profite de dificultăţile care aparent îi îngrădesc pentru a se întoarce către ei înşişi şi pentru a profita de oportunitatea reală de dezvoltare pe care o au, aceea de a-şi mai lărgi spaţiul libertăţii. O nevoie de libertate este în realitate o nevoie de retragere şi de redefinire a cadrului în care oamenii interacţionează, iar preţul libertăţii este atât de mare pe cât este şi valoarea libertăţii pentru cine o caută.

    Câtă libertate ne trebuie în spaţiul organizaţional? Atâta cât percepe fiecare că are nevoie în spaţiul jobului şi al responsabilităţilor pe care le are de realizat.

    Iuliana Stan este OD & leadership consultant şi director general al Human Synergistics România.

  • Vrei să-ţi petreci vacanţa în străinătate? Care sunt cele mai avantajoase destinaţii – ANALIZĂ

    Turcia, una dintre cele mai atractive destinaţii pentru români, este prezentă în cataloagele turoperatorilor cu oferte între 400 şi 800 de euro pentru hoteluri de cinci stele în regim all inclusive. Cele mai ieftine oferte vin din Grecia, unde şapte nopţi de cazare la un hotel de trei stele şi transport cu avionul inclus, costă între 150 de euro şi 300 de euro de persoană.

    Nici Spania nu are preţuri mari, ţinând cont că un pachet de şapte nopţi de cazare la 3-4 stele în Costa Brava, cu transport cu avionul inclus, costă 350 şi 650 de euro, iar pentru Mallorca tarifele urcă la 400-1.000 de euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Elena Băsescu în PE: Nu putem tolera etichete xenofobe pentru că ne-am născut în Estul Europei!

    “Nu putem tolera nişte etichete jignitoare şi xenofobe pentru că ne-am născut în Estul Europei!”, a afirmat europarlamentarul PDL Elena Băsescu. Ea a amintit că, în secolul trecut, stereotipurile negative au dus la Holocaust şi la masacrul de la Srebreniţa, iar în secolul nostru, la cel din Norvegia. “Este degradant şi o dovadă de laşitate faptul că Guvernul olandez, din care fac parte şi colegii mei din EPP, nu s-a delimitat de poziţia PVV. Raţiunile electorale nu sunt o scuză, pentru că nimic nu poate justifica extremismul, discriminarea, xenofobia şi alăturarea la guvernare de o astfel de grupare. Această atitudine vine în continuarea altor abuzuri făcute de Olanda faţă de ţara mea: blocarea accesului la spaţiul Schengen şi restricţionarea pieţei muncii”, a mai declarat Elena Băsescu.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Ungureanu vrea o dezbatere tehnică a CE privind xenofobia şi îl invită pe Van Rompuy la Bucureşti

    “Există o preocupare privind modul în care politicile europene pot fi puse sub semnul întrebării la nivelul executivelor şi parlamentelor naţionale de expresia politică a xenofobiei, a parohialismului politic, de atitudini antidemocratice, într-un cuvânt de atitudini antieuropene. Şi preşedintele Consiliului, şi eu considerăm că este nevoie de o dezbatere care, tehnic, poate fi legată de lucrările unui Consiliu European, antrenând factori politici de înaltă decizie, asupra valorii ideii europene şi a modului în care ne raportăm la aceasta”, a afirmat premierul Mihai Răzvan Ungureanu, la sfârşitul discuţiei avute, la Bruxelles, cu preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Ce vânzări în comerţul cu amănuntul au fost mai bune şi mai proaste faţă de cele din România?

    Anul trecut, s-a observat, de asemenea, o tendinţă în creştere – manifestată încă din 2009 – în comportamentul consumatorilor de a-şi face cumpărăturile de Crăciun din magazinele online sau prin email. Astfel, vânzările online au crescut şi anul trecut, cu aproximativ 8% faţă de 2010.

    Au existat însă diferenţe majore între ţările din Uniunea Europeană. România s-a aflat într-o poziţie favorabilă, cu o creştere a volumului vânzărilor în comerţul cu amănuntul, în perioada octombrie-decembrie 2011, de aproximativ 3,5% faţă de aceeaşi perioadă din 2010. Pe de altă parte, Bulgaria este singura ţară din Europa Centrală şi de Est care înregistrat o scădere a vânzărilor, de până la 2,5% comparativ cu anul anterior.

    “În urmă cu cinci ani, Crăciunul a început pentru retaileri în noiembrie, atunci când vânzările au înregistrat creşteri considerabile comparativ cu lunile anterioare. Însă în 2011 luna decembrie a fost de departe cea mai bună perioadă din întregul an din punctul de vedere al vânzărilor, mai ales pentru produsele din gama echipamentelor electrice şi electrocasnice, dar şi pentru alcool, jucării şi produse alimentare, cu atât mai mult dacă acestea au fost subiectul unor oferte speciale. Retailerii au înregistrat, de asemenea, majorări ale cifrelor de afaceri în ultimul trimestru din 2011, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2010, în contextul creşterii consumului cu aproximativ 2-3%, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice”, declară Luiza Moraru, head of retail department CBRE România.

    Dacă vânzările în statele membre ale UE situate în sudul continentului au înregistrat scăderi şi de până la minus 10% (în Italia) comparativ cu 2010, ţările din Europa Centrală şi de Est s-au bucurat chiar de un mini-boom. Astfel, Polonia s-a aflat în vârful clasamentului cu o creştere a volumului vânzărilor în comerţul cu amănuntul, în perioada octombrie-decembrie 2011, de până la aproximativ 8,6% faţă de 2010, evidenţiază raportul CBRE.

    Ţările scandinave şi Marea Britanie au înregistrat, de asemenea, creşteri considerabile la vânzările în comerţul cu amănuntul, peste aşteptările pieţei, în vreme ce volumul de vânzări în Germania şi Franţa în perioada Crăciunului din 2011 a fost în scădere (minus 0,9% şi, respectiv, minus 2,4%) comparativ cu anul anterior.

  • De ce s-au ieftinit Audi, BMW şi Mercedes pe piaţa second hand

    Media preţurilor cerute pentru un Audi second hand a înregistrat la începutul acestui an o diminuare de 13% într-un timp foarte scurt, pornind de la o valoare de 9.613 euro în luna ianuarie şi ajungând în luna februarie la valoarea de 8.399 euro, conform AutoIndex. Preţul mediu al autovehiculelor BMW a scăzut cu şapte procente, de la 8.290 euro în luna ianuarie, la 7.555 Euro în luna februarie. În cazul mărcii Mercedes, nivelul mediu al preţurilor a înregistrat o diminuare de 9%. BMW este liderul tranzacţiilor în segmentul mărcilor premium pe piaţa auto second hand în mediul online românesc, cu un număr de peste 3.600 autovehicule BMW scoase la vânzare pe Auto.ro în ultima lună.

    “Diminuarea preţurilor se datorează atât tergiversărilor legate de noua taxă auto cât şi de amânarea cu un an a punerii în aplicare pentru autovehiculele înmatriculate înainte de 2007. Proprietarii au început să-şi scoată la vânzare autovehiculele într-un număr ridicat, justificându-se astfel influenţa asupra reducerii preţurilor acestor mărci”, a declarat Bogdan Axinia, general manager al Auto.ro.

    Per total, nivelul mediu al preţurilor autovehiculelor second hand din România a înregistrat în luna februarie o diminuare de 5% faţă de valoarea înregistrată în ianuarie anul acesta, ajungând la aproximativ 4.700 de euro, conform AutoIndex.