BusinessMagazin

Tag: alegere

  • Federaţia Serviciilor de Securitate are un nou preşedinte

    Gabriel Badea are o experienţă de peste 20 de ani în industria de securitate, fiind activ atât ca manager şi specialist, dar şi ca investitor în acest domeniu. Este, în acelaşi timp, presedintele Asociaţiei Române a Industriei de Securitate din România, pe care o conduce încă de la înfiinţare, în 2001. De asemenea, este membru al ASIS International (American Society for Industrial Security) şi reprezintă industria de profil din ţara noastră în cadrul CoESS (Confederation of European Security Services).

    Priorităţile noului preşedinte al FSS sunt legate de: îmbunătăţirea  mediului de afaceri în domeniul securităţii private; creşterea prestigiului industriei de securitate, care este şi un contribuitor activ la siguranţa publică; Promovarea dialogului între cei implicaţi în industria de securitate privată, respectiv asociaţii şi organizaţii profesionale, asociaţii ale consumatorilor de servicii de securitate, autorităţi publice, sindicate, organizaţii internaţionale.

    FSS este o organizaţie reprezentativă din domeniul securităţii private, constituită în anul 2009 prin unificarea Patronatului Serviciilor de Securitate (PSS), Asociaţiei Române a Industriei de Securitate (ARIS) şi Asociaţiei Române pentru Tehnica de Securitate (ARTS). De curand FSS a primit în rândurile sale şi Asociaţia Profesională a Companiilor de Securitate (APCS);
    Federaţia este preocupată permanent să îşi  îndeplinească rolul şi obiectivele pentru care s-a constituit, respectiv reprezentarea, susţinerea, aprobarea, apărarea şi promovarea intereselor  membrilor săi în relaţiile cu terţe părţi, persoane juridice şi fizice.

  • O construcţie care ne este străină

    Vedeţi două aşa-zise lucrări de artă, pentru că au făcut parte din expoziţii ale unor artişti recunoscuţi de piaţă, dar care sunt fără prea mare valoare; fostul premier britanic în chip de clovn se cheamă, inspirat, desigur, „Thatcher„ şi este creaţia unui ins pe nume Sean Landers, iar al doilea portret se numeşte, şi mai inspirat, „Maggie„ şi este comis de Marcus Harvey. Ultimul a muncit ceva la portret, pentru că acesta este format prin alăturarea unei multitudini de obiecte din plastic, de la legume şi fructe la cranii, măşti ale lui Tony Blair sau falusuri. Nu cred, repet, că au mare valoare artistică, sunt menite doar să şocheze privitorul blazat; dar ele pot demonstra foarte bine modul în care societatea adoră să urască unii lideri.

    Maggie a venit la cârma unei naţii în derivă economică şi a luat măsuri care au schimbat radical cursul; a restructurat o întreagă industrie minieră, ceva mai mai delicat şi mai de anvergură decât să dai nişte salarii compensatorii în Valea Jiului şi apoi să abandonezi o întreagă zonă monoindustrială. Aceeaşi Maggie s-a dovedit mai bărbată decât alţii atunci când a ales războiul şi nu diplomaţia, poate pentru că legea talionului este un principiu care a croit umanitatea mai corect decât vorbăria inutilă.

    Margaret Thatcher îşi găseşte un loc firesc alături de un alt premier britanic, Winston Churchill, care a avut de făcut alegeri care ar tulbura, cred, minţile unui om normal. În august 1940 a lăsat ca locuitorii oraşului Coventry să fie bombardaţi, deşi serviciile secrete britanice, care puteau descifra codurile secrete germane, ştiau despre atac. Între câteva mii de vieţi şi secretul codului este o dilemă la care nu vreau să mă gândesc; mă gândesc numai la ce a fost în sufletul omului care a făcut alegerea şi cum s-a privit el în oglindă tot restul vieţii.

    Faceţi dumneavoastră comparaţiile cu liderii politici actuali, de pe malurile Dâmboviţei sau de aiurea: conduşi de interese financiare obscure, lipsiţi de coloană vertebrală sau de idei, manevraţi de păpuşari care pun în talerul de sus al balanţei naţii întregi. Pentru ai noştri cel puţin adoptarea euro sau programul de convergenţă economică cu UE s-au dovedit sarcini prea mari şi obositoare, aşa că au aplicat sănătosul principiu „aleagă-se„.

    Unii, care au ales la timp, sunt mult mai liniştiţi şi fac aici referire la situaţia Poloniei, care, economiceşte vorbind, se simte mult mai bine ca noi, dar asta şi pentru că în anii ‘90, când noi nu ne vindeam ţara, avea un premier ca Leszek Balcerowicz pe care îl scuipa lumea pe stradă pentru măsurile economice dure şi nepopulare luate.
    Nu coabitare în ticăloşie timp de două decenii, hăhăială sau promisiuni absurde, ci asumarea celei mai corecte decizii, chiar nepopulare, este cheia reuşitei. Dar asta ţine de o construcţie care ne este străină.

  • SINUCIDERI şi CRIME în Grecia. Austeritatea a crescut alarmant numărul deceselor

     Rata mortalităţii cauzată de sinucideri şi omucideri a crescut de la 22,7% la 27,6% respectiv din 2007 până în 2009 mai ales în rândul bărbaţilor, precizează autorii acestui raport publicat în American Journal of Public Health şi care se bazează pe statistici guvernamentale.

    Ei au constatat, de asemenea, o înmulţire a cazurilor de tulburări mentale, abuz de droguri şi chiar de boli infecţioase provocate de virusul West Nile sau SIDA.

    Aceste fenomene au coincis cu o creştere puternică a şomajului din cauza crizei economice declanşate în 2007, care a ajuns de la 7,2% în 2008 la 22,6% la începutul anului 2012.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Capitalistul săptămânii: Frank Mcnamara

    Corporation, respectiv faptul că mulţi dintre clienţii lui McNamara împrumutaseră bani pe care nu puteau să îi returneze.
    La sfârşitul mesei, McNamara şi-a căutat portofelul ca să plătească cash, dar a descoperit că şi-l uitase. A trebuit să o sune pe soţia lui care să-i aducă bani, iar McNamara a jurat că acest lucru nu se va mai întâmpla.

    A pus cap la cap întâmplarea de la cină, împrumutul de credite pe card şi lipsa banilor pentru plata mesei şi i-a venit ideea unui credit pe card care putea fi folosit în mai multe locuri. Noutatea pe care a adus-o el conceptului era de fapt o cale de mijloc între companii şi clienţii lor.

    McNamara şi cei doi prieteni ai lui au investit în formarea companiei Diners Club în 1950, cu rolul în medierea tranzacţiilor dintre companii şi clienţi. Pentru a face bani din aceste carduri, Diners Club taxa magazinele cu 7% pe toate tranzacţiile, iar pe clienţi cu trei dolari pe an.
    Comercianţii nu au fost de la început încântaţi de ideea cardului de credit, totuşi compania a obţinut în al doilea an un profit de 60.000 de dolari, potrivit nerdwallet.com.

    McNamara a fondat o companie care avea să schime stilul de cumpărare a clienţilor din toată lumea. Dar din punctul lui de vedere, nu părea să fie ceva de durată şi a decis să vândă acţiunile companiei partenerilor lui pentru 200.000 de dolari.

    Până în 1960, American Express, Banca Americii (BankAmericard, cunoscută mai târziu drept Visa) şi Interbank Card Association (mai târziu MasterCard) au intrat în afacere, iar cardul de credit a intrat în uzul curent. În 1970, apăreau primele reglementări referitoare la cardurile de credit, iar americanii s-au orientat către această modalitate în detrimentul folosirii cecurilor şi banilor. În 1995, existau 489,5 miliarde de note de plată plătite în SUA şi 15,6 miliarde tranzacţii cu cardul de credit.

    Cardul de credit s-a răspândit apoi în întreaga lume, dar cu rapiditatea cu care evoluează noile tehnologii, s-ar putea ca această modalitate de plată să dispară la fel de repede.

  • RAPORT: Execuţiile, în creştere alarmantă. Vrăjmăşia faţă de Dumnezeu – motiv de execuţie. Cele patru ţări care practică execuţia publică

     Cel puţin 682 de execuţii au fost semnalate anul trecut în 21 de ţări, adică dublu faţă de 2011, conform raportului anual al acestei organizaţii pentru drepturile omului publicat miercuri.

    În schimb, numărul condamnărilor la moarte pronunţate (1.722 confirmate în 58 de ţări) a scăzut în raport cu 2011 (1.923 în 63 de ţări).

    Cu toate acestea, cifrele menţionate nu includ “miile de execuţii” care ar fi avut loc în China, conform Amnesty International. Statisticile sunt secrete în această ţară “care execută mai multe persoane decât tot restul lumii”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Viaţa savurată după cum spune Tripadvisor

    TEHNOLOGIA NE-A SIMPLIFICAT INDUBITABIL VIAŢA. Şi, cam de pe când au apărut internetul, forumurile, comunităţile virtuale şi posibilitatea de a-ţi da cu părerea, amator sau profesionist, am devenit mai leneşi, inclusiv în alegerea distracţiilor.

    Cumpărăm cărţi recomandate de alte minţi sau suflete, vedem filme pentru că au fost plăcute de alţi ochi, mergem în vacanţe, hoteluri şi restaurante încercate deja de alte trupuri. Vrem rezumatul la orice înainte de orice; alegem filme, cărţi, restaurante şi hoteluri ca şi cum am alege un televizor, aspirator sau anvelope. Eliminăm riscul, renunţăm la curiozitate şi mergem pe drumuri bătute.

    Simplificăm procesul, credem; dar luând de-a gata deciziile altora, ne uităm pe noi şi subiectivismul care face ca aceste decizii să nu ni se potrivească.

    TripAdvisor zice că acel hotel e de designer? Parcă nu e chiar aşa la faţa locului. Filmul lăudat de toţi ţi s-a părut slab; torturile făcute de acel cake designer de pe Facebook merită cu mult mai multe like-uri decât are. Dorada de la noul restaurant era congelată şi prin urmare justifică preţurile decente care i-au încântat pe evaluatori.

    CÂND SE IA PĂREREA CELORLALŢI DREPT ETALON, TREBUIE SĂ NE ÎNTREBĂM CINE SUNT CEILALŢI? Cât de mult ne putem încrede în părerile lui thedirtypaw, Bart Simpson sau fj2010?

    Este dificil de analizat o comunitate virtuală, cu atât mai mult cu cât componenta ei este volatilă. Este suficient însă să reţinem că subiectivismul şi diletantismul caracterizează mare parte din recenziile găsite pe site-uri, forumuri etc.

    În lipsa unor criterii de evaluare clare, opinia comunităţilor online de lifestyle trebuie luată cu titlu orientativ şi provocată, verificată. Ca să poţi avea o opinie, trebuie să încerci personal, nu prin corespondenţă. Tocmai de aceea, când mi s-a cerut să scriu o recenzie de restaurant, am avut îndoieli. Nu cred în recenzii decât ca lectură, dacă sunt scrise de profesionişti şi nici atunci. Gusturile nu se discută; se pot educa, deschide şi atât.

    Şi, dacă primele două acţiuni îmi sunt peste puteri, o pot încerca pe a treia. Aşadar, continuarea acestui articol vine însoţită de avertizarea firească că este o opinie personală, rezultatul experienţei directe şi nemijlocite a autorului şi trebuie tratată (eventual verificată) ca atare.

    BON ESTE UN RESTAURANT FRANŢUZESC AUTENTIC, situat în pitorescul centru vechi bucureştean, căruia îi exploatează aerul francez dat de arhitectură, ba chiar merge mai departe şi îi conservă o parte din istorie, după cum afirmă Cristian Corvin, tânărul arhitect aclamat internaţional în ultimii ani pentru proiectele sale – Lacrimi şi Sfinţi, Laborator de cocktailuri, La bonne bouche etc.

    La BON, păstrarea vie a trecutului se face prin cele 300 de uşi şi ferestre de lemn recuperat care îi acoperă integral pereţii. Interiorul este uşor teatral, cu lămpi realizate din damigene retezate şi obloane în interior, dar extrem de primitor graţie unui scenariu de lumini ce aruncă căldura galben-aurie peste mesele cu meniuri de plută şi şervete vesele în pătrate albe şi roşii.

    ADRIANA SOHODOLEANU (CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR,PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI WWW.BISCUIT.RO )

  • Cosmin Vasile este asociat coordonator la Zamfirescu Racoţi & Partners

     De asemenea, noua denumire reflectă şi dorinta de viitoare consolidare a ZRP prin cooptarea de noi asociaţi din rândul echipei sale de avocaţi.
    Odată cu modificarea denumirii se schimbă şi managementul societăţii prin alegerea unanimă a avocat Cosmin Vasile în funcţia de asociat coordonator.

    Născută din fuziunea a două cunoscute societăţi de avocaţi, ambele înfiinţate în anul 1995, Zamfirescu Racoţi & Partners (ZRP) oferă servicii de asistenţă juridică atât în sfera litigiilor şi a arbitrajului, cât şi în domeniul avocaturii de business şi al consultanţei fiscale, fiind recomandată de anuarele internaţionale de specialitate pentru performanţele sale în diverse arii de practică, precum: litigii, arbitraj, insolvenţă, drept financiar-bancar,  drept societar / fuziuni şi achiziţii, dreptul muncii, energie şi resurse naturale, proprietate industrială, drepturi de autor, drept imobiliar, piaţa de capital, drept fiscal.

    ZRP are o echipă de 41 de avocaţi dintre care cinci asociaţi – Călin-Andrei Zamfirescu, Ioana Racoţi şi Stan Tîrnoveanu – asociaţi fondatori, Cosmin Vasile (asociat coordonator) şi Anca Danilescu.

     

     

  • Kludi România a încheiat 2012 cu afaceri de 1,81 mil. euro

    Creşterea cifrei de afaceri a companiei, susţinută de la an la an, se datorează mai ales schimbării comportamentului clienţilor finali, care caută cel mai bun raport calitate-preţ. Pe fondul crizei economice, aceştia s-au orientat cu precădere către produsele de o calitate superioară, care le oferă garanţia investiţiei pe termen lung. În acest context, categoria “Smart Luxury”, care include produse multifuncţionale, înalte calitativ, dar disponibile la preţuri accesibile, a crescut cu 138% ca valoare a vânzărilor în lei şi cu 126% ca valoare a vânzărilor în euro, faţă de acum patru ani.

    În plus, Kludi România a adoptat anul trecut o serie de măsuri, care s-au reflectat rapid în rezultatele înregistrate de companie. Un pas important este creşterea prezenţei produselor companiei în magazinele de tipul “do-it-yourself” (DIY). Ca valoare, ponderea segmentului DIY din totalul afacerilor Kludi s-a triplat în ultimul an – de la 4,5% în 2011 la 15% la finalul lui 2012. Compania a lansat şi patru game de produse dedicate exclusiv acestui sector, care sunt create şi ambalate special pentru a fi uşor de instalat atât de profesioniştii în domeniu, cât şi de către clienţii mai puţin experimentaţi.

    “Kludi România a reuşit şi în acest an să meargă contra curentului şi să aibă un trend ascendent din punct de vedere al rezultatelor financiare, în pofida scăderii din ultimii ani a pieţei de baterii sanitare, sisteme de duş şi accesorii”, a spus Florin Barabaş, managing directorul companiei.

    Reţeaua de distribuţie a produselor Kludi România a continuat să se dezvolte, numărul punctelor de vânzare majorându-se anul trecut cu 38 de unităţi faţă de anul anterior.
     

  • Preşedintele Italiei ar putea demisiona pentru a accelera depăşirea impasului politic

     “Dacă principalele forţe politice parlamentare nu îşi asumă responsabilităţile, lui Napolitano nu îi va mai rămâne decât o soluţie. Se va gândi cum să accelereze alegerea noului preşedinte”, afirmă surse citate de ziarul La Repubblica.

    Mandatul preşedintelui Napolitano va expira pe 15 mai, iar în ultima etapă nu are dreptul de a dizolva Parlamentul. Astfel, Napolitano se gândeşte să demisioneze pentru a grăbi alegerea succesorului său de către Parlament, iar noul preşedinte va putea dizolva Parlamentul pentru organizarea alegerilor parlamentare în mod anticipat.

    Poziţiile principalelor grupuri politice din Italia nu s-au apropiat în urma consultărilor cu preşedintele Giorgio Napolitano, ţara rămânând în impas politic. Napolitano s-a întâlnit vineri cu liderii coaliţiei de centru-stânga, coaliţiei de centru-dreapta şi mişcării populiste şi contestatare Cinci Stele. Însă, în urma consultărilor, nu s-a configurat nicio posibilă majoritate parlamentară pentru susţinerea guvernului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ministrul Maria Grapini a lansat pe Facebook un concurs de idei pentru alegerea unui nou brand turistic al României

    “Am postat pe Facebook lansarea unui concurs de idei pentru alegerea brandului turistic al României şi am cerut opinii tocmai pentru a evalua percepţia faţă de brandul sectorial de turism. Clar, părerile nu sunt pozitive”, se arată într-un răspuns transmis de Maria Grapini la solicitarea MEDIAFAX.

    Potrivit acesteia, conform desfăşurătorului de implementare a programului de promovare a brandului, trebuie comandat un studiu de impact al brandului actual.Brandul turistic al României, care conţine celebra frunză, a fost lansat în anul 2010, şi doar crearea lui a costat peste 800.000 de euro.

     Cele mai puternice femei din România: Maria Grapini, Pasmatex

    “Urmează să se lanseze o licitaţie pentru contractarea unei firme care să facă acest studiu. Consilierii şi experţii vor decide dacă este cazul de rebranduire a sectorului de turism”, a mai spus ministrul.Grapini a afirmat că prioritatea o reprezintă însă implementarea câtorva măsuri esenţiale pentru turism, care să ducă la creşterea indicatorilor relevanţi ai sectorului.

    Printre acestea se numără modificarea sau promovarea unor legi.”Alte măsuri sunt de ordin economic, cum ar fi proiectele în infrastructură, iar în această direcţie lucrăm împreună cu Ministerul Dezvoltării Regionale la stabilirea priorităţilor. Evident că avem şi măsuri de promovare prin evenimente, publicitate şi târguri internaţionale. Eu cred că dezvoltarea turismului balnear, cultural şi a eco-turismului pot aduce României un plus la bugetul naţional”, a mai spus ea.

    În perioada 2010-2012, pentru crearea şi promovarea brandului turistic al României s-au cheltuit peste 56 de milioane de lei (13 milioane de euro), bani provenind din fonduri europene.