BusinessMagazin

Tag: decizii

  • De ce românii care ajung directori în multinaţionale devin vătafi şi îşi trădează conaţionalii?

    Am pornit de la comentariul unui cititor la unul dintre articolele mele: „Am lucrat timp de patru ani şi jumăte la o corporaţie, unde, aşa cum aţi descris şi dvs. în editoriale, viaţa se scurge foarte uşor, salariul vine la fix, jobul este clar structurat cu taskuri precise, compania ţine costurile cât mai jos, investind la minimum în dezvoltarea angajaţilor, când doresc angajaţi specializaţi şi pregătiţi bine, preferă să angajeze din afară oameni noi, decât să dezvolte mai departe un anagajat vechi şi loial. Am avut nişte experienţe mizerabile! Toate cauzate de managementul românesc, foarte inflexibil şi loial exclusiv şefilor mai mari, manifestând zero ataşament şi respect faţă de conaţionalii lor!!”

    Nu de puţine ori aţi auzit faptul că românii se plâng de românii lor care ajung directori în multinaţionale, luând locul unor expaţi, afirmând că aceştia devin şi se comportă dintr-o dată ca şefi, ca vătafi, poziţii apropiate unor companii româneşti şi mai puţin directori în sensul unor poziţii dintr-o multinaţională.

    Odată ce au preluat poziţia, puterea, directorii/şefii români îşi schimbă atitudinea faţă de momentul când criticau expaţii şi devin vătafi, nu se mai uită în jur, nu mai ţin cont de unde au pornit şi de trecut, ci fac ceea ce spune corporaţia, ceea ce spun şefii direcţi sau de la HQ (headquarter – sediu central), execută întocmai şi chiar mai mult, având un exces de zel suprapronunţat.

    De multe ori anunţul unor decizii de restructurare şi execuţia acestor programe sunt lăsate pe seama directorilor români, care sunt mult mai cinici şi mai răi cu ai lor decât ar fi un expat, care păstrează în el o anumită reticenţă în luarea deciziilor, având în vedere că este totuşi străin în România.

    De asemenea, nu de puţine ori aţi auzit că odată ce românii devin directori nu mai vor să lucreze, să dea business românilor şi companiilor româneşti, preferând să lucreze cu ceea ce vine de la centru sau cu alţi străini de pe piaţă, chiar dacă produsele şi serviciile sunt la acelaşi nivel.

    Francezii lucrează cu francezii în România, îşi dau business reciproc, austriecii lucrează cu austriecii, nemţii lucrează cu nemţii, americanii lucrează cu americanii, nemţii, francezii, britanicii, chinezii şi ruşii, dacă necesităţile o impun, în schimb românii fug de români.

    Foarte mulţi spun că businessul românesc este atât de slab pentru că românii nu se susţin între ei.

    Nu de puţine ori aţi auzit spunându-se că anumite decizii proaste, care nu ţin seama de situaţia din teren, se iau în altă parte – la Viena, la Paris, la Londra, la Berlin sau Frankfurt, peste ocean, pentru că directorii români nu au puterea şi nici dorinţa să se lupte pentru alte decizii care ar putea fi mult mai bune, preferând să nu comenteze, ci doar să le execute.

    Mulţi angajaţi spun că după ce au văzut la lucru un director expat faţă de un director român, ar prefera să lucreze cu un expat, care este mai dispus la comentarii, la discuţii legate de o propunere sau alta, la prezentarea unor argumente la centru, chiar dacă ar şti mai puţin din punct de vedere tehnic decât un român.

    Ironic – nu? -, să-ţi doreşti să lucrezi, să ai şef un expat, în loc de unul de-al tău?

    Cunosc câţiva oameni de afaceri, mai mari sau mai mici, care preferă să facă afaceri cu străinii mai degrabă decât cu românii, chiar dacă critică faptul că investitorii străini au cucerit România şi cel puţin în declaraţii nu sunt de acord cu acest lucru.

    Muncim pentru alţii, muncim pentru străini la noi în ţară, ne-am vândut lor, spun ei. Dar în realitate preferă mai degrabă să lucreze cu străinii, pentru că îşi încasează banii, şansele de a lua o ţeapă sunt mai reduse, sunt mai serioşi şi au şi bani.

    Toţi românii ştiu că dacă lucrezi cu un conaţional, fiecare vrea să lucreze pe banii celuilalt; pe lângă faptul că munceşti pentru realizarea produsului sau serviciului, mai trebuie să munceşti suplimentar pentru a-ţi încasa banii şi de multe ori aceştia sunt mai puţini decât ai convenit iniţial.

    Criza începută în 2008 a scos la suprafaţă problemele businessului românesc şi ale leadershipului din multinaţionale şi din companiile româneşti.

    Ne iluzionăm crezând că putem fi ca nemţii, ca britanicii sau ca americanii, dar foarte puţini dintre noi s-au convertit la cultura economică, de business şi organizaţională a acestor societăţi.

    La fel cum îl invidiem şi îl urâm pe un conaţional care a ajuns director într-o multinaţională, la fel ne urăşte şi el, şi atunci se comportă ca atare.

    Odată ajuns director, arde totul în jur, otrăveşte fântânile pentru ca nimeni să nu vină să-i ia locul, nu îşi pregăteşte un înlocuitor, de frică să nu îi ia locul, ţine deciziile la el şi deleagă cât mai puţin pentru a nu pierde din putere.

    Credeţi că aţi putea fi altfel dacă aţi prelua voi o poziţie de director într-o multinaţională?

    Sau asta este modalitatea noastră istorică prin care putem să supravieţuim aici?

  • Remus Borza, deputatul ALDE:”Studenţii pe banii Guvernului Grindeanu vin să strige jos Grindeanu, un paradox. Asta este o dictatură a străzii”

    “În mod normal, raportat la ceea ce se întâmplă astăzi în stradă, noi ar trebui să suspendăm dezbaterile pe bugete, pentru că, până când nu vom avea o soluţie finală la aceste convulsii sociale, care îmbracă germenii unei veritabile lovituri de stat şi care pot să degenereze întru-un război civil, orice discuţie a noastră este de prisos, câtă vreme am plecat de la construcţia bugetară pe nişte premise care s-ar putea să nu se mai îndeplinească”, a spus deputatul ALDE Remus Borza în timpul dezbaterilor din comisiile reunite de Buget.

    Remus Borza a explicat, la finalul şedinţei, că membrii PSD şi ALDE ”clocotesc” în ţară şi vor să organizeze o contramanifestaţie pentru că şi-au dat seama că este o ”manipulare grosolană”.

    ”Studenţii pe banii Guvernului Grindeanu vin să strige jos Grindeanu, un paradox. (…) Asta este o dictatură a străzii”, a susţinut el, afirmând că se crează prejudicii.

    Întrebat dacă prejudiciile sunt cauzate de proteste sau de OUG 13, Borza a afirmat că ”simplele proteste crează prejudicii ireparabile României”.

     

    ”Dragii mei, simplele proteste – că sunt de 100 de mii, 200 de mii, 300 de mii de oameni în stradă, în toate marile oraşe, crează prejudicii ireparabile României în imaginea externă. Iubiţilor, aici e foarte multă ipocrizie şi vorbim de un dublu standard”, a răspuns deputatul ALDE.

    Borza a susţinut că în orice democraţie se aplică regula majorităţii, făcând trimitere la protestele din SUA generate de măsurile adoptate de Donald Tump, care nu reusesc să-i clintească preşedintelui SUA ”niciun fir de păr”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Judecătorul Cristi Danileţ: OUG de abrogare conţine un articol neconstituţional

    ”Şi totuşi este o problemă: art. 25 alin 5 Codul de procedură penală a respectat cerinţa impusă de CCR prin decizia 586/2047 în OUG apărut marţi noaptea, dar azi nu mai respectă această cerinţă în OUG 14/2017, care o înlocuieşte. Aş vrea să cred că este o eroare a Guvernului. Oricum, ea va putea fi corectată de Parlament în procedura de aprobare a OUG”, a scris Danileţ pe Facebook.

    El a argumentat acest viciu de neconstituţionalitate.

    ”Încerc să explic: acel articol din Codul de procedură penală spune că, dacă un dosar se prescrie, instanţa nu ar trebui să soluţioneze chestiunea prejudiciului, ci închide dosarul şi gata. Dar CCR a spus că trebuie să fie soluţionată şi această chestiune, chiar dacă dosarul se închide. Prin OUG 13 de marţi noaptea a fost corectat în acest sens textul. Dar prin OUG 14 se reia forma veche, care cuprinde acest viciu de neconstituţionalitate. Ca să fiu mai direct, OUG 14 e parţial neconstituţională, cu privire la un singur articol şi anume art 25 alin 5 din Codul de procedură penală. Dosarele însă nu sunt afectate, întrucât judecătorii aplică direct deciziile CCR”, arată judecătorul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Remus Borza, deputatul ALDE:”Studenţii pe banii Guvernului Grindeanu vin să strige jos Grindeanu, un paradox. Asta este o dictatură a străzii”

    “În mod normal, raportat la ceea ce se întâmplă astăzi în stradă, noi ar trebui să suspendăm dezbaterile pe bugete, pentru că, până când nu vom avea o soluţie finală la aceste convulsii sociale, care îmbracă germenii unei veritabile lovituri de stat şi care pot să degenereze întru-un război civil, orice discuţie a noastră este de prisos, câtă vreme am plecat de la construcţia bugetară pe nişte premise care s-ar putea să nu se mai îndeplinească”, a spus deputatul ALDE Remus Borza în timpul dezbaterilor din comisiile reunite de Buget.

    Remus Borza a explicat, la finalul şedinţei, că membrii PSD şi ALDE ”clocotesc” în ţară şi vor să organizeze o contramanifestaţie pentru că şi-au dat seama că este o ”manipulare grosolană”.

    ”Studenţii pe banii Guvernului Grindeanu vin să strige jos Grindeanu, un paradox. (…) Asta este o dictatură a străzii”, a susţinut el, afirmând că se crează prejudicii.

    Întrebat dacă prejudiciile sunt cauzate de proteste sau de OUG 13, Borza a afirmat că ”simplele proteste crează prejudicii ireparabile României”.

     

    ”Dragii mei, simplele proteste – că sunt de 100 de mii, 200 de mii, 300 de mii de oameni în stradă, în toate marile oraşe, crează prejudicii ireparabile României în imaginea externă. Iubiţilor, aici e foarte multă ipocrizie şi vorbim de un dublu standard”, a răspuns deputatul ALDE.

    Borza a susţinut că în orice democraţie se aplică regula majorităţii, făcând trimitere la protestele din SUA generate de măsurile adoptate de Donald Tump, care nu reusesc să-i clintească preşedintelui SUA ”niciun fir de păr”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dacian Cioloş către Sorin Grindeanu: „Cum veţi explica unui om cinstit că unii pot să fure până la 45 de mii de euro fără să fie pedepsiţi penal?”

    „Domnule Prim–ministru al României, Sorin Grindeanu,

    Deciziile luate de Cabinetul dumneavoastră în privinţa modificărilor aduse Codului penal şi Codului de procedură penală au consecinţe negative profunde pentru soarta ţării:

    Distrug reperele morale ale societăţii.

    Cum veţi explica unui om cinstit că unii pot să fure până la 45 de mii de euro fără să fie pedepsiţi penal? Cum vor mai crede oamenii în dreptate? Care este exemplul de moralitate pe care îl dă Guvernul Statului Român? Cum se mai pot simţi românii demni în ţara lor când Guvernul lasă impresia că dispreţuieşte cinstea şi transparenţa şi legitimează hoţia?

    Duceţi România într-o zonă incertă de securitate.

    Prin atacul la valorile statului de drept, ne izolaţi la periferia Europei. Lovitura dată justiţiei este totodată o lovitură gravă dată credibilităţii României în relaţia cu partenerii din UE şi NATO, în relaţia cu partenerii noştri economici. Ce pot crede partenerii noştri despre o ţară al cărei guvern validează infracţiunea ca normalitate? Cum le veţi explica că Guvernul României a decis că e normal ca abuzul în serviciu să nu fie infracţiune?

    Risipiţi bruma de creştere economică câştigată prin munca oamenilor.

    Fiecare dintre noi, inclusiv cei care v-au votat în decembrie, va trebui să achităm o notă de plată usturătoare. Leul a început deja să se devalorizeze. Cum veţi compensa pierderea de credibilitate care va afecta încrederea investitorilor în România? Ce le veţi spune antreprenorilor care s-au săturat de corupţie şi de decizii strâmbe ale administraţie? Ce le vei spune românilor care vor plăti mai mult pentru un trai mai prost?

    Impuneţi tirania majorităţii împotriva domniei legii.

    Zecile de mii de oameni care protestează au legitimitatea societăţii, care trebuie ascultată, înţeleasă şi asimilată în deciziile guvernamentale. Am încredere că societatea românească este suficient de matură pentru ca astfel de manifestaţii să aibă loc paşnic şi civilizat ca şi până acum. În acelaşi timp, domnule Grindeanu, nu pot decât să condamn aroganţa şi comportamentul Guvernului în această chestiune.

    Cititi mai multe pe wwwromanibuni.info

     

  • Asociaţiile de magistraţi cer declasificarea deciziilor luate în CSAT privind serviciile de informaţii

    “Vă solicităm ca în cadrul şedinţei CSAT, care va avea loc pe data de 31 ianuarie 2017, să includeţi pe agenda şi declasificarea tuturor hotărârilor CSAT prin care serviciilor de informaţii li s-au trasat atribuţii în combaterea infracţiunilor. În baza acestor hotărâri CSAT, relaţiile de colaborare interinstituţionale între serviciile de informaţii şi organele de urmărire penală s-au materializat în încheierea unor protocoale clasificate şi constituirea unor echipe mixte ce nu îşi găsesc suport în cadrul legal actual. În condiţiile în care subiectul este unul de un vădit interes public, fiind vorba de înfăptuirea justiţiei, păstrarea secretă a acestor hotărâri nu face altceva decât să alimenteze spaţiul public cu suspiciuni ce erodează încrederea în instituţiile statului”, se arată în scrisoarea transmisă de Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) şi de Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR) preşedintelui Klaus Iohannis.

    În scrisoare, magistraţii transmit că atâta timp cât aceste hotărâri ale CSAT şi protocoalele dintre serviciile de informaţii şi parchete nu sunt publicate, încrederea în justiţie nu va fi recâştigată.

     

    “Vă solicităm, în consecinţă, să faceţi toate demersurile necesare pentru declasificarea tuturor hotărârilor CSAT în baza cărora agenţi ai serviciilor de informaţii au constituit «echipe mixte, cu reprezentanţi ai organelor de urmărire penală, în scopul contracarării riscurilor derivate din derularea unor activităţi cu caracter infracţional”, se mai arată în scrisoare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Rareş Măcinică, MBA managing director Lagermax AED România: Cum să faci bani în logistică?

    Ideea de bază, corolarul deciziilor strategice este acela de a oferi avantaj competitiv. Aici se duce bătălia principală n lupta de cucerire a unor noi ”teritorii„. Construind strategia pe fluxul: analiză (internă şi externă) – dezvoltare – implementare, aceasta trebuie să urmeze două principii fundamentale: claritate şi simplitate. Sigur că pornim de la elemente de bază (să stabileşti obiective clare şi argumentate, să faci un audit intern, să vezi ce face competiţia, să vezi cum răspunzi la schimbările din jur atunci c`nd se nt`mplă, să evaluezi riscurile, să fie ”customizată„ pe valorile companiei, să stabileşti criterii de măsurare), nsă de continuat vom continua cu… să fie originală. Dacă tu vrei să te faci diferit de ceilalţi, să oferi ce alţii nu pot sau nu ştiu ncă, atunci premisele şi conceptul strategiei trebuie să fie diferite, originale, nu neapărat inovatoare, dar să conţină elemente de noutate.

    Pornim de la un exemplu concret, şi anume cum se nt`mplă lucrurile la Lagermax AED Rom`nia. |nainte de a ne g`ndi cum să c`ştigăm avantaj competitiv, va trebuie să avem formulate trei mari categorii: Obiectivele, Misiunea şi Viziunea. Pe baza lor va trebui să enunţăm elemente specifice, nu generice, pentru a evidenţia identitatea proprie a oricărei companii. De exemplu, noi ne-am propus să luăm deciziile mpreună cu clienţii, la aceeaşi masă, să analizăm mpreună costurile (open book) pentru a avea inputul clientul şi din perspectiva experienţei lui, să evaluăm mpreună riscurile etc. Mentalitatea nu este de a focusa relaţia cu clientul spre folosirea unor tehnici manipulatoare prin care să obţii o marjă de c`ştig profit`nd de lipsa de cunoştinţe specifice clientului, ci aceea de a-l nvăţa dacă nu ştie, de a-l sfătui. Pentru că unul dintre obiectivele noastre majore este retenţia clienţilor. Chiar dacă practic poţi obţine un profit imediat, pe termen lung, efortul şi, deci, costurile (opportunity costs) sunt mult mai mari şi n realitate reduc c`ştigul; iar după c`ţiva ani, n condiţiile n care retenţia este slabă, nu ai nicio bază pe care să construieşti o strategie şi nici măcar un viitor.

    Un alt element deosebit de important n creionarea bazei strategiei este maparea corectă şi completă a stakeholderilor. Prin mapare mă refer nu doar la identificarea lor, ci n egală măsură la evidenţierea aşteptărilor şi a puterii lor. Pentru că pe baza ei, ne putem stabili priorităţile de ”politică„. Doar printr-o evaluare predictivă prin care prognozăm corect nivelul de interes şi putere, putem să implementăm cu succes strategia, altfel finalizăm etapa elaborării, iar c`nd ajugem la faza de implementare ne lovim de astfel de bariere, de erori n identificarea key blockerilor şi a facilitatorilor din r`ndul stakeholder-ilor.

    Să vobim şi despre Avantajul Competitiv. Este cea mai importantă ”Coloană„ a Strategiei. Avantajul competitiv se obţine urm`nd trei mari direcţii: să ai ceva ce competitorii nu au, să faci ceva mai bine dec`t competiţia şi să faci ceva ce alţii nu pot. Sigur că aici avem diverse teorii dintre care faimoasă este cea a lui Porter, care a identificat trei strategii generice ce conduc către avantaj competitive: strategia low cost (diferenţiere prin preţ cu focus spre optimizarea costurilor, de exemplu economies of scale sau learning curve, n loc de maximizarea marjelor de profit), strategia diferenţierii, dificil de copiat (atunci c`nd piaţa nu este foarte sensibilă la preţ), şi strategia nişă, de focus (concentrarea pe nişe de piaţă cu oportunităţi mari, unde de obicei companiile mari nu au un interes deosebit). Deşi Porter spune că este de preferat să foloseşti doar una dintre strategii, studii recente arată că folosirea unui model hibrid (de exemplu low-cost şi diferenţiere) răspunde mai bine nevoilor actuale ntr-o piaţă dinamică, nu statică; astfel, modelul de business trebuie să fie n orice moment flexibil, creativ, inovativ. Foarte frumos spune Baden-Fuller, un renumit profesor de strategie: cele mai de succes firme sunt cele care vor rezolva ”the dilemma of opposites„, adică cea mai eficientă combinaţie ntre strategiile existente. Foarte importantă este nsă păstrarea Avantajului Competitiv, numit n teorie SCA (Sustainable Competitive Advantage). Şi asta are legătură nemijlocită cu diferenţiatorii pe care ne-am construit strategia. Iar aici trebuie să luăm n considerare o importantă teorie prin care ne autoverificăm, dacă resursele sau diferenţiatorii aleşi pentru a c`ştiga un avantaj competitiv pot fi securizaţi n faţa riscurilor mediului extern. Se numeşte Resource-Based View şi conţine următoarele criterii de evaluare a resurselor: valoroasă, rară, nonimitabilă, nonsubstituibilă.

    Avem acum o imagine completă a primelor două mari categorii din procesul de stabilire a strategiei companiei, prima care se referă la stabilirea Misiunii, Viziunii şi a Obiectivelor şi, a doua, care se referă la sursele şi caracteristicile Avantajului competitiv. Să nu uităm că fără o strategie adecvată, vom intra pe ”terenul de luptă„, fără să avem vreo tactică şi fără să ne cunoaştem adversarul. Cum bine spunea un proverb german, ”Care este rostul alergării dacă nu eşti pe calea cea bună?„.

  • Opinie Mihai Bandraburu: Să învăţăm să luăm decizii!

    MIHAI BANDRABURU, fondator, Centrul Tău de Consultanţă

    Dacă ne gândim puţin, în fiecare zi suntem puşi în situaţia de a lua decizii: dacă mergem sau nu undeva, cum ne îmbrăcăm, dacă ne întâlnim sau nu cu cineva, ce răspunsuri trebuie să dăm în anumite situaţii, cum rezolvăm sarcinile de lucru, dacă angajăm sau nu pe cineva, dacă acceptăm o nouă poziţie în companie, când concediem pe cineva… Dar există şi multe alte situaţii de viaţă în care trebuie să facem alegeri: ce facultate urmăm, cu cine ne căsătorim, ce nume punem copilului, ce culoare şi marcă să fie maşina cea nouă, ce vrem să mâncăm într-o anumită zi, unde să ne petrecem concediul, în ce să investim economiile personale, dacă mă las de fumat, la ce spital sau doctor fac operaţia chirurgicală etc.

    Unele decizii sunt simple şi imediate, altele mai complicate.

    Oricum ar fi, în fiecare zi apar situaţii care necesită luarea de decizii! „A lua o decizie” nu este o sperietoare, aşa cum pare la prima vedere, ci este un proces, potrivit conceptelor managementului modern (engl. „decision making process“), care se suprapune peste imaginea managerului sau a liderului. „Dacă eşti manager, atunci iei decizii !”…

    Ce ne împiedică să luăm decizii?!

    Păi, nehotărârea! Alegem o variantă de rezolvare, ne răzgândim, ni se pare că cealaltă variantă ar fi mai bună, după care iarăşi ne răzgândim şi fie ne reîntoarcem la prima variantă, fie mergem la o a treia soluţie… Şi tot aşa… Tergiversăm, amânăm mereu luarea deciziei, găsind de fiecare un pretext. Şi în final, dacă totuşi ajungem să luăm decizia mult aşteptată, nu suntem mulţumiţi de rezultat şi ni se pare că cealaltă soluţie ar fi fost poate mai bună.

    Nehotărârea ascunde mai multe lucruri:

    • Lipsă de încredere în sine, în propriile forţe, în propriile gânduri şi în capacitatea de a lua decizii;

    • Instabilitate emoţională;

    • Criticism exagerat („Nimeni şi nimic nu este suficient de bun pentru mine”);

    • Teamă de a nu greşi (izvorâtă dintr-un perfecţionism peste măsură – „Totul trebuie să fie perfect, fără greşeală”);

    • Comoditate („De ce să iau decizia astăzi, o pot lua la fel de bine şi mâine”);

    • Personalitate influenţabilă („Care, cum vine, îmi schimbă decizia luată”);

    • Şiretenie şi oportunism („Amân luarea deciziei până când situaţia îmi este favorabilă sau găsesc ceva mai bun”);

    • Experienţe negative din trecut, legate de decizii luate şi finalizate prost.

    De asemenea, nehotărârea în luarea unei decizii mai poate fi cauzată şi de lipsa informaţiilor în baza cărora luăm decizia. Există şi posibilitatea ca informaţiile să existe, dar să fie confuze şi incomplete.

    Cum luptăm împotriva acestei nehotărâri?

    Printr-o bună organizare, pe care să se bazeze decizia noastră! Culegem toate informaţiile necesare, ne asigurăm că sunt adevărate, construim scenarii de dezvoltare / alternative şi în final alegem soluţia care ne convine cel mai mult. Dacă partea de pregătire nu este făcută corespunzător, ne va veni foarte greu să luăm o decizie! Pe de altă parte, a lua decizii fără o analiză anterioară a informaţiilor este comparabil cu a te arunca în gol cu o paraşută neverificată: poate se deschide, poate nu.

    Pripeala în luarea unei decizii este la fel de nocivă ca tergiversarea sau amânarea nejustificată a deciziei.

    Când te arunci cu capul înainte, preţul plătit poate fi foarte mare. Nu se iau decizii la nervi sau la ambiţie, deciziile se iau „la rece“! De multe ori ne bazăm foarte mult pe instinctul interior în ce priveşte o situaţie sau persoană, care ne poate înşela, dar a greşi este omeneşte şi nu înseamnă că abandonăm pe viitor orice demers de luare a unei decizii.

    În procesul de luare a unei decizii, după analiza informaţiilor obţinute, vine şi momentul deciziei efective. Acela este de fapt punctul culminant al acestui proces şi momentul când cei mai mulţi dau înapoi.

    Trebuie spus: nimeni nu poate lua decizii în locul nostru!

    Şi asta deoarece orice decizie luată presupune şi asumarea responsabilităţii rezultatelor sau a consecinţelor!

    Este frumoasă ideea de a lua decizii peste oameni, peste destine, peste sume mari de bani, dar trebuie să ne asumăm şi ce vine în urma deciziei noastre. Unii se tem că trebuie să răspundă pentru deciziile luate, şi atunci preferă să amâne cât mai mult luarea ei. „Poate situaţia se rezolvă de la sine şi nu mai trebuie să iau eu hotărârea.“ Însă nu poţi să fii conducător, manager sau lider fără să iei decizii care influenţează pe cei din jur, dezvoltarea şi siguranţa companiei sau renumele instituţiei. Unele decizii eronate pot conduce chiar la falimentul afacerii, la pierderea libertăţii (erori financiare) sau a vieţii (de exemplu: hotărârea de a face o depăşire foarte periculoasă într-o curbă fără vizibilitate). Un manager sau un lider căruia îi vine greu să ia decizii este o persoană care blochează mersul companiei sau al instituţiei pe care o conduce.

    În viaţă, deciziile rareori sunt uşoare şi bazate pe informaţii clare, precise.

    De obicei situaţiile nu sunt în tuşe de alb şi negru, ci de multe ori sunt de culoare gri, cu elemente pozitive şi negative amestecate în egală măsură. Sunt momente în viaţa personală şi profesională în care, cu toate analiza anterioară făcută, rezultatele deciziei luate sunt proaste. O decizie bună nu exclude totuşi un rezultat slab sau negativ. Pot exista multe alte cauze exterioare care influenţează rezultatele deciziei luate cu bună credinţă.

    Patru lucruri trebuie să reţinem privitor la luarea deciziilor: curaj, înţelepciune, hotărâre şi asumare. Bune sau rele, deciziile fac parte din viaţa noastră de zi cu zi şi dau măsura omului şi a managementului adevărat!

  • Desenul care a distrus o întreagă campanie McDonald’s de sărbători

    Atunci când alegeţi numele unei companii, produs sau un nou design, trebuie să fiţi atenţi la toate unghiurile în care poate fi abordată respectiva alegere. Apoi, este util să îi rugaţi şi pe oamenii pe care îi cunoaşteţi să facă acelaşi lucru.

    Concluziile aparţin jurnaliştilor publicaţiei Entrepreneur, în urma unui exemplu recent, care are legătură cu recipientele pentru băuturi de sărbători folosite de McDonald’s şi care s-au dovedit a nu fi foarte inspirate.

    Un client care şi-a cumpărat o astfel de băutură a făcut un desen simplu pe pahar, iar întreaga conotaţie a mesajului transmis – ”Decembrie este aici! Simţiţi spiritul sărbătorilor cu o McCafe Peppermint Mocha!” – s-a schimbat.

    ”Este un semnal că nu ar trebui să uităm de copilul din noi sau – poate, să angajăm un consultant de 14 ani când luăm astfel de decizii de marketing”, concluzionează editorii Entrepreneur.

  • Săptămână cu decizii importante pentru România. Convocarea noului Parlament şi desemnarea premierului

    Luni, 19 decembrie, este ultima zi din mandatul parlamentarilor aleşi în urmă cu 4 ani. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor se reuneşte pentru a marca finalul mandatului dar şi pentru a lua act de demisia liderului PSD Liviu Dragnea din Parlament, gest pe care acesta l-a făcut cu scopul de a nu beneficia de pensie specială. 

    Florin Iordache, preşedintele Camerei Deputaţilor, a declarat că şedinţa din data de 19 decembrie va fi ultima din acest mandat, iar scopul este de a lăsa ”lucrurile în ordine pentru următorul Parlament”.

    “Pe ordinea de zi mai avem şi demisia domnului preşedintele Dragnea şi alte materiale pe final de mandat”, a declarat Iordache.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro