BusinessMagazin

Blog

  • Şi-a făcut cu iubitul ei un magazin cu vânzări lunare de mii de euro în Bucureşti: “Mulţi clienţi nu înţeleg ce vindem”

    Afacerea “Magazinul cu mirodenii” a fost dezvoltată de Oana Baković împreună cu Bojan Spasic, partener nu doar de business, dar şi de viaţă, şi a fost inspirată din pasiunea lor pentru călătorii şi gătit.

    Baković a venit din Constanţa şi a început să lucreze în mica agenţie de publicitate Friends Advisors Spasic, construită de Spasic. Ea a studiat managementul şi comunicarea la Universitatea Media din Bucureşti şi a absolvit în 2007. După o investiţie de 80.000 de euro, a deschis în 2011 împreună cu Spasic spaţiul dedicat vânzărilor de mirodenii, în Dorobanţi.

    Oana Baković spune că într-un astfel de business implicarea trebuie să fie totală: “Avem zile când stăm cu plăcere de vorbă cu clienţii prin magazin, pescuim noi produse cu furnizori de peste hotare, plănuim noi reţete de amestecuri sau ne împrietenim cu un restaurant nou”. Totuşi, în agenda lui Baković, viaţa de familie se află pe primul loc, “fetiţa mea fiind principalul motiv pentru care am început acest business şi inspiraţia mea de zi cu zi. Există ciocniri între cele două vieţi, dar de cele mai multe ori familia câştigă”.

    Printre obiectivele ei se numără schimbarea percepţiei românilor legată de utilizarea şi necesitatea mirodeniilor din lumea întreagă. Iar dacă acum încasările lunare variază între 8.000 de lei şi 15.000 de lei, Baković este convinsă că numărul de clienţi va creşte în timp.

  • Opinie Mihaela Nicola, CEO The Group: Regula 365

    Mă aliniez însă la obiceiul aproape general de a conversa despre proces şi despre instrumentele care îl însoţesc. Cu diferenţa că încerc să mă refer la consumatori spunându-le „oameni„ – e un cuvânt pe care adresarea profesională aproape că îl exclude, dar judecata emoţională care însoţeşte elaborarea mesajelor în campanii are, în fapt, de-a face cu felul în care oamenii (fie ei consumatori atunci când ajung la raft) vibrează la promisiunile brandurilor către ei.

    Cu vreo două decenii în urmă aveam câteva luni la dispoziţie pentru elaborarea unei campanii publicitare. Agenţiile însoţeau atent toţi paşii deciziilor de marketing pentru justa şi aprofundata analiză. Petreceam săptămâni în evaluări sociologice, testam fiecare slogan, ambalaje şi denumiri ale produselor noi. Între momentul scenariului pentru spotul TV (eroul campaniei în ultimele 5-6 decenii) şi întâlnirea de preproducţie se scurgeau săptămâni destinate reglajelor fine. Filmam mai apoi pe îndelete, petreceam zile multe în postproducţie şi pentru efecte speciale.

    Agenţiile de media ponderau între investiţia radio-televizată, consumul de presă şi expunerea în mediul stradal. Agenţiile de relaţii publice gestionau monologul către jurnalişti (mai stiţi instrumentul acela passé numit „comunicat de presă„?) şi adăugau câteva evenimente subtil destinate unor publicuri specializate. Existau la început, preluate din modelul agenţiilor multinaţionale, agenţii full-service, în care „accounţii„ erau specializaţi în managementul relaţiei cu clienţii şi nimic altceva, în spatele lor erau designeri şi copywriteri, planneri, strategi, regizori, producători, fiecare contribuind cu propriile competenţe la articularea unui efort integrat de comunicare. Iar eroul campaniei publicitare era mereu produsul promovat, brandul şi atributele lui de valoare erau „vedeta„ fiecărei campanii.

    E prea colorată tranziţia către astăzi ca s-o evoc detaliat, dar suntem cu toţii de acord că peisajul arată complet diferit.
    Astăzi avem în România mai mult de 7 milioane de „jurnalişti/reporteri„ sau chiar „broadcasteri„, căci fiecare deţinător de cont în reţele sociale poate difuza opinii, analize, fotografii, mesaje sau filmuleţe conforme cu propriul interes sau discernământ. Segmentarea între ceea ce era „campanie adresată consumatorilor„ şi „campanie destinată jurnaliştilor/publicului specializat„ a apus cu mai mulţi ani în urmă. Nu mai există aşadar diferenţierea profesională între rolul agenţiilor de publicitate şi cel al agenţiilor de relaţii publice.

    În plus, acestora li s-au adăugat agenţiile de digital care se întâmplă să includă doi-trei oameni entuziaşti, ireverenţioşi cu rutina arhaică a procesului şi care sunt la acelaşi moment accounţi, copywriteri, planneri, producători şi regizori ai unor virale care suscită mai mult interes decât campanii elaborate cu vechea metodologie, în agenţii care se încăpăţânează să rămână clasice. Aceste companii de digital, deseori „one man show„ sau, oricum, „few people show„, au acumulat cota de piaţă preluată şi de la agenţii de media, şi de la agenţii clasice de creaţie sau PR.

    Şi pentru că industria n-a ştiut unde să le aşeze în panelul de competitori le-a socotit multă vreme „haiduci profesionali„ care vor fi asimilaţi vechiului proces. N-au fost! Sunt astăzi parte din echipele agenţiilor „clasice„ şi mai au foarte puţin până când vor deveni dirijorii unor orchestre altfel aşezate şi care interpretează partitura comunicării în cu totul altă cheie. E drept că există şi funcţionează încă agenţiile robuste cu tradiţia de a se numi agenţii de creaţie, agenţii de media, agenţii de public relations, iar asta se întâmplă pentru că structuri masive ale unor companii multinaţionale cotate la bursă se reinventează greu şi fac paşi precauţi către transformare.

    Dar realitatea din teren este aceea că agenţiile din felurite discipline au aceeaşi unică preocupare: comunicarea. Aceasta nu mai are reţete prestabilite pentru proces şi specializări desuete, iar procesul nu mai are răbdare să se intituleze diferit şi glamorous pe cărţile de vizită.

  • Opinie Dragoş Pătroi, consultant fiscal: Impozitul pe sumele repatriate

    DRAGOŞ PĂTROI este consultant fiscal şi cadru universitar asociat la ASE Bucureşti.

    Unele voci vorbesc de suma de 10 miliarde de euro, altele avansează ipoteza unei sume undeva în jur de 50 de miliarde de euro. Sincer, o estimare în acest sens mi se pare cel puţin hazardată, cu un pronunţat caracter empiric, dintr-un motiv foarte simplu, respectiv provenienţa sumelor de bani, care se împart în 3 mari categorii: ilegale, semilegale (în unele accepţiuni, „aparent legale„) şi legale (aici am în vedere sumele nerepatriate aferente câştigurilor de capital din companii de tip holding).

    Pe de altă parte, nu puţini sunt cei care susţin că nu mai sunt cine ştie ce bani afară, iar cei care mai sunt nu şi-ar dori neapărat să se şi întoarcă, deoarece cei care au vrut să-şi aducă banii în ţară deja au făcut-o, prin diferite entităţi şi structuri înregistrate în paradisuri fiscale. Şi atunci, de ce ar fi acum un moment oportun pentru promovarea unei astfel de măsuri? În opinia mea, aducerea banilor în ţară ar crea un surplus de lichiditate pe piaţă, fapt deloc de neglijat, mai ales în condiţiile în care statul acţionează ca un veritabil şi extrem de consistent purtător al cererii de masă monetară, prin împrumuturile pe care le contractează, inclusiv pe piaţa internă.

    Cu toate acestea, tot mai multe voci afirmă că sume considerabile de bani „băltesc„ şi acum în sectorul bancar, şi astfel apare întrebarea dacă aceşti bani ar putea fi transformaţi în resurse investiţionale şi, implicit, direcţionaţi către domenii asumate de guvern ca fiind prioritare (cum ar fi, spre exemplu, programele de privatizare ale companiilor de stat) sau se vor orienta tot către economisire sau, cel mult, către tranzacţii financiare de tip speculativ.

    Deşi Marek Belka (şeful departamentului pentru Europa din FMI la momentul respectiv) asimila amnistia fiscală cu „un semn de disperare„, personal nu împărtăşesc această idee, deşi nu cred în moralitatea unei astfel de măsuri, aşa cum nu cred nici în „moralitatea„ evaziunii fiscale. Aş vedea mai degrabă amnistia fiscală ca o recunoaştere tacită a existenţei (reale!) a unor imperfecţiuni – de natură legislativă, dar, mai ales, procedurală, instituţională – în identificarea şi prelevarea obligaţiilor fiscale datorate de unele categorii de contribuabili. Dacă vreţi, „gradul de disperare„ poate fi apreciat mai exact doar în momentul transpunerii în practică a unei eventuale amnistii fiscale, în funcţie de condiţiile, criteriile şi modalităţile efective de implementare a acesteia.

    Cred însă că, pe lângă aspectul pecuniar al problemei (în speţă, impozitul aplicat asupra sumelor repatriate ca urmare a unei amnistii fiscale), o dimensiune foarte importantă o joacă şi garanţiile morale pe care autoritatea publică este dispusă să le ofere „fiilor rătăcitori„. Aici trebuie precizat faptul că, la nivel european, s-au prevăzut limitativ cazurile în care pot fi efectuate verificări în acest sens, exclusiv cu un caracter administrativ, respectiv în cazul fraudelor în materia TVA şi a fraudelor fiscale (Regulamentul nr. 203/17089/CE), dar şi în cazul operaţiunilor de spălare a banilor care au ca scop final finanţarea actelor de terorism.

    În orice altă situaţie aceste verificări sunt excluse şi pe deplin refuzate, iar verificarea sumelor de bani ce au părăsit teritoriul naţional, iniţiate de către ONPCSB, nu pot fi folosite în cadrul procedurilor judiciare ori a verificărilor fiscale decât cu consimţământul expres al statului căruia i s-a solicitat efectuarea acestor verificări (a se vedea memorandumurile de înţelegere cu fiecare stat membru/parte).

  • Veniturile Militari Shopping Center, afectate de dificultăţile de la Praktiker

    “Scăderea veniturilor din închiriere în Polonia şi România s-au datorat în principal dificultăţilor cu care s-au confruntat chiriaşii din domeniul do-it-yourself, precum şi includerii în activele pentru care s-au raportat veniturile şi a unor centre comerciale care urmează să fie restructurate”, se arată în raportul trimestrial al companiei.

    Grupul german Praktiker a intrat anul trecut în insolvenţă, în condiţiile în care în ultimii ani s-a confruntat cu dificultăţi. În acest an, Praktiker a vândut operaţiunile de pe piaţa locală firmei Search Chemicals, înregistrată în Constanţa, deţinută de omul de afaceri turc Omer Susli.

    Omul de afaceri a declarat după preluarea celor 27 de magazine Praktiker, majoritatea funcţionând în spaţii închiriate, că toate contractele vor fi renegociate.

    Veniturile brute ale Militari Shopping Center au scăzut cu 16% de la 1,85 milioane de euro la 1,55 milioane de euro, a anunţat compania.

    Valoarea de piaţă a Militari Shopping Center, cu o suprafaţă închiriabilă de 54.100 metri pătraţi a scăzut în primul trimestru cu 253.000 euro, la 65,2 milioane de euro, se arată în raportul financiar al companiei. Randamentul centrului comercial este estimat la 9,1%, în stagnare, iar gradul de ocupare este de 100%.

    Atrium European Real Estate a achiziţionat în 2004 prima fază a proiectului din Militari, dezvoltat de compania belgiană Liebrecht&wooD. Pentru extindere, finalizată în martie 2009, compania a anunţat că a alocat 67 milioane euro.

    Compania mai deţine în România terenuri în Arad şi Constanţa, unde intenţiona să dezvolte parcuri de retail.

    Atrium European Real Estate operează în mai multe ţări din regiune, în principal Polonia, Cehia, Slovacia, Rusia, Ungaria şi România, unde deţine 153 de active, cu o suprafaţă de 1,3 milioane de metri pătraţi, evaluate la aproape 2,5 miliarde de euro.

  • Parchetul ICCJ începe urmărirea penală pentru ameninţare, în cazul plângerii lui Robert Negoiţă

    “În cauza având ca obiect plângerea formulată de numitul Negoiţă Robert împotriva lui Ghiţă Sebastian, procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus astăzi, 16.05.2014, începerea urmăririi penale cu privire la fapta sesizată, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare”, se arată într-un comunicat al PICCJ.

    Sursa citată a precizat că în perioada următoare vor fi făcute audieri în această cauză.

    Primarul Sectorului 3, Robert Negoiţă, a depus marţi, la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, o plângere penală în cazul deputatului Sebastian Ghiţă, după ce acesta l-ar fi ameninţat cu moartea la telefon.

    “Aici am o plângere penală împotriva numitului Sebastian Ghiţă, deputat, care acum o săptămână m-a sunat şi m-a ameninţat la telefon într-un mod josnic şi ruşinos. M-a ameninţat inclusiv cu moartea, adică o chestiune, în opinia mea, foarte gravă şi, din această perspectivă, cred că este de datoria mea să dăm un semnal în această ţară că cu astfel de securisme şi cu astfel de comportament mergem mai departe. Este mare păcat că un deputat în România, în Europa, ameninţă cu moartea un primar de sector”, declara Negoiţă, la intrarea în PICCJ.

    Edilul Sectorului 3 a mai arătat că justiţia trebuie să lămurească acest caz şi că are încredere în anchetatori.

    Întrebat cum au sunat ameninţările, în special cele cu moartea, Negoiţă a răspuns: “Mi-a spus: «Te termin. Ai intrat pe mâna mea, o să te termin. Mori de mâna mea, nu o să te las». Astea sunt cuvintele pe care mi le-a spus”.

    Robert Negoiţă a mai spus, întrebat dacă a înregistrat convorbirea telefonică în care a fost ameninţat: “Nu fac aşa ceva, nu sunt securist”, el precizând, în acelaşi context, că ştie că instituţii abilitate ale statului înregistrează convorbiri telefonice.

    Primarul a mai arătat că nu era în relaţii de prietenie sau de afaceri cu Sebastian Ghiţă.

    Negoiţă a spus că va reveni la Parchet atunci când va fi chemat de un procuror, pentru declaraţii.

    Robert Negoiţă şi Sebastian Ghiţă sunt colegi de partid – PSD, unde primul este vicepreşedinte, iar al doilea, deputat de Prahova.

    Sebastian Ghiţă a declarat, potrivit rtv.net, că nu a vorbit de foarte multe zile cu Robert Negoiţă şi că i se pare incredibil ceea ce susţine primarul.

    “Nu am mai vorbit cu domnul Negoiţă nici direct şi nici la telefon de foarte multe zile. Nu am avut niciodată legături de nici un fel. Ori a visat urât ieri noapte, ori l-a păcălit cineva aseară la telefon”, a declarat Sebastian Ghiţă, potrivit sursei citate.

    Acesta a mai spus că poate pune oricând la dispoziţia jurnaliştilor listingul telefonului, pentru a demonstra că nu a vorbit cu Robert Negoiţă: “Dacă te simţi ameninţat cu moartea nu aştepţi 10 zile să reacţionezi. Oricând pot pune la dispoziţia jurnaliştilor listingul telefonului meu”.

    Ghiţă a mai declarat că plângerea penală poate fi parte a campaniei electorale: “Poate e o strategie de campanie electorală pe care nu o înţeleg. Am văzut-o şi la PDL şi la alţi adversari politici. Campania «Sebastian Ghiţă există». Nu sunt aşa de important. E ciudat, incredibil şi incorect ce se întâmplă acum cu Robert Negoiţă”.

  • Problema austerităţii s-a aflat în centrul marii dezbaterii pentru alegerile europene – FOTO

    Conservatorul luxemburghez Jean-Claude Juncker, social-democratul german Martin Schulz, liberalul belgian Guy Verhofstadt, ecologista de origine germană Ska Keller şi reprezentantul stângii radicale, grecul Alexis Tsipras, s-au confruntat în hemiciclul Parlamentului European, la Bruxelles, în cursul primei dezbateri cu participarea celor cinci candidaţi ai principalelor partide europene la Preşedinţia Comisiei Europene.

    “Grecia este ţara aleasă de liderii europeni pentru a fi cobaiul celei mai severe austerităţi”, a început Alexis Tsirpas, denunţând, apoi, “politicile catastrofale de austeritate”. El a cerut “ieşirea din această stare de paranoia legată de criza datoriilor”, printr-o “schimbare de direcţie” şi mai multă “solidaritate”.

    “Accept multe reproşuri, dar nu voi accepta niciodată (să se spună) că nu am fost suficient de solidari cu Grecia”, a răspuns Jean-Claude Juncker, care a asigurat Preşedinţia Eurogrupului timp de opt ani. “Am lucrat mult în ultimii ani, zi şi noapte, pentru a evita ca Grecia să iasă din zona euro. Am făcut totul pentru ca Grecia să rămână membră a zonei euro”, a adăugat el, dând asigurări că această ţară trebuie “să continue politica de asanare” a finanţelor publice.

    La rândul său, Guy Verhofstadt a apărat “disciplina bugetară” şi a afirmat că problemele Greciei au apărut în urma unei “politici precare”, acuzând în principal băncile publice ale acestei ţări că finanţează partidele politice.

    În opinia ecologistei Ska Keller, austeritatea nu poate “decât să agraveze situaţia”. Ea a pledat, la fel ca Martin Schulz, pentru o luptă mai fermă împotriva fraudei fiscale.

    Juncker a subliniat că lupta împotriva crizei a fost dusă de creştin-democraţi, socialişti şi liberali, oferindu-i astfel ocazia lui Tsirpas să acuze “marile familii politice” de faptul că au spus că nu există “o altă cale în afara austerităţii”.

    Cei cinci candidaţi au mai abordat criza din Ucraina, problema imigraţiei, lupta împotriva corupţiei şi lobby-ul.

    Martin Schulz, Guy Verhofstadt şi Ska Keller au vorbit în engleză, Jean-Claude Juncker în franceză, în timp ce Alexis Tsipras a preferat să se exprime în greacă.

  • Ratingul de ţară al României, îmbunătăţit de agenţia S&P în categoria recomandată investitorilor

    “România face progrese în reducerea îndatorării externe. În plus, consolidarea fiscală şi stabilitatea sectorului financiar sunt în continuare pe drumul cel bun”, se arată într-un comunicat al agenţiei de evaluare financiară.

    Ratingul pentru împrumuturi în valută şi monedă locală pe termen lung al României a fost revizuit pozitiv de la “BB+”, cea mai ridicată treaptă din “junk”, la “BBB-“, ultima treaptă din categoria recomandată investitorilor.

    Calificativul pentru împrumuturi pe termen scurt a fost urcat de la “B” la “A-3”.

    Perspectiva ratingurilor pe termen lung este stabilă, reflectând un echilibru între probabilitatea ca programele fiscale şi de reformă să depăşească aşteptările S&P şi posibilitatea reapariţiei unor dezechilibre externe, notează agenţia de rating.

    S&P era singura dintre cele trei mari agenţii de rating, incluzând Fitch şi Moody’s, care evalua România cu rating din categoria “junk”.

  • Rasmussen: Suntem pregătiţi să apărăm fiecare bucăţică a teritoriului NATO. Situaţia este îngrijorătoare. Mesajul secretarului general NATO pentru potenţialii agresori

    Întrebat dacă există vreun motiv de îngrijorare în legătură cu ceea ce se întâmplă în această regiune, în legătură cu Ucraina, şi dacă România, în calitate de membru NATO, are o problemă, Rasmussen a răspuns, într-un interviu pentru TVR: “Este adevărat că situaţia este îngrijorătoare. Acţiunile militare ilegale ale Rusiei în Ucraina au dus la crearea unei situaţii complet noi în Europa, iar noi trebuie să ne adaptăm la această situaţie nouă. Acesta este motivul pentru care am hotărât să întărim măsurile de apărare colective, deoarece acesta este scopul NATO, să asigure apărarea colectivă a tuturor aliaţilor”.

    El a precizat că este vorba despre măsuri maritime, aeriene şi terestre. “Avem aeronave, mai multe trupe de poliţie, aeronave de supraveghere în spaţiul aerian al României şi al Poloniei, din punct de vedere maritim ne-am întărit prezenţa navală la Marea Neagră şi la Marea Baltică, iar din punctul de vedere al măsurilor terestre, s-au făcut mai multe exerciţii”.

    Întrebat care este scopul exerciţiilor militare din România din ultima vreme, Rasmussen a răspuns: “Toate măsurile noastre sunt pur defensive. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm că forţele militare sunt pregătite pentru orice eventualitate şi, evident, acesta este şi un semnal clar pe care îl transmitem potenţialilor agresori şi anume nici să nu se gândească să agreseze un aliat NATO. Vă pot asigura că suntem pregătiţi să apărăm fiecare bucăţică a teritoriului NATO.

    El a mai spus că Ucraina este partener NATO, iar Alianţa a hotărât îmbunătăţirea cooperării cu acest stat, inclusiv prin măsuri de asistare pentru reforme în ceea ce priveşte apărarea, modernizarea forţelor armate, asigurarea unui acces la exerciţii NATO.

    Rasmussen s-a referit şi la Republica Moldova: “Parteneriatul nostru cu Moldova este excelent, după cum ştie toată lumea. Moldova are o politică de neutralitate, de non-alianţă, care este integrată şi în Constituţia Republicii Moldova. Noi respectăm această poziţie a acestui stat, dar am şi construit un parteneriat excelent cu Moldova, care recent a hotărât să participe cu un contingent militar la operaţiunea condusă de NATO din Kosovo. Apreciem acest lucru şi această decizie ajută şi statul Kosovo să-şi îmbunătăţească abilitatea forţelor proprii, de a lucra fără forţe NATO”.

    Răspunzând unei întrebări, oficialul NATO a spus că “în ceea ce priveşte informaţiile şi, mai ales, informaţiile greşite emise de Rusia, va trebui să ne adaptăm şi la această campanie, punând la dispoziţia publicului informaţii corecte”.

    Întrebat despre posibilitate existenţei unor spioni din Rusia, care au intrat în legătură cu Alianţa “într-un fel sau altul”, Rasmussen a răspuns: “Nu exclud nimic, deoarece am fost martorii unei abordări ruseşti mult mai sofisticate în ultima vreme. Rusia a folosit tehnici moderne de război. Exact acest lucru l-am văzut în Crimeea. Rusia a recurs şi la acţiuni militare ilegale, dar şi la agenţi secreţi care au încercat să destabilizeze situaţia din Crimeea şi să asigure un pretext pentru ocupaţie. Aceste lucruri au existat şi au dus la anexarea ilegală a Crimeii”.

    “Acum, acelaşi lucru se vede şi în partea de est a Ucrainei şi este clar că Rusia este foarte implicată în destabilizarea situaţiei din estul Ucrainei, iar acest lucru poate fi folosit pentru o posibilă intervenţie, eventual mai târziu. Nu se ştie dacă va avea loc această intervenţie, dar această opţiune rămâne deschisă nu în ultimul rând pentru că Rusia şi-a pus la dipoziţie la graniţa cu Ucraina forţe militare în număr mare. Deci există o gamă largă de instrumente, eu nu exclud nimic”, a spus secretarul general al NATO.

    El s-a declarat “foarte îngrijorat de faptul că bugetul pentru apărare scade în multe state”. “În timp ce Rusia a crescut cu 10% în ultimii 5 ani investiţiile în apărare, mulţi aliaţi NATO au redus bugetul pentru apărare, unele state reducând bugetul cu chiar până la 40%. Această tendinţă trebuie să fie oprită şi bugetul trebuie să crească din nou. Apreciez foarte mult că România a hotărât să sporească investiţiile în apărare, este un exemplu foarte bun”, a mai spus Rasmussen.

     

  • Pentagonul a elaborat un ghid de supravieţuire în cazul unei apocalipse cu zombie

    Informaţia despre planurile făcute de Pentagon de a rezista în faţa unui atac al “morţilor-vii” provin dintr-un document neclasificat, obţinut de publicaţia Foreign Policy, denumit “CONOP 8888” – cunoscut şi sub denumirea “Counter – Zombie Dominance”, informează dailymail.co.uk.

    Documentul a fost redactat pe 30 aprilie 2011 şi reprezintă un rezumat detaliat despre felul în care oamenii trebuie să lupte contra mai multor tipuri de zombie.

    Potrivit acestui ghid, “cel mai rău scenariu” se referă la un atac al zombie-lor, în care “mexorţii-vii” mâncători de oameni îi infectează pe aceştia foarte repede, lăsând rasei umane foarte puţin timp la dispoziţie pentru a reacţiona adecvat.

    Acelaşi document vorbeşte şi despre “CZ”, un termen ce desemnează “găinile zombie”.

    “Deşi pare ridicol, acesta este de fapt singurul tip de zombie despre care s-a dovedit că există cu adevărat”, afirmă autorii raportului.

    “Aşa-zisele «găini zombie» se referă la găinile bătrâne care nu mai pot să facă ouă şi sunt eutanasiate de fermierii americani cu monoxid de carbon, apoi îngropate, iar ele revin la suprafaţă scormonind pământul cu ghearele”, se afirmă în documentul CONOP 8888.

    Alte posibile atacuri asupra rasei umane le include pe cele ale “zombie-lor magici malefici”, creaţi prin experimente oculte, cele ale “zombie-lor vegetarieni”, care consumă doar produse vegetale, neameninţând astfel viaţa umană, şi cele ale “zombie-lor din spaţiu”.

    Raportul afirmă că “acest plan nu a fost conceput ca o glumă” şi îşi are originea în planurile unor militari din Omaha, un oraş din statul american Nebraska, care au dorit un scenariu pentru o situaţie de urgenţă naţională.

    Ei au conceput planul unui atac al zombie-lor în cadrul căruia au antrenat populaţia civilă pentru a o ajuta să supravieţuiască într-o lune post-apocaliptică, iar desfăşurările de forţe militare au reprezentat un factor important în acest plan.

    “Documentul este un instrument de antrenament, folosit în exerciţiile militare, în timpul cărora recruţii învaţă conceptele de bază ale planurilor militare, prin intermediul unui scenariu fictiv. Acest document nu reprezintă un plan al Comandamentului Strategic al Statelor Unite”, a explicat Pamela Kunze, căpitan în Marina americană, într-un e-mail adresat publicaţiei Foreign Policy.

    În cinematografie, nu este deloc un fapt neobişnuit ca armata să fie chemată pentru a salva lumea de atacurile zombie-lor. În comedia “Shaun of the Dead” din 2004, soldaţii ajung exact la timp pentru a-l salva pe eroul principal.

    În 2012, trupele americane s-au antrenat pe baza unui scenariu bazat pe o falsă invazie cu zombie.

    Sute de militari, poliţişti şi angajaţi din domeniul medical au participat la acel exerciţiu militar inspirat din filmele cu zombie de la Hollywood în cadrul programului de antrenare a lor pentru situaţii de urgenţă.

    În acel exerciţiu militar, denumit “Zombie Apocalypse”, un personaj de rang înalt este prins într-un sat, înconjurat de zombie, în momentul în care o bombă explodează.

    Personajul de rang înalt este rănit, iar echipa lui de securitate trebuie să traverseze oraşul, în timp ce îi împuşcă pe acei zombie invadatori.

    La un moment dat, unul dintre bodyguarzi este rănit de zombie şi trebuie transportat la o unitate medicală mobilă pentru a fi decontaminat şi tratat.

    Pentagonul nu este singura organizaţie care a alcătuit astfel de planuri.

    În 2012, Marea Britanie a alcătuit şi ea un plan naţional de supravieţuire în cazul unui atac al zombie-lor, ca răspuns la o solicitare venită din rândul societăţii civile.

    O solicitare ce a avut la bază legea britanică Freedom of Information a evidenţiat un nivel surprinzător de pregătire a autorităţilor britanice pentru această eventualitate.

    Ministerul Apărării nu va conduce acţiunea de stopare a unui astfel de atac, precizează Daily Telegraph, întrucât acest rol revine cabinetului premierului britanic, care coordonează planurile guvernamentale de urgenţă.

    Ministerul Apărării a răspuns acelei solicitări publice în felul următor: “În eventualitatea unui incident apocaliptic (cu zombie), orice plan de reconstrucţie şi readucere a Marii Britanii la gloria ei de dinainte de atac va fi condus de cabinetul premierului şi, de aceea, orice activitate de pre-planificare ar trebui să aibă loc în acelaşi cabinet. Rolul Ministerului Apărării în cazul unui astfel de eveniment va consta în asigurarea suportului militar pentru autorităţile civile, nu în conducerea operaţiunilor militare”.

  • SUA şi UE cer BERD să analizeze rolul băncii în Rusia

    Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a investit anul trecut în Rusia 1,8 miliarde de euro.

    Până în prezent, 19 companii şi 45 de persoane din Rusia sunt ţinta sancţiunilor Statelor Unite şi UE.

    Oficialii SUA şi UE vor ca BERD să analizeze ce efect au sancţiunile asupra finanţării proiectelor băncii în Rusia, în timp ce şeful băncii, Suma Chakrabarti, consideră că instituţia joacă un rol pozitiv în această ţară.

    Rusia, care a deplasat 40.000 de soldaţi la graniţa cu Ucraina, riscă noi sancţiuni dacă se va amesteca în votul prezidenţial de pe 25 mai şi va susţine separatiştii pro-ruşi.

    Unii acţionari ai BERD sunt îngrijoraţi că Rusia este pe de o parte finanţată şi pe de altă parte penalizată.

    “Atât timp cât Rusia continuă să ocupe ilegal Ucraina, afacerile nu pot decurge ca de obicei. Rusia nu trebuie să continue să se amesteze în problemele unui stat suveran. Dacă situaţia va persista, Rusia va risca o izolare tot mai mare din partea comunităţii internaţionale şi va suferi consecinţe serioase”, se arată într-un comunicat al Canadei, la reuniunea anuală a BERD de la Varşovia.

    SUA şi ceilalţi membri ai G7 deţin o participaţie majoritară la BERD. Astfel, Statele Unite au 10% din acţiuni, iar Marea Britanie, Japonia, Canada, Germania, Franţa şi Italia deţin câte 8,5%.

    “Cerem tuturor membrilor BERD să îşi dubleze eforturile de susţinere a Ucrainei în acest moment critic. Cerem Rusiei să oprească acţiunile destabilizatoare din sudul şi estul Ucrainei şi să-şi folosească în schimb influenţa pentru a asigura un mediu sigur pentru toţi ucrainenii, la alegerile din 25 mai”, potrivit comunicatului SUA, citat de Bloomberg.

    Marea Britanie acuză Rusia că nu respectă legile internaţionale pe care BERD ar trebui să le promoveze, în timp ce vicepreşedintele Comisiei Europene, Siim Kallas, a avertizat în privinţa riscurilor din partea Rusiei şi Ucrainei.

    Redresarea economică a ţărilor unde BERD este prezentă este pusă în pericol de criza ucraineană. BERD a redus miercuri cu peste 50% estimările economice pentru cele 30 de state est-europene şi din Asia Centrală unde banca acordă finanţări.

    PIB-ul regiunii va avansa în medie cu 1,3% în acest an, comparativ cu ritmul de 2,8% anticipat de BERD în ianuarie.

    Totuşi, EBRD nu intenţionează să se retragă imediat din Rusia, în pofida sancţiunilor împotriva acestei ţări.

    “Indiferent care va fi viitorul, cred cu tărie că banca a avut un rol pozitiv în Rusia, contribuind la reforme. BERD a făcut bine şi continuă să facă bine în Rusia”, a declarat joi Chakrabarti, într-o conferinţă de presă la Varşovia.

    El a arătat că 90% dintre investiţiile băncii în Rusia sunt în sectorul privat, iar BERD va continua să susţină proiectele de infrastructură din regiunile subdezvoltate, ca şi companiile mici şi mijlocii.

    BERD a avertizat miercuri că economia Rusiei va stagna în acest an, iar dacă vor fi aplicate noi sancţiuni ar putea intra în recesiune.

    Dmitri Pankin, secretar de stat în Ministerul rus de Finanţe, a declarat joi, la reuniunea BERD, că există o corelaţie între declinul investiţiilor străine directe în Rusia şi criza ucraineană, cu toate că principalul motiv este reprezentat de problemele economice. El a refuzat să comenteze sancţiunile, spunând că sunt în responsabiliatatea Ministerului de Externe.

    El a mai spus că operaţiunile BERD ar trebui să fie cât mai depolitizate cu putinţă.