Problema e ca FMI nu va mai putea sa ramana multa vreme
indulgent cu tarile pe care le finanteaza, fiindca risca sa nu mai
aiba fonduri pentru viitoarele crize, care vor veni probabil din
Japonia sau China, afirma economistul Kenneth Rogoff, profesor de
economie si politici publice la Harvard.
“Intrebarea pentru FMI in Europa nu este daca are un plan viabil
de implicare, ci daca are o strategie viabila de iesire”, afirma
Rogoff, intr-un comentariu distribuit de Project
Syndicate.
Daca Fondul isi pierde credibilitatea de catalist al reformei
bugetelor, pachetele financiare generoase pentru tarile europene nu
vor servi decat sa exacerbeze marea criza globala a datoriilor
publice, care mocneste nu numai in Europa, ci si in SUA, Japonia si
in alte zone, scrie economistul american. “Cresterea economica
lenta, imbatranirea populatiei si deficitele publice in continua
crestere formeaza un mix periculos.”
Ca fost economist-sef al FMI, Kenneth Rogoff are toata
autoritatea de a spune ca rolul de baza al FMI a fost, dupa al
doilea razboi mondial incoace, de a sustine redresarea economiilor
afectate de razboi, iar pana la actuala criza financiara, cele mai
multe economii europene s-au considerat prea bogate pentru a se
umili cerand asistenta financiara Fondului. Acum insa, dupa
revenirea in forta a FMI in marile economii est-europene, din
Ungaria si Romania pana in Ucraina, tarile zonei euro sunt de acord
ca o implicare a institutiei nu este exclusa nici pentru Grecia,
nici pentru Portugalia, Spania, Italia sau Irlanda, daca va fi
nevoie.
Revenirea Fondului are insa loc dupa ce “retorica populista din
cursul crizei asiatice din anii ’90 l-a castrat”, determinand pana
si tarile africane sa se fereasca de FMI ca de ciuma si sa prefere
sa ia credite de oriunde din alta parte, de pilda din China. Daca
decizia G20 de a creste de patru ori finantarea pentru Fond a
rezolvat problema fondurilor, problema parghiilor FMI ramane insa:
vechea severitate proverbiala a institutiei fata de indisciplina
fiscala a debitorilor s-a dus.
“Daca FMI ar impune conditii dure, ‘nemtesti’ pentru a da bani
unei tari, ar risca sa provoace imediat opozitie si intrarea in
incapacitate de plata a tarilor respective, ceea ce e ultimul lucru
pe care si-l doreste. Pana acum, de pilda, s-a dovedit destul de
bland in Europa de Est, sustinand programe care depind de proiectii
optimiste atat asupra cresterii economice, cat si a restrictiilor
bugetare”, sustine Rogoff.
Or, FMI trebuie sa gaseasca o cale de a iesi din aceasta
situatie, intrucat, chiar si cu resursele financiare majorate de
care dispune, nu va putea face fata la infinit unor debitori carora
li se tolereaza perpetuarea problemelor fiscale de frica de a nu le
provoca incapacitatea de plata. In fond, si tari care au beneficiat
de asistenta FMI au ajuns in incapacitate de plata: Argentina,
Indonezia sau Uruguay sunt exemple recente, afirma economistul
american.
In cazul Romaniei, dupa cum stim, atitudinea FMI de la inceputul
programului de imprumut stand-by de 12,9 miliarde de euro inceput
in mai 2009 a fost de a accepta modificarea succesiva a tintelor de
deficit bugetar, respectiv de a accepta, in premiera absoluta in
istoria institutiei, folosirea a jumatate din fiecare transa de
imprumut pentru finantarea deficitului bugetar, in loc de a cere ca
toti banii sa fie folositi pentru sustinerea rezervei valutare.
Comentariul lui Kenneth Rogoff poate fi ascultat printr-un
click aici.