BusinessMagazin

Blog

  • Băsescu: Îl propun pe Cioloş comisar european. Nu pot să nu-i spun azi un nume lui Juncker

     Şeful statului, care pleacă miercuri la Bruxelles pentru Consiliul European extraordinar, a precizat că îl va propune tot pe Dacian Cioloş pentru postul de comisar european.

    Referindu-se la declaraţiile premierului Victor Ponta, care a spus că şeful statului nu are mandat pentru a face nominalizarea de comisar european, Traian Băsescu a spus: ”Eu nu am nevoie de mandat, eu am obligaţia să apăr interesul naţional”.

    Preşedintele a precizat că, şi în timpul guvernelor Tăriceanu şi Boc, desemnarea comisarului european a făcut-o Guvernul, dar ”în bun acord” cu el.

    ”Când Tăriceanu a încercat să o facă de capul lui fiind cocoş cu Vosganian, nu s-a putut”, a adăugat Traian Băsescu.

    El a menţionat că premierul Victor Ponta trebuia să deruleze deja procedura pentru desemnarea comisarului european, care trebuia să fie audiat în comisiile parlamentare de resort.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Clubul select: secretele aplicaţiilor de un miliard de dolari

    Poveşti de succes precum cea a lui Mark Zuckerberg au arătat totuşi că oricine poate construi, de la zero, afaceri de miliarde de dolari. Tineri antreprenori din lumea întreagă visează cu ochii deschişi la „the next big thing“ şi dezvoltă, zi de zi, mii de aplicaţii sau programe. Succesul nu depinde însă numai de idee; sunt foarte mulţi factori care influenţează parcursul pe care îl urmează un proiect. Există şi exemple ale unor decizii proaste, aşa cum pare a fi cea a lui Evan Spiegel, CEO al Snapchat, care a refuzat o ofertă de trei miliarde de dolari din partea Facebook, pentru a putea păstra controlul asupra companiei. La scurt timp după refuz, peste patru milioane de conturi au fost atacate de hackeri, iar valoarea companiei a scăzut considerabil.

    INSTAGRAM, APLICAŢIA CARE A SPART GHEAŢA
    Atunci când Mark Zuckerberg a achiziţionat aplicaţia, pentru 1 miliard de dolari, la doar 18 luni de la lansarea acesteia, Instagram avea deja o bază solidă de 30 de milioane de utilizatori care încărcau, zilnic, în jur de cinci milioane de fotografii.

    Aplicaţia de distribuire a pozelor a apărut în AppStore pe 6 octombrie 2010. A reuşit să strângă un milion de utilizatori în primele două luni. Graţie celor de la Facebook, Kevin Systrom şi Mike Krieger au devenit milionari peste noapte. De-a lungul procesului de dezvoltare a Instagram, cei doi au lăsat în spate mai multe proiecte eşuate; unul dintre acestea era menit să-i sprijine pe cei ce nu se pot bucura de soare (suferind de afecţiuni ale pielii) prin trimiterea selectivă a unor fotografii postate de locuitori ai zonelor însorite.

    Un alt proiect ce nu a fost dus la bun sfârşit de cei doi a fost Burnb, un serviciu de localizare pentru care Systrom a adunat 500.000 de dolari în prima rundă de finanţare. Cu toate acestea, aşa cum îşi amintesc cei doi, conceptul din spatele Burnb a stat la baza Instagram.
    În iunie 2011, Instagram avea deja cinci milioane de abonaţi şi aproape două milioane de descărcări lunar. Creşterea a fost ajutată şi de interesul arătat de celebrităţi ca Justin Bieber, Kim Kardashian, Snoop Dogg sau Barack Obama. Bieber, în special, a fost unul din factorii determinanţi pentru succesul aplicaţiei.

    Dimensiunea tranzacţiei a surprins pe multă lume, chiar dacă în trecut asistasem la achiziţia MySpace de către NewsCorp (în anul 2005, pentru 580 milioane de dolari), a YouTube de către Google (în anul 2006, pentru 1,65 miliarde dolari) sau cea a The Huffington Post de către AOL (în anul 2011, pentru 315 milioane dolari).
    Momentul decisiv în decizia celor de la Facebook a fost dezvoltarea versiunii pentru Android, lansată cu scurt timp înainte ca reţeaua socială să cumpere aplicaţia. În 24 de ore de la lansarea versiunii Android, Instagram avea deja un milion de utilizatori. După o săptămână, peste cinci milioane de oameni descărcaseră aplicaţia.

    UBER, INAMICUL PUBLIC AL COMPANIILOR DE TAXI
    ”Prin creştere şi expansiune, compania a evoluat de la un start-up banal din Silicon Valley la un mod de viaţă pentru milioane de oameni din toată lumea“, au anunţat cei de la Uber pe blog, după ce ultima rundă de finanţare a urcat valoarea companiei la 17 miliarde de dolari.

    Uber este o aplicaţie ce permite utilizatorilor să dispună în permanenţă de o maşină şi un şofer, iar succesul său începe să modeleze industria. Mai exact, odată ce contul a fost creat, utilizatorul poate cere o maşină în regim de taxi în oricare din oraşele în care Uber operează. Şoferii nu sunt angajaţi ai Uber, dar plătesc un comision către companie pentru a putea fi listaţi. Un alt aspect extrem de important este că plata se face prin telefon, astfel că serviciile pot fi apelate chiar şi atunci când utilizatorul nu dispune de bani cash.

    De la lansarea în San Francisco, în urmă cu patru ani, Uber s-a extins în 128 de oraşe din 37 de ţări. Cea mai recentă rundă de finanţare a adus 1,4 miliarde dolari în conturile Uber; astfel, evaluat la 17 miliarde de dolari, Uber este acum cel mai valoros start-up finanţat de investitori, depăşind aplicaţia de booking Airbnb, evaluată la 10 miliarde de dolari.
    Datorită numărului tot mai mare de clienţi, Uber devine un pericol pentru companiile de taximetrie, motiv pentru care în mai multe state europene şoferii de taxi au organizat proteste.
     

  • Un cocteil exploziv: băncile se refac cu întârziere după criză, riscul ca necazurile lor să lovească din nou în economia creşte

    ANUNŢUL ŞEFULUI ERSTE, ANDREAS TREICHL, CĂ GRUPUL SE AŞTEAPTĂ ÎN ACEST AN LA O PIERDERE DE 1,4-1,6 MLD. EURO DIN CAUZA CREŞTERII PROVIZIOANELOR DIN UNGARIA ŞI ROMÂNIA DE LA 1,7 LA LA 2,4 MLD. EURO, A DECLANŞAT INSTANTANEU UN MIC LANŢ DE CULPABILIZĂRI. În cazul României, Treichl a acuzat BNR, care relativ recent a recomandat băncilor un plan de măsuri pentru grăbirea reducerii până în toamnă a creditelor neperformante de la peste 22% până la 16%, ceea ce în cazul BCR ar însemna curăţarea bilanţului de credite moarte de până la 800 mil. euro, un sfert din nivelul de la finele lui 2013.

    În replică, Nicolae Cinteză, şeful supravegherii BNR, a amintit că numai băncile care nu şi-au făcut la timp provizioane conform IFRS trebuie să facă abia acum provizioane suplimentare. În cazul Ungariei, unde parlamentul tocmai a obligat băncile să restituie clienţilor comisioane şi dobânzi rezultate din modificarea în ultimii ani a unor contracte de credit, operaţiune care va costa băncile cca 2-3 mld. euro, Treichl a acuzat Budapesta că practică o politică de tip „mulgem vaca atâta cât putem, doar că nu o tăiem“. Agenţia Fitch a prevestit pierderi pentru băncile din ţară şi a anunţat că le va revizui ratingurile în funcţie de capacitatea grupurilor-mamă din Vest de a le susţine cu capital suplimentar.

    Faptul că atât acţiunile Erste Group, cât şi cele ale Raiffeisen Bank International, apoi şi ale altor bănci europene au scăzut la burse zile în şir după anunţul lui Treichl se explică însă printr-o conjunctură mai largă. De altfel, Raiffeisen a anunţat că se aşteaptă în continuare la profit în România, la fel ca şi anul trecut, iar pe marginea noii legi ungureşti n-a comentat decât că se aşteaptă la costuri de 120-160 mil. euro, mai mici decât ale OTP (aproape 400 mil. euro) sau Erste (300 mil. euro).

    Pieţele financiare ştiu însă că pentru băncile din zona euro e un moment cum nu se poate mai prost, din cel puţin patru motive. În această perioadă are loc testul de soliditate financiară organizat de Autoritatea Bancară Europeană şi pentru care băncile s-au pregătit din greu în ultimul an cu majorări de capital (Raiffeisen, de pildă, a atras 2,8 mld. euro, Erste 660 mil. euro), SUA derulează ancheta asupra încălcărilor legislaţiei contra spălării de bani (după ce BNP Paribas a acceptat să plătească daune de aproape 9 mld. dolari, ancheta s-a extins şi la Commerzbank, Deutsche Bank, UniCredit, SocGen şi Credit Agricole), iar conflictul din Ucraina afectează afacerile băncilor (Raiffeisen şi-a majorat provizioanele la peste 280 mil. euro în Ucraina, ţară unde în T1 a avut o pierdere de 24 mil. euro).

    În fine, dar deloc în cele din urmă, în ultimele zile a avut loc tranşarea crizei de la Hypo Alpe Adria, o veche gaură neagră a sistemului bancar austriac, preluată în 2009 de stat şi în care statul nu mai e dispus să mai injecteze bani. În loc să-i rezolve situaţia lăsând-o să intre în insolvenţă, guvernul de la Viena a decis acum să impună pierderi de 890 mil. euro deţinătorilor de obligaţiuni fără prioritate la plată, dar garantate de stat. Soluţia aplicată, în premieră europeană, la Hypo Alpe Adria a determinat atât Moody’s, cât şi Standard & Poor’s să coboare, respectiv să pună sub observaţie ratingurile mai multor bănci austriece, între care şi Erste şi Raiffeisen, în esenţă cu argumentul că statul austriac sfidează drepturile creditorilor băncilor, din moment ce nu-şi mai onorează propriile garanţii, astfel încât dacă o altă bancă din Austria ar avea nevoie de ajutor în ţară sau în străinătate, statul ar putea reacţiona la fel. Şi ne amintim că în 2009, statul a ajutat cu bani toate marile bănci austriece. Aşa se explică tensiunea de la burse concentrată pe acţiunile băncilor europene şi austriece în particular.

    Dincolo de acest cocteil exploziv la scară europeană rămân problemele reclamate de bănci în fiecare ţară. Andreas Treichl, şeful Erste, a fost întrebat de ziarul austriac Kurier cum se face că dacă România a ajuns să aştepte o creştere economică de peste 3%, mai mare decât în Vest, grupul încă mai are probleme cu neperformantele. Treichl a răspuns: „Am cumpărat BCR de la stat, deci o mare parte din debitori sunt autorităţi şi companii cu activitate locală, care nu au profitat din export.

    Suntem şi o bancă de retail, iar în acest segment creşterea creditelor e destul de mică“. Trecând graniţa, avem de-a face cu cazul unic în zonă al Ungariei: guvernul lui Viktor Orban a impus începând din 2010 o taxă suplimentară pe profiturile băncilor, apoi în 2011 le-a permis ungurilor să-şi achite anticipat creditele sub preţul pieţei, contribuind astfel la pierderile sectorului bancar, din 2013 a introdus taxa pe tranzacţii financiare, iar acum va introduce şi conversia în forinţi a creditelor în valută. Unii s-au întrebat de ce guvernele din România n-au avut şi ele curaj să facă la fel sau de ce nu li s-a permis de către creditorii externi. O explicaţie a oferit-o în 2011 Valentin Lazea, economistul-şef al BNR, când spunea că România atrăsese până atunci un total al investiţiilor străine de 3.270 de dolari pe cap de locuitor, în timp ce Ungaria a atras 26.460 de dolari pe cap de locuitor „în toţi anii aceia când noi ne întrebam dacă e bine sau nu să tăiem coada câinelui“, subliniind că atitudinea investitorilor străini faţă de o ţară depinde de implicarea în economie pe care o au de protejat la momentul respectiv.

    Într-o analiză despre Europa Centrală şi de Est, Deutsche Bank constata că dezintermedierea bancară a lovit cel mai mult din 2008 până în iunie 2013 statele baltice şi Ungaria; dacă în cazul Ungariei aceasta se explică prin măsurile luate de guvern contra băncilor, în cazul balticilor se explică prin dominaţia băncilor nordice, neincluse în acordul de la Viena de menţinere a expunerii în ECE, încheiat sub auspiciile UE-FMI de către băncile din Austria, Grecia şi Italia cu cea mai mare pondere în sistemele bancare din Est. În România, creditorii austrieci şi-au redus expunerea numai cu 2 mld. euro anual începând din 2010, până la aproape 26 mld. euro în dec. 2013. Iar de aici încolo, drumul Vestului se desparte de cel al Estului: ceea ce pentru băncile occidentale e o reuşită, faptul că au reuşit să se descotorosească de nişte active fragile pe care nu mai au bani să le susţină, pentru ţările estice e un coşmar.

    „Dezintermedierea din ECE continuă, dar ritmul ei s-a redus considerabil“, afirmă analiştii de la Deutsche Bank, notând însă că „ponderea creditelor neperformante rămâne ridicată în majoritatea ţărilor şi chiar continuă să crească în Ungaria, Croaţia şi România, iar cum legislaţia bancară se ameliorează lent, e de aşteptat ca neperformantele să rămână o frână a creditării în 2014“. Dar asta nu e totul: „Dacă acum băncile din ECE se bazează mai mult pe finanţări atrase local şi nu de la grupurile-mamă, rămâne de văzut dacă aceste finanţări vor fi de ajuns atunci când cererea de credit o să-şi revină“.

  • De vină suntem noi că-i lăsăm să ne conducă, pentru că stăm pe margine, râdem şi comentăm!

    OPINIE DANA CIRIPERU, REDACTOR-ŞEF ADJUNCT ZF

    Prestaţia ministrului de finanţe din întâlnirea în trei cu Victor Ponta şi Traian Băsescu pe tema reducerii CAS cu 5% este departe de a fi un exemplu pentru orice tânăr. Victimă sau nu a unui circ cu care Traian Băsescu şi Victor Ponta sunt obişnuiţi, Ioana Petrescu avea datoria să fie pregătită. Este ministrul de finanţe al unei ţări cu 20 mil. locuitori, cu 4,3 mil. salariaţi, cu 700.000 de companii, cu 130.000 de tineri antreprenori (sub 30 de ani) care aşteaptă de la ea mai mult decât ce s-a văzut luni-seară la Cotroceni.

    Într-o discuţie recentă cu un antreprenor român, cu afaceri de 100 de milioane de euro şi aproape 1.000 de angajaţi, acesta îmi spunea că în doi ani va ajunge la peste 130 mil. euro. Cum faceţi asta pe o piaţă care scade? În acel moment, extrem de sigur pe el, mi-a vorbit timp de zece minute despre planul său de business pentru următorii doi ani: de unde vine creşterea, de unde ia cotă de piaţă, unde e produsul său la raft şi unde ar trebui să fie, în ce judeţ vânzările sale merg mai slab şi cum va proceda să le crească. Nu avea o hârtie, nu-i şoptea nimeni nici că sunt 1.300 de magazine în comerţul modern şi alte 70.000 de chioşcuri, nici că şomajul în Mehedinţi este de 10% sau că în Botoşani o mână de companii duc în spate un judeţ cu 400.000 de locuitori. Ştia aceste informaţii. Lucra cu ele. Şi nu a terminat Harvardul şi nici o facultate cu profil economic. A terminat medicina şi a învăţat cum stă treaba cu antreprenoriatul pentru că i-a păsat. Pentru că, aruncat în business la 25 de ani, nu a vrut să se facă de râs. Pentru antreprenorul român, toate acele informaţii făceau parte din planul său de business. El ştie deja ce impact ar avea reducerea CAS pentru afacerea sa. A calculat şi unde ar fi compania pe care o conduce dacă TVA la produsele alimentare ar fi de 9%. Ştie şi că obiectivul de vânzări de 130 mil. euro poate fi atins. În urmă cu cinci ani îşi propunea să ajungă la 100 de milioane de euro. Şi a ajuns. Până acum nu am văzut nicio ambiţie din partea guvernelor legată de atingerea unei performanţe economice. O ambiţie pentru România ar putea fi o ţintă de creştere economică de 5% timp de un deceniu, şi nu ar trebui să ne mulţumim şi să ne facem titluri de glorie din creşteri de 1-3% pe an.

    Numele antreprenorului e mai puţin important, pentru că la fel ca el sunt mii de oameni de afaceri cu companii de 100, de 10 sau de un milion de euro. Toţi se ghidează după un plan, în realizarea căruia se implică, un plan cu obiective însoţit de măsuri pentru a ajunge acolo.

    Pentru cei pe care îi lăsăm să ne conducă însă scenariul de mai sus pare desprins dintr-o altă realitate. Pentru guvern, cifrele-cheie din spatele oricărei decizii cu impact economic lipsesc. Şi nimeni nu este tras la răspundere. Scena politică este un circ. Şi nu este de ieri, de azi, este o realitate pe care nimeni nu o sancţionează. Mă întreb ce ar face un antreprenor dacă un executiv pe care îl plăteşte să-i conducă businessul s-ar prezenta la întâlnirile de buget fără nicio cifră sau plan concret de acţiune.

    „Măsura CAS este extraordinar de bună şi pentru mediul de afaceri, şi pentru angajatori. O susţin din tot sufletul“, i-a răspuns Ioana Petrescu preşedintelui Băsescu la una dintre întrebările privind impactul reducerii CAS în atingerea ţintelor bugetare.

    În locul susţinerii din tot sufletul, poate ar fi fost mai bun un argument privind numărul estimat de locuri de muncă ce ar putea ieşi din zona economiei negre, un altul legat de scoaterea din zona evaziunii a unu, două, trei miliarde de euro şi măsurile cu care s-ar putea ajunge aici, dar nu. Politicienii de la Bucureşti, şi din păcate se vede că şi cei mai tineri învaţă repede deprinderile unei „şcoli“ dezastruoase, s-au obişnuit să ne pună pe masă doar declaraţii, cancanuri, şicane. Trăim conduşi de o clasă politică pentru care „piaţa muncii la negru este foarte mare“ (dar nu avem date cât de mare), pentru care „reducerea cu 5 puncte procentuale va avea un efect benefic asupra firmelor şi le va stimula să angajeze cu acte“ (dar nu măsurăm în cifre efectul benefic şi nici numărul de angajaţi cu acte), o clasă politică care ştie, aşa cum spunea Ponta în discuţia de luni seara de la Cotroceni, că „ţara se descurcă“.

    Cum am ajuns aici? Cum am ajuns să asistăm la cel mai prost scenariu de film văzut vreodată într-o ţară cu locuitori cum sunt cei din Sălaj sau Mehedinţi, care nu şi-au permis să cumpere nicio maşină nouă în primele şase luni (o maşină de 10.000 de euro ar fi adus statului 2.000 de euro), o ţară în care asistenţa socială a fost ridicată la rang de industrie, o ţară în care au murit peste 100.000 de companii, o ţară în care 325.000 de liceeni nu au luat bacalaureatul în ultimii patru ani, o ţară în care aceiaşi tineri nu mai găsesc modele?

    Trăim prost pentru că ne conduc, dar mai ales pentru că rămânem fără reacţie, pentru că nu-i sancţionăm, pentru că ne-am obişnuit să  comentăm pe la colţ de stradă sau în cadru amical, pentru că ne piere vocea când ar trebui să le cerem socoteală. Iar circul, indiferenţa şi incompetenţa sunt la putere.

  • Şi-a deschis anul trecut un bar în centrul Bucureştiului. Străinii l-au votat cel mai spectaculos din lume

    Un spaţiu de 100 de metri pătraţi, 18 biciclete de colecţie din anii ’30-’40, 100 de şei de pegas şi un meniu sănătos scris cu creta pe perete. Reţeta businessului bicicleta din centrul vechi al capitalei, deschis acum un an şi jumătate, a fost validată recent prin votarea barului în topul celor mai spectaculoase din lume.

    Poziţionat pe strada Şelari, aproape de intersecţia cu Lipscani, barul Bicicleta pare uşor de reperat pe Google Maps. Odată ajuns în centrul istoric, treci însă prea repede cu privirea peste sigla colorată în tonuri calde. Chiar şi la primele ore ale după-amiezii, când clienţii sunt încă la muncă, iar zona este populată de doar câţiva turişti străini şi de români grăbiţi, aflaţi în trecere, primul lucru pe care îl vezi nu este Bicicleta, ci sigla unui club de striptease din apropiere, care are exact ce îi trebuie: culori tari şi forme bine definite.

    Amplasat la etajul secund al unei clădiri care are la parter un bar cu terasă, iar la primul nivel un club de striptease, barul Bicicleta cu cele 62 de locuri pe scaune (care sunt de fapt şei de bicicletă) este o destinaţie pentru cunoscători sau pentru cei care au auzit de loc şi vor să vadă ei înşişi ce şi cum. De altfel, jumătate dintre clienţi sunt fideli, mai exact revin la fiecare 2-3 zile.

    „Nu ştiam la început cine sunt vecinii, însă din primul moment am cerut un spaţiu la etaj pentru că, fiind un bar nişat, cine vine la noi ne ştie şi vine targetat“, spune Ştefan Ciobotaru, unul dintre cei doi proprietari ai barului Bicicleta.

    Localul a fost deschis în primele zile din 2013, după aproape un an de căutări pentru un nou spaţiu. Ştefan Ciobotaru se află la a doua încercare de business în centrul istoric al Capitalei, anterior având un skate shop (magazin dedicat pasionaţilor de sport) trans-for-mat ulterior într-un hibrid bar-magazin. „La un mo-ment dat nu ne-am mai înţeles cu proprietarii, care ne cereau o chirie foarte mare. Ne-am dat seama că nu ne-am mai fi putut recupera banii, aşa că am închis.“

    Când a decis să mai încerce o dată nu era hotărât ce fel de bar vrea să deschidă, însă ştia că va fi unul cu tematică. Un prieten i-a sugerat să îşi deschidă un bar cu şi despre biciclete, pasiunea sa din copilărie. În momentul când a găsit spaţiul – care măsoară 100 mp – şi a decis tematica, Ştefan Ciobotaru şi partenerul său au început să caute biciclete vechi ale căror componente să le folosească în amenajarea spaţiului. Şeile şi pedalele le-au luat de la fosta fabrică Pegas din Zărneşti, aflată astăzi în paragină. Din Marea Britanie au cumpărat 18 biciclete de colecţie din perioada 1930-1940.
    „Am vrut să folosim fiecare componentă, astfel că farurile au devenit corpuri de iluminat, jantele au fost folosite pentru mese, şeile la scaune, iar pedalele au devenit suport pentru picioare.“ Lanţurile au fost transformate în sculpturi sau candelabre. Toate piesele de mobilier sunt realizate de Ştefan Ciobotaru împreună cu tatăl său, pentru că, spune el, a vrut să îşi pună amprenta pe proiect. Au fost ajutaţi însă şi de un atelier de confecţii metalice. „Una dintre şeile din bar este de la Pegasul meu din copilărie. Am mers la bunica în pod şi am găsit bicicleta mea veche, pe care am folosit-o în amenajare.“

    Materia primă a fost de altfel cel mai greu de găsit, spune antreprenorul de 34 de ani care înainte de a-şi deschide primul său business – magazinul de articole sportive – a lucrat tot într-un magazin de skate şi snowboard. „După multe nopţi nedormite şi după multe căutări pe Internet am găsit bicicletele din Marea Britanie. După ce le-am cumpărat însă am avut probleme cu transportul lor, pentru că erau vechi, ruginite pe alocuri.“ Pentru că nu se puteau plia a fost nevoie de un TIR pentru a le transporta, când, în cazul unor biciclete noi, era suficientă o dubiţă.

    „Am vrut să avem însă şi piese autohtone, şi astfel ne-am gândit la Pegas şi la fabrica din Zărneşti. Când am ajuns acolo am fost surprinşi de ce am găsit, mai exact fabrica e acum o epavă.“ Geamurile sunt sparte, camerele sunt goale, doar în unele încăperi pe podea mai găseşti aruncate cadre ruginite de biciclete, şei lăsate în dezordine. „Cu toate acestea a fost dificil să putem cumpăra ceva pentru că birocraţia este foarte mare. Am reuşit în final să luăm legătura cu directorul fabricii şi să cumpărăm şei şi lanţuri.“

    În total, a achiziţionat un pachet de peste 100 de şei din anii ’80. Le-a păstrat aşa cum au venit, originale, fără a le recondiţiona. „Doar am tratat pielea.“

  • OMV Petrom a descoperit un nou zăcământ de ţiţei în Marea Neagră

    Descoperirea a fost făcută în perimetrul Istria, la o distanţă de circa 60 kilometri de ţărm şi la o adâncime de 2,1 kilometri sub fundul mării. Adâncimea apei în acea zonă este de 50 metri.

    “Marea Neagră este o zonă foarte importantă pentru OMV Petrom, o zonă în care există în continuare potenţial pentru noi descoperiri. În prezent, producţia din zona de mică adâncime a Mării Negre reprezintă circa 18% din producţia totală de hidrocarburi a companiei în România”, a declarat în comunicat Gabriel Selischi, membru al Directoratului OMV Petrom responsabil de Explorare şi Producţie.

    Dacă se va dovedi rentabilă, producţia din noua descoperire ar putea începe în 3-4 ani, costurile necesare dezvoltării fiind evaluate la peste 100 milioane de euro, potrivit comunicatului.

    Primele estimări rezultate din testele de producţie indică o producţie potenţială pe sondă de 1.500-2.000 barili echivalent petrol (bep) pe zi.

    Comparativ, producţia medie zilnică de ţiţei a OMV Petrom în România a fost în 2013 de 78,4 mii bep/zi.

     

  • Peste o sută de percheziţii la membrii unei grupări suspectate de fraude informatice

    Surse judiciare au declarat miercuri pentru MEDIAFAX că percheziţiile au loc într-un dosar în care sunt vizate peste o sută de persoane, suspectate că fac parte dintr-o grupare infracţională cu caracter transfrontalier.

    Potrivit surselor citate, anchetatorii au descins la aproximativ 120 de adrese, din judeţele Dolj şi Timiş, precum şi din Bucureşti, cele aproximativ o sută de persoane vizate urmând să fie duse la audieri la DIICOT Craiova.

    Procurorii au stabilit, în urma investigaţiilor, că gruparea infracţională cu caracter transfrontalier, care ar fi fost constituită în 2012, acţiona pe trei paliere, respectiv trafic de substanţe psihoactive, trafic de substanţe chimice şi fraudarea societăţilor de transferuri monetare din centrul şi sud-estul Europei.

    Membrii grupării introduceau un virus, respect un program malware, în sistemele informatice ale firmelor de transferuri monetare, iar cu ajutorul unui alt sistem informatic, inclusiv prin telefonul mobil, puteau controla sistemele informatice infectate ale societăţilor de transfer monetar. În acest fel, erau introduse date false că s-ar fi expediat sume de bani de către un expeditor fictiv către un beneficiar, iar membrii grupării se duceau şi ridicau banii, de regulă din România, au precizat sursele citate

    Prejudiciul produs în acest fel a fost estimat la peste un milion de dolari, au mai spus sursele citate.

    La percheziţii participă procurorii DIICOT Craiova şi unităţi ale Jandarmeriei din mai multe judeţe, acţiunea fiind sprijinită de SRI şi DIPI.

    În paralel cu acţiunea din România, au loc percheziţii în Franţa, la membri ai grupării intracţionale transfrontaliere, au precizat sursele citate.

  • Poroşenko: Poporul ucrainean a plătit un preţ foarte mare pentru orientarea sa proeuropeană

    În cursul unei întâlniri cu miniştrii de Externe din Polonia, Lituania şi Islanda, Poroşenko a subliniat că “în prezent, este vorba atât de securitatea Ucrainei, cât şi de cea a întregii Europe”, anunţă preşedinţia ucraineană.

    “Cum pot fi acceptate atacurile din partea Rusiei asupra populaţiei paşnice, anexarea Crimeei şi doborârea avioanelor noastre? Este inacceptabil“, a afirmat el, menţionând că “de pe teritoriul rus continuă să sosească insurgenţi şi armament”.

    “Ucraina contează pe susţinerea Uniunii Europene. Aceste zile sunt hotărâtoare pentru istoria Ucrainei. Aceasta este lupta reală pentru independenţă”, a declarat Poroşenko.

    De asemenea, preşedintele a transmis mulţumiri României, Lituaniei şi Letoniei pentru ratificarea Acordului de Asociere între Ucraina şi Uniunea Europeană.

    “Am trecut Rubiconul şi niciodată nu vom reveni la trecutul sovietic”, a afirmat el.

  • Poroşenko: Poporul ucrainean a plătit un preţ foarte mare pentru orientarea sa proeuropeană

    În cursul unei întâlniri cu miniştrii de Externe din Polonia, Lituania şi Islanda, Poroşenko a subliniat că “în prezent, este vorba atât de securitatea Ucrainei, cât şi de cea a întregii Europe”, anunţă preşedinţia ucraineană.

    “Cum pot fi acceptate atacurile din partea Rusiei asupra populaţiei paşnice, anexarea Crimeei şi doborârea avioanelor noastre? Este inacceptabil“, a afirmat el, menţionând că “de pe teritoriul rus continuă să sosească insurgenţi şi armament”.

    “Ucraina contează pe susţinerea Uniunii Europene. Aceste zile sunt hotărâtoare pentru istoria Ucrainei. Aceasta este lupta reală pentru independenţă”, a declarat Poroşenko.

    De asemenea, preşedintele a transmis mulţumiri României, Lituaniei şi Letoniei pentru ratificarea Acordului de Asociere între Ucraina şi Uniunea Europeană.

    “Am trecut Rubiconul şi niciodată nu vom reveni la trecutul sovietic”, a afirmat el.

  • Trei noi magazine Mega Image din Bucureşti funcţionează cu program non-stop

    Cele trei magazine care vor funcţiona non-stop sunt Mega Image Lugojana, Mega Image Domenii şi Mega Image Mărăşeşti.

    Astfel, alături de cele două magazine, Mega Image Lizeanu şi Mega Image Muncii, care au program non-stop de anul trecut, Mega Image are în prezent un total de cinci magazine cu program non-stop.

    Fondat în 1995, Mega Image este cel mai mare lanţ de supermarketuri din România cu o reţea ce cuprinde în prezent 319 de magazine în Bucureşti, Constanţa, Ploieşti, Piteşti, Braşov, Târgovişte şi alte oraşe din ţară, sub mărcile Mega Image (172), Shop&Go (146), AB COOL FOOD (1).

    Mega Image face parte din Delhaize Group, retailer internaţional înfiinţat în 1867 în Belgia şi care operează în prezent pe trei continente