BusinessMagazin

Tag: Actualitate

  • Marketing pe partia de schi

    Un recent sondaj, realizat de ARC Rynek i Opinia din Polonia, demonstreaza nu numai ca sponsorizarea este un instrument de marketing eficient, ci si ca polonezii iubitori de sport asociaza cu exactitate anumite marci cu anumite sporturi sau chiar sportivi, scrie Warsaw Business Journal. 

    Rezultatele sondajului arata ca sponsorizarea ajuta companiile sa-si construiasca o imagine pozitiva si de lunga durata in randul fanilor. Dintre cei chestionati, 35% considera marca de bere Lech cel mai important sponsor al fotbalului polonez, desi producatorul marcii, Kompania Piwowarska, a retras-o din sponsorizarile sportive, inlocuind-o cu Tyskie, in prezent sponsorul echipei nationale de fotbal si al ligii campionilor din Polonia. 

    Nu numai evenimentele sportive, ci si sportivii sunt instrumente de marketing eficiente in Polonia. Intrebati care sunt sportivii asociati cel mai adesea cu o campanie promotionala sau cu o reclama, 42% dintre respondenti l-au indicat pe Adam Malysz, care efectueaza sarituri pe partia de schi purtand pe cap logo-ul Red Bull, pe umar cel al Milka si simbolul Axel Springer Fakt pe costumul sportiv. „Investitia in vedetele sportive este profitabila, deoarece garanteaza prezenta permanenta a unui brand in mintea oamenilor“, crede Grzegorz A. Kita, presedintele Sport Management Polska. 

    Succesul unui sportiv este transmis si sponsorului, adauga Kita. Potrivit acestuia, impactul unei campanii de sponsorizare sportiva asupra comportamentului de consum este chiar mai mare decat cel al unei reclame TV. In plus, sponsorizarea evenimentelor sportive nu este la fel de costisitoare ca o reclama la televizor. 

    Potrivit unei cercetari de piata, daca firma ING, care in 2003 a sponsorizat o competitie de sarituri pe partia de schi in Zakopane, ar fi cumparat aceiasi timpi de televiziune pentru difuzarea unei reclame TV si nu pentru sponsorizarea evenimentului, ar fi trebuit sa cheltuie peste 30 de milioane de zloti, in timp ce cumparand drepturile de sponsorizare, a scos din buzunar cateva sute de zloti. 

    Conform estimarilor, piata sponsorizarilor sportive se ridica in Polonia la 100 de milioane de zloti (peste 26 de milioane de euro) anual, in timp ce la nivel global aceasta atinge 14 miliarde de dolari anual.

  • Liberal-Taranisti sau liberal-populari?

    Cele mai bune vesti de saptamana trecuta au venit dinspre PNL, adica exact de unde in ultimele cateva luni aparusera cele mai multe conflicte. E adevarat, mai intai a fost iesirea lui Viorel Catarama, unul din stalpii financiari ai formatiunii, care a cerut convocarea unui congres extraordinar al partidului, unde actuala conducere sa fie suspendata. 

    Dupa Catarama, pozitia actuala a PNL in sondaje ar indreptati PD sa preia el functia de prim-ministru, ceea ce trebuie luat ca o ironie, dar si ca expresia unei disperari fata de viitorul partidului; nu altfel se explica ideea lui Catarama ca PNL sa fuzioneze cu PPCD (fostul PNTCD). 

    Replica a venit insa imediat din partea taberei lui Calin Popescu-Tariceanu, care a facut pace cu fostul presedinte Valeriu Stoica, invitandu-l sa discute pe tema fuziunii cu PD. Cei doi par a avea aceeasi viziune, adica a unui viitor partid liberalo-popular, situat mai la centrul spectrului politic decat ar fi fost un PNL aliat cu fostii taranisti, dar evident mai puternic ca forta politica. 

    In plus, alianta conducerii PNL cu aripa Stoica inseamna aplanarea surselor de conflict cu o serie de alti liberali (Musca, Stolojan, Boureanu) si constituie o contrapondere puternica fata de curentul de opinie din PNL potrivnic fuziunii cu democratii.

  • George, avocatul lui Gheorghe

    Saptamana trecuta a inceput cu autosuspendarea lui Adrian Nastase din conducerea PSD din cauza scandalului cu averea matusii si s-a sfarsit cu vestea urmaririi penale pentru frauda a vicepremierului Gheorghe Copos. Cum era de asteptat, miezul faptic al chestiunii, adica ilegalitatile imputate respectivilor, a fost repede acoperit de consecintele politice, avand in vedere ca orice suspiciune de frauda, atunci cand e vorba de un politician si de un demnitar, pateaza imaginea partidului, respectiv a institutiei pe care acesta o reprezinta. 

    Numai ca de aici apele incep sa se desparta. Dupa autosuspendarea lui Adrian Nastase din conducerea PSD, fruntasi ai Aliantei i-au cerut si demisia din conducerea Camerei Deputatilor, pe motiv ca scandalul cu matusa afecteaza onorabilitatea institutiei. Prilejul de replica a venit imediat o data cu citarea la DNA a vicepremierului Copos, proaspat demisionat din conducerea Partidului Conservator, dar caruia PSD i-a cerut sa-si dea demisia si din Guvern. 

    Desi solicitarile de renuntare la functiile publice sunt evident motivate de rivalitatea intre partide, ele ridica o problema interesanta, anume genul de dedublare adoptat de personajele noastre politice. Vicepremierul George Copos sustine ca nu are de ce sa plece din functie, atata vreme cat faptele de care e acuzat, respectiv revanzarea (in profit si fara plata impozitelor) catre Loteria Romana, societate de stat, a unor spatii comerciale cumparate ieftin tot de la stat, sunt mult anterioare momentului de cand a inceput sa faca parte din Guvern. Acest lucru il explica intr-o declaratie de presa fara antetul Guvernului si semnata simplu „Gheorghe Copos“ – in care sustine si ca nu stie ce invinuiri i se aduc. Dedublarea in cauza are darul ca slujeste foarte bine argumentatia invinuitilor potrivit careia dosarele cu fraude sunt de fapt represalii pentru acte corecte savarsite de ei ca demnitari. 

    In cazul lui Adrian Nastase a fost invocata dorinta puterii de a-l da jos de la conducerea Camerei, fiindca acolo s-a comportat corect in calitate de parlamentar de opozitie. In cazul urmaritului penal Gheorghe Copos ar fi vorba de faptul ca vicepremierul George Copos s-a opus vara trecuta ca Asociatia Salariatilor din Petrom sa preia 8% din companie, pe motiv ca actiunile ar incapea de fapt pe mana gruparii Liviu Luca-Sorin Ovidiu Vantu. 

    Atitudinea de atunci a lui Copos a fost sustinuta de presedintele Basescu, insa violent criticata de presa controlata de Liviu Luca, al carei contraargument a fost ca seful de partid al lui Copos, Dan Voiculescu, ar urmari de fapt sa preia el cele 8%. In ceea ce priveste atitudinea de acum a presedintelui Basescu, acesta l-a sustinut indirect pe Copos, criticand presa pentru „show-ul mediatic“ creat in jurul unor oameni a caror vinovatie e departe de a fi fost dovedita. Mai putin clare sunt lucrurile la nivel de partid, dat fiind ca intrarea lui Copos in vizorul DNA i-a facut pe unii conservatori sa readuca in discutie sperietoarea iesirii de la guvernare. Singura concluzie mai evidenta e ca, atat in privinta PSD, cat si in cea a PC, scandalurile de coruptie, cu autosuspendari si regrupari de forte, au ajuns sa dicteze literalmente viata de partid. Cele doua sedinte de partid de la sfarsitul saptamanii trecute au confirmat aceasta stranie evolutie de pe scena politica autohtona.

  • Potul cel mare

    Daca si cand va fi privatizata, CEC va avea un avantaj important, acum ca a castigat licitatia pentru derularea operatiunilor comerciale ale Fondului Proprietatea. Potrivit presedintelui Consiliului de supraveghere al Fondului, Nicolae Ivan, tranzactiile care se vor derula in 2006 prin contul central al institutiei deschis la CEC vor insuma circa 500 de milioane de euro, ceea ce explica faptul ca pentru acest contract s-au luptat sapte banci (invinsele CEC sunt BRD-SocGen, HVB, ABN Amro, Raiffeisen, Citibank si National Bank of Greece).

    Procedura de preschimbare in actiuni a titlurilor de proprietate si de distribuire a actiunilor prin intermediul CEC ar urma sa inceapa in februarie. Dupa Nicolae Ivan, Fondul Proprietatea ar putea avea intre 120.000 si 180.000 de actionari, iar valoarea despagubirilor cerute ar putea ajunge la 5-6 miliarde de euro. 

  • Strasbourg, punct si de la capat

    Oficialii romani au tratat deocamdata cu calm respingerea de catre Parlamentul European a acordului privind bugetul european pentru perioada 2007-2013, incheiat in decembrie de sefii de stat si de guvern din UE. Ministrul de externe Mihai Razvan Ungureanu a spus ca e vorba de „un gest politic care tine de normalitatea democratica din institutiile UE“ si ca respingerea bugetului e doar o faza initiala a unui proces de negociere care va continua in urmatoarele luni intre Consiliul European, Comisia Europeana si Parlamentul European.

    Leonard Orban, secretar de stat in acelasi minister, este de parere ca Romania poate fi afectata financiar doar daca adoptarea bugetului ar fi mult intarziata, ceea ce deocamdata nu e cazul. Orban are in vedere, dupa toate probabilitatile, faptul ca presedintia austriaca a UE tine cu orice pret ca bugetul pana in 2013 sa fie adoptat in cursul mandatului sau, adica in prima jumatate a anului. Deputatii europeni au respins bugetul pentru ca acesta este sensibil mai redus decat cel propus de Parlament in vara anului trecut (862 de miliarde de euro fata de 975 de miliarde). Secretarul de stat Orban a admis totusi ca intarzierea bugetului ar crea „un mediu politic negativ pentru aderare“, atata vreme cat una din cele mai spinoase chestiuni discutate la constructia bugetului a fost legata de proportia intre fondurile alocate pentru extinderea Uniunii si cele alocate pentru vechii membri. De altfel, Parlamentul European a adoptat tot saptamana trecuta o rezolutie care prevede ca dupa aderarea Romaniei si a Bulgariei, nici o extindere a UE nu mai e posibila in baza Tratatului de la Nisa, pentru ca acesta nu mai poate asigura cadrul pentru functionarea unei Europe inca mai extinse.

    Prin acordul bugetar din decembrie, Romania ar urma sa primeasca 18,3 miliarde de euro de la UE in perioada 2010-2013, peste cele 10,8 miliarde de euro deja aprobate pentru 2007-2009. Acordul prevede si cresterea plafonului fondurilor de coeziune alocate Romaniei, ceea ce inseamna un plus de peste 400 de milioane de euro.

  • Dar sa aiba si fibra optica

    Premierul Tariceanu a declarat ca pana la sfarsitul lui ianuarie Guvernul va aproba textul contractului renegociat cu firma Bechtel pentru autostrada Bucuresti-Bors, pentru care in 2006 sunt prevazute lucrari de peste 500 de milioane de euro.

    Saptamana trecuta a adus o nota de credibilitate acestei promisiuni, prin vocea ambasadorului american Nicholas Taubman, care a recomandat autoritatilor romane sa ia masuri pentru prevenirea criminalitatii pe viitoarea autostrada. E vorba de „potentialele riscuri care apar in urma construirii unei autostrazi: criminalitate, trafic de fiinte umane“, dupa cum spune primarul Clujului, Emil Boc. In plus, ambasadorul a sugerat ca de-a lungul traseului sa fie trasa fibra optica, „pentru a duce Internetul direct la potentialii investitori“.

  • Venea o iluzie pe Siret

    Inundatiile din ultimele saptamani au reusit sa arate cu exactitate cum este Romania anului 2005: nu o anumita fata a ei, care poate sa fie ignorata, ci tocmai ceea ce e mai important de stiut despre aceasta tara si trece neobservat, nu se stie de ce, tot timpul.

    Integrarea in UE, axa spre Washington, Bucurestiul cu masini de lux, fermele cu programe Sapard sau exorcismele dracesti de la Tanacu par deopotriva un soi de intoxicari de presa pe langa ceea ce au dezvaluit apele care au acoperit casele si drumurile din Moldova, Muntenia si Dobrogea. Inundatiile n-au daramat doar case, ci si cateva iluzii optice. 

    Una ar fi aceea ca geografia Romaniei de peste cateva generatii o sa mai semene cu cea de acum. In fiecare vara, turistii oripilati de muntii cheliti de gatere se inseala ca au mai ramas destule culmi impadurite de admirat, iar localnicii se inseala ca resturile de paduri mai pot impiedica muntii sa lunece peste ei cand incepe ploaia. La inundatiile de anul trecut, presedintele Iliescu a reflectat ca retrocedarea padurilor „a fost o prostie istorica“, fiindca particularii au defrisat fara discernamant. Resemnarea presedintelui nu era mai putin istorica: intr-adevar, daca sunt ajutati putin de schimbarile climatice si de larghetea legislatiei, cine mai poate impiedica romanii sa-si distruga propria tara? 

    Sau iluzia ca in Romania exista constructii de uz public care sa reziste in timp: la inundatii (podurile si digurile incropite in anii electorali), la prima ploaie (salile de sport ridicate contracronometru), la furia naturii umane (sistemele de irigatii, conductele de petrol, statuile, podurile sau drumurile folosite ca surse gratuite de fier ori beton de comunitatile din preajma). Cand au refuzat sa plece din casele lor, localnicii – din Moldova acum sau din Banat in primavara – s-au temut mai mult de furia naturii umane, care nu inceteaza niciodata, decat de cea a naturii dezlantuite, care vine si trece. Satenii din Vadu Rosca s-au intors la ce-a mai ramas din casele lor si i-au luat la bataie pe hoti, acestia la randul lor netematori de inundatii. 

    Alta iluzie luata de ape e ca in Romania rezista macar memoria dezastrelor trecute, conditie obligatorie ca sa li se poata face fata celor viitoare. Inexplicabil, acum par noutati absolute lucruri care s-au intamplat si anul trecut, iar la anul probabil vor fi socotite iarasi ca fara precedent. In 2004, inundatiile au ucis noua oameni, au afectat aproape 3.000 de gospodarii din 21 de judete si aproape 10.000 de hectare de teren agricol. Imediat dupa, autoritatile au promis un vast plan de lucrari hidrotehnice si de refacere a drumurilor si podurilor distruse, „la nivelul tarii a fost demarat un control privind taierile de paduri“, cum suna un comunicat al guvernului de atunci, iar angajatii MAI au fost pusi (ca si acum) sa stranga si sa doneze bani pentru sinistrati. 

    Ar fi cam ieftin de evocat faimoasa butada cu istoria pe care, daca n-o intelegi, esti condamnat s-o repeti si inca mai ieftin ar fi de invocat saracia; probabil ca o explicatie mai plauzibila tine tot de atitudinea nationala fata de ideea de constructie. Desi cartierele de vile, sediile de companii, cabanele de vacanta si obsesia pentru case noi a capsunarilor intorsi din strainatate iau ochii, Romania se compune de fapt din blocuri vechi, cazatoare la cutremur, din cladiri istorice, restaurate numai cand le transforma cineva in restaurante, si din case de chirpici, prada pentru viituri. Catedrala neamului? Poate in tara Mesterului Manole, un tip ciudat caruia i se darama biserica in fiecare noapte, iar el reincepea mereu s-o construiasca a doua zi. Mesterului Manole de acum i se darama si lui biserica, dar ziua in amiaza mare. Si promite si el s-o reconstruiasca. Numai ca peste noapte uita. 

  • Zece pretendenti pentru BCR

    Privatizarea Bancii Comerciale Romane merge mai departe fara americani: AVAS a respins, fara explicatii, oferta consortiului format din fondul de investitii Texas Pacific si Citigroup Venture Capital, divizia pentru piete in curs de dezvoltare a grupului financiar Citigroup. Surse din AVAS au afirmat ca respingerea ofertei a fost legata de o decizie a BNR, pentru ca normele bancii centrale nu permit unui fond de investitii sa detina un pachet semnificativ din actiunile unei banci. Purtatorul de cuvant al BNR, Adrian Vasilescu, a replicat insa ca banca centrala se poate pronunta numai asupra reputatiei participantilor la privatizare, celelalte criterii de selectie tinand exclusiv de atributia comisiei de privatizare si a evaluatorului strain.

    Prin urmare, in cursa pentru BCR au ramas zece ofertanti – Fortis, Banco Comercial Portugues, Banca Nationala a Greciei, Banca Intesa, Deutsche Bank AG, Erste Bank AG, Dexia, KBC, BNP Paribas si ABN AMRO, in ordinea depunerii scrisorilor de intentie. Acum urmeaza ca ofertele financiare sa fie depuse pana la 19 septembrie, iar comisia de privatizare estimeaza ca desemnarea castigatorului si semnarea contractului vor avea loc pana la 21 noiembrie. 

    Investitorii pot alege sa preia fie un pachet de jumatate plus o actiune la Banca Comerciala Romana, fie o participatie de 61,8825% din actiuni. In ceea ce priveste privatizarea CEC, Guvernul a stabilit saptamana trecuta ca investitorul strategic care va fi acceptat aici va putea sa cumpere pana la 75% din capital, dar nu mai putin de 50%, plus o actiune a bancii. Executivul a decis ca statul va vinde 90,1% din capitalul social al CEC catre persoane fizice sau juridice, iar restul de 9,9% din actiuni vor fi alocate pentru constituirea Fondului Proprietatea, destinat despagubirii proprietarilor de imobile nationalizate de regimul comunist. In cazul BCR, pachetul de actiuni alocat pentru Fondul Proprietatea va fi de 4%.

  • Surfing catre alegerile anticipate

    Mersul tarii spre alegeri anticipate s-a complicat din cauza inundatiilor, care au repus in discutie rolul guvernului de a-si respecta mandatul de administrator al treburilor publice. Ceea ce presupune ca trebuie sa se ocupe si de integrare si de justitie, dar si de lucruri curente, cum ar fi dezastrele naturale. Puterea si opozitia au inceput sa-si arunce reciproc mingea starii de urgenta: opozitia stie ca pe timpul starii de urgenta nu poate fi dizolvat Parlamentul, asadar ca nu poate fi declansata procedura anticipatelor, in timp ce guvernantii sustin ca nu e nevoie de nici o stare de urgenta, fiindca proportia dezastrului nu o justifica. 

    Criza inundatiilor a aratat insa ca nu numai opozitia era impotriva alegerilor anticipate: in numele aceluiasi interes national legat de gestionarea dezastrului, acum si-au ridicat glasul si acei politicieni din coalitia de guvernamant care nu doresc anticipatele din cauza temerii ca nu vor mai intra in Parlament. 

    Initial, dorinta de a urma disciplina de partid ii silise la tacere pe politicienii coalitiei, dezorientati de anuntul demisiei premierului Tariceanu, apoi de retrimiterea la Parlament, din initiativa presedintelui Basescu, a pachetului legislativ contestat de Curtea Constitutionala. 

    Cand totul parea ca se indreapta spre rezolvarea crizei, premierul a intors iarasi lucrurile si a anuntat ca-si mentine decizia de a demisiona, declarandu-se nemultumit de votul parlamentarilor, care consfintea castrarea de catre Curte a reformei justitiei asa cum a conceput-o ministrul Monica Macovei. Asa incat, cand a devenit cert ca vom avea alegeri la toamna, fruntasi ai PNL, PC si UDMR au inceput si ei sa carteasca alaturi de PSD contra anticipatelor. 

    Pentru UDMR a fost cel mai simplu sa acuze Alianta PNL-PD ca vrea sa scape de un partener incomod de guvernare. Mai complicata s-a dovedit situatia PNL, avand in vedere ca de la bun inceput ideea organizarii de alegeri anticipate nu i-a apartinut premierului liberal Tariceanu. Acesta a fost obligat sa o accepte, cu riscul de a fi socotit slab si influentabil. Anuntul demisiei sale a venit dupa repetate respingeri ale unei asemenea ipoteze. Intr-un anume fel, premierul a stiut ca nu se va putea rupe de ceea   ce vrea presedintele Traian Basescu. Ii datora mandatul, pentru ca Alianta a ajuns la guvernare doar pentru ca Traian Basescu a castigat alegerile prezidentiele. Iar cand premierul a cedat si a acceptat demisia, presedintele si-a schimbat planurile, lasandu-l pe premier in ofsaid si impingand clasa politica spre o imposibila rezolvare a situatiei create de votul Curtii Constitutionale. 

    Asa incat faptul ca Tariceanu s-a tinut de demisie a fost singura iesire onorabila pentru un orgoliu indelung lezat de autoritatea de la Cotroceni. Pentru partidul sau insa, simpla incapatanare a premierului nu e suficienta ca sa intre cu capul sus in campania electorala, dupa cateva saptamani in care a devenit limpede ca in Alianta fraiele le-a preluat PD. Nu e de mirare ca au izbucnit divergente intre liberali in privinta a ceea ce e de facut pentru ca PNL sa recupereze terenul. Valeriu Stoica a iesit cu propunerea ca in locul lui Tariceanu sa fie numit prim-ministru Theodor Stolojan si ca noul guvern format de acesta sa fie votat in Parlament, ceea ce ar insemna tocmai blocarea alegerilor anticipate. 

    Aceasta pentru ca, asa cum considera Stoica, dar si alti liberali, momentul cel mai prielnic al alegerilor anticipate – pentru Alianta in general si pentru PNL in particular – a fost ratat in primavara. In fine, intr-o situatie cu nimic mai confortabila s-a trezit PD, dupa ce Adrian Nastase a dezvaluit ca in 2001, in perioada revizuirii Constitutiei, democratii au votat si ei, impreuna cu restul opozitiei, ceea ce acum resping, anume eliminarea articolului prin care deciziile Curtii Constitutionale ar fi putut fi atacate de Parlament. „A fost o decizie luata de intreaga clasa politica si in special de PSD. Eram singura tara din lume unde Parlamentul putea infirma deciziile Curtii Constitutionale“, argumenteaza acum seful PD, Emil Boc. 

    Schimbarea intre timp a opticii PD s-ar explica, dupa Boc, prin faptul ca PSD ar fi pervertit Curtea, fiindca si-a plantat acolo fosti ministri si parlamentari. Inconsecventa de principiu insa ramane, iar ea ofera argumente celor care spun ca de fapt povestea cu votul Curtii Constitutionale n-a fost decat un pretext ca sa poata fi declansate anticipatele. Mai ales ca a iesit la iveala si ca Guvernul trimisese deja prefecturilor, cu cateva zile inainte de votul cu pricina, anuntul sa se pregateasca de anticipate la toamna si indemnul la mobilizare electorala. Desigur, mobilizarea electorala a inceput in teritoriu, cu mijloacele potrivite momentului – ajutoarele pentru sinistrati

    .

  • Fondurile mutuale ataca pe noi fronturi

    Administratorii fondurilor mutuale se pregatesc sa intre in concurenta directa cu produsele de economisire oferite de companiile de asigurari. Investitorii s-au dovedit in ultimii ani mai sensibili la ofertele de asigurari de viata cu o componenta de economisire, care promit un venit stabil la varsta pensionarii, in detrimentul fondurilor mutuale clasice.

    Certinvest se pregateste sa lanseze un fond mutual destinat economisirii, care urmeaza sa aiba atasat si o un produs de asigurare, in timp ce BCR Asset Management urmeaza sa adauge in prospectele fondurilor pe care le administreaza deja bonusuri pentru clientii care investesc regulat. Contractele de asigurare cu o componenta de economisire incheiate de companiile de asigurari prevad pentru asigurat obligativitatea unor plati regulate pentru cumpararea de unitati unit-linked, ceea ce poate fi un avantaj pentru cei carora le este greu sa economiseasca luna de luna.

    Administratorii de fonduri afirma ca au ca principal avantaj fata de produsele de economisire oferite de companiile de asigurari costurile mai mici, in special cele de vanzare, ceea ce permite sa ofere randamente mai mari decat produsele de economisire ale companiilor de asigurari. Economiile populatiei in sistemele de economisire ale companiilor de asigurari au totalizat la finalul anului aproximativ 60 de milioane de euro, fata de cele 53 de milioane de euro plasate in fondurile mutuale la acea data.