Compania germana Alfred C Toepfer International a cumparat, in perioada septembrie-octombrie, porumb din 16 judete, prin 20 de baze si silozuri. Prin acest program, au fost exportate 150.000 de tone de porumb romanesc, reprezentand contingentul exceptat de
PRIMELE DEMERSURI au fost facute la jumatatea lunii septembrie si ultimul vas cu porumb a plecat la finele lunii octombrie, precizeaza Razvan
IN
Cifrele nu mint: importam mai mult decat exportam, iar potentialul de export al graului a fost afectat si de deprecierea din ultima perioada a valutelor in raport cu leul romanesc.
DEFICITUL COMERCIAL In primele noua luni ale lui 2004, deficitul comercial la produsele agroalimentare a crescut cu peste 9%, la 871 de milioane de euro.
IMPORTURILE au urcat la 1,25 miliarde euro in primele noua luni ale acestui an, o crestere de 15%. Principalele produse importate au fost tigarile si tutunul (150 milioane euro), graul (125,7 milioane euro), carnea de porc (112,4 milioane euro) si zaharul (74,7 milioane euro).
EXPORTURILE au inregistrat o crestere cu 30%, la 380 milioane euro. Animalele vii au totalizat 101,6 milioane euro. Printre celelalte marfuri livrate pe piata externa au fost uleiurile de floarea-soarelui si soia (42,5 milioane euro), semintele de floarea- soarelui (30,3 milioane euro), vinurile (15,1 milioane euro) si produsele de panificatie (14,5 milioane euro).
In prezent, piata mondiala a cerealelor inregistreaza o supraoferta si se confrunta cu o scadere a preturilor. Top 5 la grau Productia mondiala de grau este estimata la 616 milioane de tone. Consumul se cifreaza la 605 milioane de tone, iar stocul mondial este de 142 de milioane de tone, in crestere de la 131 de milioane de tone din sezonul trecut. PRODUCATORI: CONSUMATORI: EXPORTATORI: SUA, IMPORTATORI: Top 5 la porumb La porumb, productia mondiala este estimata la 691 de milioane de tone. Consumul este estimat la 678 de milioane de tone, iar stocurile vor creste la 108 milioane tone, de la 95 de milioane de tone in 2003 – 2004. PRODUCATORI: SUA, CONSUMATORI: SUA, EXPORTATORI: SUA, IMPORTATORI: Japonia, Coreea de Sud,
Ca dolarul isi pierde tot mai mult din valoare in fata majoritatii valutelor (inclusiv leul) nu mai este de mult o noutate. Amploarea scaderii, initial imbucuratoare pentru multi, a inceput sa cauzeze insa panica si sa ridice intrebarea: Pana unde?
Un banc favorit al americanilor spune ca indiferent cat de jos ar fi dolarul, trebuie sa te apleci sa il ridici. Probabil ca putini mai cred asta in Statele Unite zilele acestea. De Europa, ce sa mai vorbim? Au devenit deja celebre ironiile spectatorilor spanioli de la finala Cupei Davis, Spania – Statele Unite. Parodiind o reclama la MasterCard, acestia ii ironizau pe americani cu slogane de genul Un suc? Cu 30% mai mult in dolari.
Umorul spaniolilor, care si-au ridicat economia cu banii altor tari europene, este, desigur, putin fortat. Insa fortata ar fi parut in urma cu un an si o prognoza care sa arate un dolar care valoreaza cat 0,75 euro. Primita la inceput cu entuziasm de europenii sau asiaticii cuprinsi de patriotism valutar, prabusirea dolarului incepe sa creeze panica. Ceea ce pentru Statele Unite e o politica valutara optima, pentru moment deschide drumul catre un dezastru economic pe alte continente.
Numai in ultimele sase luni, moneda americana si-a pierdut peste 10% din valoare in raport cu euro, depas
Un dolar slab ajuta SUA sa isi dezvolte exporturile, pentru ca in acest fel produse americane devin mai ieftine pe pietele externe. Pe talerul opus al balantei, nimeni nu mai vrea sa importe produse din zonele care, in raport cu dolarul, au bani mai scumpi.
Situatie care nu poate sa placa prea mult tarilor ale caror economii au o componenta importanta de export. In zona euro, spre exemplu, aproape o cincime din economie este reprezentata de exporturi, din care aproximativ 15% catre SUA. Practic, companiile europene au de ales intre doua variante: fie sa vanda mai scump, fie sa renunte la o parte din profituri, livrand la un pret competitiv.
Efectele imediate? Ritmul de crestere inregistrat de economia europeana, o economie de peste 10.000 miliarde de euro, a scazut in trimestrul al treilea la 0,3%, cel mai redus ritm de crestere din mai mult de un an. Nici viitorul nu pare a fi cu mult mai luminos, daca dolarul nu se va opri din cadere. Deja, Banca Centrala Europeana (BCE) si-a revizuit in scadere previziunea de crestere economica pentru 2005, de la 2,3% la 1,9%.
Cat va mai putea sa coboare dolarul? Nimeni nu se mai hazardeaza sa dea un raspuns, dupa ce toate previziunile anterioare au fost infirmate. In opinia tuturor, daca cifrele economiei SUA nu se vor imbunatati considerabil, dolarul va continua sa scada. Cred ca situatia nu se va schimba prea mult in urmatorii 3-5 ani. Pe termen lung, deprecierea dolarului va fi insa mai accentuata fata de monedele asiatice decat cele europene, a declarat pentru BUSINESS Magazin Gerhard Winzer, analist valutar la Bank Austria Creditanstalt Viena.
Printre cauzele care stau la baza deprecierii fara precedent inregistrate de dolar sunt deficitul bugetar si cel al balantei comerciale SUA. De ani intregi, americanii consuma mai mult decat produc, in principal pe baza importurilor. Acest lucru si o politica neadaptata de economisire au condus la acumularea unui deficit comercial de aproape 6% din Produsul Intern Brut al tarii. Astfel, tara are nevoie de un dolar slab pentru a mentine nivelul exporturilor si a nu adanci mai mult deficitul.
Dincolo de situatia exporturilor, devalorizarea dolarului are drept cauza fundamentala criza prin care trece economia
Numai ca dobanzile mai mici la credite au insemnat si scaderea atractivitatii depozitelor in dolari, si, deci, a monedei americane in sine. Cum Statele Unite au insa nevoie in continuare de bani straini pentru a-si finanta deficitele, Federal Reserve a trecut din nou la cresterea dobanzii de referinta, care a fost majorata de cinci ori in cursul anului 2004, ajungand de curand la 2,25%.
O astfel de majorare face ca, pentru prima data din 2001 incoace, dobanzile din SUA sa le depaseasca pe cele ale Bancii Centrale Europene, in prezent de 2%. Lucrurile nu sunt insa chiar atat de simple. O crestere a ratei dobanzii creeaza alte probleme pentru Statele Unite, incetinind cresterea economica si scumpind pretul creditelor interne.
Administratia Bush a sustinut, in discursurile sale, o politica pentru un dolar puternic, dar a mai spus si ca va lasa fortele pietei sa stabileasca valoarea monedei. Daca acest lucru chiar se intampla este greu de spus.Cert este insa ca prabusirea dolarului a inceput sa deranjeze reprezentantii diferitelor economii europene, care au reactii tot mai dure la adresa politicii monetare americane, acuzand direct administratia
Este inacceptabil ca Europa sa achite nota de plata pentru o serie de dezechilibre majore din economia mondiala, si in special pentru deficitele bugetare si de cont curent din SUA, aprecia Karl-Heinz Grasser, ministrul austriac de finante, intr-o intalnire cu omologii sai europeni pe 7 decembrie.
Presedintele BCE, Jean-Claude Trichet, are o pozitie ceva mai moderata: Toate marile tari si zone economice trebuie sa isi joace rolul mult mai activ in reducerea dezechilibrelor globale. Reactia BCE, printr-o interventie directa pe piata (adica vanzare masiva de euro, cumparare de dolari sau o combinatie intre cele doua), intarzie, totusi, sa apara. O crestere a monedei unice pana la 1,35 sau 1,40 dolari ar forta-o, insa, sa intervina direct, cred analistii.
Ultima data cand BCE a intervenit pentru a regla cursul euro a fost in noiembrie 2000, insa in cu totul alte circumstante: atunci, euro cadea liber fata de dolar, iar banca a cumparat pentru a sustine moneda europeana.
Nici japonezii – si nici celelalte tari asiatice – nu sunt mai fericiti. Ministrul japonez de finante, Sadakazu Tanigaki, a declarat ca intentioneaza sa actioneze pentru a frana cresterea yenului in fata dolarului, apreciind ca aceasta nu reflecta fundamente economice. Banca Centrala a Japoniei detine depozite in dolari de 720 miliarde de dolari, iar China are rezerve valutare de aproximativ 600 miliarde de dolari. Taiwan-ul are rezerve de 235 miliarde de dolari, iar Coreea de Sud, de 193 miliarde de dolari. Depozite care, o data cu deprecierea accentuata a dolarului, isi pierd valoarea. Nici una dintre aceste tari nu poate face, insa, mai nimic pentru a scapa de sumele mari in dolari, pentru ca orice vanzare masiva de dolari ar deprecia si mai mult valoarea acestuia.
Banca Centrala a Japoniei nu s-a sfiit, insa, sa vanda, repetat, yeni pentru a tempera cresterea monedei japoneze fata de dolar. S-ar putea invata cate ceva de la Japonia si politicile sale monetare excelente, aprecia cancelarul german Gerhard Schröder, citat de revista Forbes.
Rezolvarea ar putea consta intr-o actiune comuna cu SUA. Gerhard Winzer crede ca: O actiune comuna a BCE si Japonia este posibila. Dar nu cred ca Fed li s-ar alatura pentru a stopa caderea dolarului. In opinia lui, banca
Precedentul unor actiuni comune exista. In 1995, oficiali din SUA, Marea Britanie, Japonia,
Exact la doua decenii dupa acest moment, guvernele lumii vor trebui, probabil, sa se reaseze la masa negocierilor. Cand? Nimeni nu stie, dar toata lumea mai spera inca.
Exista mai multi factori care au dus, in ultima perioada, la scaderea alarmanta a dolarului. DEFICIT DE CONT CURENT Diferenta negativa dintre exporturile si importurile americane a ajuns la cifre colosale (66 mld. $, aproape 6% din PIB-ul SUA), ceea ce face din dolarul slab o necesitate. PERFORMANTE SLABE Chiar daca si-a revenit usor anul acesta, economia DOBANZI MICI Rata de referinta a dobanzii FED a coborat anul acesta si la 1%. Acest lucru a ieftinit imprumuturile, dar a scazut si atractivitatea depozitelor in dolari. INCREDERE REDUSA Multe institutii si state europene si asiatice au inceput sa isi reduca rezervele si depozitele in dolari, fapt care a crescut oferta la nivel international.
Nu exista o solutie miraculoasa pentru oprirea caderii dolarului. Printre masurile luate in calcul se numara urmatoarele:
INTERVENTIA DIRECTA: Pentru ca economiile europene si asiatice incep sa sufere de pe urma deprecierii dolarului, este de asteptat ca bancile centrale din Europa sau
CRESTEREA DOBANZII FED: Dobanda a fost majorata deja in patru trepte de la 1% la 2%. Aceasta ridica din nou randamentul depozitelor la dolar, insa scumpeste si costul imprumuturilor.
REVIRIMENT ECONOMIC: Cresterea productivitatii economiei americane, care sa poata exporta si in conditiile unui dolar puternic. Cresterea trebuie insotita insa si de crearea de noi locuri de munca.
In Romania, creditele ipotecare (vezi tabel) vor avea, intre 2006 si 2008, cel mai mare ritm mediu de crestere dintre componentele indatorarii (credite de consum, pe card etc.) – circa 25% anual, fata de 22% cea a creditului de consum si doar 8% a altor tipuri de credite, arata studiul Unicredit Grup.
| Crestere | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 | 2008 |
| Polonia | 21% | 41% | 21% | 16% | 16% |
| Turcia | 174% | 359% | 61% | 45% | 34% |
| | 27% | 25% | 20% | 15% | 13% |
| Rusia | NA | 103% | 87% | 63% | 44% |
| | 155% | 98% | 43% | 31% | 23% |
| Cehia | 43% | 34% | 28% | 21% | 17% |
| Ungaria | 27% | 20% | 17% | 15% | 12% |
| | 98% | 52% | 29% | 24% | 23% |
| Slovacia | 30% | 27% | 17% | 14% | 12% |
Chinezii, cred, stau la baza unei comparatii pe care am citit-o de mai multe ori in literatura – …avea dintii ca un sirag de perle…, dar comparatia mi-a ramas in cap pentru ca am auzit/citit un proverb bazat pe ea.
Asa ca referatele in cauza au ajuns acum ca Miorita, o opera cu autor necunoscut, dar din care fiecare ia ce vrea si cat vrea; o desteptaciune de imprumut. Iar temele au ajuns un lucru dupa care junii nu se omoara, ci il fac pentru ca trebuie facut. Forma fara fond.
Gandurile astea m-au incercat saptamana trecuta, cand am vizitat o expozitie pe teme de comunicatii si tehnica de calcul, locul unde pasionatii de calculatoare, de gadgeturi si de telefoane mobile de ultim tip ar trebui sa vina si sa vada ce mai e nou.
Nu prea am vazut noutati sau poate nu am avut abilitatea de a le descoperi sau poate expozantii nu au avut abilitatea de a le scoate in fata. In fata erau in schimb o gramada de decibeli, o sumedenie de fete frumoase, care nu prea sesizau diferenta dintre o placa de baza si una de sunet, standuri care, luate individual, aveau ceva de comunicat, in functie de taria firmei, dar un ansamblu cumva prafuit, un sclipici care nu ascundea nimic.
Poate gresesc, si imi cer toate scuzele posibile pentru asta, dar expozitia mi s-a parut, la fel ca si temele liceenilor, un lucru de care lumea nu prea avea chef, dar care trebuie facut. Tot o forma fara fond.
Iote, e al doilea exemplu, dar nu ultimul. Ba chiar putem extrapola: am imprumutat (citeste descarcat de pe net, ca si liceenii) tot soiul de lucruri, pe care, mare greseala, nu le-am adaptat; luate de-a valma, multe din cele ce-au avut succes aiurea s-au dovedit a nu prinde la noi; asta nu pentru ca reteta a fost gresita, ci pentru ca pacientul avea alta boala. Inca mi-e teama, de exemplu, de capcanele pe care cele 60.000 sau 80.000 de pagini de aquis comunitar, traduse mai mult sau mai putin stangaci si adoptate la gramada, le pot ascunde.
Intr-o discutie recenta, cu colegii, am spus, mai in gluma, mai in serios, ca piata de capital din Romania nu ma convinge, face parte din categoria formelor fara fond. Am argumentat atunci, in gluma, ca piata de capital romaneasca isi va umple forma cand o sa avem prima sinucidere a unui jucator la bursa, asa, ca la marile crize americane.
N-as vrea sa ajungem in aceasta situatie, dar piata de capital ar trebui, pentru a-si umple fondul, sa evolueze de la asocieri simple de genul merge Patriciu la Parchet, actiunile urca sau scad si sa devina, de exemplu, un instrument de finantare a companiilor. In mod curent, si nu doar in rarele cazuri de pana acum.
Acelasi mimetism prost aplicat, adica dorinta de a nu iesi din rand, de a nu parea fraier cand toti sunt destepti, a transformat, in multele analize din presa scrise de-a lungul a peste un an de zile, aplicarea reformei fiscale a actualului Guvern, atata cata este si asa cum a iesit, cu cota unica drept drapel, intr-un esec. Inainte de vreme.
Am citit odata, in sensul tuturor celor spuse mai sus, mai multe exemple de ceea ce va sa zica execitiul una spunem si alta inseamna: termenii tranzitie si reforma au fost cititi mai degraba ca dezastru economic, saracie si somaj, puterea financiara este mai mult cea a grupurilor de interese decat cea creatoare de locuri de munca, controlul inseamna mai degraba vendeta politica, iar comunicarea inseamna pur si simplu dezinformare sau filtrul purtatorilor de cuvant si mai putin transparenta.
Daca tot suntem pusi pe imprumutat formate economice, sociale sau media, macar sa le incercam sa le adaptam, astfel incat sa nu constatam ca nu ni se potrivesc, nu plac sau nu sunt aplicabile.
Dar unde e legatura cu dintii ca perlele si cu proverbul, veti intreba. Pai proverbul e urmatorul: Cine a comparat prima data dintii cu un sirag de perle a fost un geniu, ultimul care a repetat-o a fost un dobitoc.
Povestea e veche aproape de cand lumea. Incepe cu Socrate, continua cu fondatorii SUA si se perpetueaza, intr-o forma sau alta, pana in zilele noastre. Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. A discuta despre politica fara a pomeni despre virtute, constata, printre altii, Robb McDaniel, e o imposibilitate.
Argumentele noilor predicatori sunt convingatoare, pentru ca sunt rationale: sistemele politice bazate exclusiv pe principii morale au fost si raman lesne de transformat in regimuri totalitare si demagogice. Comunistii au batut toba virtutilor clasei muncitoare, ayatolahii s-au intors spre religie pentru a-si controla mai bine supusii, iar aproape de casa, alde Vadim sau Becali castiga puncte electorale semnificative, jucand aceeasi carte a intransigentei morale strabatute de un fior religios. De la transcendenta la demagogie nu e decat un pas, si acela usor de facut – motiv, asadar, suficient pentru a privi cu reticenta orice discutie politica axata pe virtuti.
Pana aici, toate bune si frumoase. Ideile, insa, au felul lor de a pacatui prin exces (pacatul din dreapta, cum l-ar fi numit Sfintii Parinti). Odata smulse din context si devenite abstracte, chiar si ideile bune devin, mai devreme sau mai tarziu, malefice. Iara cine nu crede, vorba lui Hegel, n-are decat a arunca o privire asupra Revolutiei Franceze cu al sau Monsieur Guillotine. Odata scapata din chingile moralitatii, politica o ia la vale, pe tobogan. In absenta virtutilor, nimeni si nimic n-o mai poate opri sa degenereze intr-un cosmar. Simplu spus, pentru politica, virtutile sunt precum, zice-se, ar fi femeile pentru barbati: nu poti trai nici cu ele, nici fara ele.
In contextul politic romanesc, liberalii au fost primii care, dupa 2004 – odata epuizata retorica anticoruptie – au redescoperit valentele discursului intransigent-moralizator, mostenit de la taranisti, in contextul confruntarii cu PD. De aici insistentele pe Legea Lustratiei sau pe impulsionarea activitatii CNSAS. In conditiile in care PD, la pachet cu presedintele Basescu, dau dovada de o sfiiciune aproape feciorelnica in raport cu aceste teme, liberalii au inceput sa bata si mai tare saua ca sa priceapa iapa. Dar, taman cand lucrurile pareau sa intre pe un fagas normal si iapa parea sa inteleaga, Ioan Gavrila-Ogoranu a fost chemat la ceruri. Moment mai prost ales pentru liberali nici ca se putea.
Au unii oameni talentul asta, ca si dupa moarte sau, mai exact, prin moarte sa bage bete in roate unui sistem altminteri uns binisor. Daca nu stiti cine a fost badia Gavrila, cum ii spuneau cunoscutii, aveti o scuza: n-a aparut nici in revistele de high-life si n-a tinut nici prima pagina a ziarelor de scandal. A fost doar ultimul conducator al unui grup de partizani – romani care au ales sa se opuna comunismului cu arma in mana, cu orice risc. Nu am avut onoarea de a-l cunoaste personal pe badia Gavrila – am avut insa, mai tanar fiind, bucuria de a-i cunoaste pe multi dintre cei care au impartit cu el atat rezistenta armata din munti, cat si puscariile comuniste, inclusiv cea din Pitesti. Si totusi, in ciuda diferentelor, au/aveau un numitor comun: o moralitate senina, ca altfel nu stiu cum sa-i zic. Oameni trecuti binisor de 70-80 de ani, care izbutesc sa priveasca viata cu o prospetime pe care tinerii rebeli de 18 ani nu reusesc nici macar s-o ingaime. Vorba unuia dintre ei: Abia dupa 15 ani de puscarie comunista incepi sa apreciezi viata asa cum se cuvine.
V-ati putea imagina ca liberalii, in frunte cu premierul Tariceanu, vor fi dat buluc la slujba de inmormantare a badiei Gavrila – moment mai prielnic pentru putina retorica anticomunista cu greu ar putea fi gasit. Ei as! Nici liberalii, dar nici presedintele Basescu, altminteri recunoscut prin nonconformism, nu au gasit de cuviinta. Motivul il reprezinta secretul lui Polichinelle, pe care inclusiv mass-media s-au straduit sa-l vare cat mai abitir sub pres: atat badia Gavrila, cat si partidul pe care il conducea, Pentru Patrie (a auzit cineva de el?), erau filolegionari. Nomine odiosa! Corectitudinea politica nu l-a impiedicat pe presedintele Basescu sa bea sprituri cu Gigi Becali, dar nici pe Calin Popescu-Tariceanu sa se afiseze la
Nimeni nu ne cere sa fim cu totii eroi sau personaje de legenda. Bunul- simt ne cere insa sa ne scoatem cuviincios caciula in fata celor care sunt sau au fost. Intr-adevar, unii dintre ei s-au lasat amagiti de o retorica ce s-a dovedit, in cele din urma, nefasta. Nici un erou nu e perfect. Sa ridice insa piatra cel care n-a pacatuit deloc in acesti ultimi 60-70 de ani. Sa ridice primul piatra cel care a fost mai curajos decat badia Gavrila.
Si, pentru ca tot veni vorba despre legionari – pe cand o discutie cu cartile pe fata despre aceasta miscare politica? Daca nu de altceva, atunci macar pentru ca si poetul nostru national (Mihai Eminescu ii zice), si Eliade, Cioran sau Noica au fost acuzati de simpatii proto- sau chiar legionare de-a dreptul. Cand mai multi intelepti arunca aceeasi piatra in aceeasi balta, merita sa analizezi, fara prejudecati, fenomenul. Avem (inca) un elefant in sufragerie: ce facem cu el?
In plin proces de fuziune a Bursei de Valori Bucuresti (BVB) cu piata Rasdaq si in perioada adunarilor generale, care ar putea decide delistarea unora dintre companiile cotate, statul vine sa dea o mana de ajutor pietei de capital.
Cea mai mare bursa de valori din lume dupa numarul de companii listate este cea din
Diferenta pare zdrobitoare, dar, daca raportam numarul de companii de pe piata la populatia celor doua tari, respectiv la miliardul de indieni si cele 22 de milioane de romani, se observa ca pietele sunt de fapt foarte asemanatoare, cu aproximativ cate o companie listata pentru fiecare 200.000 de locuitori.
Si totusi, dupa finalizarea fuziunii cu Rasdaq, BVB si-ar putea depasi net conditia. Pe piata Rasdaq sunt acum listate 3.587 de companii. Din unificarea operatiunilor celor doua burse ar rezulta o piata cu un total de 3.695 de societati, valoare cu care BVB ar intra pe locul trei in topul institutiilor bursiere, inaintea unor piete de renume ca Nasdaq sau bursele de valori din Londra, Tokio sau New York, la doar putin in urma celei de-a doua clasate – piata din Toronto.
Ce-i drept, o mare parte dintre societatile listate pe Rasdaq sunt doar trecute intr-un catastif. E posibil chiar ca o parte dintre ele sa nu mai existe. In acelasi timp, tranzactionate in mod curent sunt foarte putine societati.
In fapt, din cele peste 3.500 de firme, numai 1.400 sunt tranzactionabile. Iar dintre acestea se misca cat de cat maximum 300. Mai mult, conform actualului proiect de unificare a celor doua piete, societatile de pe Rasdaq nu sunt obligate sa se inscrie la cota Bursei, ele urmand sa fie tranzactionate pe un sistem alternativ, cum este cazul societatilor de la categoria nelistate.
Pe de alta parte,
Enervati ca oricum nu aveau prea multe alternative de investitii, investitorii pe bursa au protestat impotriva masurii CNVM si au avut partial castig de cauza. Prin Codul bursier, adoptat luna trecuta de actionarii BVB, delistarile vor fi permise doar in urma desfasurarii unei oferte publice. Codul trebuie aprobat insa de CNVM. In acest context agitat, un sprijin pentru investitori a venit de unde se asteptau, probabil, cel mai putin: de la stat. Guvernul a fost criticat in repetate randuri ca, desi periodic anunta tot felul de masuri pentru incurajarea pietei de capital, a evitat sa foloseasca bursa pentru diverse tranzactii, cum ar fi privatizarile.
Insa ultima saptamana a fost plina de anunturi promitatoare din partea Executivului, care le propune jucatorilor la bursa noi variante de investitii. Miercuri, reprezentantii Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI) si cei ai bancii de investitii Credit Suisse First Boston au semnat contractul de consultanta pentru listarea actiunilor RomTelecom pe piata de capital. Anunturile oficiale au stabilit ca termen pentru listarea operatorului de telecomunicatii lunile septembrie-octombrie.
Cum o minune nu vine niciodata singura, in aceeasi zi guvernul anunta ca a mandatat Ministerul Transporturilor sa inceapa procesul de privatizare a noua societati din subordine, prin vanzarea prin oferte publice secundare a unor pachete de actiuni reprezentand 5% din capitalul firmelor.
Intrarea la cota bursei a unor companii precum Metrorex, Aeroportul International Henri Coanda, Aeroportul International Bucuresti-Baneasa-Aurel Vlaicu, Aeroportul International Constanta, Aeroportul International Timisoara-Traian Vuia sau Administratia Canalelor Navigabile Constanta ar mai impulsiona piata de capital, ca sa nu mai vorbim de cresterea capitalizarii pietei.
O alta companie asteptata la BVB este compania de transport a energiei electrice Transelectrica. Potrivit unui anunt facut in urma cu trei saptamani, Transelectrica va lista 10% din actiuni la Bursa de Valori Bucuresti in luna iulie, dupa ce va avea loc o majorare de capital.
Dar cea mai asteptata listare, fara discutii, este cea a Fondului Proprietatea, cel mai mai mare fond de investitii din Europa Centrala si de Est. Deocamdata, nu s-a anuntat o data oficiala pana la care Proprietatea sa fie la cota bursei, dar investitorii spera ca va avea loc in acest an.
Aceasta avalansa de listari – daca se vor finaliza cu succes – ar veni dupa o perioada secetoasa, in care numarul de companii nou-venite pe piata de capital se pot numara pe degetele de la o mana. Ce-i drept, la Bursa de Valori Bucuresti au venit mai multe companii, dar acestea au promovat in general de pe piata secundara Rasdaq.
Pe de alta parte, cum relatiile dintre companiile romanesti si cele indiene sunt din ce in ce mai stranse (vezi achizitia Terapia de catre Ranbaxy sau negocierile purtate de Mahindra & Mahindra pentru achizitia Tractorul), nu ar fi exclus chiar ca o firma