BusinessMagazin

Blog

  • România a exportat anul trecut în Italia bunuri în valoare de peste 6 miliarde de euro, în creştere cu 9,29% faţă de anul anterior

    La 31.12.2014, Italia a ocupat locul 2 în topul partenerilor comerciali ai României, locul 6 în topul investitorilor străini, în funcţie de valoarea capitalului investit şi locul 1 în topul investitorilor străini, în funcţie de numărul de firme.

    Ponderea schimburilor comerciale româno-italiene este de 11,34% din totalul comerţului extern al României. Conform datelor Unioncamere Italia comunicate de reprezentanţii Ambasadei României în Italia, numarul societatilor cu capital romanesc active pe piata italiana este de 46.215, in crestere de la 44.817 existente la sfarsitul anului 2013.

    Numărul societăţilor comerciale cu capital italian înregistrate în România în perioada 1990–2014 de 39.556, reprezentând 20,32% din societăţile cu participare straina şi însumând o valoare totală a capitalului social în echivalent valută de 1,75 miliarde euro (4,65% din totalul capitalului strain subscris).

    Italia se afla pe locul şapte în clasamentul investitorilor străini, în funcţie de valoarea capitalului investit şi pe primul loc în functie de numărul de investitori. Întreprinzatorii italieni manifesta un interes in crestere fata de sectorul energetic, in special energia din surse regenerabile, al productiei industriale si agricole, servicii si sectorul bancar, potrivit reprezentanţilor Ambasadei României în Italia.

     

  • România a exportat anul trecut în Italia bunuri în valoare de peste 6 miliarde de euro, în creştere cu 9,29% faţă de anul anterior

    La 31.12.2014, Italia a ocupat locul 2 în topul partenerilor comerciali ai României, locul 6 în topul investitorilor străini, în funcţie de valoarea capitalului investit şi locul 1 în topul investitorilor străini, în funcţie de numărul de firme.

    Ponderea schimburilor comerciale româno-italiene este de 11,34% din totalul comerţului extern al României. Conform datelor Unioncamere Italia comunicate de reprezentanţii Ambasadei României în Italia, numarul societatilor cu capital romanesc active pe piata italiana este de 46.215, in crestere de la 44.817 existente la sfarsitul anului 2013.

    Numărul societăţilor comerciale cu capital italian înregistrate în România în perioada 1990–2014 de 39.556, reprezentând 20,32% din societăţile cu participare straina şi însumând o valoare totală a capitalului social în echivalent valută de 1,75 miliarde euro (4,65% din totalul capitalului strain subscris).

    Italia se afla pe locul şapte în clasamentul investitorilor străini, în funcţie de valoarea capitalului investit şi pe primul loc în functie de numărul de investitori. Întreprinzatorii italieni manifesta un interes in crestere fata de sectorul energetic, in special energia din surse regenerabile, al productiei industriale si agricole, servicii si sectorul bancar, potrivit reprezentanţilor Ambasadei României în Italia.

     

  • Economişti: România va putea adera la zona euro, cel mai probabil, după 2020

    “Anul 2019 era un obiectiv foarte ambiţios, fără îndoială, el a fost însă un obiectiv pur şi simplu lansat, dar fără a avea o agendă de parcurs. Ca să fie fezabil acel 2019 trebuia să venim urgent cu o agendă de reforme structurale pe care trebuie s-o implementăm, care să ne ducă la o convergenţă reală sănătoasă, sustenabilă pe termen lung şi să ne menţinem în acelaşi timp echilibrele macroeconomice, adică noi putem avea o convergenţă reală, deci cu creştere economică mai mare decât anticipăm printr-o stimulare fiscală, dar care dacă produce dezechilibre, n-am făcut nimic”, a declarat joi Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economistul şef al Raiffeisen Bank, la dezbaterea cu tema “Zona Euro încotro?” organizată de BNR.

    Astfel, creşterea economică nu este de durată şi se va corecta la un moment dat, Dumitru dând exemplul creşterilor de 7%-8% dinaintea crizei, urmate de necesitatea de a ajusta dezechilibrele create, ceea ce s-a tradus în “doi paşi înainte, trei paşi înapoi”, situaţie care nu este de dorit.

    El a punctat că 2019 era un termen extrem de ambiţios, iar în cel mai fericit scenariu, în care politicile economice sunt coerente şi există o agendă de reforme strucurale care este şi urmată, adoptarea euro s-ar putea realiza după 2020.

    “Important ca orizontul de adoptare să fie unul credibil şi, mai mult decât atât, să fie unul la care să ne şi ancorăm, adică să avem o ancorare adevărată a politicilor economice, în sensul în care să avem o agendă foarte bine stabilită, să ştim foarte bine ce avem de făcut, pentru că altfel nu rămâne decât un obiectiv, o dorinţă care nu este ancorată în realitate”, spune Dumitru.

    Părerea lui privind termenul de aderare la zona euro este susţinută şi de analistul financiar Florin Cîţu, însă el atrage atenţia că România trebuie să decidă dacă va realiza convergenţa reală înainte de aderare, având avantajul unei politici monetare foarte independente, sau în cadrul zonei euro, când acest avantaj se pierde.

    “Mai avem câţiva ani până la zona euro. România trebuie să înţeleagă că nu poţi să scapi de reforma reală, convergenţa reală trebuie făcută. Trebuie să decizi dacă o faci în afara zonei euro, când ai o politică monetară foarte independentă, sau în interiorul zonei euro, când nu mai ai o politică monetară independentă, aici trebuie să ducem discuţia în spaţiul public”, apreciază Cîţu.

    El a precizat ulterior că România ar putea adopta euro cel mai devreme după 2020.

    La rândul său, economistul şef al BCR, Radu Crăciun, spune că odată cu accesul în zona euro România va fi forţată să conveargă cu aceasta şi va beneficia, de fapt, de pe urma acestui lucru, dând exemplul integrării în UE pe un principiu similar.

    “Dar o integrare monetară pripită, aşa cum a dovedit-o crearea zonei euro, fără nişte minime fundamente economice de competitivitate, politice duce într-o înfundătură. Din punctul nostru de vedere, cred că ar trebui să fim foarte atenţi ce ne dorim, pentru că s-ar putea să se întâmple”, a menţionat Crăciun.

    Dumitru apreciază că România nu are decât o singură variantă, aceea de a respecta regulile, însă totodată acestea trebuie bine gândite, iar toţi factorii din România implicaţi trebuie să înţeleagă ce înseamnă acele reguli pentru ţară şi economie.

    “Spre exemplu, noi am semnat Compactul fiscal, nu prea am înţeles ce înseamnă lucrul acesta pentru noi şi nici acum nu prea îl înţelegem. Eu rămân stupefiat când văd că oameni de la care te-ai aştepta să înţeleagă, decidenţi de politici economice, care nu înţeleg ce înseamnă deficit structural şi care sunt limitele pentru noi şi că în anii următori, când economia va fi peste potenţial, noi va trebui să avem excedente“, spune preşedintele Consiliului Fiscal.

    El a subliniat că România poate participa la crearea regulilor la nivel european prin reprezentanţii săi la forurile europene, însă aceştia au problema că nu înţeleg de ce sunt trimişi acolo, deşi lucrează pe salarii mari, nu înţeleg ce se discută şi nu se implică activ.

    “Noi trimitem oameni la Parlamentul European care se duc acolo doar în concediu, pe bani foarte mulţi şi nu prea înţeleg de ce sunt acolo şi pe cine reprezintă şi ce se discută acolo. Cred că trebuie să trecem de bariera asta şi să înţelegem că acolo avem interes major şi avem nevoie de oameni care înţeleg ce se discută şi să participe activ atât cât se poate, dat fiind statutul nostru la scară europeană, dar cu argumente, să putem participa la masa deciziilor. Altfel, suntem ai nimănui, ca să spun aşa”, a conchis Dumitru.

  • Economişti: România va putea adera la zona euro, cel mai probabil, după 2020

    “Anul 2019 era un obiectiv foarte ambiţios, fără îndoială, el a fost însă un obiectiv pur şi simplu lansat, dar fără a avea o agendă de parcurs. Ca să fie fezabil acel 2019 trebuia să venim urgent cu o agendă de reforme structurale pe care trebuie s-o implementăm, care să ne ducă la o convergenţă reală sănătoasă, sustenabilă pe termen lung şi să ne menţinem în acelaşi timp echilibrele macroeconomice, adică noi putem avea o convergenţă reală, deci cu creştere economică mai mare decât anticipăm printr-o stimulare fiscală, dar care dacă produce dezechilibre, n-am făcut nimic”, a declarat joi Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economistul şef al Raiffeisen Bank, la dezbaterea cu tema “Zona Euro încotro?” organizată de BNR.

    Astfel, creşterea economică nu este de durată şi se va corecta la un moment dat, Dumitru dând exemplul creşterilor de 7%-8% dinaintea crizei, urmate de necesitatea de a ajusta dezechilibrele create, ceea ce s-a tradus în “doi paşi înainte, trei paşi înapoi”, situaţie care nu este de dorit.

    El a punctat că 2019 era un termen extrem de ambiţios, iar în cel mai fericit scenariu, în care politicile economice sunt coerente şi există o agendă de reforme strucurale care este şi urmată, adoptarea euro s-ar putea realiza după 2020.

    “Important ca orizontul de adoptare să fie unul credibil şi, mai mult decât atât, să fie unul la care să ne şi ancorăm, adică să avem o ancorare adevărată a politicilor economice, în sensul în care să avem o agendă foarte bine stabilită, să ştim foarte bine ce avem de făcut, pentru că altfel nu rămâne decât un obiectiv, o dorinţă care nu este ancorată în realitate”, spune Dumitru.

    Părerea lui privind termenul de aderare la zona euro este susţinută şi de analistul financiar Florin Cîţu, însă el atrage atenţia că România trebuie să decidă dacă va realiza convergenţa reală înainte de aderare, având avantajul unei politici monetare foarte independente, sau în cadrul zonei euro, când acest avantaj se pierde.

    “Mai avem câţiva ani până la zona euro. România trebuie să înţeleagă că nu poţi să scapi de reforma reală, convergenţa reală trebuie făcută. Trebuie să decizi dacă o faci în afara zonei euro, când ai o politică monetară foarte independentă, sau în interiorul zonei euro, când nu mai ai o politică monetară independentă, aici trebuie să ducem discuţia în spaţiul public”, apreciază Cîţu.

    El a precizat ulterior că România ar putea adopta euro cel mai devreme după 2020.

    La rândul său, economistul şef al BCR, Radu Crăciun, spune că odată cu accesul în zona euro România va fi forţată să conveargă cu aceasta şi va beneficia, de fapt, de pe urma acestui lucru, dând exemplul integrării în UE pe un principiu similar.

    “Dar o integrare monetară pripită, aşa cum a dovedit-o crearea zonei euro, fără nişte minime fundamente economice de competitivitate, politice duce într-o înfundătură. Din punctul nostru de vedere, cred că ar trebui să fim foarte atenţi ce ne dorim, pentru că s-ar putea să se întâmple”, a menţionat Crăciun.

    Dumitru apreciază că România nu are decât o singură variantă, aceea de a respecta regulile, însă totodată acestea trebuie bine gândite, iar toţi factorii din România implicaţi trebuie să înţeleagă ce înseamnă acele reguli pentru ţară şi economie.

    “Spre exemplu, noi am semnat Compactul fiscal, nu prea am înţeles ce înseamnă lucrul acesta pentru noi şi nici acum nu prea îl înţelegem. Eu rămân stupefiat când văd că oameni de la care te-ai aştepta să înţeleagă, decidenţi de politici economice, care nu înţeleg ce înseamnă deficit structural şi care sunt limitele pentru noi şi că în anii următori, când economia va fi peste potenţial, noi va trebui să avem excedente“, spune preşedintele Consiliului Fiscal.

    El a subliniat că România poate participa la crearea regulilor la nivel european prin reprezentanţii săi la forurile europene, însă aceştia au problema că nu înţeleg de ce sunt trimişi acolo, deşi lucrează pe salarii mari, nu înţeleg ce se discută şi nu se implică activ.

    “Noi trimitem oameni la Parlamentul European care se duc acolo doar în concediu, pe bani foarte mulţi şi nu prea înţeleg de ce sunt acolo şi pe cine reprezintă şi ce se discută acolo. Cred că trebuie să trecem de bariera asta şi să înţelegem că acolo avem interes major şi avem nevoie de oameni care înţeleg ce se discută şi să participe activ atât cât se poate, dat fiind statutul nostru la scară europeană, dar cu argumente, să putem participa la masa deciziilor. Altfel, suntem ai nimănui, ca să spun aşa”, a conchis Dumitru.

  • Un angajat Apple descrie infernul prin care a trecut cât timp a lucrat în companie

    Ben Farrell a lucrat timp de doi ani pentru Apple, fiind responsabil de îmbunătăţirea relaţiei cu clienţii companiei care deţin centre de suport, şi a demisionat la începutul lunii aprilie din motive legate de condiţiile de muncă.

    În primul rând, Farrell a descoperit o cultură organizaţională nu doar solicitantă, dar şi meschină, câtă vreme este centrată pe a-i face pe ceilalţi să greşească pentru a-ţi asigura propriul succes. 

    “16 ore muncite zilnic şi încărcate cu şedinţe peste şedinţe urmate de alte şedinţe. Deşi astfel de întâlniri sunt frecvent întâlnite în multinaţionale, cele de la Apple sunt însoţite de o agendă toxică, menită să îi prindă pe angajaţi pe picior greşit şi să îi ironizeze pe cei mai puţin respectaţi. Spiritul de echipă nu există, iar clienţii îşi permit atacuri la persoană, dar şi să traseze sarcinile angajaţilor în funcţie de starea lor de spirit. Ore peste ore sunt pierdute în sedinţe de pregătire pentru alte şedinţe care pregătesc alte şedinţe, până în momentul în care se concluzionează că s-a muncit de fapt prea puţin. Iar asta nu este sănătos”, scrie Farrell, într-o postare pe blogul personal.

    Angajatul vorbeşte şi despre felul în care unii manageri se identifică în totalitate cu interesele acţionarilor şi chiar se mândresc cu deciziile de concediere luate în trecut şi cu tehnicile folosite pentru ca partenerilor de business să li se diminueaze profiturile.

    “Ieşirile cu colegii se învârt în jurul aceloraşi poveşti iar şi iar pe măsură ce managerii povestesc la nesfârşit despre măsurile strategice de a reduce personalul şi de a închide fabrici. Au o sclipire în privire când descriu metodele prin care diverşi parteneri de afaceri au fost lăsaţi cu profituri aproape de zero pentru a spori profitabilitatea Apple”, mai scrie fostul angajat Apple.

    Farrell remarcă şi diferenţele dintre crezul lui Steve Jobs, cofondatorul companiei, legat de echilibrul dintre muncă şi viaţa personală, exprimat în anul 2005, şi realitatea din prezent de la Apple.

    “Problemele de sănătate, urgenţele familiale şi chiar nunţile nu sunt respectate la Apple. Când am început să lucrez la ei, soţia mea însărcinată a căzut pe scări şi a avut nevoie de spitalizare, aşa că nu am mai putut participa la o delegaţie. Compania a notat evenimentul drept o problemă de performanţă şi mi s-a reproşat într-o întâlnire faţă în faţă cu un manager din companie că am comis o mare greşeală”, arată Farrell.

    “Managementul era inconsecvent şi capricios. Primeam adeseori mesaje agresive la orice oră, chiar şi în afara programului, atât pe chat-ul intern cât şi la telefon, chiar şi pentru o întârziere de un minut la o întâlnire”.

    Citiţi pe blogul personal dezvăluirile angajatului.

    Apple a înregistrat un profit record, de 18 miliarde de dolari, în primul trimestru al anului fiscal 2015, în urcare cu 38% faţă de aceeaşi perioadă din 2013, datorită vânzărilor noilor modele de iPhone-uri lansate în luna septembrie a anului trecut. În luna noiembrie, pe fondul entuziasmului investitorilor legat de noile produse lansate de Apple, valoarea de piaţă a companiei a depăşit 700 de miliarde de dolari.

  • Un angajat Apple descrie infernul prin care a trecut cât timp a lucrat în companie

    Ben Farrell a lucrat timp de doi ani pentru Apple, fiind responsabil de îmbunătăţirea relaţiei cu clienţii companiei care deţin centre de suport, şi a demisionat la începutul lunii aprilie din motive legate de condiţiile de muncă.

    În primul rând, Farrell a descoperit o cultură organizaţională nu doar solicitantă, dar şi meschină, câtă vreme este centrată pe a-i face pe ceilalţi să greşească pentru a-ţi asigura propriul succes. 

    “16 ore muncite zilnic şi încărcate cu şedinţe peste şedinţe urmate de alte şedinţe. Deşi astfel de întâlniri sunt frecvent întâlnite în multinaţionale, cele de la Apple sunt însoţite de o agendă toxică, menită să îi prindă pe angajaţi pe picior greşit şi să îi ironizeze pe cei mai puţin respectaţi. Spiritul de echipă nu există, iar clienţii îşi permit atacuri la persoană, dar şi să traseze sarcinile angajaţilor în funcţie de starea lor de spirit. Ore peste ore sunt pierdute în sedinţe de pregătire pentru alte şedinţe care pregătesc alte şedinţe, până în momentul în care se concluzionează că s-a muncit de fapt prea puţin. Iar asta nu este sănătos”, scrie Farrell, într-o postare pe blogul personal.

    Angajatul vorbeşte şi despre felul în care unii manageri se identifică în totalitate cu interesele acţionarilor şi chiar se mândresc cu deciziile de concediere luate în trecut şi cu tehnicile folosite pentru ca partenerilor de business să li se diminueaze profiturile.

    “Ieşirile cu colegii se învârt în jurul aceloraşi poveşti iar şi iar pe măsură ce managerii povestesc la nesfârşit despre măsurile strategice de a reduce personalul şi de a închide fabrici. Au o sclipire în privire când descriu metodele prin care diverşi parteneri de afaceri au fost lăsaţi cu profituri aproape de zero pentru a spori profitabilitatea Apple”, mai scrie fostul angajat Apple.

    Farrell remarcă şi diferenţele dintre crezul lui Steve Jobs, cofondatorul companiei, legat de echilibrul dintre muncă şi viaţa personală, exprimat în anul 2005, şi realitatea din prezent de la Apple.

    “Problemele de sănătate, urgenţele familiale şi chiar nunţile nu sunt respectate la Apple. Când am început să lucrez la ei, soţia mea însărcinată a căzut pe scări şi a avut nevoie de spitalizare, aşa că nu am mai putut participa la o delegaţie. Compania a notat evenimentul drept o problemă de performanţă şi mi s-a reproşat într-o întâlnire faţă în faţă cu un manager din companie că am comis o mare greşeală”, arată Farrell.

    “Managementul era inconsecvent şi capricios. Primeam adeseori mesaje agresive la orice oră, chiar şi în afara programului, atât pe chat-ul intern cât şi la telefon, chiar şi pentru o întârziere de un minut la o întâlnire”.

    Citiţi pe blogul personal dezvăluirile angajatului.

    Apple a înregistrat un profit record, de 18 miliarde de dolari, în primul trimestru al anului fiscal 2015, în urcare cu 38% faţă de aceeaşi perioadă din 2013, datorită vânzărilor noilor modele de iPhone-uri lansate în luna septembrie a anului trecut. În luna noiembrie, pe fondul entuziasmului investitorilor legat de noile produse lansate de Apple, valoarea de piaţă a companiei a depăşit 700 de miliarde de dolari.

  • Comisia Europeană acordă României un ajutor de 8,5 milioane de euro în urma inundaţiilor din 2014

    Cele 8,5 milioane de euro vizează acoperirea parţială a costurilor aferente operaţiunilor de urgenţă de reabilitare în urma inundaţiilor, precizează Comisia Europeană.

    Aceste ajutoare vor contribui îndeosebi la refacerea unor infrastructuri şi servicii vitale, vor rambursa costul operaţiunilor de urgenţă şi de salvare şi vor acoperi o parte din costurile aferente curăţării regiunilor sinistrate.

    În mai 2014, România a fost afectată de inundaţii la scară largă care au adus daune infrastructurilor de transport, apă, energie şi comunicaţii, precum şi locuinţelor şi fermelor. Inundaţiile au afectat 30 din cele 42 de judeţe ale României, determinând evacuarea localnicilor şi provocând pierderi majore în diferite sectoare ale economiei. Mulţi fermieri şi-au pierdut culturile de pe terenurile cultivate, animalele lor fiind înecate, iar drumurile forestiere de acces au fost distruse de ruperea unor baraje. Mai multe şcoli, spitale, clădiri publice şi bunuri culturale au fost inundate.

    Tot în cursul anului trecut, în iulie şi august, precipitaţiile abundente, inundaţiile şi alunecările de teren au afectat peste 126.000 de locuitori din cinci judeţe ale regiunii Sud-Vest Oltenia. Peste 2.300 de locuinţe, 20 de şcoli, 9 grădiniţe şi 11 biserici au suferit daune, s-au rupt diguri şi baraje şi au fost afectate drumuri, poduri, staţii de epurare a apelor şi sisteme de canalizare. De asemenea, mulţi fermieri au suferit pierderi uriaşe de producţie, potrivit cererii de ajutor transmisă de Bucureşti Comisiei.

    Totodată, CE a acordat 56 de milioane de euro Italiei, ca urmare a faptului că, în octombrie şi noiembrie 2014, cinci regiuni italiene s-au confruntat cu evenimente meteorologice nefavorabile repetate, cu ploi abundente care au dus la inundaţii, torente noroioase şi alunecări de teren.

    În februarie 2015, autorităţile italiene au solicitat ajutoare financiare din Fondul de solidaritate, raportul lor prezentând în detaliu efectele devastării, în special în Liguria, unde râurile au ieşit din albii, podurile şi străzile au fost inundate, iar sectorul economic şi sectoarele de producţie au suferit daune masive în multe oraşe, mici şi mari, precum Genova. În total, numărul victimelor catastrofei s-a ridicat la 11, iar 3.000 de persoane au trebuit evacuate.

    Şi Bulgaria va primi ajutoare în valoare de 1,98 milioane de euro după ce regiunea Severozapaden – una dintre cele mai puţin dezvoltate regiuni ale UE – a suferit foarte mult din cauza inundaţiilor din vara anului 2014. Potrivit raportului inclus în cererea de ajutor, au fost inundate 700 de locuinţe şi clădiri publice, precum şi şosele principale şi ferme, iar peste 800 de persoane au fost evacuate. Infrastructurile pentru energie, apă şi transport, precum şi clădiri publice, bunuri din patrimoniul cultural şi arii naturale protejate au suferit daune grave.

    Ajutoarele au fost acordate din Fondul de solidaritate al Uniunii Europene.

    “Fondul de solidaritate al UE este unul dintre cele mai puternice simboluri ale solidarităţii noastre în vremuri de restrişte. În multe cazuri, ajutoarele financiare propuse prin decizia de azi (joi – n.r.) vor ajuta la refacerea unora dintre cele mai puţin dezvoltate regiuni ale Europei, demonstrând, totodată, solidaritatea Uniunii Europene cu cele 130 000 de persoane afectate care trebuie să facă faţă consecinţelor unor inundaţii devastatoare”, a declarat comisarul european pentru Politică Regională, Corina Creţu, citată în comunicat.

    Alocarea anuală totală disponibilă pentru Fondul de solidaritate în 2015 este de 541,2 milioane de euro. Prin adăugarea restului alocării din anul precedent, cuantumul total disponibil în Fondul de solidaritate în 2015 se ridică la peste 895 de milioane de euro.

    Contribuţia financiară a fondului este calculată pe baza daunelor directe totale rezultate în urma unei catastrofe. Aceste ajutoare pot fi utilizate doar pentru operaţiuni de urgenţă şi de recuperare esenţiale.

    Fondul a fost instituit pentru a sprijini statele membre şi ţările candidate prin oferirea de ajutoare financiare în urma unor catastrofe naturale majore.

  • Comisia Europeană acordă României un ajutor de 8,5 milioane de euro în urma inundaţiilor din 2014

    Cele 8,5 milioane de euro vizează acoperirea parţială a costurilor aferente operaţiunilor de urgenţă de reabilitare în urma inundaţiilor, precizează Comisia Europeană.

    Aceste ajutoare vor contribui îndeosebi la refacerea unor infrastructuri şi servicii vitale, vor rambursa costul operaţiunilor de urgenţă şi de salvare şi vor acoperi o parte din costurile aferente curăţării regiunilor sinistrate.

    În mai 2014, România a fost afectată de inundaţii la scară largă care au adus daune infrastructurilor de transport, apă, energie şi comunicaţii, precum şi locuinţelor şi fermelor. Inundaţiile au afectat 30 din cele 42 de judeţe ale României, determinând evacuarea localnicilor şi provocând pierderi majore în diferite sectoare ale economiei. Mulţi fermieri şi-au pierdut culturile de pe terenurile cultivate, animalele lor fiind înecate, iar drumurile forestiere de acces au fost distruse de ruperea unor baraje. Mai multe şcoli, spitale, clădiri publice şi bunuri culturale au fost inundate.

    Tot în cursul anului trecut, în iulie şi august, precipitaţiile abundente, inundaţiile şi alunecările de teren au afectat peste 126.000 de locuitori din cinci judeţe ale regiunii Sud-Vest Oltenia. Peste 2.300 de locuinţe, 20 de şcoli, 9 grădiniţe şi 11 biserici au suferit daune, s-au rupt diguri şi baraje şi au fost afectate drumuri, poduri, staţii de epurare a apelor şi sisteme de canalizare. De asemenea, mulţi fermieri au suferit pierderi uriaşe de producţie, potrivit cererii de ajutor transmisă de Bucureşti Comisiei.

    Totodată, CE a acordat 56 de milioane de euro Italiei, ca urmare a faptului că, în octombrie şi noiembrie 2014, cinci regiuni italiene s-au confruntat cu evenimente meteorologice nefavorabile repetate, cu ploi abundente care au dus la inundaţii, torente noroioase şi alunecări de teren.

    În februarie 2015, autorităţile italiene au solicitat ajutoare financiare din Fondul de solidaritate, raportul lor prezentând în detaliu efectele devastării, în special în Liguria, unde râurile au ieşit din albii, podurile şi străzile au fost inundate, iar sectorul economic şi sectoarele de producţie au suferit daune masive în multe oraşe, mici şi mari, precum Genova. În total, numărul victimelor catastrofei s-a ridicat la 11, iar 3.000 de persoane au trebuit evacuate.

    Şi Bulgaria va primi ajutoare în valoare de 1,98 milioane de euro după ce regiunea Severozapaden – una dintre cele mai puţin dezvoltate regiuni ale UE – a suferit foarte mult din cauza inundaţiilor din vara anului 2014. Potrivit raportului inclus în cererea de ajutor, au fost inundate 700 de locuinţe şi clădiri publice, precum şi şosele principale şi ferme, iar peste 800 de persoane au fost evacuate. Infrastructurile pentru energie, apă şi transport, precum şi clădiri publice, bunuri din patrimoniul cultural şi arii naturale protejate au suferit daune grave.

    Ajutoarele au fost acordate din Fondul de solidaritate al Uniunii Europene.

    “Fondul de solidaritate al UE este unul dintre cele mai puternice simboluri ale solidarităţii noastre în vremuri de restrişte. În multe cazuri, ajutoarele financiare propuse prin decizia de azi (joi – n.r.) vor ajuta la refacerea unora dintre cele mai puţin dezvoltate regiuni ale Europei, demonstrând, totodată, solidaritatea Uniunii Europene cu cele 130 000 de persoane afectate care trebuie să facă faţă consecinţelor unor inundaţii devastatoare”, a declarat comisarul european pentru Politică Regională, Corina Creţu, citată în comunicat.

    Alocarea anuală totală disponibilă pentru Fondul de solidaritate în 2015 este de 541,2 milioane de euro. Prin adăugarea restului alocării din anul precedent, cuantumul total disponibil în Fondul de solidaritate în 2015 se ridică la peste 895 de milioane de euro.

    Contribuţia financiară a fondului este calculată pe baza daunelor directe totale rezultate în urma unei catastrofe. Aceste ajutoare pot fi utilizate doar pentru operaţiuni de urgenţă şi de recuperare esenţiale.

    Fondul a fost instituit pentru a sprijini statele membre şi ţările candidate prin oferirea de ajutoare financiare în urma unor catastrofe naturale majore.

  • Şeful CJ Timiş, audiat la DNA în dosarul în care este cercetat pentru luare de mită

    Potrivit surselor citate, Titu Bojin este audiat la sediul DNA Timişoara în dosarul în care este cercetat după ce ar fi convins mai mulţi primari din judeţ să semneze contracte de achiziţii cu o firmă, iar pentru aceasta ar fi primit mită, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    În acest dosar, procurorii DNA au făcut percheziţii, în luna decembrie, la sediul Consiliului Judeţean Timiş, la 17 primării din judeţ şi la Asociaţia Dezvoltare Intercomunitară Apă-Canal Timiş (care funcţionează în sediul CJ), precum şi la locuinţa preşedintelui CJ Timiş, Titu Bojin, din comuna Remetea Mare, la locuinţa lui George Didilă din Bucureşti, şi la sediul firmei controlate de acesta, SC Ecomet West SRL, tot din Capitală. Anchetatorii au descins şi la depourile CFR Călători din Bucureşti, Timişoara, Cluj, Braşov, Sibiu, Ploieşti, Arad, Suceava şi Iaşi.

    Ulterior, preşedintele CJ Timiş a fost ridicat de anchetatori din sediul Consiliului Judeţean Timiş şi dus la DNA central, unde a fost audiat mai multe ore, în final fiind lăsat să plece, după ce în cazul său anchetatorii au luat măsura controlului judiciar.

    Tot la DNA central au fost audiaţi consilierul judeţean Marcel Mihoc (PSD) şi vicepreşedintele Autorităţii pentru Valorificarea Arhivelor Statului Stan Popa.

    În acelaşi dosar, la DNA Timiş au fost audiaţi 17 primari din judeţ, precum şi Claudiu Ilaş – managerul Muzeului Satului Bănăţean, Marţian Corneliu Doroş – director în cadrul Direcţiei de Prestări Servicii Timiş, Ervin Luci – director la Administraţia Bazinală a Apelor Banat, Horaţiu Mircea Simion – directorul regional al Direcţiei Regionale Drumuri şi Poduri Timişoara şi Aurel Costin Purceld – directorul economic al Direcţiei Regionale Drumuri şi Poduri Timişoara.

    Potrivit unor documente ale procurorilor, obţinute de MEDIAFAX, Titu Bojin, folosindu-se de funcţia de preşedinte al CJ Timiş şi de poziţia de lider al filialei judeţene a PSD, ar fi identificat primării din Timiş, conduse de aleşi locali din PSD, cu care George Didilă, prin SC Ecomet West SRL, a încheiat contracte de achiziţii publice, cu atribuire directă. În acest demers, Didilă ar fi fost sprijinit atât de Titu Bojin, cât şi de consilierul judeţean Marcel Mihoc.

    Procurorii îl suspectează pe Bojin că direcţiona alocări bugetare din bugetul Consiliului Judeţean Timiş către unităţi administrativ teritorial din judeţ, în vederea finanţării contractelor pe care acestea le aveau în derulare cu SC Ecomet West SRL.

    Anchetatorii au mai stabilit că, în cazul în care primăriile care au încheiat contracte cu SC Ecomet West SRL tergiversau plata contractelor încheiate, George Didilă apela tot la Titu Bojin pentru a determina primarii să plătească, cu celeritate, aceste contracte.

    Întrucât unele dintre primăriile care au încheiat astfel de contracte cu SC Ecomet West SRL nu aveau prevăzute în buget fonduri pentru plata produselor achiziţionate, consilierul judeţean Marcel Mihoc ar fi promis, la data încheierii contractelor, alocarea fondurilor necesare cu ocazia rectificărilor bugetare, se mai arată în documentele citate.

    Sumele de bani obţinute din contracte erau virate în conturile societăţii Ecomet West SRL, administrată de către Marius Didilă, care îl anunţa pe George Didilă, iar acesta îi transmitea lui Bojin şi Mihoc situaţia încasărilor din contractele încheiate, potrivit aceloraşi documente.

    Pe de altă parte, potrivit anchetatorilor, depourile CFR Călători din Bucureşti şi nouă judeţe, percheziţionate în acest dosar, ar fi dat preferenţial contracte de furnizare de produse în valoare de peste 191.000 de lei.

    În toate cazurile, contractele ar fi fost atribuite, la intervenţia lui Teodor Gavriş, fost director Tracţiune din CFR Călători, de către şefii depourilor companiei, firmei Ecomet West SRL, controlată de George Didilă. După ce îi determina pe şefii depourilor să atribuie contracte firmei lui Didilă, Gavriş făcea demersurile necesare pentru ca subunităţile companiei feroviare să primească fondurile necesare achitării contravalorii produselor achiziţionate, susţin anchetatorii.

    Preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Timiş, Titu Bojin, a mai fost audiat, în 22 ianuarie, la sediul DNA Timişoara, şi în dosarul de corupţie în care sunt arestaţi preventiv pentru fapte de corupţie şeful IPJ Timiş, Sorin Muntean, adjunctul său, Florin Bolbos, şeful Poliţiei Rutiere Timiş, Marcel Crăciunescu, primarul oraşului Recaş, Teodor Pavel, precum şi şefului postului de Poliţie Recaş, Marian Temu, şi şeful Poliţiei Locale Recaş, Doru Berzescu.

    Titu Bojin ar fi fost chemat la DNA pentru a da explicaţii, după ce ar fi fost implicat într-un incident rutier petrecut în luna mai 2014 pe autostrada Timişoara – Lugoj.

    La audierile de la DNA Timişoara Titu Bojin a fost însoţit de către avocatul său, iar la plecarea din sediul instituţiei, întrebat dacă are vreo legătură cu incidentul de pe autostrada Timişoara – Lugoj, Titu Bojin a răspuns doar atât: “Preşedintele Consiliului Judeţean nu este şofer”.

    La intrarea la audieri, Titu Bojin a spus că nu se afla el la volan în acea maşină.

    Titu Bojin este preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş din anul 2012, după ce anterior a condus, timp de zece ani, Direcţia Apelor Banat. De asemenea, el a fost primar al localităţii Remetea Mare încă din anul 1986. Bojin a fost şi consilier judeţean în CJ Timiş, timp de trei mandate.

    Bojin este membru al PSD încă de la formarea PDSR, în 1992, iar din anul 2008 este preşedinte al filialei Timiş a partidului. El este şi membru în Comitetul Executiv Naţional al PSD şi membru în Consiliul Naţional al PSD.

  • Şeful CJ Timiş, audiat la DNA în dosarul în care este cercetat pentru luare de mită

    Potrivit surselor citate, Titu Bojin este audiat la sediul DNA Timişoara în dosarul în care este cercetat după ce ar fi convins mai mulţi primari din judeţ să semneze contracte de achiziţii cu o firmă, iar pentru aceasta ar fi primit mită, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    În acest dosar, procurorii DNA au făcut percheziţii, în luna decembrie, la sediul Consiliului Judeţean Timiş, la 17 primării din judeţ şi la Asociaţia Dezvoltare Intercomunitară Apă-Canal Timiş (care funcţionează în sediul CJ), precum şi la locuinţa preşedintelui CJ Timiş, Titu Bojin, din comuna Remetea Mare, la locuinţa lui George Didilă din Bucureşti, şi la sediul firmei controlate de acesta, SC Ecomet West SRL, tot din Capitală. Anchetatorii au descins şi la depourile CFR Călători din Bucureşti, Timişoara, Cluj, Braşov, Sibiu, Ploieşti, Arad, Suceava şi Iaşi.

    Ulterior, preşedintele CJ Timiş a fost ridicat de anchetatori din sediul Consiliului Judeţean Timiş şi dus la DNA central, unde a fost audiat mai multe ore, în final fiind lăsat să plece, după ce în cazul său anchetatorii au luat măsura controlului judiciar.

    Tot la DNA central au fost audiaţi consilierul judeţean Marcel Mihoc (PSD) şi vicepreşedintele Autorităţii pentru Valorificarea Arhivelor Statului Stan Popa.

    În acelaşi dosar, la DNA Timiş au fost audiaţi 17 primari din judeţ, precum şi Claudiu Ilaş – managerul Muzeului Satului Bănăţean, Marţian Corneliu Doroş – director în cadrul Direcţiei de Prestări Servicii Timiş, Ervin Luci – director la Administraţia Bazinală a Apelor Banat, Horaţiu Mircea Simion – directorul regional al Direcţiei Regionale Drumuri şi Poduri Timişoara şi Aurel Costin Purceld – directorul economic al Direcţiei Regionale Drumuri şi Poduri Timişoara.

    Potrivit unor documente ale procurorilor, obţinute de MEDIAFAX, Titu Bojin, folosindu-se de funcţia de preşedinte al CJ Timiş şi de poziţia de lider al filialei judeţene a PSD, ar fi identificat primării din Timiş, conduse de aleşi locali din PSD, cu care George Didilă, prin SC Ecomet West SRL, a încheiat contracte de achiziţii publice, cu atribuire directă. În acest demers, Didilă ar fi fost sprijinit atât de Titu Bojin, cât şi de consilierul judeţean Marcel Mihoc.

    Procurorii îl suspectează pe Bojin că direcţiona alocări bugetare din bugetul Consiliului Judeţean Timiş către unităţi administrativ teritorial din judeţ, în vederea finanţării contractelor pe care acestea le aveau în derulare cu SC Ecomet West SRL.

    Anchetatorii au mai stabilit că, în cazul în care primăriile care au încheiat contracte cu SC Ecomet West SRL tergiversau plata contractelor încheiate, George Didilă apela tot la Titu Bojin pentru a determina primarii să plătească, cu celeritate, aceste contracte.

    Întrucât unele dintre primăriile care au încheiat astfel de contracte cu SC Ecomet West SRL nu aveau prevăzute în buget fonduri pentru plata produselor achiziţionate, consilierul judeţean Marcel Mihoc ar fi promis, la data încheierii contractelor, alocarea fondurilor necesare cu ocazia rectificărilor bugetare, se mai arată în documentele citate.

    Sumele de bani obţinute din contracte erau virate în conturile societăţii Ecomet West SRL, administrată de către Marius Didilă, care îl anunţa pe George Didilă, iar acesta îi transmitea lui Bojin şi Mihoc situaţia încasărilor din contractele încheiate, potrivit aceloraşi documente.

    Pe de altă parte, potrivit anchetatorilor, depourile CFR Călători din Bucureşti şi nouă judeţe, percheziţionate în acest dosar, ar fi dat preferenţial contracte de furnizare de produse în valoare de peste 191.000 de lei.

    În toate cazurile, contractele ar fi fost atribuite, la intervenţia lui Teodor Gavriş, fost director Tracţiune din CFR Călători, de către şefii depourilor companiei, firmei Ecomet West SRL, controlată de George Didilă. După ce îi determina pe şefii depourilor să atribuie contracte firmei lui Didilă, Gavriş făcea demersurile necesare pentru ca subunităţile companiei feroviare să primească fondurile necesare achitării contravalorii produselor achiziţionate, susţin anchetatorii.

    Preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Timiş, Titu Bojin, a mai fost audiat, în 22 ianuarie, la sediul DNA Timişoara, şi în dosarul de corupţie în care sunt arestaţi preventiv pentru fapte de corupţie şeful IPJ Timiş, Sorin Muntean, adjunctul său, Florin Bolbos, şeful Poliţiei Rutiere Timiş, Marcel Crăciunescu, primarul oraşului Recaş, Teodor Pavel, precum şi şefului postului de Poliţie Recaş, Marian Temu, şi şeful Poliţiei Locale Recaş, Doru Berzescu.

    Titu Bojin ar fi fost chemat la DNA pentru a da explicaţii, după ce ar fi fost implicat într-un incident rutier petrecut în luna mai 2014 pe autostrada Timişoara – Lugoj.

    La audierile de la DNA Timişoara Titu Bojin a fost însoţit de către avocatul său, iar la plecarea din sediul instituţiei, întrebat dacă are vreo legătură cu incidentul de pe autostrada Timişoara – Lugoj, Titu Bojin a răspuns doar atât: “Preşedintele Consiliului Judeţean nu este şofer”.

    La intrarea la audieri, Titu Bojin a spus că nu se afla el la volan în acea maşină.

    Titu Bojin este preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş din anul 2012, după ce anterior a condus, timp de zece ani, Direcţia Apelor Banat. De asemenea, el a fost primar al localităţii Remetea Mare încă din anul 1986. Bojin a fost şi consilier judeţean în CJ Timiş, timp de trei mandate.

    Bojin este membru al PSD încă de la formarea PDSR, în 1992, iar din anul 2008 este preşedinte al filialei Timiş a partidului. El este şi membru în Comitetul Executiv Naţional al PSD şi membru în Consiliul Naţional al PSD.