Strategia Renault pentru România e să rămână aici, să-şi consolideze poziţia şi să-şi folosească eficient capacităţile de producţie, afirmă Carlos Tavares, directorul de operaţiuni al grupului Renault: nu numai că nu se pune problema ca francezii să plece, dar România e un exemplu de urmat pentru celelalte uzine ale grupului, iar locul ei în strategia grupului va rămâne foarte important.
Clienţi mai mulţi, profit mai mare, vânzări mai mari. În vreme ce pentru alţii aceste ţinte par imposibile în prezent, câţiva antreprenori şi companii declară că pentru ei 2011 a fost cel mai bun an.
Capital străin vs. capital românesc
Valoarea adăugată creată de companiile străine din România, cea mai scăzută din Europa Centrală, este mai mică decât cea a firmelor locale. Investiţiile străine au ajuns în 2011 la nivelul primilor ani de după 2000, iar multe dintre companiile care au ales cândva România pentru a-şi dezvolta afacerile s-au mutat pe alte meleaguri. În ce domenii ar mai putea atrage statul român capital din afara ţării? Ar trebui guvernul să protejeze afacerile autohtone, dat fiind că cele străine îşi îndreaptă atenţia către ţările mai ieftine?
Leul românesc în jungla cu euro
În România ultimilor ani, discuţiile despre cursul de schimb au plecat fie de la temerea că leul cade, fie de la nemulţumirea că nu scade destul. În ianuarie, riscul de recesiune din zona euro şi tensiunile de pe pieţe au adus un puseu de nervozitate şi pe piaţa valutară, iar temerile legate de curs au revenit. Ce se va întâmpla cu moneda românească?
Manager străin vs. manager român. De ce nu suntem în stare să ne conducem singuri?
Despre români se spune că sunt oameni primitori, inventivi, descurcăreţi şi inteligenţi. Sunt însă şi cei mai buni lideri? Numărul mare de expaţi aflaţi la conducerea celor mai importante companii din românia arată că gena conducerii nu a fost inventată la noi. De la Carol I până la şefii de acum ai giganţilor din economie, am avut în permanenţă nevoie de pumnul de fier din mănuşa de catifea occidentală.
Cum se vede criza prin ochii unui constructor
Vremurile grele nu prea se simt în biroul lui Raul Doicescu, proprietarul şi preşedintele celei mai mari companii de construcţii civile de pe piaţă. 2011 a fost un an de scădere, dar 2012 se anunţă mai bun, proiectele curg şi planurile la fel: Catedrala Neamului, Africa, parcurile eoliene şi dezvoltările imobiliare sunt primele pe listă.
Antrenorul naţionalei de business
A pierdut de două ori tot ce a investit, a treia oară a plecat la drum cu un chioşc, iar afacerile sale depăşesc azi 80 de milioane de euro. Radu Timiş a construit din temelii CrisTim, a inventat marca Salam Săsesc şi ţinteşte vânzări de cinci ori mai mari până în 2022. Antreprenorul vrea să lanseze mezeluri fără conservanţi, vinuri, lactate bio, să împânzească ţara de căruţe vieneze sub marca La Matache, să exporte tot mai mult şi să transforme CrisTim într-o companie regională.
Colapsul pieţei de energie. Mit sau realitate?
Exploziile de conducte de gaze, penele de curent şi o privire într-un viitor apropiat lipsit de rezerve şi de perspective realiste de echilibrare a domeniului, dar şi marcat de îmbătrânirea producţiei şi a reţelelor de distribuţie sunt cele mai presante teme de discuţie pe tema energiei la început de 2012. Care dintre aceste probleme este mai gravă şi care ne va afecta mai curând? Este legitim sau nu să ne întrebăm dacă ne aflăm în pragul unui colaps al pieţei de energie? Şi, mai ales, este legitim să ne întrebăm cât valorează cu adevărat piaţa de energie în lipsa investiţiilor?
Cât de greu e să fii manager şi mamă: carieră vs. copil
Conceptul “De trei ori femeie” a fost în ultimul deceniu atât de dezbătut încât s-a transformat într-un clişeu, rămânând, în mod ciudat, mereu de actualitate. Cine este femeia care le poate face pe toate în acelaşi timp? Ce o stimulează, cât de greu îi este şi cum reuşeşte să nu fie doborâtă de extenuare? Şi, mai ales, la ce renunţă atunci când cele două dimensiuni esenţiale ale vieţii sale – rolul de mamă şi cel de femeie de carieră – ajung să-şi ceară deopotrivă monopolul? Care este raportul de putere între carieră şi copii?
Cum să faci milioane de euro din afaceri cu jumătatea uitată a României
Oamenii din mediul rural nu intră, de regulă, în vizorul companiilor, dar sunt principalii clienţi ai afacerii dezvoltată de Horia Cardos. Timişoreanul, care controlează cea mai mare reţea de magazine pentru micii fermieri, a încercat mai multe business-uri şi chiar şi lanţul Agroland a avut un traseu sinuos. Criza însă a fost pentru el o veritabilă salvare, iar în ultimul timp afacerea a înflorit, vânzările crescând, cu un sfert, de la an la an.
Cum luptă antreprenorul român cu multinaţionalele
Antreprenori români se duelează în variate domenii cu multinaţionalele, iar în luptă, adesea inegală, nu câştigă mereu cei mai mari. Dovadă este chiar evoluţia lui Augustin Russu, un antreprenor care a construit Baumix, firmă producătoare de materiale de construcţii. A plecat de la zero, fără capital de investit, s-a lovit de tot felul de piedici, a fost la un pas de faliment. Însă acum este pe locul doi, conform propriilor spuse, în piaţa de adezivi după Henkel.
Şef bun vs. şef rău. Cât are de pierdut o companie pe seama unui şef toxic?
Orice greşeală de management s-a putut vedea mult mai uşor după debutul crizei. Astfel a căpătat amploare discuţia despre calităţile managerilor şi a început să fie cu adevărat apreciată abilitatea acestora de a fi şefi buni şi constructivi. Un manager toxic aflat în fruntea unei companii livrează rezultate mai slabe, mai puţin profit, iar angajaţii săi sunt demotivaţi şi neproductivi. Ce face diferenţa între un şef bun şi unul rău? Cum ajung managerii să devină tirani şi cât plăteşte o companie pentru eşecul unui CEO?
De ce este Dobrogea viitorul pol energetic al României
Aproape 130 de parcuri eoliene în valoare de 10 miliarde de euro vor să pornească elicele în această regiune care are cea mai bună briză din ţară. Printre ele ar putea răsări încă două reactoare nucleare. Exxonmobil, cea mai mare corporaţie petrolieră din lume, şi ruşii de la lukoil răscolesc adâncurile sărate ale mării în căutarea de aur negru. Gazele de şist sunt tot aici. Tehnologie de ultimă oră şi bugete care depăşesc toată valoarea pieţei de energie la un loc se bat pentru a avea un loc în regiunea ce ar putea deveni noul pol energetic al României.
Finala Europa League, afacerea
Organizarea la Bucureşti a finalei Europa League, una dintre cele mai mari competiţii fotbalistice din lume, pune România pe harta lumii sportive pentru prima oară în istorie. Zecile de mii de fani care vor însoţi Athletic Bilbao şi Atletico Madrid pe stadionul National Arena vor aduce, dincolo de plusul de imagine, circa 30 de milioane de euro. Cine are de câştigat cel mai mult pe seama meciului din 9 mai?
Călin-san. Cum a ajuns un român să conducă afacerile Coca-Cola din Japonia
Călin Drăgan s-a consacrat în mediul de business local drept primul român care a ţinut frâiele filialei Coca-Cola HBC. Mai mult, a condus organizaţia în perioade de creştere economică, dar şi în criză, iar pentru rezultatele sale a fost promovat, anul trecut, la filiala japoneză a sistemului Coca-Cola. După mai puţin de un an a fost promovat iar, tot în cadrul companiei nipone, care are o cifră de afaceri de 4,5 miliarde de dolari. Călin Drăgan îşi povesteşte experienţa japoneză într-un interviu pentru BUSINESS Magazin.
A şaptea generaţie de tineri pe care o oferim României
100 de tineri manageri sau antreprenori care, la nici 40 de ani, conduc companii cu afaceri de milioane euro sunt puşi anual, încă din 2006, în lumina reflectoarelor de jurnaliştii BUSINESS Magazin. Indiferent că sunt formaţi în multinaţionale sau au dobândit experienţă clădind propriile afaceri, ei sunt nu numai etalonul mediului de business românesc, ci şi cei care trasează direcţiile economiei. Cum au ajuns aici, care sunt atuurile lor, ce le-a marcat cariera? Cât de pregătiţi sunt tinerii manageri să schimbe românia, care sunt ţelurile pe care le urmăresc şi cum le-a încurcat criza planurile?
Povestea eşecului listării Facebook
Listarea Facebook s-a transformat rapid dintr-un eveniment văzut de Wall Street ca aducător de încredere şi de noi investitori la bursă într-un fiasco de proporţii, cu o prăbuşire a acţiunilor, procese şi investigaţii ale autorităţilor. Dincolo de spectacolul de moment al pariurilor pierdute rămâne însă problema de fond: cât de viabil este modelul de business al Facebook şi cum va influenţa acest eşec viitorul afacerilor pe internet?
Radu Georgescu: Vreau o companie de un miliard
Antreprenorul, cu A mare. A creat produse pe care le-a vândut, a creat afaceri pe care le-a vândut, a creat echipe de specialişti, a angajat expaţi şi a mutat o afacere românească, una din puţinele afaceri româneşti cu anvergură internaţională, peste ocean. Vrea, doar pentru a-şi dovedi că poate, să creeze şi să fie implicat într-o companie de software care să valoreze un miliard de dolari la bursa americană.
Cele 50.000.000.000 de euro care nu interesează pe nimeni
A făcut vâlvă evaluarea din primăvara trecută a şefului curţii de conturi, Nicolae Văcăroiu, după care economia subterană din România trece de 50 mld. euro anual. Strategiile de îmbunătăţire a colectării veniturilor la buget arată pe hârtie la fel de frumos precum arată pe sticlă descinderile cu mascaţi ale DIICOT pentru ridicarea evazioniştilor. România continuă să rămână însă păgubită de enorma resursă pe care i-ar aduce-o scoaterea la lumină măcar a unei părţi din economia subterană – o resursă de care are nevoie ca de aer.
Fondurile europene, investiţiile cu credite bancare şi formula “de la furcă la furculiţă” au fost catalizatorii CarmOlimp, care a ajuns, în 20 de ani, de la un magazin generalist la o afacere de zeci de milioane de euro. Doar divizia de prelucrare a mezelurilor a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 25 de milioane de euro, iar previziunile pentru anul în curs indică o creştere de peste 30%. Grupul mai are 110 magazine, ferme de vaci, porci şi păsări, o fabrică de lactate, 4.500 de hectare de teren şi “mărunţişuri”, cum sunt laboratorul de prăjituri şi linia de producţie a mâncărurilor gata preparate. Valentin Şoneriu, fiul fondatorilor, este, la 30 de ani, directorul general al afacerii şi vede clar direcţiile de dezvoltare: export, investiţii cu fonduri nerambursabile şi produse mai sofisticate, cu valoare adăugată mare.
Unde ne tratăm, la Viena sau la Bucureşti?
Sistemul public de sănătate învechit şi lipsit de dotări a fost principalul punct de plecare în dezvoltarea clinicilor private din România în ultimii ani, afacerile de profil ajungând la jumătate de miliard de euro. Vizate sunt mai ales specialităţile medicale profitabile – naşteri, chirurgie estetică, dermatologie, medicină dentară – şi mai puţin cele de mare complexitate, precum chirurgie, neurochirurgie, transplant, oncologie şi recuperare. În cât timp vom recupera distanţa faţă de spitalele private din vest? Unde concurăm de la egal la egal cu occidentalii şi unde mai avem minusuri? Cât de ieftin e să te tratezi în România? Şi, cel mai important, când va exista un spital privat autohton capabil să rezolve orice problemă de sănătate?
Afacerea Parcarea. Cine câştigă milioane de euro în oraşul unde parcarea e un calvar
Să locuieşti într-un oraş ca Bucureştiul înseamnă să trăieşti zi de zi calvarul găsitului unui loc de parcare. Locuitorii capitalei pierd zilnic zeci de minute şi mai ales nervi, fie că vor să-şi parcheze maşina acasă, în oraş, la birou sau când merg în vizite. Câţi bani se câştigă anual din afacerile cu parcări? Cât au de câştigat dezvoltatorii din vânzarea locurilor din complexurile rezidenţiale? De ce au trecut deja 20 de ani până la construcţia primei parcări şi ce strategie are municipalitatea? Vom scăpa vreodată de problemele pe care alte ţări le-au rezolvat de ani buni?
Gourmet de criză. Poveştile pasionaţilor de mâncăruri şi băuturi rafinate
În magazinele şi restaurantele cu produse gourmet şi băuturi scumpe, în ciuda crizei, nu numai că nu scad vânzările, ci cresc an de an. Caviar, foie gras, şampanie, vinuri fine sau dulciuri rafinate, sosuri, mirodenii exotice sau carne de vită de 400 de euro kilogramul – toate îşi găsesc tot mai mulţi cumpărători pe piaţa românească. O evoluţie atipică, de vreme ce sub umbrela gourmet intră deopotrivă produse de lux, dar şi unele accesibile ca preţ. Cât de mare este apetitul pentru gourmet în România?
Fondurile care ar fi trebuit să ne salveze de criză
Dacă guvernul român aplica reţeta poloneză, poate că salariile angajaţilor n-ar fi fost tăiate, investiţiile străine nu ar fi atins minime istorice, iar creşterea preţului la benzină nu ar fi supărat atât de tare. Din păcate însă, la mai bine de cinci ani şi jumătate de când s-a dat drumul la “robinetul” cu bani europeni, România a atras mai puţin de 10% din cele aproape 20 de miliarde de euro oferite gratis de Uniunea Europeană.
Bicicletele Pegas, în zodia capitalismului
A vrut să îşi cumpere o bicicletă ieftină şi – spune chiar el – cool, după ce i s-au furat mai multe biciclete scumpe. A sunat la fabrica Pegas din Zărneşti şi cineva i-a spus că nu se mai produc de ani buni. Aşa s-a născut ideea unei afaceri cu biciclete Pegas, pe care Andrei Botescu, un tânăr de 35 de ani, a vrut să o pună în practică încă din 2008. După numeroase încercări, atelierele pegas au ajuns să producă două modele. O bicicletă Pegas “made in Romania” costă acum între 1.100 şi 1.300 de lei şi este produsă într-o parcare dezafectată din Bucureşti. Cine sunt tinerii care au reînviat o marcă definitorie pentru Epoca de Aur?
Drumul de la Micul Paris la Bucureştiul de astăzi
Acum circa un secol, pe la 1900, Micul Paris avea propriul Montmartre şi încerca să îşi construiască şi Champs Elysées-ul autohton, după chipul şi asemănarea originalului aflat în marele Paris. Tot atunci Calea Victoriei era artera emblematică a Bucureştiului, locul unde damele “bine” mergeau să îşi cumpere haine de blană şi să îşi croiască rochii după ultima modă. Era locul unde trebuia să fii văzut. Astăzi puţine sunt clădirile, restaurantele sau magazinele care mai stau să povestească vremurile de mult apuse.
Costurile eşecurilor de la bacalaureat. Încă o generaţie pierdută?
Mai bine de 150.000 de elevi nu au reuşit să treacă de examenul de bacalaureat în ultimii doi ani, iar soluţiile pe care piaţa muncii şi societatea le oferă tinerilor care au lăsat de mult timp educaţia pe plan secund sunt puţine şi nu le dau prea multe şanse. Ce viitor are un tânăr de nici 20 de ani să reuşească în viaţă fără examenul de maturitate şi cât pierde economia României de pe urma unei generaţii pe care mulţi o consideră pierdută?
În căutarea cloştii cu puii de aur
Peste jumătate de miliard de lei este cifra de afaceri consolidată a nouă firme reunite sub umbrela Agricola Bacău, axate pe producţia de carne de pui, ouă şi salamuri. Cu o istorie de peste jumătate de veac, firma moldoveană a învăţat din mers regulile capitaliste şi a constatat că trebuie să se reinventeze. Şi nu numai o dată. Grigore Horoi, preşedintele grupului, povesteşte de ce Agricola îşi schimbă acum şi hainele în care stau îmbrăcate produsele la raft, dar, mai ales, ce va însemna transformarea.
Cum să-ţi construieşti reputaţia de manager
“- Cât valorează reputaţia ta de manager? – Reputaţia mea? Ce vrei să spui? – Tabloul acela a fost pictat de julian opie. Valorează un sfert de milion. Este făcut din cercuri şi linii. Colorit monoton, fără textură. Ceea ce îl face să valoreze un sfert de milion este reputaţia artistului. – La fel şi cu managerii? – Exact. De aceea nu vei obţine slujba aceasta. – ?! – Dumnezeule, te-ai introdus aici, singur. – Cum aş fi putut proceda altfel? – Să determini pe altcineva să ne vorbească despre tine. Să pari că habar n-ai despre ce este vorba când te-am fi contactat. Totul este doar un joc, Lander.”
De ce a refuzat Luchi Georgescu 60 de milioane de euro
Proprietarei Vincon, Luchi Georgescu, nu-i pare rău că a refuzat o ofertă de 60 de milioane de euro pentru vânzarea companiei sale, cel mai mare producător de vinuri de pe piaţa românească. Nu s-a putut despărţi nici de celelalte afaceri, iar pentru Meda, compania procesatoare de carne, a declinat “Îngrozitor de multe” propuneri. Antreprenoarea munceşte 12 ore pe zi Şi ÎŞi Împarte timpul şi Între celelalte afaceri – două hoteluri de pe litoral şi o firmă de construcţii.
Omul care mişcă o cincime din agricultură
Jabbar Kanani a venit de 27 de ani în România, iar de atunci a clădit Agricover, companie care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de circa 200 de milioane de euro. Concret, Agricover este veriga dintre agricultură şi fabrici, având mai mult de 3.000 de clienţi fermieri, fiecare dintre ei cu zeci de hectare de teren.Acelaşi grup are şi 110 clienţi în industria procesatoare – de la morărit şi panificaţie până la furaje şi industria cărnii. în cinci ani afacerile ar urma să se dubleze, iar antreprenorul de origine azeră se gândeşte să-şi listeze afacer-ile la bursa din Bucureşti.
Metroul hi-tech. Urmează staţia: Angry Birds
Modul în care comunicăm, interacţionăm sau consumăm se schimbă drastic, iar anvergura transformărilor poate fi observată într-o simplă călătorie cu metroul: din ce în ce mai mulţi pasageri au câte un companion digital, fie că vorbim despre un reader, un smartphone, o tabletă sau alt dispozitiv electronic. Asistăm la un fenomen al transformării spaţiului public în spaţiu privat, la afirmarea unui statut, a unei nevoi de izolare sau, pur şi simplu, la o mare deschidere faţă de tehnologie şi internet?
Ce nu vor spune politicienii în campanie
“Nu am probleme cu cutele, nu am albit, nu este comparabilă situaţia”, a răspuns rapid Victor Ponta la observaţia presei că programul de guvernare USL e până la urmă cam totuna cu programul de guvernare al ARD, atâta vreme cât ambele propun relaxări fiscale, dar fără a fixa o dată anume pentru aplicarea lor. Replica lui Ponta, care s-a referit la o zicere a lui Mihai-Răzvan Ungureanu (“îmi reproşează mulţi că s-a înmulţit numărul cutelor pe fruntea mea”) necunoscută celor care nu urmăresc zilnic scena politică, exemplifică bine modul cum actualii candidaţi la alegerile din 9 decembrie se raportează la guvernare: ca la un meci de orgolii unde fiecare tabără trebuie să pară mai deşteaptă decât cealaltă.
Gangnam Style: dansul controversat care produce milioane de euro
A câştigat milioane de dolari în mai puţin de jumătate de an, producătorii şi firmele relaţionate s-au îmbogăţit la rândul lor, iar la nivel mondial a produs o veritabilă isterie. Efectele muzicii lui Psy se propagă însă dincolo de industria muzicală, dovadă că acţiunile firmei tatălui său au crescut cu 500%, vânzările de băuturi şi mâncare coreeană sunt pe pantă ascendentă, iar artistul a fost numit de oficialii ţării “un exemplu de creativitate şi competitivitate internaţională”. Mai spun şi că “Psy face parte din strategia economică”, de vreme ce ţara aşteaptă mai mulţi turişti anul viitor numai pentru că măcar o parte din fanii artistului s-ar putea simţi îndemnaţi să calce graniţa Coreei de Sud.
