BusinessMagazin

Tag: Actualitate

  • Deceniul grupurilor de interese

    „Grupurile de interese“ acuzate de presedintele Traian Basescu au avut de-a face saptamana trecuta cu un contraatac prezidential de proportii. Mai intai, seful statului le-a rebotezat „grupuri de tip mafiot“, punand capat ambiguitatii asa de des acuzate inainte de comentatorii anti-Cotroceni, dupa care un grup de interese nu-i blamabil ca atare.

     

    Iesirea publica a presedintelui Basescu impotriva grupurilor de interese/de tip mafiot, care ar fi ajuns sa impuna Guvernului ce legi sa adopte, a fost repede interpretata drept o incercare in plus de a slabi pozitia premierului liberal Tariceanu, tocmai in perioada cand PD preseaza PNL in directia unei fuziuni dezavantajoase pentru acesta. Numai ca interventia lui Basescu are un orizont mult mai larg.

     

    Pe de o parte, presedintele si-a tinut discursul dupa o perioada intesata de campanii de presa care au parut in permanenta ca isi replica una alteia, daca nu chiar ca sunt lansate anume ca sa se neutralizeze una pe cealalta: matusa Tamara a lui Adrian Nastase si averea lui Dan Ioan Popescu, afacerile vicepremierului Copos cu Loteria Romana, intalnirea (sau intalnirile) Tariceanu-Macovei-Patriciu, ascultarea telefoanelor lui Dinu Patriciu, initiativa ministrului sanatatii privind taxa pe viciu, alocarea directa de catre ministrul economiei a unui contract de un miliard de euro pentru o firma elvetiana.

     

    Or, presedintele a ales sa nu se pronunte decat de doua ori in toata perioada: dupa convocarea la Parchet a vicepremierului George Copos, atunci cand a condamnat transformarea in show mediatic a anchetarii unor demnitari, si acum, imediat dupa ce a iesit la iveala falsitatea acuzatiilor ca Monica Macovei ar fi incercat sa influenteze justitia in cazul Patriciu. Pe valul acestui deznodamant, care a inchis gura pentru multa vreme de-acum inainte oricarui ziar care ar mai dori s-o critice pe Monica Macovei si reformele initiate de ea, vorbele lui Traian Basescu despre grupurile mafiote care folosesc presa ca sa-si impuna interesele in Guvern capata o greutate noua.

     

    Prezent la sedinta de bilant a MAI, presedintele a cerut de data aceasta ca deciziile emise de Guvern in ultimii zece ani sa fie analizate „cu curaj“, astfel incat sa iasa la lumina cazurile cand un anumit act normativ a fost dat anume spre a avantaja un grup de interese (ulterior, Basescu avea sa ofere si cateva indicii: in industria petrolului, a tutunului sau in cazurile cand s-au dat scutiri de vama pentru anumite produse). Extinderea la zece ani a perioadei presupuse de actiune a „grupurilor“ denota intentia presedintelui de a depasi sfera sugestiei ca tinta atacurilor lui ar fi exclusiv guvernul Tariceanu si scoate din cauza factorul politic, atata vreme cat in ultimul deceniu s-au succedat guvernanti de toate culorile.

     

    In acelasi timp insa, aceasta complica spectrul reactiilor din partea „grupurilor de interese“, atata vreme cat respectivele grupuri nu se lupta doar cu Cotrocenii sau cu ministrul justitiei, dar si intre ele, oferind un spectacol extrem de indigest. Imediat dupa discursul prezidential, din directii total diferite au venit cateva astfel de reactii.

     

    Intai au fost acuzatiile liderului PC, Dan Voiculescu, ca vicepremierul Copos ar fi fost santajat de grupul Vantu-Luca-Sorin Rosca Stanescu sa aprobe in Guvern cedarea catre acest grup a pachetului de 8% din actiunile Petrom. A urmat acuzatia lui Valerian Stan, fost sef al Corpului de Control din guvernul Ciorbea, care a declarat ca Traian Basescu ar fi luat in 1994 un credit preferential de la Banca Agricola. De fapt, avea sa replice presedintele, creditul fusese luat de fratele sau si apoi restituit. „Musuroiul e atat de starnit…“, a fost concluzia lui Basescu.

     

    Pozitia presedintelui a fost sustinuta pe parcursul saptamanii trecute de publicarea raportului SRI pe 2004, unde „interferenta unor interese personale sau de grup in derularea actului administrativ“ si „consolidarea unor grupuri de interese cu conexiuni in mediile de decizie“ sunt clar incriminate. Iar Basescu nu s-a ferit sa faca aluzie la comunicarea cu serviciile secrete („Adesea am stiut si cand ofiteri sau magistrati urmeaza sa devina tinta a unor companii“).

     

    In fine, un alt gen de sustinere vine si din partea interlocutorilor europeni: presedintele si-a tinut discursul de saptamana trecuta in prezenta lui Jonathan Scheele, seful Delegatiei CE la Bucuresti, iar saptamanalul The Economist a scris ca Bucurestiul a inceput sa vaneze „pestii cei mari“ ceruti de Bruxelles ca proba ca autoritatile romane combat coruptia.

  • Taxe noi pe Codul vechi

    Tocmai cand autoritatile au recunoscut pana la urma ca noul Cod fiscal nu mai are nici o sansa sa intre in vigoare in acest an, inovatiile fiscale au inceput sa prolifereze. Dupa ce saptamana precedenta au fost anuntate noile taxe pe viciu (aplicate la alcool si tigari) si cele pe veniturile din drepturi de autor, acum a venit randul impozitului pe venitul agricol, pentru care Ministerul Finantelor a anuntat o cota de 16% (cel mai probabil) sau 2% (eventual).

     

    Alaturi de eliminarea facilitatilor fiscale pentru parcurile industriale, impozitul agricol ar urma sa se aplice incepand cu 1 ianuarie 2007. Noile impozite au fost anuntate in urma intalnirii intre reprezentantii Finantelor si cei ai FMI, insa nu in urma divergentelor cu Fondul pe tema insuficientei veniturilor la buget pe termen scurt, ci dupa ce misiunea FMI a recomandat o strategie bugetara si fiscala pe termen lung, care sa excluda modificarile anuale ale legislatiei in domeniu.

     

    Deocamdata, amanarea pentru la anul a modificarilor de fiscalitate ii avantajeaza pe posesorii de produse considerate de lux, adica limuzine, iahturi si vile, in cazul carora nu mai cresc taxele. Cat despre taxele din pachetul de reforma a sistemului sanitar, ministrul Eugen Nicolaescu a dat un pic inapoi, ce-i drept, in privinta impozitarii veniturilor din dreptul de autor, care urma sa-i loveasca pe artisti, pe ziaristi sau pe inventatori.

     

    Dupa protestele Clubului Roman de Presa, ministrul s-a scuzat mai intai, dezvaluind ca taxa nu e propunerea lui, ci a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, iar mai apoi a promis ca taxa va fi aplicata doar in cazul in care contribuabilul are ca unica sursa de venit drepturile de autor. Nicolaescu urmeaza sa prezinte aceasta modificare in forma unor amendamente la pachetul de legi pentru reforma sanitara, amendamente care vor fi prezentate Guvernului. Pachetul de legi urmeaza sa fie adoptat fara dezbatere parlamentara, prin asumarea raspunderii Guvernului.

  • Stoica versus Siminel

    Succesorul lui Sergiu Oprescu la conducerea Bursei de Valori Bucuresti este Septimiu Stoica, fostul vicepresedinte al institutiei din 2001). Stoica a fost ales de Adunarea Generala a Actionarilor Bursei pentru un mandat de cinci ani.

     

    Rezultatele votului pentru presedintia BVB au fost surprinzatoare, avand in vedere ca Siminel Andrei, managerul fondului de investitii Broadhurst,  parea initial sa aiba aici prima sansa (si a pierdut la un scor relativ strans, cu 45% din voturi fata de 55% pentru Stoica).

     

    Pentru functia de presedinte al Asociatiei Brokerilor, detinuta pana acum de Siminel Andrei, brokerii l-au ales pe Dan Paul, presedintele societatii de brokeraj Finaco Securities.

  • Joaca de-a coalitia

    Politica n-a fost niciodata o indeletnicire usoara, insa ceea ce se intampla in Europa Centrala e de-a dreptul derutant pentru occidentali. In ciuda coalitiilor guvernamentale cel putin bizare din aceasta regiune, economiile dau roade, scrie revista The Economist.

     

    In Republica Ceha, bunaoara, trei formatiuni politice aflate in parlament – toate de centru-dreapta – au principii convergente. Doua dintre ele sunt in coalitia de guvernare alaturi de social-democratii de centru-stanga. Al treilea si cel mai mare, Democratii Civici, este principalul partid de opozitie, alaturi de comunisti.

     

    Ineficient, inconsecvent si zguduit de nenumarate scandaluri, cu o majoritate de un vot, guvernul ceh a reusit totusi sa supravietuiasca timp de aproape patru ani, observa revista. Un caz si mai interesant este cel al Slovaciei. Desi nu exista o unitate de principii intre membrii guvernului, acestia au reusit, incepand cu 2002, sa implementeze cu succes reformele.

     

    Guvernul slovac este format din doua partide rivale – ambele crestin-democrate – dintr-o grupare reprezentand interesele minoritatii maghiare si dintr-o formatiune populista pro-business. In Polonia, alegerile au fost castigate in septembrie anul trecut de partidul Lege si Dreptate, cel mai populist dintre cele doua formatiuni de centru-dreapta. Negocierile cu a doua clasata, Platforma Civica, au esuat, si partidul a format o minoritate guvernamentala cu ajutorul unei formatiuni populiste de centru-stanga, al alteia de centru-dreapta si al unui partid agrarian.

     

    Rezultatul? Luni de stagnare si ineficienta. Cu toate acestea, electoratul pare sa nu-si fi pierdut increderea in principalul partid de guvernamant: sondajele il desemneaza in continuare castigator. De altfel, partidul Lege si Dreptate lucreaza la un pact de stabilitate, ca o noua tentativa de a forma o coalitie functionala cu Platforma Civica. In cazul unei reusite, Polonia s-ar putea bucura in urmatorii ani de o perioada stabila, bogata in reforme.

  • Cine are nevoie de benzina?!

    Peste cinci milioane de automobile produse de marile companii auto din Statele Unite sunt deja prevazute cu motoare care pot fi alimentate atat cu benzina, cat si cu surse de energie alternativa (mai ieftina), cum ar fi etanolul, scrie revista Fortune.

     

    Pe langa gradul toxic extrem de scazut, combustibilii alternativi ofera inca un avantaj, greu de neglijat: scad costurile de transport. Departamentul Energiei din SUA estimeaza ca pana, in 2030, folosind etanolul, consumul benzinei ar putea scadea cu 30% in Statele Unite.

     

    Exista insa semnale ca procentul ar putea fi atins mai curand, scrie Fortune. Dupa zeci de ani in care etanolul a fost considerat un simplu aditiv al benzinei, pretul record inregistrat de petrol incepe sa-i ofere acestuia locul cuvenit.

     

    Peste noapte, o multime de investitori de risc, bancheri, producatori de automobile, ecologisti, fermieri si – atentie – politicieni, au inceput sa investeasca in biorafinarii, motoare de masini care pot folosi, alternativ, etanolul si benzina si proiecte de cercetare si dezvoltare menite sa creeze un etanol mai ieftin. Mai toate benzinariile pot oferi amestecul de 85% etanol si 15% benzina, cunoscut sub numele de E85. Iar construirea unui automobil care sa suporte ambele forme de alimentare nu creste decat cu 200 de dolari costul de productie.

     

    Un exemplu pozitiv al folosirii etanolului in industria auto este Brazilia. Aproape trei sferturi din masinile construite recent in Brazilia au motoare care functioneaza atat cu etanol, cat si cu benzina.  Este si motivul pentru care Brazilia a oprit importurile de petrol. In 2003 si 2004, un litru de etanol era in Brazilia cu 45% mai ieftin decat aceeasi cantitate de benzina, fapt ce a dus la o crestere impresionanta a vanzarilor de masini prevazute cu motoare care suporta alimentarea cu etanol.

     

    In decembrie anul trecut, 73% din masinile vandute in Brazilia erau prevazute cu astfel de motoare.

    „N-am mai vazut o alta tehnologie auto care sa fie adoptata atat de rapid“, spune si Barry Engle, presedintele Ford din Brazilia. „Economiile“ facute de Brazilia prin inlocuirea benzinei cu etanolul se ridica la circa 69 de miliarde de dolari, bani care au fost investiti in reabilitarea zonelor rurale.

  • Pentru unii pericol, pentru altii afacere

    Desi dezasamblarea navelor vechi e extrem de daunatoare pentru mediu si sanatatea umana, unele tari vad in ea o oportunitate de afaceri.

     

    Timp de aproape 40 de ani, port-avionul Clemenceau a fost considerat „nava-amiral“ a flotei franceze. Insa cum toate au un sfarsit, nava – scoasa din uz – ar fi trebuit sa parcurga ultima sa calatorie, in urma cu doua saptamani, catre cel mai mare santier naval de dezasamblare al lumii, aflat in portul Alang, din vestul Indiei.

     

    Clemenceau nu a ajuns insa la destinatie, scrie revista Time, deoarece Grecia si Turcia nu si-au dat acordul ca nava, incarcata cu azbest, sa strabata teritoriul lor maritim. In fine, dupa negocieri drastice, francezii i-au convins pe egipteni sa permita trecerea navei prin Canalul Suez. Desi Clemenceau se indreapta acum spre India, nu este insa sigur ca i se va permite acostarea.

     

    Daca raspunsul – asteptat la jumatatea lui februarie – va fi negativ, Clemenceau va deveni un „vas-fantoma“, sortit sa strabata marile, fara a mai putea vreodata acosta in vreun port, scrie revista. Problema demontarii navelor invechite, incarcate de deseuri toxice, nu priveste doar flotele militare, ci si pe cele comerciale. Navele care au asigurat comertul maritim intre tarile europene, inceput in urma cu peste 40 de ani, au imbatranit si tot mai multe trebuie scoase din uz.

     

    In 2004, tonajul navelor date la fier vechi a fost de aproape patru ori mai mare decat in 1990, urmand ca, potrivit estimarilor, pana in 2012 sa creasca in medie cu 20-25%. Desi operatiunea de dezasamblare este extrem de daunatoare pentru mediu si sanatatea umana, unele tari o percep ca pe o oportunitate de afaceri. Bangladesh, China, India, Pakistan si Turcia – cele cinci state responsabile pentru 90% din industria demontarii navelor – incep sa inteleaga insa ca dezavantajele activitatii ar putea fi mai mari decat beneficiile sale.

     

    Siguranta muncitorilor de pe santier este extrem de precara si ideea ca aceste tari sunt vazute ca depozite de deseuri ale statelor dezvoltate nu este imbucuratoare. Nu e de mirare insa ca aceste state accepta in continuare situatia. Cresterea spectaculoasa a economiilor asiatice a facut ca pretul otelului sa sara in aer. Tona de otelul se vinde in India cu 400 de dolari, in timp ce in Europa pretul e de 150 de dolari.

  • Blestemul aurului negru

    „Unii oameni isi doresc sa nu fi avut atata petrol, pentru ca ne-a cauzat numai probleme“, declara Hajim al-Hassami, purtatorul de cuvant al Adunarii Nationale din Irak. Afirmatia nu pare fortata celor familiarizati cu situatia actuala din Irak.

     

    Paza precara a rafinariilor si a centrelor de distributie a iscat nenumarate atacuri, tot mai bine organizate, ale insurgentilor, scrie revista Newsweek.  Decembrie a fost a treia luna consecutiva in care productia petroliera a Irakului a continuat sa scada, culminand cu cel mai mic nivel al exporturilor de la inceputul invaziei americane. Eliberarea tarii pare sa aiba un pret mult mai mare decat si-ar fi inchipuit americanii la inceputul razboiului.

     

    Ce s-a intamplat, de fapt?, se intreaba Newsweek. Desi toata lumea (si in special americanii) a fost de acord asupra importantei petrolului in reconstruirea economiei Irakului, masurile de siguranta au intarziat sa apara sau au fost, in cele mai bune cazuri, sporadice. Desi administratia americana a alocat 18,4 miliarde de dolari reconstructiei Irakului, protectia petrolului nu a fost luata in calcul, astfel incat banii au fost ridicati de armata irakiana si de politie. 

     

    Dupa alegerile din ianuarie anul trecut, sarcina de a apara „cea mai pretioasa resursa a tarii“ i-a revenit Ministerului Petrolului. Incercarea acestuia de a forma, in vara lui 2005, o unitate compusa din 4.000 de oameni care sa asigure paza rafinariilor s-a impotmolit din cauza birocratiei.

     

    Washingtonul a alocat 1,7 miliarde de dolari pentru refacerea proiectelor legate de petrol, insa pana acum numai 77 de milioane de dolari au fost folositi. „Cele mai multe dintre aceste proiecte ar fi trebuit incheiate anul trecut. Daca banii americanilor ar fi fost deblocati, irakienii ar fi putut termina mai repede treaba“, crede ministrul petrolului, Ibrahim Mohammed Bahar al-Aloum, citat de revista Newsweek.

     

    Reprezentantii Statelor Unite au declarat, recent, ca nu mai vor sa se afle in pozitia de donator principal, lasand loc si altor investitori. Important este ca acestia sa intreprinda ceva concret pentru apararea amplasamentelor petroliere.

  • La bine si la greu

    Polonezii sunt mari familisti. Asertiunea este probata de cele aproape 100 de magazine din Varsovia care ofera servicii si accesorii necesare organizarii unei nunti. Comparativ, Berlinul are mai putin de 20.

     

    Daca acum zece ani nuntasii preferau hambarele sau remizele de pompieri, nuntile s-au mutat intre timp in restaurante sofisticate, hoteluri sau chiar incinte special amenajate, denumite „case pentru nunti“, scrie Warsaw Business Journal.

     

    Piata nuntilor este estimata in Polonia la patru miliarde de zloti (peste un miliard de euro) anual, iar companiile poloneze specializate in organizarea grandiosului eveniment, precum Elizabeth Konin, Karina sau Nabla, sunt recunoscute international. Pe plan local, industria nuntilor creste simtitor, Polonia gazduind nu mai putin de 2.000 de magazine specializate.

     

    „Piata va continua sa se extinda, mai ales in orasele mari“, crede Karina Kudrej, directorul executiv al lantului de magazine Karina Wedding Boutique. Polonezii continua traditia de a avea o nunta mare, iar societatea moderna, cu gusturi si nevoi impresionante, urca mult pretul unei astfel de petreceri, motiv pentru care Karina va deschide doua magazine cu produse premium.

  • Carturi pentru copiii lui Beckham

    Cehia: fostul rege al Arabiei Saudite, David Beckham, Eddie Murphy. N-ati facut inca legatura? Ei bine, cei trei au cumparat carturi pentru copii de la cehul Milan Havel. Cum si-a castigat Havel renumele international?

     

    Analizand piata in 1988, cand Cehia inca se mai afla sub dominatie comunista, Havel a observat ca, desi cererile nu lipseau, sportul auto nu oferea servicii copiilor sub 15 ani. Impreuna cu designerul Václav Král, pe-atunci colegul sau, a creat un prototip inspirat de jucaria unuia dintre copiii lui Král. Antreprenorii cehi au vandut primul cart in 1989, la pretul de 25.000 de coroane cehesti (881 de euro), unui prieten. 

     

    Urmatoarele cinci carturi, vandute in 1990, i-au adus lui Havel un profit de 40.000 de coroane cehesti (1.412 euro). Cand, in anul urmator, a vandut 20 de carturi, Havel a decis ca e timpul sa se mute din garajul care ii servea drept fabrica de productie. In prezent, compania produce patru linii de carturi si vinde 200 de modele pe an, activitate ce ii asigura un venit anual de 10 milioane de coroane cehesti (peste 350.000 de euro).

     

    Carturile functioneaza cu benzina, iar cel mai rapid model poate prinde o viteza de 150 de km pe ora. Cel mai scump model costa 60.000 de coroane cehesti (2.117 euro), iar compania, care are opt angajati, poate crea modele la indicatiile clientului. Pentru ca pe piata din Cehia cererile nu depasesc cinci carturi anual, Havel isi „racoleaza“ clientii la expozitiile internationale.

  • Industria de pacalire a ochiului

    La doi ani dupa ce a trecut de la productia de tevi de cupru si alama pentru sistemul de incalzire prin pardosea la productia de tevi din inox, compania suedeza Thermotech a economisit 965.000 de dolari din costurile de fabricatie, vanzarile crescand totodata anul trecut cu 40%.

     

    Exemplul a fost ilustrat in Franta, in cadrul unei recente conferinte pe tema importantei designului in cresterea profitului. Din pacate, exemplul Thermotech nu este inca urmat si constientizat la scara larga. Potrivit rezultatelor unui sondaj pentru care au fost intervievati aproape 4.000 de manageri europeni din mai multe sectoare industriale, designul nu pare sa conteze mai deloc pentru a obtine o afacere de succes, scrie revista Business Week.

     

    Cu toate acestea, cateva studii recent intreprinse de agentii europene de design au scos la iveala faptul ca impactul componentei de design este semnificativ pentru profitabilitatea unei afaceri. In Norvegia, de exemplu, 63% din companiile care au integrat metode de design in afacerile lor au raportat profituri tot mai mari pentru ultimii patru ani, scrie revista. Iar in Spania, 40% din managerii intervievati cred ca designul are un rol semnificativ in vanzari.

     

    Studiul prezentat in conferinta a mai aratat ca inovatia in sectorului serviciilor va fi cheia succesului in afaceri de acum inainte. Pentru moment insa, in timp ce jumatate dintre companiile chestionate investesc in design, numai intre 6 si 20% (in functie de tara) aloca bani pentru imbunatatirea serviciilor.