BusinessMagazin

Tag: panorama

  • Ce facem cu cladirile istorice

    Un exemplu care ilustreaza foarte bine aceasta idee este Royal
    William Yard, un ansamblu de cladiri construite intre 1826 si 1835
    in zona Plymouth, ce adaposteau ateliere, depozite si spatii de
    luat masa pentru personalul naval britanic. Inchiderea acestui
    centru ca urmare a masurilor de reducere a costurilor luate de
    Marina Britanica in 1992 a facut ca locul sa ramana in parasire,
    pâna când a intrat in atentia unui dezvoltator cu experienta in
    restaurarea monumentelor istorice, Urban Splash.

    Cladirile din complexul cu o suprafata de circa 6,5 hectare au fost
    restaurate atent si transformate in peste 200 de apartamente,
    spatii comerciale si birouri, care s-au vandut rapid, cumparatorii
    fiind atrasi de incarcatura istorica a locului si de privelistea
    superba, altadata inacessibila publicului. Spatiile comerciale si
    birourile de la Royal William Yard s-au ocupat aproape in
    intregime, iar acum mai sunt disponibile doar câteva apartamente,
    la preturi cuprinse intre echivalentul a 300.000 si 700.000 de
    euro.

    La randul sau, Portland Royal Naval Air Station, din apropiere de
    Chesile Beach din Dorset, a devenit Osprey Quay, un proiect ce
    cuprinde locuinte luxoase si scumpe, o zona pentru ambarcatiuni,
    dar si un sat care ii va gazdui pe sportivii participanti la
    probele nautice de la Olimpiada din 2012 de la Londra.

    Un alt proiect ce ar trebui sa fie gata pana in 2014 este in
    desfasurare tot la Plymouth, intr-o baza navala dominata de
    cladirea Amiralitatii, construita in secolul al XVIII-lea, unde au
    fost gazduite de-a lungul timpului persoane importante, ca Winston
    Churchill sau regele George al VI-lea. Pe langa spatiul ce va fi
    folosit pentru construirea de locuinte, care se vor alatura
    cladirii restaurate a Amiralitatii, centrul are si o retea de
    tuneluri secrete, bune de inflacarat imaginatia publicului,
    folosite pe timp de razboi drept centru de informatii si
    telecomunicatii. Locul va fi transformat intr-un data center. Acest
    proiect a atras deja nu numai interesul unora dintre parintii cu
    copii aflati la studii superioare in Plymouth, ci si al unor
    investitori din Orientul Mijlociu sau Extremul Orient.

  • Frumoasele ziduri din L.A.

    Pentru a-i ajuta pe artistii necunoscuti sa se descurce pe cont
    propriu, Ricardo Guerrero a angajat contabili care sa-i invete cum
    sa-si administreze banii, precum si artisti profesionisti care sa
    le arate cum sa-si puna talentul la lucru si pe alt mediu de
    expresie in afara de pereti, ceea ce i-ar putea ajuta intr-o
    eventuala cariera.

    Proiectul lui Guerrero, denumit Graff Lab si lansat in urma cu
    patru ani, dupa reducerea fondurilor pentru educatia artistica a
    copiilor in scoli si dupa inchiderea unui tunel unde artistii
    stradali in devenire se puteau exprima in siguranta, este un
    program de week-end care le ofera celor interesati spatiu de
    expresie in zona din jurul unei cladiri de birouri din metropola
    americana, unde au pereti la dispozitie pentru exersarea
    creativitatii.

    De la infiintare, Graff Lab a atras de la adolescenti la persoane
    de peste treizeci de ani. Graff Lab este deschis oricui, cu
    conditia sa nu faca parte dintr-o banda de infractori. A reusit
    chiar sa atraga participanti din cartiere indepartate, unii dintre
    cei deveniti de-ai casei aflandu-se in cautarea unui loc in care
    sa-si manifeste talentul dupa ce avusesera probleme cu politia
    pentru ca fusesera surprinsi in timp ce desenau pe alte ziduri din
    oras.

  • O lume de hartie: rochii, barci, avioane si statui

    Ceea ce candva ar fi parut de domeniul fantasticului s-a
    petrecut recent, atunci cand un grup de entuziasti format din Steve
    Daniels, John Oates si Lester Haines a creat avionul de hartie pe
    care l-a lansat in spatiu cu ajutorul unui balon cu heliu.
    Neobisnuitul avion a urcat pana la circa 30.000 de metri, de unde a
    coborat incet, inregistrandu-si cu o camera coborarea.

    Alt entuziast, artistul Frank Bölter, s-a aventurat de data aceasta
    pe Tamisa intr-o barcuta de hartie la a carei confectionare fusese
    ajutat de public. Ambarcatiunea a fost denumita To The World’s End,
    iar lansarea sa la apa a fost un eveniment in cadrul expozitiei de
    arta Drift10 de la Londra. Lucrarile incluse in expozitie au fost
    expuse pe malurile raului care traverseaza capitala
    britanica.

    Asemenea incercari par sa sustina punctul de vedere al unor
    specialisti in domeniul hartiei care sustin ca aceasta, daca este
    proiectata cum trebuie, poate fi un material rezistent, ieftin,
    utilizabil si la altceva decat tiparituri, fie ele publicatii sau
    bani. Si intr-adevar, in ultima vreme hartia a devenit material
    pentru izolarea locuintelor, pentru piese de mobilier, opere de
    arta si chiar articole de imbracaminte. Sa nu uitam nici lucrarile
    de arta: un designer din Los Angeles, Jeff Nishinaka, este cunoscut
    pentru sculpturile sale din hartie (foto) inalte de pana la sase
    metri, pe care le expune in magazine mari, ca Galeriile Lafayette
    din Paris.

    Utilizarea hartiei ca material in industria modei s-a inregistrat
    pentru prima oara in 1966, atunci cand Scott Paper Company din SUA
    a lansat o rochie din hartie igienica si servetele, pusa in vanzare
    la pretul de 1,25 dolari bucata, iar cele jumatate de milion de
    rochii disponibile s-au vandut repede. Au urmat si alte rochii
    confectionate total sau partial din hartie, spre deliciul
    colectionarilor din ziua de azi, care platesc mii de dolari pe un
    exemplar din acele vremuri.

    Rochia de hartie a recidivat anul acesta la Saptamana Modei
    Ecologice de la New York (New York Green Fashion), cand creatorul
    Gary Harvey a prezentat una confectionata din exemplare din
    Financial Times.

  • Big Brother de prin vecini

    Ceea ce altadata era de apanajul spionilor sau al agentiilor de
    detectivi este acum accesibil tot mai multor oameni. Sistemele cu
    una sau mai multe camere conectate la un videorecorder digital,
    controlate wireless sau nu si prevazute sau nu cu monitoare au
    coborat de la un nivel de pret de mii de dolari la doar cateva
    sute, astfel incat pot fi acum utilizate de oamenii obisnuiti din
    SUA, care fie vor sa se protejeze de vecini indiscreti, fie sa afle
    cine le zgarie masina ori le arunca gunoaie pe peluza atent
    intretinuta. Vanzarile catre persoane fizice au ajuns chiar sa le
    egaleze pe cele catre companii, spre bucuria producatorilor.

    Exista si solutii gratuite, cum ar fi SupervisionCam, un software
    care transforma camera web a calculatorului intr-una de
    supraveghere atunci cand se detecteaza miscare. Un astfel de sistem
    simplu a ajutat, spre exemplu, la surprinderea si punerea la
    respect a unor vecini care-si faceau de lucru uitandu-se pe
    fereastra in locuinta dintr-un parc de rulote a unui american,
    atunci cand acesta era plecat.

    Tehnica moderna permite nu numai oferirea de probe administratiei
    unui complex de locuinte, politiei ori instantei cand sunt necesare
    pentru sustinerea unei reclamatii, ci mai mult, transformarea
    vinovatului surprins asupra faptului in vedeta fara voie pe
    site-uri ca YouTube, spre exemplu.

    Clipurile postate pe YouTube ii prezinta pe faptasi in actiune si
    au de regula o coloana sonora amuzanta, uneori si comentariu pe
    masura, facandu-i de ras pe cei filmati de camera de supraveghere.
    Unele clipuri ajung la un numar mare de vizualizari si starnesc
    dezbateri intre internauti. Spre disperarea protagonistilor insa,
    postarea online a clipurilor nu este deloc ilegala, deoarece
    materialele se incadreaza la categoria celor filmate fie pe
    proprietatea personala, fie pe domeniul public, unde oricine poate
    vedea ce se petrece.

  • 3D de lux

    Dupa producatorul Oakley, care a scos pe piata ochelari 3D la
    pretul de 150 de dolari, si-au anuntat intentia de a lansa astfel
    de produse si Calvin Klein, prin divizia Calvin Klein Eyewear,
    Armani Exchange sau Gucci.

    Ochelarii 3D de la Armani Exchange si Gucci vor fi unisex si vor
    putea fi utilizati numai in salile de cinema. Ochelarii de la
    Armani in stil navigator vor costa 58 de dolari, iar cei de la
    Gucci, in stil aviator, vor fi comercializati la un pret de 225 de
    dolari, ambele produse urmand a fi disponibile pana la finalul
    anului.

    Calvin Klein mizeaza pe niste ochelari intrucatva diferiti: a
    anuntat pentru decembrie ochelari de soare 3D, in cate trei
    versiuni pentru femei si pentru barbati si construiti astfel incat
    sa poata fi purtati atat in aer liber, cat si in incaperi. Pretul:
    180 de dolari.

  • Alergatorii, ca obezii

    Pe de o parte, alergatorii sunt mai sanatosi decat restul
    populatiei, dar pe de alta, din cauza efortului mare depus la
    antrenamente, pot suferi accidentari si mai multe leziuni decat
    persoanele sedentare, fiind astfel dificil de asigurat de catre
    companiile de profil, uneori la fel de greu ca persoanele obeze si
    cu o stare proasta de sanatate.

    Faptul ii deranjeaza insa pe iubitorii de alergari pe distante
    lungi, care sustin ca asiguratorii ar trebui chiar sa tina seama
    daca clientul este sau nu alergator, dat fiind ca un client
    obisnuit sa alerge are o stare generala de sanatate mai buna,
    accidentarile la el sunt doar o chestiune minora si, ca atare,
    probabilitatea unor probleme grave de sanatate este redusa.

    Unele companii de asigurari, atrase de faptul ca numarul
    participantilor care au trecut linia de sosire la maratoanele din
    SUA s-a situat la aproape 470.000 de in 2009, isi promoveaza
    produsele chiar in randul alergatorilor, fiind de parere ca riscul
    de accidentare ar trebui sa-l preocupe mai mult pe sportiv decat pe
    pe asigurator. Pentru ele, problema vine in realitate de la faptul
    ca alergatorii de cursa lunga nu cumpara produsul de asigurare
    adecvat.

  • Nu vreti un Le Corbusier?

    Invitat de Jawaharlal Nehru sa construiasca un oras indian care
    se dorea modern si desprins de trecut, Le Corbusier avea sa creeze
    in anii ’50 Chandigarh, capitala a doua state ale tarii, Punjab si
    Haryana. Arhitectul, cu binecunoscuta-i preocupare pentru detalii,
    si-a pus amprenta inclusiv pe mobilierul si decoratiunile din
    cladirile nou construite, pentru a caror realizare avea sa-l cheme
    in ajutor pe varul sau Pierre Jeanneret.

    Jumatate de veac mai tarziu, armonia dintre cladiri si
    mobilierul lor a fost perturbata, multe dintre piese ajungand sa
    fie vandute la licitatie, spre bucuria colectionarilor. Daca
    initial se vindeau in Chandigarh obiecte tinute in depozite si
    neingrijite, adjudecate de cei interesati pentru sume mici,
    ulterior s-a trecut la scoaterea lor la licitatie in Europa sau
    SUA, de unde s-au incasat sume considerabile. De interesul
    colectionarilor n-au scapat nici instalatiile de iluminat stradal
    sau capacele de canal proiectate de Le Corbusier; acestea din urma
    au ajuns sa se vanda si cu suma de 21.000 de dolari la o licitatie
    a casei Christie’s organizata in 2007 la New York. In aceeasi
    licitatie, o masa din lemn de tek ce apartinuse unei biblioteci s-a
    vandut pentru 144.000 de dolari.

    Atrasi de posibilitatea unor castiguri substantiale, se pare ca
    pana si unii dintre oficialii orasului furnizeaza piese de mobilier
    pentru vanzare, pe care le dau drept ale lor atunci cand li se cere
    de catre casele de licitatii sa le justifice provenienta. Aceasta
    ingreuneaza incercarile autoritatilor de a opri comercializarea
    pieselor de mobilier semnate Jeanneret si Le Corbusier, a caror
    disparitie ar insemna o grea lovitura pentru mostenirea culturala a
    orasului.

  • Magazinele care umbla dupa clienti

    Multe firme producatoare de articole de imbracaminte din SUA
    considera ideea de a-i iesi in drum clientului foarte buna, apeland
    si la retele sociale online pentru a-si face cunoscut traseul.
    Principalul motiv invocat este acela al apropierii de cumparator,
    caruia i se ofera o experienta mai placuta decat mersul la magazin
    sau comandarea produselor online. Camioanele incarcate cu haine si
    accesorii de la creatori apreciati se opresc fie la festivaluri
    unde se aduna multa lume, fie in locuri cu vad, cum ar fi Times
    Square din New York.

    Unii creatori sunt atat de incantati de idee, incat se gandesc
    chiar sa organizeze adevarate parade de moda pe platforme-remorca
    in zone cu trafic intens, ca mallurile sau campusurile
    universitare.

    Succesul unor asemenea idei, sustin reprezentantii firmelor,
    vine din faptul ca lumea s-a saturat in general sa mai cumpere
    imbracaminte sau accesorii din magazinele traditionale, iar daca
    marfa i se prezinta intr-un mod nou, ciudat si amuzant, atunci va
    tinde sa o cumpere, chiar daca ea nu difera de cea disponibila la
    un magazin clasic. Alt domeniu inspirat de magazinele alimentare pe
    roti este cel al aparatelor de fitness, duse si ele la clienti in
    camioane in care acestia pot intra ca sa le probeze si sa discute
    cu experti in materie de fitness asa cum nu o pot face la
    magazin.

    Pentru firmele care aleg sa-si vanda marfa din camion, aceasta
    modalitate de comert ofera si avantajul flexibilitatii, caci
    masinile isi pot schimba rapid traseul daca intreprinzatorii afla
    ca undeva pe drum se organizeaza, de exemplu, un festival unde vine
    suficienta lume care le-ar putea cumpara produsele. In plus, cum
    criza i-a facut pe oameni sa-si piarda placerea de a vana diverse
    articole prin magazinele obisnuite, aparitia unui camion cu marfa
    imbietoare in drumul lor ii face mai dispusi sa cumpere pe loc

  • Cum vor arata scolile viitorului

    Noutatea adusa de aceasta institutie de invatamant este modelul
    educational hibrid, care presupune imbinarea invatarii in ritm
    propriu cu un program structurat, supravegherea de catre cadre
    didactice si interactiunea cu colegii si cu profesorii. {coala
    primeste orice elev de liceu interesat de cursurile sale. Cei
    inscrisi vin in fiecare dimineata la ora opt si incep sa studieze
    singuri, in fata unui computer, materii alese dintre cele 130 puse
    la dispozitie, printre care cinci limbi straine, marketing, design
    de jocuri sau oceanografie.

    Desi se pune mare accent pe studiul individual, liceenii de la
    San Francisco Flex Academy au profesori cu care se pot consulta,
    iar programul lor educational include si asistenta la prelegeri,
    participarea la sedinte de dezbateri, ore tinute in laboratoare sau
    alte activitati. Nu lipsesc nici activitatile sportive, petrecerile
    organizate de scoala sau excursiile cu clasa.

    Organizatia care a infiintat mai putin obisnuita institutie de
    invatamant, Flex Public School, este increzatoare in succesul
    initiativei sale, avand in plan crearea unei retele nationale de
    astfel de scoli. Modelul sau le permite elevilor sa parcurga mai
    repede materiile la care sunt buni, lucru imposibil in scolile
    obisnuite, si sa zaboveasca mai mult asupra celor la care se
    descurca mai greu, ceea ce le prieste elevilor ce practica sporturi
    de performanta si risca sa ramana in urma la invatatura daca ar
    frecventa un liceu de masa sau o forma de scolarizare la
    domiciliu.

    Unii experti in domeniul educatiei sunt de parere ca modelul
    educational promovat de Flex Academy din San Francisco, institutie
    care spera sa atraga 400-500 de elevi, ar putea fi aplicat pe scara
    larga in scolile americane de stat in urmatorii zece ani.

    ARTA
    Varsta de aur a baletului

    O expozitie recent deschisa publicului la Muzeul Victoria &
    Albert de la Londra, intitulata “Diaghilev si varsta de aur a
    Baletelor Rusesti” propune vizitatorilor o retrospectiva a
    activitatii celebrei companii de balet, prin prisma costumelor
    sale.

    Acum mai bine de un secol, Ballets Russes, o trupa noua la acea
    vreme, uimea vestul Europei nu numai cu frumusetea dansului unor
    balerini ca Ida Rubinstein sau Vaslav Nijinski, ci si cu costumele
    exotice purtate de membrii sai. Meritul pentru acest fenomen ii
    apartinea impresarului care organizase compania Ballets Russes,
    Serghei Diaghilev, in viziunea caruia spectacolele erau o opera de
    arta completa, la care participau cei mai talentati artisti,
    compozitori, designeri, dansatori si coregrafi recrutati pentru
    trupa sa. Reprezentatiile Ballets Russes erau un amestec de culori
    vii si costume migalos lucrate, create de colaboratorii lui
    Diaghilev, intre care Joan Miro, Leon Bakst, Pablo Picasso, Henri
    Matisse, Georges Braque sau Coco Chanel. Creatiile lor au
    influentat ulterior importanti designeri din lumea modei, ca Yves
    Saint Laurent sau John Galliano.

    DVD
    Nevasta de James Bond

    Filmul recomandat de PRO Video in aceasta saptamana, “Un cuplu
    mortal” (“Killers”) o are ca eroina pe Jen (Katherine Heigl), o
    tanara care, dupa ce a fost lasata cu ochii in soare de fostul
    iubit, crede in dragoste la fel de mult cat crede si in Mos
    Craciun. Jen este nevoita sa plece in vacanta cu parintii, iar pe
    luxoasa Riviera franceza il intalneste pe Spencer Aimes (Ashton
    Kutcher), un tip pe cat de aratos, pe atat de amuzant, care in acel
    moment parea sa fie rezolvarea tuturor problemelor ei. Desi nimeni
    n-ar fi crezut, peste trei ani Spencer devine un sot exemplar si
    nimic nu pare sa le tulbure viata linistita din suburbie. Asta pana
    in ziua in care Spencer aniverseaza 30 de ani si gloantele incep sa
    suiere in jurul lor. La propriu. |n timp ce sunt haituiti de trei
    ucigasi periculosi, Jen afla cu stupoare ca Spencer este de fapt un
    asasin platit, in slujba guvernului. Conform clasicului “impreuna
    la bine si la greu”, tanara afla ce inseamna sa fie nevasta de
    James Bond si incepe chiar sa se priceapa la asta. Urmaririle
    periculoase devin repede un stil de viata pentru Jen si mariajul
    lor idilic se transforma intr-o aventura.

  • Timbre cu noroc

    “Regele”, un timbru mic cu valoarea de un dolar, a aparut
    dintr-o eroare a Postei Chineze, care, in anul 1897, a tiparit in
    total treizeci si doua de timbre pe care scrisul era prea mic
    pentru a putea fi citit. Suma pentru care s-a adjudecat timbrul se
    inscrie in ultimele tendinte in domeniu, dat fiind ca in ultima
    vreme a crescut interesul pentru marcile postale chinezesti si
    asiatice. In unele cazuri, preturile au crescut chiar si de patru
    ori in ultimele optsprezece luni.

    Un pret mare (echivalentul a aproape 100.000 de euro) s-a platit
    si pe o coala de timbre Maimuta Rosie, care prezinta maimute negre
    pe fundal rosu. Aceste timbre nu sunt raritati, dar atractia in
    cazul lor vine din faptul ca au fost tiparite in anul Maimutei de
    Aur (1980), considerat extrem de bun, precum si culoarea rosie,
    care este simbol de prosperitate. Printre cumparatori nu se numara
    numai colectionari chinezi cu dare de mana, ci si investitori din
    alte zone ale lumii, care isi procura timbre in speranta ca vor
    scoate un profit bun peste ceva timp.