Tag: Actualitate

Inlaturarea, saptamana trecuta, a lui Carleton Fiorina de la conducerea companiei Hewlett-Packard, din cauza rezultatelor financiare nesatisfacatoare, ofera comentatorilor prilejul de a reflecta pe marginea eternei pro-bleme a „plafonului de sticla“ – masura in care o femeie are mai putine sanse sa ajunga si sa se mentina in fruntea unei mari corporatii. In ceea ce o priveste, Fiorina a declarat intotdeauna ca nu exista un astfel de plafon invizibil si a refuzat mereu interviurile pe tema aparetenentei ei la sexul slab.

Presa financiara americana scrie insa ca, la fel ca multor femei in functii executive, lui Fiorina i-a lipsit experienta manageriala: penuria de femei capabile sa ajunga CEO se explica tocmai prin faptul ca urcarea in cariera a acestora are loc de obicei doar in departamentele oarecum periferice, ca marketingul sau resursele umane. 

Pana a ajunge CEO al HP, si cariera lui Fiorina s-a concentrat mai mult pe marketing si vanzari, adica exact ceea ce aveau sa devina punctele ei tari in calitate de sef al HP. Dar si punctele slabe: ca un bun agent de vanzari, Fiorina a cheltuit mult timp si multa energie in discutii cu clientii, politicienii si alti manageri, pe care i-a convins cat de avantajoasa e pentru toata lumea fuziunea cu Compaq, desi in cele din urma s-a vazut ca lucrurile nu stateau deloc asa. In plus, sefa HP a venit de la Lucent, adica din industria telecomunicatiilor, de unde nu avea cum sa capete experienta tehnica, financiara si operationala ceruta de specificul industriei IT.

Presedintele american George W. Bush a prezentat saptamana trecuta proiectul de buget pentru 2006, care are ca scop redu-cerea deficitului bugetar de la 427 de mi-liarde de dolari in 2005 la 390 de miliarde, adica 3% din PIB, cu pretul reducerii drastice a unor categorii de cheltuieli cu finalitate in special sociala: subventii pentru agricultura si transporturi feroviare, ajutoare pentru locuinte destinate saracilor sau fonduri alocate centrelor de prevenire a unor boli. In schimb, pentru aparare a fost propusa o crestere cu 4,8% a cheltuielilor, iar pentru securitatea interna de 3%, iar proiectul de buget nu include suma suplimentara de 80 de miliarde de dolari pe care presedintele vrea s-o solicite Congresului pentru actiunile din Irak. 

Nu e de mirare ca proiectul de buget a fost aspru criticat de opozitia democrata (foto), care l-a calificat drept „irespon-sabil“. Bush a explicat insa ca administratia americana are ca scop injumatatirea in cinci ani a deficitului bugetar, care impreuna cu cel de cont curent au ajuns o pro-blema internationala, intretinand neincre-derea investitorilor fata de moneda americana. Saptamana trecuta au sosit si statisticile oficiale privind deficitul comercial (care reprezinta 90% din deficitul de cont curent), indicand un sold negativ record de 617,7 miliarde de dolari, in crestere cu 24% fata de anul anterior. 

Anuntarea bugetului a mai revigorat insa dolarul, care a ajuns pe pietele internationale la un maxim pe ultimele trei luni fata de yen si a recuperat 5,9% fata de mi-nimul atins la 30 decembrie 2004 in raport cu euro. Analistii sustin insa ca revirimentul dolarului va fi de scurta durata, pentru ca pietele sunt departe de a-si fi recastigat increderea in moneda americana.

 

Eticheta „Made in Italy“ atasata textilelor si incaltamintei asigura, odinioara, vanzari consistente. Astazi, si-a pierdut mult din efect. Competitia acerba din partea Chinei a afectat si Italia, mai mult chiar decat pe restul tarilor europene.

Motivul e tocmai cladirea economiei Italiei pe modelul clusterului – retea de firme de dimensiuni medii sau mici, care functioneaza cel mai adesea ca o afacere de familie, scrie The Economist. Succesul acestor companii a atras atentia multor economisti, printre care Michael Porter, care vedea in clustere o modalitate sigura de dezvoltare a economiilor de tranzitie.

 

In ziua de azi, nimic mai dezavantajos decat un cluster: nevoia luarii unor decizii rapide isca neintelegeri majore intre membrii firmelor de familie. Lipsa flexibilitatii si rezistenta la schimbare a acestora le-a adus pe multe in prag de faliment. Mai mult, regiunile care s-au axat pe dezvoltarea unei singure ramuri industriale au devenit vulnerabile la schimbarile economice.

 

Din fericire, unele companii au gasit solutii pentru a iesi din impas. Una dintre ele este outsourcing-ul, iar Romania a fost una dintre tarile-magnet pentru companiile italienesti. Datorita mainii de lucru ieftine, italienii si-au deschis in Romania 1.500 de fabrici de textile si confectii si 1.000 de fabrici de incaltaminte, in care lucreaza aproximativ 200.000 de muncitori. Dar presiunea crescanda din partea Chinei ar putea face viata grea si acestor companii.

 

Printre exemplele nefericite exista, insa, si povesti de succes. Ele se refera la acele companii care traiesc de pe seama brandurilor in care au investit serios ani de zile. Ermenegildo Zegna, de exemplu, cunoscutul producator italian de imbracaminte pentru barbati, a fost printre primii care a decis sa patrunda direct pe teritoriul inamic, deschizandu-si in China 24 de magazine. Desi produce exclusiv in Italia, acest lucru nu pare sa-l deranjeze deocamdata.

Filialele unguresti ale firmelor internationale care ofera servicii de relocare au inceput sa prospere dupa aderarea Ungariei la UE, pe masura  ce tot mai multi cetateni din Ungaria primesc oferte de lucru in spatiul Uniunii, spune Adrienne Deák, managing director al EuroMove, care inainte de eveniment nu avea aproape nici un client privat ungur.

 

„Afacerea a continuat sa ia amploare anul trecut, inregistrand o crestere de 50%, atat in volum, cat si in venituri“ fata de 2004, spune si Curt Clements, managing director al Move One International Movers.

 

Si cererea pentru servicii de mutari pe plan local e in crestere. „Inainte de 2005, efectuam mutari locale doar in cazul in care clientii straini nu erau multumiti de locatia initiala. Acum, insa, a crescut si numarul clientilor unguri care apeleaza la serviciile noastre“, afirma Deák.

Dupa ce a autorizat dezmembrarea si renationalizarea Iukos tocmai cand fostul ei patron cocheta cu vanzarea unor pachete de actiuni catre ExxonMobil sau ChevronTexaco, guvernul de la Moscova a anuntat acum ca va interzice participarea companiilor straine la privatizarea societatilor rusesti din domeniile petrolului, gazelor si resurselor naturale.

Este vorba de „activele strategice“ ale sta-tului care urmeaza sa fie scoase la licitatie anul acesta, printre care un camp petrolifer din Siberia, un zacamant aurifer si unul de cupru.  

Desi Kremlinul a promis ca interdictia se limiteaza la licitatiile de anul acesta si la activele considerate strategice, comentatorii cred ca ea se va extinde. Un exemplu edificator a venit chiar saptamana trecuta, cand intentia companiei germane Siemens de a cumpara pachetul majoritar de actiuni ale grupului rusesc de inginerie Power Machines (Siloviie Masini) s-a lovit de opozitia Ministerului Industriei de la Moscova, pe motiv ca incalca reglementarile in materie de „securitate nationala“.

Power Machines, controlata de grupul Interros, al miliardarului Vladimir Potanin, fabrica echipamente energetice, dar produce si componente pentru industria de aparare. Recomandarea Ministerului Industriei vine in contextul in care un alt oligarh, magnatul aluminiului Oleg Deripaska, si-a exprimat interesul sa cumpere Power Machines. Suma tranzactiei este estimata la 250-300 de milioane de dolari.

La cateva luni dupa procesul sefului Deutsche Bank, Josef Ackermann, acuzat ca a cheltuit incorect banii actionarilor pe cand era director la Mannesmann, un alt mare bancher european e adus in fata justitiei. E vorba de Emilio Botín (foto), cel mai puternic bancher al Spaniei si arhitectul celei mai importante fuziuni de pe piata bancara europeana, incheiata anul trecut intre Santander Central Hispano si banca britanica Abbey National.

 

Botín, a carui avere personala a fost estimata anul trecut de Forbes la 1,8 mi-liarde de dolari, este acuzat ca a folosit incorect fonduri ale bancii sale, Santander Central Hispano, aproband bonusuri de 164 de milioane de euro (214 milioane de dolari) pentru doi fosti directori ai Banco Central Hispano, institutie pe care Santander a cumparat-o in 1999 pentru 12,6 miliarde de dolari. Pentru a-si consolida autoritatea si a scapa de conflictele cu cei doi directori, Botín le-a oferit acestora plati compensatorii exagerate, cu conditia ca ei sa iasa la pensie inainte de termen, lucru pe care cei doi l-au si facut.

 

Avocatii sustin ca vinovatia lui Botín va fi insa foarte greu de dovedit, intrucat platile catre fostii directori au fost aprobate la vremea respectiva de consiliul de administratie, iar sumele au fost incluse in bilanturile anuale aprobate de actionari. Daca va fi gasit vinovat, Botín risca sase ani de inchisoare.

Pentru ca dolarul sa fie detronat pe plan mondial de catre euro mai ramane de facut o singura miscare: fixarea pretului in euro pentru energie.

 

Analistul Jacques Attali, fost presedinte al BERD, se intreaba cine va fi urmatoarea mare putere valutara mondiala. Intr-un articol publicat in revista L’Express, Attali face o scurta trecere in revista a monedelor care au contat pentru economia mondiala de-a lungul timpului. De fiecare data cand o natiune a dominat lumea, atat din punct de vedere militar, cat si economic, aceasta a fixat preturile materiilor prime si a cumparat active in strainatate.

 

In schimb, cand nu mai poate produce suficienta avutie, simpla devalorizare a monedei nationale nu e suficienta pentru ca economia ei sa devina competitiva. Incepe sa vanda active si sa se imprumute, pana la punctul unde pierde increderea creditorilor. Imediat, o alta natiune preia stafeta si isi impune propria moneda. Asa s-a intamplat cu ducatul venetian, cu florinul olandez, cu lira sterlina si la fel se intampla acum cu dolarul american, conchide Attali.

 

Oricat ar scadea dolarul, deficitul bugetar al SUA pare sa nu poata fi oprit din crestere. Mai mult, se asteapta ca pana in 2015, datoria SUA sa ajunga la 90% din produsul national brut. In aceste conditii, pentru ca dolarul sa fie detronat definitiv de catre euro, moneda care incepe sa fie preferata de tot mai multe banci centrale pentru rezervele lor valutare, mai ramane de facut o singura miscare: fixarea pretului in euro pentru energie si materii prime.

 

Daca tarile producatoare de petrol ar decide aceasta schimbare, ar avea enorm de castigat, tarile consumatoare de petrol, incepand cu SUA, ar trebui sa plateasca mult mai mult pentru energia cumparata, iar Europa ar deveni noua superputere mondiala. Washingtonul incearca deci cu orice pret sa evite aceasta situatie: intentia SUA de a-si asigura un rol tot mai important in Golful Persic, in Irak, in Kazahstan, eforturile diplomatice fata de Rusia, Venezuela, Indonezia sau Libia nu inseamna altceva.

 

Ce s-ar intampla insa daca intr-o zi, pretul petrolului va incepe sa fie exprimat in yuani, moneda nationala a superputerii chinezesti? Ingroziti de un asemenea scenariu, europenii si americanii vor propune crearea unei monede mondiale care sa nu mai depinda de avutia unei singure tari. Insa va fi deja prea tarziu pentru asemenea initiative, se teme Attali. Iar Occidentul nu va mai putea decat sa se intrebe cum s-a ajuns aici si sa studieze cotatia petrolului in moneda Chinei.

Pana acum, achizitionarea unor companii regionale de catre marile corporatii din Ungaria a avut o contributie neinsemnata la rezultatele ulterioare ale acestora din urma. Insa analistii pietei de capital prevad o schimbare in urmatorii cinci ani, pe masura ce filialele din strainatate ale celor mai importante companii listate la bursa din Ungaria vor asigura aproape jumatate din profiturile acestora, consemneaza Budapest Business Journal.

 

In acelasi timp, analistii considera ca firmele din sud-estul Europei, privatizate sau pe cale de a fi vandute, vor fi principalul motor al cresterii economice si vor accelera dezvoltarea burselor nationale, la concurenta cu piata de capital din Ungaria. In ceea ce priveste preferinta investitorilor, fondurile de investitii specializate pe pietele in curs de dezvoltare au inceput deja sa paraseasca actiunile maghiare in favoarea celor turcesti. Pe de alta parte, actiunile unguresti abandonate de aceste fonduri devin atractive pentru fondurile de investitii care au ca tinta pietele de capital europene, adica pietele deja mature. Afluxul sumelor plasate de aceste fonduri ar explica deja, de altfel, si evolutia ascendenta a bursei din Budapesta pe parcursul anului trecut, in conditiile in care marile piete occidentale au ajuns in 2004 la saturatie, determinand investitorii sa se orienteze mai spre est.

 

Cat de spre est insa? Avand in vedere discutiile despre aderarea Turciei la UE, dar si despre integrarea Romaniei si a Bulgariei in 2007, este foarte probabil ca fondurile specializate pe pietele in curs de dezvoltare, care la ora actuala reprezinta 80% din investitiile straine la bursa din Budapesta, sa-si majoreze plasamentele la bursele din tarile mentionate. Daca actiunile cotate pe piata turceasca sunt insa puternic subevaluate, analistii unguri considera ca in cazul actiunilor romanesti se poate vorbi de o supraevaluare.

Revista The Economist considera „promitator“ inceputul mandatului prezidential al fostului capitan de vas Traian Basescu, ale carui prioritati sunt lupta cu coruptia, integrarea in UE, strangerea relatiilor cu America si un rol mai consistent al Romaniei in zona Marii Negre.

 

Marea Britanie, cel mai important aliat al SUA in Europa, se afla bine plasata in acest context, pe „axa Washington-Londra-Bucuresti“, cum a numit-o Basescu, a carui prima vizita in Occident va fi in capitala britanica. Nu la fel de bine plasata e Franta, atata vreme cat noul presedinte roman a promis ca va investiga o serie de contracte ale fostului guvern de la Bucuresti, in frunte cu cel incheiat cu firma franceza Vinci.

 

In planul politicii interne, ultima estimare a Economist Intelligence Unit (EIU) sustine ca guvernul de coalitie cu patru partide al Romaniei este prin natura sa instabil, grevat de disensiuni interne si ca este improbabil sa-si poata duce la capat mandatul, desi sunt putine sanse ca eventualele alegeri anticipate sa aiba loc inainte de 2006. In plan economic, EIU considera ca politicile economice vor fi greu de coordonat si de aplicat in 2005-2006 in lipsa unei majoritati parlamentare controlabile de catre guvern si in conditiile unor conflicte interne in coalitie.

 

EIU apreciaza ca economia Romaniei va creste cu 5,2% in 2005 si cu 4,4% in 2006, ca efect al unor politici fiscale si monetare mai restrictive. Este putin probabil ca deficitul de cont curent sa scada in mod semnificativ in lipsa aplicarii unor astfel de politici, care s-ar putea dovedi necesare pentru a corecta eventualele efecte negative ale numeroaselor schimbari macroeconomice decise pentru 2005 – trecerea la tintirea inflatiei, liberalizarea completa a contului de capital, denominarea leului si introducerea cotei unice de impozitare.

Consolidarea pe piata mondiala a produselor de consum a primit un impuls extrem de important prin achizitia de catre grupul american Procter & Gamble a companiei Gillette, intr-o tranzactie de 57 de miliarde de dolari. A 15-a ca valoare din topul celor mai mari tranzactii comerciale din ultimele doua decenii si singura care implica un producator de bunuri de consum, preluarea Gillette va face din P&G cea mai mare companie din lume de pe aceasta piata, cu o cifra de afaceri anuala de aproape 61 de miliarde de dolari.

 

Pentru P&G si Gillette, preluarea va insemna economii de 14-16 miliarde de dolari la cheltuielile operationale, 6.000 de locuri de munca mai putin (4% din forta de munca a celor doua companii) si foarte probabil mai multa autoritate in negocierile cu retailerii si cu agentiile de publicitate. In plus, P&G, al carui portofoliu de marci este orientat mai ales pe detergenti si sampoane (Ariel, Tide, Head & Shoulders, Pantene), isi consolideaza prezenta pe piata produselor de barbierit, dominata de Gillette, ca si pe cea a bateriilor alcaline (Duracell este o marca detinuta de Gillette). 

 

Preluarea Gillette este ultima dintr-o serie de achizitii intreprinse de P&G in anii din urma, avand ca scop atingerea suprematiei mondiale pe piata bunurilor de consum. In 2001, P&G a cumparat producatorul de vopsele de par Clairol, pentru 4,95 miliarde de dolari, iar in 2003 a cumparat compania Wella, pentru 7 miliarde.