BusinessMagazin

Tag: al doilea razboi mondial

  • Polonia se opune găştii de motociclişti ai lui Putin – feţele nevăzute ale conflictului ruso-european – FOTO+VIDEO

    Lupii Nopţii au plecat din Moscova pe 25 aprilie, dar drumul lor s-a oprit două zile mai târziu, când grănicerii polonezi s-au opus intrării lor în Polonia. Alexandrer Zoldostanov, liderul grupării, este o celebritate în Rusia şi un prieten al lui Vladimir Putin. Preşedintele rus a folosit grupul de motociclişti pentru a-şi întări propria imagine “macho”. Lupii nopţii au susţinut anexarea Crimeii de către Rusia, patrulând pe străzi şi clamând că “oriunde sunt Lupii nopţii, acolo este Rusia”, iar un an mai târziu Zoldostanov “descoperea” cât de fericiţi sunt locuitorii din Sevastopol după schimbare.

    O asemenea atitudine ar putea stârni resentimente puternice în Polonia, care a trăit ocupaţia Armatei Roşii în război. Media polonează a prezentat pe larg intenţiile grupului de motociclişti, social media i-a denumit bandiţi pe aceştia, iar Executivul polonez a definit acţiunea Lupilor drept o provocare; pe 24 aprilie ministerul de externe polonez a emis o notă diplomatică către guvernul rus, care anunţa interzicerea intrării grupului pe teritoriul polonez.

    În ciuda interdicţiei, membrii grupării au încercat să treacă graniţa în grupuri mici. Un grup de zece motociclişti a fost oprit la punctul de control Brest, în Belarus, şi după discuţii intense li s-a refuzat intrarea.

    Drumul grupului de motociclişti trebuia să treacă prin Belarus, Polonia, Cehia, Slovacia, Austria şi să se termine la Berlin. Autorităţile germane par să respingă ideea călătoriei: “Nu este o acţiune ilegală în sine”, spus un purtător de cuvât al ministerului german de externe.

    “Suţinem libertatea de exprimare şi dreptul de asociere, dar am decis că unii dintre liderii Lupilor Nopţii nu urmăresc scopuri legitime”, a adugat acesta. Manifestările grupării de motociclişti în privinţa anexării peninsulei Crimeea sunt o dovadă, a spus purtătorul de cuvânt.
    Motocicliştii au anunţat că vor continua drumul pe rute alternative.

  • Polonia se opune găştii de motociclişti ai lui Putin – feţele nevăzute ale conflictului ruso-european – FOTO+VIDEO

    Lupii Nopţii au plecat din Moscova pe 25 aprilie, dar drumul lor s-a oprit două zile mai târziu, când grănicerii polonezi s-au opus intrării lor în Polonia. Alexandrer Zoldostanov, liderul grupării, este o celebritate în Rusia şi un prieten al lui Vladimir Putin. Preşedintele rus a folosit grupul de motociclişti pentru a-şi întări propria imagine “macho”. Lupii nopţii au susţinut anexarea Crimeii de către Rusia, patrulând pe străzi şi clamând că “oriunde sunt Lupii nopţii, acolo este Rusia”, iar un an mai târziu Zoldostanov “descoperea” cât de fericiţi sunt locuitorii din Sevastopol după schimbare.

    O asemenea atitudine ar putea stârni resentimente puternice în Polonia, care a trăit ocupaţia Armatei Roşii în război. Media polonează a prezentat pe larg intenţiile grupului de motociclişti, social media i-a denumit bandiţi pe aceştia, iar Executivul polonez a definit acţiunea Lupilor drept o provocare; pe 24 aprilie ministerul de externe polonez a emis o notă diplomatică către guvernul rus, care anunţa interzicerea intrării grupului pe teritoriul polonez.

    În ciuda interdicţiei, membrii grupării au încercat să treacă graniţa în grupuri mici. Un grup de zece motociclişti a fost oprit la punctul de control Brest, în Belarus, şi după discuţii intense li s-a refuzat intrarea.

    Drumul grupului de motociclişti trebuia să treacă prin Belarus, Polonia, Cehia, Slovacia, Austria şi să se termine la Berlin. Autorităţile germane par să respingă ideea călătoriei: “Nu este o acţiune ilegală în sine”, spus un purtător de cuvât al ministerului german de externe.

    “Suţinem libertatea de exprimare şi dreptul de asociere, dar am decis că unii dintre liderii Lupilor Nopţii nu urmăresc scopuri legitime”, a adugat acesta. Manifestările grupării de motociclişti în privinţa anexării peninsulei Crimeea sunt o dovadă, a spus purtătorul de cuvânt.
    Motocicliştii au anunţat că vor continua drumul pe rute alternative.

  • Scrisoarea trimisă de Gandhi lui Hitler, cu o lună înainte de invadarea Poloniei: “Drag prieten, …pentru binele omenirii”

    Gandhi a scris un text clar şi concis în care îl ruga pe Hitler să evite războiul, dar scrisoarea nu a ajuns niciodată la destinatar din cauza intervenţiei Guvernului britanic. La puţin peste o lună după ce liderul indian i-a scris lui Hitler, acesta a invadat Polonia, iar al Doilea Război Mondial avea să înceapă.
     
    Iată mai jos traducerea scrisorii pe care Mahatma Gandhi a vrut să i-o trimită lui Hitler, textul original fiind în limba engleză.
     
    “Drag prieten,
     
    Prietenii m-au îndemnat să îţi scriu de dragul umanităţii. Dar am rezistat cererilor lor din cauza sentimentului că orice scrisoare din partea mea ar fi o impertinenţă. Ceva îmi spune că trebuie să încetez a fi calculat şi să fac acest apel, oricât de puţin ar putea valora.
     
    Este foarte clar că eşti astăzi singurul om din lume care poate preveni un război ce poate reduce omenirea la sălbăticie. Chiar trebuie să plăteşti preţul pentru un obiect oricât de valoros ţi se pare ţie că este? Vei asculta oare cererea unuia care a respins în mod deliberat războiul, nu fără un un succes considerabil? Oricum ar fi, anticipez că mă vei ierta dacă am greşit în a-ţi scrie.
     
    Al tău sincer prieten,
    M.K.Gandhi”

     

     

  • Cronică de film: The Imitation Game

    Filmul spune povestea lui Alan Turing, celebrul matematician britanic care a reuşit să descifreze codul folosit de nemţi în cel de-al doilea război mondial. „De îndată ce am terminat de citit primele pagini ale scenariului, mi-am dat seama că trebuie să joc în acest film. Tensiunea şi dramatismul ating cote extraordinare“, a declarat Benedict Cumberbatch în cadrul unui interviu acordat celor de la Cineplex.com.

     Scenariul este adaptat după cartea „Alan Turing: The Enigma“, semnată de Andrew Hodges, şi dezvoltă trei planuri din viaţa lui Turing: copilăria, în care acesta îşi descoperă şi acceptă sexualitatea, tinereţea, care reprezintă planul central al filmului, şi ultima parte a vieţii, în care Turing se luptă atât cu el însuşi, cât şi cu prejudecăţile anilor ’50.

     Cumberbatch iese din zona filmelor comerciale, precum „Star Trek: Into Darkness“ sau „The Fifth Estate“, şi portretizează excelent personajul Turing, un bărbat genial, dar instabil din punct de vedere psihic. Alături de Cumberbatch, Keira Knightley face un rol foarte bun, ambii fiind nominalizaţi la premiile Oscar.

     „The Imitation Game“ a primit încă de la lansare recenzii foarte bune, fiind nominalizat la cele mai importante festivaluri de film (4 nominalizări la Globurile de Aur; 9 nominalizări la premiile BAFTA). Însă, spre surprinderea multora, producţia britanică nu a reuşit să câştige până acum nicio distincţie importantă. La ora redactării acestui material, premiile Oscar, în cadrul cărora „The Imitation Game“ este nominalizat la 8 categorii, nu au fost încă acordate.

     Anul 2015 pare să fie anul filmelor britanice: „The Imitation Game“, „The Theory of Everything“ sau „’71“ sunt filme de cea mai bună calitate, iar actori precum Eddie Redmayne sau Benedict Cumberbatch aparţin unei generaţii excepţionale de actori englezi. Iar Hollywood pare să fi înţeles acest lucru, un exemplu recent fiind alegerea lui Tom Hardy în reboot-ul seriei „Mad Max“.

     „The Imitation Game“ îi are în rolurile principale pe Benedict Cumberbatch („Sherlock“, „August: Osage County“, „12 Years a Slave“, „War Horse“, „Tinker Tailor Soldier Spy“), Keira Knightley („Anna Karenina“, „A Dangerous Method“, „Atonement“, „Pirates of the Caribbean“), Mathew Goode („A Single Man“, „Copying Beethoven“) şi Mark Strong („Kingsman: The Secret Service“, „Zero Dark Thirty“, „Tinker Tailor Soldier Spy“) şi este regizat de Morten Tyldum. Bugetul filmului s-a ridicat la 14 milioane de dolari, iar încasările au depăşit până în prezent 80 de milioane de dolari. Filmul a avut premiera în România la începutul lunii februarie.

     „The Imitation Game“ este unul dintre cele mai bune filme ale anului trecut. Cei care vor să iasă din zona efectelor speciale şi a blockbuster-urilor filmate în China vor aprecia două ore de cinematografie de calitate. 
Notă: 8/10

  • Povestea creatorei de modă Coco Chanel

    Coco Chanel (Gabriel Bonheur Chanel) a fost o creatoare de modă şi fondatoare a imperiului Chanel. Ea este singura creatoare de modă prezentă în lista Time a celor mai influenţi 100 de oameni din secolului XX.

    Influenţa creatoarei a depăşit limitele culturii vestimentare, iar produsul ei cel mai cunoscut, parfumul Chanel no. 5, este unul dintre cele mai vândute din istorie. Coco Chanel este cunoscută şi astăzi pentru determinarea, ambiţia şi energia de care a dat dovadă pentru a-şi atinge scopurile, atât pe plan personal, cât şi profesional. Cu toate acestea, viaţa ei a generat numeroase controverse, mai ales datorită comportamentului său pe durata ocupaţiei naziste din timpul celui de-al doilea război mondial.

    Fondatoarea Bet365.com este una dintre cele mai bogate femei din lume

    Gabriel Bonheur Chanel s-a născut în 1883 în Saumur, Franţa. După ce a învăţat să coasă la vârsta de şase ani, Chanel s-a angajat la o croitorie, iar în timpul liber a cântat într-un cabaret frecventat de ofiţeri ai armatei franceze. În această perioadă şi-a atras porecla Coco, cel mai probabil datorită unui cântec numit ”Ko Ko Ri Ko„. În anul 1906, Chanel l-a cunoscut pe Etienne Balsan, un tânăr ofiţer ce provenea dintr-o familie bogată. Părinţii lui Balsan deţineau una dintre cele mai mari fabrici de haine din Franţa şi produceau echipament destinat armatei franceze. În 1909, când Chanel s-a mutat la Paris, tânărul ofiţer i-a pus la dispoziţie apartamentul său şi a introdus-o în cercurile selecte din capitala franceză.

    Căpitanul Arthur Edward ”Boy„ Capel, unul dintre prietenii lui Balsan, a ajutat-o pe Chanel să deschidă un magazin în cartierul parizian Deauville. Produsele erau croite din materiale ieftine şi orientate, în general, către zona sport. Câţiva ani mai târziu, Coco Chanel a deschis un nou butic în Biarritz, un oraş situat în sudul Franţei care a avut statut de neutralitate în timpul primului război mondial. Aici, femeia l-a cunoscut pe Marele Duce Dimitri Pavlovici, un aristocrat rus cu care a avut o scurtă aventură, păstrând 
apoi o strânsă relaţie cu el de-a 
lungul vieţii.

    În anul 1919, ”Chanel„ era deja consacrat ca un brand, având sediul într-unul dintre cele mai exclusiviste cartiere din Paris. În următorii ani Chanel şi-a consolidat imaginea companiei, dechizând zeci de magazine în Franţa.

    În 1924, Coco Chanel a semnat un contract cu o companie deţinută de familia Wertheimer pentru a produce o gamă de parfumuri şi accesorii. Parfums Chanel a devenit imperiul cunoscut astăzi, cu venituri anuale de peste 7 miliarde de dolari. Redenumită Chanel, compania are peste 300 de magazine şi este prezentă pe toate continentele, având în jur de 1.500 de angajaţi.

  • Povestea antreprenorului care a pus bazele primului lanţ de restaurante în sistem de franciză

    A făcut primii paşi spre antreprenoriat în clasa a opta, când a renunţat la şcoală pentru a lucra ca vânzător în magazinul de ţigări al tatălui său. Johnson a luptat în Primul Război Mondial, în Forţa Expediţionară Americană. La întoarcerea acasă, tatăl său a murit, lăsându-i afacerea şi datoriile acumulate. A vândut afacerea tatălui în 1924 şi a împrumutat 2.000 de dolari pentru a cumpăra o mică farmacie în Wollaston, un cartier din micul oraş Quincy, aflat în apropierea oraşului Boston. Vindea bomboane, ziare, ţigări şi medicamente, dar cel mai mare succes al afacerii era adus de un dozator de suc datorită căruia şi-a răscumpărat în scurt timp datoria.

    Dornic să îşi dezvolte afacerea, s-a hotărât să vândă şi îngheţată, după reţete speciale. În verile anilor 1920, Johnson a reuşit să îşi crească afacerea prin vânzările de îngheţată, băuturi şi hot dogs pe plaja din Massachusetts. Fiecare stand a fost profitabil şi, pe măsură ce succesul acestora creştea, Johnson a reuşit să îi convingă pe bancherii locali să îi împrumute bani pentru a deschide un restaurant. A deschis restaurantul la sfârşitul anilor ‘20, în Quincy. Popularitatea restaurantului a crescut odată cu mutarea producţiei spectacolului realizat după piesa ”Interludiu ciudat” a lui Eugene O’Neill din Boston în Quincy, după ce primarul Bostonului a interzis-o. Restaurantul se afla chiar lângă teatru, astfel că sute de bostonieni influenţi au luat masa în restaurantul său.

    Dorinţa lui Johnson de a-şi creşte afacerea era logică, dar prăbuşirea pieţei bursiere din 1929 l-a împiedicat să facă acest lucru. În 1932, a reuşit totuşi să convingă un prieten să  deschidă un al doilea restaurant Howard Johnson în Orleans, Massachusetts, în sistem de franciză. Acesta a fost una dintre primele contracte de franciză din Statele Unite ale Americii. Până la sfârşitul anului 1936, numărul francizelor Howard Johnson a crescut până la 41, iar până în 1939 numărul acestora a ajuns la 107 şi la venituri de 10,5 milioane de dolari. Johnson s-a dovedit a fi foarte eficient în menţinerea standardelor de calitate.

    Acorda atenţie tuturor detaliilor legate de ospitalitate, inclusiv asupra logo-ului oranj şi albastru marin, creat de artistul John Alcott în 1930. Efectele celui de Al Doilea Război Mondial au scăzut însă drastic numărul de restaurante pe care Johnson le deţinea, de la 200 la 12, iar el a reuşit să îşi menţină afacerea datorită alimentelor pregătite pentru lucrătorii din război şi pentru armata americană. După război, a reuşit să reabiliteze afacerea: până în 1951, vânzările companiei Howard Johnson au ajuns la 115 milioane de dolari, iar în 1954 existau 400 de restaurante Howard Johnson în 32 de state, dintre care 10% erau deţinute de el, iar restul erau francize. În acelaşi an, compania s-a extins cu primul motel, în Savannah, Georgia.

    În 1959, Howard Deering Johnson a predat stafeta companiei fiului său, Howard Brennan Johnson, în vârstă de 29 de ani, pe care l-a ghidat până la moartea sa, în 1972, la 76 de ani. În 1961 compania a fost listată la bursă, iar până în 1975 deschisese mai mult de 1.000 restaurante şi peste 500 de moteluri în 42 de state ale SUA şi Canada. După acest an de apogeu, compania a intrat în declin, atât din cauza embargoului petrolului din 1974, când restaurantele şi motelurile au avut scăderi drastice ale profitului din cauza că oamenii nu mai călătoreau, cât şi din cauza concurenţei care afecta modelul de business al restaurantelor de a servi mâncare semipreparată cu ingrediente de calitate în restaurante tradiţionale, mai costisitor decât inovaţiile aduse de competitori precum McDonald’s.

    În 1979, tânărul Johnson a vândut compania lui G. Michael Hostage, proprietarul Imperial Group PLC din Anglia, în schimbul a 630 de milioane de dolari. A urmat o serie de alte tranzacţii, fuziuni, achiziţii şi redenumiri; în prezent, restaurantele au dispărut aproape în totalitate, iar lanţul hotelier face parte din Wyndham Hotel Group Worldwide, care a operat brandul sub mai multe niveluri care variază în funcţie de preţ, dotări şi servicii oferite: Howard Johnson Express Inns, Howard Johnson Inss, Howard Johnson Hotel şi Howard Johnson Plaza. Dacă motelurile au trecut testul timpului, restaurantele au dispărut aproape în totalitate, doar două mai fiind operate în SUA. În 2013, Wyndham a propus o revigorare a brandului Howard Johnson care începând cu anul acesta ar aduce o selecţie de îngheţate înapoi în hoteluri, un nou logo, eliminarea nivelurilor multiple de branding şi alte transformări.

  • Cronică de film: The Imitation Game

    Interpretarea de excepţie a lui Benedict Cumberbatch, poate cea mai bună a carierei, este doar unul dintre multele motive pentru care acest film merită vizionat.

    Filmul, în regia lui Morten Tyldum, spune povestea matematicianului Alan Turing, cunoscut pentru ajutorul dat serviciilor britanice de inteligenţă în timpul celui de-al doilea război mondial. Acţiunea se desfăşoară pe trei planuri, prezentând atât faze din adolescenţa personajului principal, cât şi din timpul maturităţii sale.

    Tyldum foloseşte acţiunea relativ statică ca bază a unui film plin de suspans, de-a lungul căruia spectatorii sunt confruntaţi cu momente şi dezvăluiri neaşteptate. Interpretarea actriţei Keira Knightley completează imaginea unui film închegat, bine realizat din toate punctele de vedere.

    The Imitation Game nu este un film de acţiune per se; este un film care explorează mintea unui tânăr genial, frământările lui şi modul de relaţionare cu ceilalţi. Este un film care, indiferent de nominalizări sau premii, confirmă apariţia unui val de actori tineri britanici extrem de talentaţi.

    Interpretare: 9/10
    Regie: 8/10
    Scenariu: 8/10

  • POVESTE URBANĂ: Cândva simbol al Constanţei, Casa cu lei, construită de un negustor armean în 1895, e acum ruină

     Povestea Casei cu lei din Constanţa face parte din proiectul ”Poveste Urbană”, lansat de Fundaţia pentru Educaţie şi Dezvoltare MediaPro, cu sprijinul ING Bank, care îşi propune să scoată la lumină poveştile caselor vechi, adevărate comori arhitecturale, ce se pierd însă în zgomotul cotidian.

    Mediafax vă prezintă povestea Casei cu lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O statuie a lui Eminescu, inclusă într-un top al celor mai inedite reprezentări

    Cei de la Viralnova au realizat o listă cu cele mai impresionante şi ieşite din comun statui. Una dintre ele este o reprezentare a lui Mihai Eminescu din Oneşti.

    Operele de artă prezentate mai jos arată cât de mult s-a schimbat conceptul de artă, aşa cum a fost el înţeles până acum.

    Rechinul (Oxford, Marea Britanie)

    Oficialul necunoscut (Reykjavik, Islanda)

    Om care atârnă  (Praga, Cehia)

    Scenă din al doilea război mondial cu personaje în mărime naturală (Eceabat, Turcia)

    Mihai Eminescu (Oneşti, România)

    Clădire care se scufundă (Melbourne, Australia)

    Păianjenul (Londra, Marea Britanie)

    Călătorul (Marsilia, Franţa)

    Pistolul înnodat (New York, SUA)

    Metamorfoză (Charlotte, SUA)

  • Şapte maşini clasice care au făcut istorie

    AMC Javelin (1968-1974)

    Preţ mediu: 35.000 dolari

    Face parte din categoria “muscle car”, însă poate fi cumpărată la un preţ mai mic decât alte modele mai cunoscute. Şi-a câştigat faima în timpul competiţiilor Trans-Am.

    Citroen 2CV (1948 — 1990)

    Preţ mediu: 15.000 dolari

    În anii de după al doilea război mondial, Citroen şi Volkswagen au fost companiile cu cea mai rapidă creştere. Caracteristica cea mai importantă era suspensia, care permitea drumuri pe suprafeţe dure.

    Fiat 124 Sport Spider (1968 — 1985)

    Preţ mediu: 9.500 dolari

    Fiat a construit peste 200 de mii de exemplare în cei 17 ani de existenţă ai modelului, motiv pentru care preţul e unul relativ mic.

    Ford Mustang (1964 — 1973)

    Preţ mediu: 230.000 dolari

    De-a lungul timpului, Mustangul a devenit mai rapid şi mai confortabil decât primul model lansat. Pentru colecţionari, însă, maşina produsă de-a lungul anilor ’60 rămâne cea mai impresionantă.

    Pontiac Firebird (1970 — 1981)


    Preţ mediu: 80.000 dolari

    Actorul Burt Reynolds este cel care a făcut această maşină celebră, în filmul “Smokey şi banditul”. Firebird a fost numită de nenumărate ori “esenţa” industriei auto  americane.

    Volkswagen Beetle (1953 — 1980)


    Preţ mediu: 35.000 dolari

    Toată lumea a auzit de “broscuţă”. Este modelul care a doborât cele mai multe recorduri, fiind cea mai bine vândută maşină din istorie şi cel mai longeviv model produs vreodată.

    Porsche 914 (1970 — 1976)


    Preţ mediu: 32.000 dolari

    Dacă astăzi modelul 911 este considerat cel mai de succes model al Porsche, în anii ’70 lucrurile nu stăteau chiar aşa. Deşi era mai încet decât 911, varianta 914 era considerată mult mai luxoasă.