Desi considerat uneori “economie a darului”, mediul tranzactional promovat de internet ne apare mai degraba animat de un spirit al comunitatii. Pentru a ne bucura de binefacerile Retelei, avem adesea datoria – morala sau tehnica – sa oferim ceva in schimb.
Suntem cu totii tributari unei conceptii cu radacini solid ancorate in epoca industriala: centralismul. Organizarea eficienta pare cu necesitate centralizata, indiferent ca este vorba de administrarea treburilor publice sau de prozaica aprovizionare cu alimente. Aceasta conceptie ne face adesea sa ignoram cat de numeroase sunt situatiile in care suntem implicati in relatii “de la egal la egal” cu semenii nostri. Prea adesea neglijam forta pe care comunitatile informale – adesea constituite ad-hoc – o pot constitui.
Din acest unghi, internetul poate sa ne serveasca veritabile lectii de spirit civic. Numeroase comunitati virtuale se remarca printr-un fel special de relationare directa a membrilor, fie ca este vorba de simple schimburi de informatii (cum e cazul forumurilor si a blog-urilor), fie ca este vorba de proiecte lucrative de mai mica sau mai mare anvergura (programe open source cum este Linux sau resurse informationale cum este Wikipedia). Fascinant este insa ca insasi tehnologiile par sa adopte un spirit comunitar tot mai pronuntat, un exemplu elocvent fiind ceea ce se cheama “grid computing” – o tehnologie care permite folosirea internetului pentru distribuirea unor aplicatii cu nevoi computationale imense astfel incât acestea sa foloseasca resursele (de regula PC-uri obisnuite, in intervalul in care nu sunt folosite) puse la dispozitie in mod voluntar de comunitate.
Un caz special il constituie tehnologiile de partajare a resurselor clasate sub termenul generic peer-to-peer (P2P). Desi demonizate de industria divertismentului – datorita transferului de materiale sub copyright – retelele P2P au devenit tot mai populare, atragând in egala masura interesul hackerilor, a cercetatorilor si a antreprenorilor. O aplicatie extrem de interesanta o reprezinta retele fara fir “mesh” – dezvoltate la MIT – care vor echipa laptop-urile pentru invatamânt preconizate de proiectul HDLP (100 Dollars Laptop Project). in principiu, oricare doua computere in functiune situate intr-o zona de proximitate se conecteaza automat intr-o retea P2P. Caracteristica retelelor “mesh” este tranzitivitatea, care face posibila comunicarea intre doua computere indepartate prin metoda “din aproape in aproape”, folosind sistemele accesibile din zone apropiate. Importanta este, in contextul proiectului, si posibilitatea de a partaja astfel o conexiune la internet, de regula pusa la dispozitie de scoala.
Una dintre cele mai surprinzatoare inovatii in domeniul internetului a venit de la un tânar programator american pe nume Bram Cohen. Familiarizat cu protocoalele internetului, Bram a observat ca retele P2P sunt ineficiente pentru transferul fisierelor de mari dimensiuni din cauza unei asimetrii: banda de trimitere a datelor (upload) este de regula mult mai mica decât banda de descarcare (download). Aceasta asimetrie se justifica pentru cele mai multe aplicatii – de pilda un browser web trimite putine date catre un server, dar primeste multe – insa devine o piedica in schimbul de fisiere mari: când mai multi utilizatori incearca sa descarce simultan un fisier de pe aceeasi masina, viteza scade in mod semnificativ. Apare un cerc vicios: cu cât o resursa este mai cautata, cu atât devine mai greu accesibila.
Inventia lui Bram Cohen, numita BitTorrent, consta dintr-un nou protocol (si programul-client aferent) care transforma cercul vicios intr-unul virtuos, bazându-se tocmai pe “spiritul civic” al utilizatorilor retelei P2P. Fisierul pus la dispozitia comunitatii – de pilda imaginea unui DVD continând o distributie Linux – este spart in bucatele, descrierea acestora constituind un mic fisier (numit “torent”), care este primul transferat. Programul descarca apoi bucatile corespunzatoare. Noutatea este insa ca nu le descarca doar de la sursa, ci si de pe alte computere din retea care le-au descarcat deja, utilizatorii punând la dispozitie o parte din banda lor de upload. Programul stie sa gaseasca “perechile” cele mai potrivite si, totodata, sa reconstituie fisierul din componente. Viteza de transfer creste spectaculos si, mai ales, creste cu atât mai mult cu cât resursa este mai cautata.
In doar doi ani, protocolul BitTorrent a reusit sa acapareze o treime din intregul trafic al internetului, iar performantele il recomanda ca mediu ideal pentru podcasting, distributie de software si chiar video la cerere. Mult hulitele retele P2P s-ar putea dovedi o mare sansa pentru industria divertismentului. Presimt ca aceasta nu va fi insa recunoscatoare hackerilor care le-au creat.
Leave a Reply