Farmecul discret al provinciei

Strategia e veche de cind lumea: in fata unui dusman mai puternic, pararesti centrul si te refugiezi la periferie. Parasesti capitala, parasesti cetatea, si te refugiezi in localitatile mai putin importante strategic. Daca nici asta nu se dovedeste indeajuns, dai foc satului, otravesti fintinile si-ti cauti scaparea in paduri si prin munti.

Asa au procedat dacii in fata ocupatiei romane, asa mai apoi proto-rominii, in fata navalirilor popoarelor migratoare si tot asa a ajuns, pentru o vreme, guvernul Rominiei la Iasi. Centrul e confortabil in vremuri tihnite. In timpuri de restriste, insa, toata lumea redescopera farmecul discret al provinciei.

PSD a invatat lectia inca din 1996, cind s-a retras cu cai si arme “in teritoriu”, baricadindu-se acolo pentru citiva ani – timp suficient pentru ca “ocupantii” Capitalei sa se sfisie reciproc. PSD n-a avut decit a sta si-astepta, aidoma inteleptilor chinezi care “fac nefacind”. Pentru succesul actiunii, insa, mai era nevoie de ceva – o pregatire temeinica, planificata a “teritoriului” exact in eventualitatea unor astfel de “navaliri”: cunoasterea amanuntita a terenului, grine ascunse prin pesteri, arme tupilate prin scorburi si persoane de incredere, care sa-ti ofere adapost taman cind potera e pe urmele tale.

In cazul PSD-ului, planificarea s-a imbinat cu norocul: fiind construit din capul locului ca un partid “de mase”, si beneficiind de vechea dar sanatoasa mentalitate a “intaririi structurilor administrative locale” mostenita de la Partidul Comunist, retragerea “in teritoriu” nu s-a produs sub semnul panicii. Dimpotriva. Functionari mai mari sau mai mici, colonei de politie sau simplii sefi de post, procurori sau magistrati – toti erau cu lectia bine invatata: Afara-i vopsit gardul, inlauntru, leopardul!

Istoria parea sa se repete si in acest ciclu electoral, pina cind liderii Aliantei D.A. au inceput sa inteleaga importanta “provinciei”. Descentralizarea si reforma administratiei publice locale au incetat a mai fi simple sintagme demagogice, lipsite de continut. Atit puterea cit si opozitia dau semne ca inteleg cum merg, cu adevarat, lucrurile. Jocurile politice mari se vor fi facind ele in Bucuresti, dar “implementarea” (horrible dictum!) este si va ramine apanajul “teritoriului”. Aici, ce-i drept, politicile sunt marunte, meschine chiar, privite dinspre Capitala: un aviz pentru constructia unui spatiu comercial, o inlesnire de plata, un parking subteran (sau etajat), un Mall, un sef de serviciu pe ici pe colo – nimicuri din astea. Luate impreuna, insa, devin o forta redutabila. Si nu pot fi luate decit impreuna. Provincia nu se ofera decit “la pachet”.

Aici, toata lumea, indiferent de coloratura politica, cunoaste pe toata lumea – daca nu direct, macar prin interpusi. Birfele circula mai repede decit mijloacele de transport in comun, si totusi aparentele sunt salvate de fiecare data. Oricine poate constata ca scandaluri majore in orase mici nu exista. De ce? Pe de o parte, pentru ca, in provincie, frica de a intra “in gura tirgului” e inca in masua sa potoleasca orice infierbintari de moment. Pe de alta parte, pentru ca increngatura de interese, cunostiinte comune, obligatii, rubedenii, s.a.m.d. este intr-atit de vassta si intr-atit de complexa incit oricind se poate gasi cineva dispus sa mijloceasca o “impacare de ochii lumii”, din care toata lumea sa iasa “basma curata”. (In treacat fie spus, un studiu care saa contrapuna o civilizatie a “basmalei curate” uneia a “salvarii obrazului” – gen Grecia sau China – ar fi, cu siguranta, deosebit de interesant.)

Din aceasta perspectiva trebuie intelese eforturile depuse de catre liderii Aliantei D.A. pentru modificarea procedurilor de revocare a presedintilor Consiliilor Judetene si a Legii Administratiei Publice Locale. Si tot din aceasta perspectiva, opozitia manifestata atit de catre reprezentantii PSD cit si de unii reprezentanti ai puterii in teritoriu. Vestea buna ar fi ca, din aceasta confruntare de interese, exista mari sanse ca Rominia sa se aleaga cu ceva bun pe termen lung. Semnale in aceasta directie au inceput sa apara. Exista deja mai multe propuneri pentru modificarea legii electorale in cazul alegerilor locale: una de introducere, incepind cu 2008, a votului uninominal pentru presedintii Consiliilor Judetene; una ca primarii si viceprimarii sa candideze “in tandem” pentru a evita conflictele ulterioare; o alta, ca primarul sa propuna viceprimarul(ii); propunerea conform careia consilierii locali sau judeteni sa poata fi schimbati pe motiv de absenteism; in fine, propunerea de introducere, initial sub forma experimentala, a functiei de city-manager in organigrama primariilor. 

Personal, nu sunt de acord cu toate propunerile mai sus mentionate si-n plus am altele, de care, pina acum, n-a pomenit nimeni. Dar asta, pentru moment, conteaza mai putin. Important acum e ca lucrurile au inceput sa se urneasa si in ceea ce priveste provincia. Strazile orasului mic sunt, ca pe vremea lui Macedonski, tacute, iar casele, lipsite de arcade. In schimb, acum “s-aud in el tirade despre-al politicei secret”.