e-Government de lemn

Banca al carei client sunt de multi ani mi-a pus la dispozitie anul trecut un sistem de e-Banking. Aceasta a fost vestea buna. Vestea proasta a fost ca sistemul nu functiona decat sub anumite versiuni de Internet Explorer, care la randul lor rulau doar sub Windows. La vremea respectiva obisnuiam sa folosesc in mod curent mai multe sisteme de operare, dar nici unul nu corespundea cerintelor. Serviciile bancare prin Internet sunt extrem de utile, asa ca am fost pus intr-o ciudata dilema: schimb sistemul de operare sau schimb banca? Banca fiind un jucator comercial pe o piata concurentiala, am avut din fericire si cea ce-a doua alternativa. Ce se intampla insa in situatia in care institutii ale administratiei statului imi impun conditii privind tehnologiile pe care aleg sa le folosesc? Evident, aici nu prea pot opta pentru o alta administratie, asa ca nu-mi raman decat doua variante: sa ma conformez sau sa protestez. Admit ca orice institutie poate sa-si aleaga solutiile informatice pe care le considera cele mai potrivite si ca aceste institutii pot utiliza pentru a comunica intre ele formatele si protocoale asupra carora au cazut de acord, insa daca un organism public vrea sa comunice cu mine folosind formate proprietare, atunci situatia se schimba. Nu doar ca astfel imi impune sa cumpar anumite programe, limitandu-mi libertatea de alegere si influentand piata, dar este si o chestiune de respect si de o oarecare „corectitudine politica“. Or, administratia publica de la noi nu pare inca preocupata de aceste aspecte.

Exista doua directii ale schimburilor de date intre administratie si societate. Cred ca administratia are obligatia de a furniza societatii informatiile publice in forme care sa corespunda unor standarde deschise, astfel incat sa poate fi utilizate in sistemele informatice. Din pacate, inca nu se intampla asa. Mai intai, persista o paguboasa secretomanie, astfel incat pana si unele nomenclatoare si codificari sunt fie de negasit, fie sunt furnizate in formate de prezentare (PDF sau HTML). De exemplu, rezultatele recensamantului din 2002 sau codificarile medicale CIM. Spre comparatie, informatiile similare sunt disponibile in cele mai multe tari in formate diverse, de la cele mai simple (CSV) pana la cele mai detaliate. Doriti coordonatele geografice ale localitatilor din Romania? Le veti gasi pe un sit american, earth-info.nga.mil, desi datele sunt cu siguranta furnizate de administratia romaneasca. Nomenclatorul postal a fost furnizat pe CD, dar intr-o baza de date protejata, insotita de un program opac care permite doar cautari. Exemplele pot continua.

Directia inversa, de la societate spre administratie, este inca si mai problematica. Desi s-au facut unele progrese – unele institutii accepta acum si CD-ROM-uri, nu doar dischete – pana la e-Government calea e lunga. Un prim aspect este utilizarea pe scara larga a formatelor proprietare (in multe cazuri DBF), cu consecintele pe care le-am evocat mai sus. Pe de alta parte, o mare parte din administratie nu pare sa fi aflat ca imensa majoritate a agentilor economici utilizeaza sisteme informatice de evidenta, asa ca furnizeaza cu generozitate programe (doar Windows, evident) pentru culegerea manuala a datelor ce trebuie raportate. De cele mai multe ori fara nicio posibilitate de import si, in unele cazuri, necesitand utilizarea unor componente de software proprietar (cum s-a intamplat in cazul Casei Nationale de Pensii, unde programul furnizat necesita biblioteci Visual FoxPro). Un exemplu recent ofera Ministerul Sanatatii, care a furnizat un program de raportare pentru programul national de evaluare a starii de sanatate. Perfect opac si fara posibilitati de import de date, asa ca centrele medicale angajate in program au consumat resurse importante pentru a culege date de pe mii de buletine de analize, desi datele se aflau in sistemele informatice proprii. Insa chiar si posibilitatea de import (promisiune neonorata inca de Ministerul Sanatatii) este inoportuna, cata vreme datele ar fi putut fi raportate direct, intr-un format simplu si precis.

Un pas inainte a facut Ministerul Muncii, care a ales solutia corecta pentru evidenta salariatilor: raportarea online in format XML. Ca aplicarea a fost defectuoasa, incepand de la specificarea incorecta a formatului, e alta poveste. Daca administratia publica vrea cu adevarat sa comunice eficient si civilizat cu o societate din ce in ce mai informatizata, trebuie sa adopte standarde si formate publice si deschise.