Dureros, euforia trecea

Temele politice ale zilei isi pierd din capacitatea de impact pe care o au asupra populatiei, aproape indiferent de gradul de violenta promovat in discursurile publice. Tema suspendarii presedintelui, puternic personalizata si care a atras atentia majoritatii romanilor, nu a reusit sa-i determine pe acestia sa vina la vot (decat in proportie de 44,5%), miza nefiind importanta pentru ei.

Motivatiile absenteismului sunt multiple, fiind greu de crezut ca exista o opinie majoritar formata in randul non-votantilor: fie este vorba despre o demobilizare a sustinatorilor sefului statului, prea siguri de victoria finala, fie ca este vorba de comoditate sau lipsa de interes. Desi taberele politice s-au straduit sa interpreteze in fel si chip aceasta prezenta la urne, nimeni nu a recunoscut ca, printre motivatiile romanilor de a nu se prezenta la vot, se afla si aceea ca, in general, clasa politica nu mai are multe de oferit unor categorii importante de electorat. Sau ca, in randul electoratului, devin tot mai numerosi cei care cred ca politica nu mai poate sa le influenteze propria viata.

Desigur, actorii politici importanti s-au straduit sa profite la maxim de victoria populara si sa-si ascunda esecul in spatele unor strategii de reinterpretare a votului. Am asistat din nou la abuzuri de interpretare, prin care se gasesc simbolistici opuse asociate rezultatului referendumului. Romania celor multi, care nu au venit la vot, nu mai conteaza parca pentru nimeni.

In analizele publice ale sondajelor de opinie, procentele non-votantilor sunt neglijate. Desigur, sunt foarte importante rezultatele posibile ale unui scrutin (obtinute prin excluderea non-raspunsurilor la intrebarea legata de intentia de vot), in contextul in care impartirea „placintei electorale“ este miza principala a jocului politic. Pe de alta parte insa, constat lipsa referirilor la „majoritatea tacuta“ din punct de vedere politic. Sigur, nu prea am vazut sondaje in care sa existe o majoritate a celor care declara ca nu se prezinta la vot. Distanta dintre declaratie si comportament nu poate fi redusa la minim atata vreme cat fiecare respondent are libertatea de a actiona dupa cum doreste in momentul votului.

Din acest motiv este prezentata „intentia de vot“, care nu este decat o estimare a comportamentului de la urne. De cele mai multe ori, aceasta estimare se apropie insa destul de mult de rezultatul final de la urne.

Dar, sa revenim la majoritatea tacuta, care incepe sa se desprinda de jocul politic. Mai multe studii din ultimii doi ani indicau aceasta desprindere a oamenilor obisnuiti de politic. S-a amintit in mai multe randuri de faptul ca agenda populatiei este diferita de cea a politicienilor. Acestia par a-si modela opiniile in functie de subiectele zilei si de modul in care sunt ele reflectate in dezbaterile publice.

Intrebarea, la care pare ca se evita raspunsurile, este legata de motivele care stau la baza ruperii de politic. Pe fond, politicul este menit a asigura buna functionare a statului si, prin transfer, la asigurarea unei medieri intre interesele grupurilor divergente din societate. Una dintre regulile unanim acceptate ale democratiei este aceea ca, in caz de conflict de idei, majoritatea decide, fara insa a afecta in mod ireversibil interesele minoritatii.

In cel mai recent sondaj realizat de Data Media si Institutul Pro, doar 10% dintre respondenti se declarau mai interesati de subiectele politice comparativ cu alte subiecte. De asemenea, 62% se declarau foarte multumiti sau destul de multumiti de propria viata. Romanii par mai linistiti cu propria viata fara sa se mai amestece in politica. Cum sa-i intereseze de cei carora le platesc bani pentru a conduce tara, daca pe acestia nu-i intereseaza problemele lor, care tin mai degraba de viata de zi cu zi decat de galagia de la Bucuresti? Cresterea nivelului de trai, preocuparea principala a romanilor in ultimii ani, nu reprezinta un indicator cu evolutii bruste, astfel incat sa conduca la o constientizare brusca a „meritelor“ politicienilor.

Clasa politica a epuizat un proiect care a oferit justificari pentru toate „sacrificiile“ cerute populatiei. Romania a aderat la Uniunea Europeana, iar politicienii nu au reusit inca sa creeze un nou obiectiv national, care sa coaguleze energiile constructive. Politicienii sunt acum macinati de dispute personale care par ca depasesc in importanta problemele cetatenilor obisnuiti.

Trezirea din euforia oferita de atingerea unui obiectiv national important, atins, si asa, dupa indelungate chinuri, la realitatea sociala a Romaniei de azi pare a fi un proces dureros pentru unii politicieni care nu reusesc sa mai intinda o mana catre populatie. Lipsa de adecvare a mesajelor politice pare insa a fi intretinuta de cei ce doresc intrarea in noua elita politica care se pregateste sa se nasca la Bucuresti. Probabil, din panselutele sadite in Piata Universitatii in 1990, dar si din intrebarile create de politicieni, la care acestia nu mai doresc sa dea raspunsuri.