Bill si Steve

S-au nascut in acelasi an si au trait o istorie comuna, in care au fost personaje principale. Amandoi si-au abandonat studiile pentru a-si urma visul, care s-a transformat in realitatea noastra de toate zilele. Sunt total diferiti, dar sunt in egala masura eroii unei revolutii la care asistam.

Foarte probabil ca televiziunea a indus tendinta spre personalizare. Ideile si evolutiile din politica, economie, cultura sau stiinta tind sa fie „intrupate“, sa fie reprezentate de catre mass media prin figuri proeminente. Ceea ce, intr-un fel, e corect. Exista insa si un efect invers: adesea publicul (si nu doar el) confera personalitatilor atributele competitiei din domeniile respective, astfel incat acestea devin repede percepute mai degraba ca fiind confruntari – daca nu chiar rafuieli – de natura personala. Unul dintre exemplele de notorietate din lumea IT il reprezinta concurenta acerba dintre Microsoft si Apple, transpusa in plan personal printr-o confruntare dintre Bill Gates si Steve Jobs. Fara indoiala ca personalitatile celor doi protagonisti se preteaza la o astfel de abordare, dar este oare ea reala?

Un raspuns mai bun la aceasta intrebare nu putea veni decat de la intalnirea – considerata de multi comentatori istorica – dintre cei doi, gazduita de Kara Swisher si Walt Mossberg pe 30 mai in cadrul conferintei „D: All Things Digital“ (D5) patronata de Wall Street Journal. Filmul acestui dublu interviu – de fapt o discutie amicala – este in topul popularitatii la iTunes Store (disponibil gratuit), iar comentariile  din internet sunt de-a dreptul entuziaste. Cu greu mi-as fi putut imagina ca o astfel de discutie – care evoca, in esenta, intreaga istorie a informaticii moderne – poate fi atat de antrenanta, instructiva si chiar amuzanta, starnind adesea aplauze si rasete in audienta. Si se pare ca nu doar pentru mine a fost revelatoare in privinta faptului ca noi toti am beneficiat enorm din competitia celor doua mari firme si din „conlucrarea“ (acesta este termenul folosit in discutie) dintre Bill si Steve. Pe bloguri s-au format deja liste cu citatele preferate din discutie, dintre care multe incep cu prima fraza rostita de Bill Gates: „Mai intai as vrea sa clarific: nu sunt o imitatie de Steve Jobs“, marcand astfel diferenta de personalitate dintre cei doi. Delicios este momentul cand, ca intr-o familie, Jobs il intrerupe pe Gates: „Lasa-ma sa spun eu povestea“ (era vorba de interpretorul de Basic scris de Steve Wozniak pentru primele computere Apple).

Insa ceea ce razbate din intreaga discutie este un profund respect reciproc (si chiar admiratie) intre cei pe care ne-am obisnuit sa-i consideram inamici. Steve subliniaza faptul ca Bill a construit prima companie de software si, practic, a inventat modelul de business pentru aceasta noua industrie, in vreme ce Bill recunoaste ca Steve a fost cel care a avut viziunea fundamentala a computerelor ca produse de larg consum si ca Macintosh – primul adevarat computer personal – a fost un pariu in care Steve a riscat totul in numele acestei viziuni. Si nu doar ca a reusit, dar a impus un standard. O remarca importanta face Jobs privind relatia dintre Apple si Microsoft: competitia dintre ele nu este un joc cu suma nula. Cand, in 1997, Steve Jobs s-a intors la conducerea Apple, atitudinea dominanta in ecosistemul Apple era una gresita: pentru ca Apple sa castige, Microsoft trebuia sa piarda. De fapt este un joc al pietelor, in care ambele companii pot sa castige. Apple a creat piata computerelor impreuna cu Microsoft, care intr-o vreme realiza mai mult de jumatate din venituri din softuri pentru computere Apple. Reciproc, Mac-ul n-ar fi avut atata succes daca n-ar fi beneficiat de aplicatiile dezvoltate de Microsoft.

Poate ca era nevoie de aceasta intalnire pentru a ne aminti ca, oricat de exceptionali ar fi, cei doi nu sunt decat oameni obisnuiti. Bill are curajul sa-si recunoasca invidia – „Ce n-as da sa am gustul lui Steve…“ – si  admite ca adesea deciziile care pentru el reprezinta chestiuni ingineresti, la Jobs se bazeaza pe un exceptional simt al oamenilor si produselor, pe care nu si-l poate explica si-l atribuie, pe jumatate  in gluma, magiei. Steve mediteaza la trecerea timpului: „Cand eu si Bill ne-am intalnit si am inceput sa lucram impreuna, in general eram cei mai tineri din incapere. Nu stiu cum e in cazul tau, dar acum, de cele mai multe ori, sunt cel mai in varsta“. Pe secventele de final ale filmului m-am intrebat cum de acesti oameni care se concureaza nemilos  prin companiile lor pot pastra o relatie atat de naturala, in vreme ce mediul nostru politic ne prezinta zilnic o imagine rasturnata. Peste doar cateva minute am dat peste un comentariu al unui american care-si punea exact aceeasi intrebare. Retorica, desigur.