Falimentul secolului

Primesc un mail cu un articol din Washington Post, despre un nou tip de faliment, caracteristic secolului XXI: Fred Wilson, un investitor din New York, a ajuns la concluzia ca este asa de in urma cu cititul mail-urilor, incat a postat pe blog ca se declara in faliment, ca isi sterge tot inbox-ul si ca o ia de la inceput. La fel ca Wilson au procedat profesori universitari, executivi din Silicon Valley sau cantaretul Moby. Sherry Turkle de la vestitul MIT (Massachusetts Institute of Technology) a cercetat relatia oamenilor cu posta electronica si a descoperit ca au aparut deja persoane care au fantasme legate de „evadarea“ din e-mail; cercetatoarea a scris si o carte pe aceasta tema, care va aparea in curand. Spune ca ar fi scris-o de doua ori mai repede (i-a luat un deceniu) daca nu ar fi avut mail. Lawrence Lessing, profesor la Stanford, s-a declarat falimentar la capitolul mail, iar corespondentii sai primesc un replay standard, in care acesta se scuza pentru lipsa de „cyber-decenta“.

Nici eu nu sunt departe: o cantitate uluitoare de spam care trece de toate filtrele posibile si imposibile, o cantitate uluitoare de oferte, un numar nedefinit de chemari, anunturi, invitatii si informatii; cam cu trei sferturi din ele n-am ce face, dar imi ocupa timp si hard si imi consuma celule cenusii. Ultima moda e si mai si: mi se trimite un mail si pe urma sunt sunat, pentru verificare, confirmare si politeturi (asta imi aduce aminte de o chestie tare pe care am vazut-o la un moment dat intr-o republica ex-sovietica: vanzatoarele faceau calculele cu nou aparutele, la vremea aceea, calculatoare de buzunar, dar pe urma verificau rezultatul cu abacul).

Problema mea nu este insa mail-ul.

Pe net descopar un site al Bancii Mondiale, doingbusiness.org, ce adaposteste o harta destinata antreprenorilor, apreciind cat de favorabile se dovedesc statele lumii pentru dezvoltarea afacerilor. Greu de crezut, dar Romania si Bulgaria sunt singurele marcate „de bine“, cu verde (usor de derulat afaceri), intr-o zona impanzita cu puncte galbene (moderat) si rosii (dificil). Galbenul apare nu numai in cazul Ungariei sau Poloniei, ci chiar si in cazul Italiei, un lucru greu de crezut. Ba mai mult, verdele Romaniei este impodobit cu o steluta, pentru ca specialistii Bancii Mondiale plaseaza Romania in topul performerilor la reforme economice, pe locul doi, si pe locul sapte in topul statelor in care este cel mai usor sa incepi o noua afacere, in functie de numarul de proceduri, de timpul necesar, de costuri si de capital minim necesar. Cei de la Banca Mondiala spun ca in intervalul 2005-2006, Romania a inregistrat progrese in acordarea licentelor, in privinta legislatiei muncii, a obtinerii de imprumuturi pentru investitii, a protectiei investitorilor, a comertului exterior si in implementarea procedurilor de faliment. Romania se numara printre cele 17 state care in intervalul 2005-2006 au simplificat procesul de acordare de permise de constructie sau de licente. La capitolul transferul proprietatii, perioada a fost redusa cu 20 de zile, la 150 de zile si ocupam pozitia 33 in functie de masurile adoptate pentru protejarea investitorilor.

Problema mea nu este nici reforma romaneasca.

Citind toate cele insirate de doingbusiness.org, am avut sentimentul ca este vorba de alta tara; foarte putin timp, e adevarat. Pe urma m-am gandit ca se poate, si ca tot bla-bla-ul verde cu steluta in frunte este sustinut si sustine cresterea economica si valoarea ridicata a investitiilor, alaturi de cele cinci incredibile miliarde de euro trimise de romanii ce lucreaza in strainatate.

Cu toate astea (si aici compun piesele puzzle-ului) mi se pare din ce in ce mai greu de rezistat in Romania; pur si simplu nu inteleg de ce primim atata spam, de ce nu suntem lasati in pace, sa ne bucuram de steluta verde pe care o avem in frunte, de ce suntem luati partasi, cu voie sau fara, la nesfarsitele dispute politice purtate fara nicio „socio-decenta“.

Si mai ca imi vine sa ma declar falimentar, in spiritul secolului XXI: daca se poate pentru inbox, de ce nu s-ar putea si pentru outbox, prin asta intelegand nu zona mesajelor electronice de trimis, ci zona sociala, exteriorul sau cum vreti sa-i spuneti: sa refuz sa rezolv enigme cu pasarici si tigani si sa nu particip la facut si desfacut aliante. Si nu vreau si n-am nevoie sa ma intalnesc cu cineva din trei in trei luni.

Cred ca astfel voi castiga si vom castiga si timp, si liniste sufleteasca si vom putea sa ne pastram si steluta aia verde din frunte.