Saptamana trecuta au inflorit narcisele in gradinita din fata casei. Acum avem un covor galben stralucitor la capatul aleii care duce la garaj. Temperaturile de 65 de grade (18 grade Celsius, n.red.) in Washington in ianuarie sunt de vina.
Nu stiu despre dumneavoastra, dar mie, cand vad in natura lucruri pe care nu le-am mai vazut in viata mea, cum sunt narcisele inflorind in ianuarie, incepe sa mi se para straniu, ca o secventa din Zona crepusculara. Aproape ca ma astept sa ma trezesc intr-o zi si sa-l gasesc pe Rod Serling (autorul seriei Zona crepusculara, n.red.) in pantaloni scurti tunzandu-mi gazonul.
De ce nu? Ultima luna a anului trecut a fost al patrulea cel mai cald decembrie inregistrat vreodata si 2006 a fost cel mai calduros an din istoria Americii de dupa 1895. A fost declarat cel mai calduros an in Marea Britanie dupa 1659.
Chiar si Casa Alba pare ca si-a dat seama de asta. Al Hubbard, consilierul economic al presedintelui, spune ca Bush va face publica in curand o strategie privind independenta energetica, care va face titluri de prima pagina de-o sa-ti pice ciorapii din picioare. De vreme ce tot ce a facut presedintele pe tema energiei pana acum a fost sa-mi tina ciorapii stransi pe picior, sunt nerabdator sa vad ce are Bush de zis.
Nici Casa Alba si nici Partidul Democrat nu par sa fi observat ca publicul si comunitatea de business sunt cu mult inaintea lor in problema raportului energie/mediu. Prin urmare, candidatul la prezidentiale care isi va da seama de asta si care va veni si cu o agenda de netagaduit in aceasta privinta va avea un cuvant greu in 2008. Ce ar fi deci de netagaduit? Obisnuiam sa cred ca vom avea un Proiect Manhattan in privinta energiei. Nu mai cred. Am invatat ca nu e nicio bagheta fermecata care sa elimine dependenta noastra de petrol si emisiile de gaze cu efect de sera. Termenul potrivit este un New Deal verde. New Deal nu a fost construit pe ideea unei baghete magice, ci pe o varietate mare de programe si proiecte industriale pentru a revitaliza America. La fel si pentru un New Deal in privinta energiei. Avem nevoie de mai multa energie solara, eoliana, hidro si nucleara, etanol, biodiesel, carbune curat si, in plus, de conservare.
E nevoie de un New Deal verde pentru ca e un proiect industrial imens sa dezvolti aceste tehnologii pana la un punct de unde sa conteze cu adevarat. Daca ti-ai pus o moara de vant in gradina sau niste panouri solare pe acoperis, fii binecuvantat. Dar o sa inverzim cu adevarat lumea cand vom schimba insasi natura sistemului de electricitate – sa-l deplasam dinspre carbunele murdar, poluant, si de la petrol spre carbunele curat si energiile regenerabile. Si acesta este un proiect industrial imens, mult mai mare decat v-a spus vreodata cineva. In fine, ca si in cazul New Deal, daca urmam versiunea verde, aceasta are potentialul de a crea o noua industrie de energie curata care sa dea un imbold economiei noastre in secolul 21.
Ca sa producem un New Deal verde, astazi e nevoie sa avem doua chestii in regula: reglementari guvernamentale si preturi. Uitati-va la California. Impunand standarde pentru eficienta energetica si creand stimulente care sa-i faca pe oameni sa consume mai putina energie, California si-a mentinut consumul de electricitate pe cap de locuitor neschimbat vreme de 30 de ani, in vreme ce restul tarii a avut o crestere a aceluiasi indicator cu aproape 50%, potrivit Consiliului de Aparare a Resurselor Naturale. Aceasta a scutit California de constructia a 24 de mari uzine de electricitate.
Daca Ronald Reagan nu ar fi respins standardele mai ridicate de eficienta energetica impuse producatorilor auto din Detroit, poate ca azi n-am mai fi avut nevoie de petrolul din Orientul Mijlociu.
Dar preturile conteaza si ele. Nu ma intereseaza daca e vorba despre o taxa federala pe benzina, o taxa pe emisiile de dioxid de carbon, pe caldura generata de aparatura electrocasnica sau de taxe pe noxele emise; producatorilor de energie, fabricilor si proprietarilor de autovehicule trebuie sa li se ceara sa plateasca societatii costul intreg si real al carbonului pe care il elibereaza in atmosfera. Si costurile mai mari pentru combustibilii fosili vor face mai competitive solutiile alternative mai scumpe. Daca producatorilor de utilitati nu li se cere sa puna pret pe reducerea dioxidului de carbon, atunci isi vor subdimensiona investitiile in eficienta energetica si energiile regenerabile, mi-a spus Peter Darbee, presedinte la Pacific Gas and Electric.
Nu e tehnologie spatiala. Standardele guvernamentale chiar conteaza. Ele aduc inovarea si eficienta. Si preturile conteaza. Ele permit posibilitati de alegere mai multe si mai curate. Asa ca daca propunerile energetice ale Casei Albe nu cer standarde de eficienta mai inalte si preturi mai mari pentru combustibilii fosili, dati-va singuri ciorapii jos. O sa se faca foarte cald.
Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 14 februarie al BUSINESS Magazin
Traducerea si adaptarea de Mihai Mitrica
Leave a Reply