Utopia de langa noi

A ajuns sa ma exaspereze usurinta cu care termenul „virtual“ este alaturat de tot ce tine de Internet. Un „forum virtual“ – de exemplu – este de fapt unul cat se poate de real, in care cel mai adesea se discuta probleme reale, de catre oameni reali (chiar daca identitatile sunt inselatoare). Dar nu are rost sa ma opun, atata vreme cat dictionarele limbii engleze deja au consemnat un nou sens al cuvantului „virtual“: tot ce este creat, simulat sau intreprins folosind un computer sau o retea de computere.

In acest nou context semantic, a vorbi despre „utopie virtuala“ suna inevitabil pleonastic. Si totusi, expresia pare sa fie printre putinele care pot fi aplicate atunci cand vorbim despre jocurile din retea in care participantii nu mai sunt obligati sa adopte roluri (de regula predefinite), ci au sansa sa-si joace propriile roluri. Insa astfel chiar si termenul „joc“ este pus in discutie, iar „Second Life“ (SL) este exemplul cel mai elocvent si, totodata, in voga. Nu mai avem de-a face cu o lume fictionala populata (printre altele) cu monstri creati de proiectantii jocului, cum e cazul de pilda in „Ultima Online“, ci cu o veritabila „lume virtuala“ – da, simulata tridimensional de servere din Internet, dar si in sensul traditional de realitate potentiala – creata aproape in intregime de utilizatori (numiti in SL „rezidenti“).

Ce poti face insa intr-o lume virtuala in care nu mai esti amenintat de dragonii pe care trebuie sa-i impusti ca sa castigi puncte si sa treci la nivelul superior? Nu e loc de plictiseala, pentru ca poti – prin intermediul reprezentarii tale, numite „avatar“ – sa te intalnesti si sa stai de vorba cu alti rezidenti (sunt actualmente cam 2,5 milioane, dar de regula sunt simultan logati cam 15.000), printre care ai sansa sa intalnesti personaje celebre in SL (de pilda Prokofi Neva, care critica virulent tocmai pe creatorii SL, firma Linden Lab) sau in lumea reala, cum sunt scriitorul Kurt Vonnegut sau cantareata Suzanne Vega (al carei avatar a sustinut chiar si un concert live in 3 august 2006). Mai mult, poti sa mergi in cluburi, discoteci sau cazinouri, numai ca aici lucrurile se complica, pentru ca adesea trebuie sa platesti cu o moneda locala numita „dolar linden“ (L$). Cum poti sa obtii insa acesti bani virtuali? Chiar sensul clasic al termenului „virtual“ (realitate potentiala) sugereaza o cale: poti sa schimbi bani adevarati in L$ (si invers), fie prin biroul oficial (administrat de Linden Lab), fie prin numeroasele birouri de schimb administrate de rezidentii din SL, la un curs care variaza liber in functie de jocul cererii si al ofertei.

Patrundem astfel in infloritoarea viata economica din Second Life, guvernata de piata si bani. Chiar daca fiecare rezident primeste anumite subventii de la Linden Lab, adevarata cale de a castiga bani o reprezinta afacerile si oricine (singur sau in grupuri care pot functiona ca firme) poate desfasura activitati economice, pentru ca piata e in expansiune: cu exceptia hranei si a transportului (se face prin teleportare), toate celelalte produse si servicii necesare vietii in SL sunt create in SL. Pentru servicii, lucrurile se petrec similar lumii reale: exista magazine, birouri de tranzactii imobiliare sau intermedieri de terenuri, case de schimb valutar etc.

Productia are insa cateva particularitati. In primul rand, „bunurile“ (cladiri, imbracaminte etc.) sunt create folosind unelte software, furnizate de Linden Lab (limbajul de scripting LSL) sau exterioare – de pilda cu Photoshop pot fi create texturi sau imprimeuri. Mai apoi, toate creatiile utilizatorilor sunt de fapt productii intelectuale, iar creatorii pastreaza toate drepturile, atat in SL cat si in lumea reala. In SL, drepturile de proprietate pot fi cedate sau vandute in mai multe feluri (restrictionand numarul de clone sau transferuri).

E doar un joc? Greu de spus… Anshe Chung – avatarul unei profesoare din Germania – este unul dintre antreprenorii de succes din SL (numita de CNN „Rockefeller-ul din SL“), iar valoarea companiei ei virtuale este estimata la un sfert de milion de dolari (adevarati). Afacerea a obligat-o sa „importe“ mana de lucru din lumea reala, asa ca a angajat 10 programatori din China. Wired prevede ca in 2007 vom avea o crima reala cu motivatii in SL (poate un adulter digital). 

Utopie? Ziarul virtual „SL Herald“ a preluat de curand o stire Reuters (care are birou in SL) conform caruia un grup de rezidenti a cumparat o insula virtuala si a infiintat un „micro-stat“. Un falanster. Utopie la patrat.