De ce nu va colabora PSD cu puterea

Recentul Congres al PSD, dincolo de reconfirmarea lui Mircea Geoana, inseamna o reorientare si o recalibrare a obiectivelor din ipostaza principalului partid de opozitie.

Mircea Geoana a castigat cu discursul unui veritabil lider al opozitiei, iar asumarea statutului de contrapondere a puterii il obliga la consecventa.

Teoretic, ascensiunea PSD nu mai este grevata acum de mai vechile argumente referitoare la taberele din interiorul partidului. In plus, acelasi PSD a reusit sa se debaraseze, indiferent de mijloacele folosite, de majoritatea personajelor cu greutate asociate cu scandalurile de coruptie.

Desi PSD pare a fi scapat de problemele interne, misiunea cea mai dificila a liderului social-democrat abia acum incepe. Din perspectiva propriului electorat, pentru Mircea Geoana incepe o lupta, pentru a scapa de eticheta politicianului implicat in jocurile Cotroceniului si a restabili reperele reale ale unui partid autentic de opozitie. PSD se invarte in jurul pragului de 20% in majoritatea sondajelor de opinie, nu doar din cauza problemelor interne, cat si din considerente care tin de relationarea pe scena politica. PSD a acceptat intelegerile si compromisurile aparent minore, sacrificandu-si implicit credibilitatea. De aceea, daca vrea sa recastige si increderea electoratului PSD, Mircea Geoana este dator sa redea combativitatea PSD in relationarea cu puterea. Este mai putin relevant daca PSD va face o opozitie constructiva si progresista, asa cum a sugerat Mircea Geoana in discursul tinut cu ocazia Congresului, sau daca va adopta modelul criticului absolut fata de erorile guvernantilor. Indiferent de modelul pe care il va adopta, pentru PSD este vital sa-si asume sincer statutul de principal partid al opozitiei. Orice derapaj catre colaborarea cu puterea va fi perceput ca o inselare a intereselor celor care inca mai cred in valorile social-democratiei si, in consecinta, va fi aspru sanctionat.

Impotriva unei colaborari a PSD cu puterea exista doua argumente punctuale. Primul ar fi acela ca, teoretic, social-democratii vor reduce rapid ecart-ul fata de Alianta, pe fondul erodarii specifice a puterii. PSD trebuie doar sa potenteze acest efect natural, constatat la toate guvernarile din 1992 si pana astazi. Cel de-al doilea argument este impactul integrarii, care va crea brese pentru explozia discursului eurosceptic. Un discurs care poate fi preluat, chiar daca nuantat, si de actualul PSD.