STUDIU DE CAZ: CEHIA

AVIONUL AUTOHTON: Imediat dupa „revolutia de catifea“ din 1989, presedintele Vaclav Havel a dat ordin ca industria de armament sa fie demobilizata. Cand tara a inceput sa se pregateasca pentru aderarea la NATO, toata lumea a uitat sfaturile lui, mai ales ca producatorii de arme erau cei mai activi lobbyisti din tara: in 1993, un grup de ingineri au pus la punct un proiect de avion de ultima generatie, iar in 1996 guvernul a aprobat un contract de 72 astfel de avioane fabricii AERO Vodochodi. 

PROBLEME: In 2001, cand o parte din avioanele rusesti au iesit din uz, cehii nu au livrat toate avioanele promise. Mai mult, avionul ceh subsonic L-159 avea probleme, jumatate din radare nu functionau si nu existau capacitati de instruire a pilotilor. Ministrul apararii, Jaroslav Tvrdik, a criticat public avionul, spunand ca s-au cheltuit aproape toate fondurile apararii pentru acesta si ca rezultatele sunt slabe. 

OPTIUNI: La sfarsitul lui 2001, cehii aveau patru posibilitati: sa modernizeze MiG-urile, sa ceara unor aliati sa le apere spatiul aerian contra cost, sa renunte la avioane sau sa inceapa o licitatie pentru un avion vestic nou. Alegerea ultimei variante a inceput cu adevarat sa dea de gandit cand toate companiile participante la licitatie au renuntat, in afara de consortiul britanico-suedez Gripen, pe motiv ca decizia guvernului ceh ar fi fost deja luata inca dinainte sa inceapa licitatia.

VOTUL IMPOTRIVA: In primavara lui 2002, Tvrdik si primul-ministru Milos Zeman au dus o campanie de presa pe ideea „Gripen sau nimic“. Tvrdik si Zeman aveau insa serioase probleme de finantare si totul a culminat cu votul impotriva din Senat (iunie 2002). Guvernul a cazut si dezbaterea despre achizitia de avioane a fost reluata dupa alegeri.

DEZNODAMANT: In 2005, noul guvern a reusit sa incheie contractul pentru achizitia in leasing a 24 de avioane Gripen, primele sase fiind livrate Cehiei in aprilie anul trecut.