Ora destul de tarzie a serii. Nevasta mea, abia intrata in casa, prinde finalul stirii despre posibila legatura a lui Varujan Vosganian cu Securitatea. Asculta cinci secunde si imi spune: …auzi, in afara de noi (se opreste un moment, ma scruteaza atenta, continua)…nu, in afara de mine o mai fi cineva care sa nu?…
Una ramane, pentru ca mi se pare importanta: dar daca nu exista nimeni care sa nu…? Nu in sensul extrem de concret al frazei, pentru ca sunt convins ca astfel de oameni de fapt exista, numai ca nu vor sau nu li se ofera prilejul sa iasa in fata.
Sa luam chiar cazul Varujan Vosganian. Nu am nimic cu domnia sa si zic, privind in ochi pe oricine, ca n-am nicio problema cu colaborarea sa, reala sau inventata. Sau cine, cum, de ce si cu cat a fost finantat sau sustinut. Sau cat de cunoscut este domnia sa in Europa sau aiurea. Si nici Varujan Vosganian ca persoana nu mai este important acum. De capatai este, in acest moment, exemplul pe care-l ofera Romaniei domnia sa si lectia pe care romanii trebuie s-o invete din refuzul cu care l-a tratat José Barosso.
Sa recapitulam: am fost o vreme nevolnici dar cu coada pe sus. Ceva timp dupa 1989 am crezut ca inlaturarea lui Ceausescu ne spala indeajuns de pacate si ca restul lumii ne va iubi si ajuta numai pentru asta. Raspunsurile au venit rapid si au fost dezamagitoare, asa ca am ales un soi de izolationism cu staif. O clasa politica cocolosita, adulatii, o naivitate careia i s-a raspuns cu suficienta, cu populism ieftin. Cand notele de plata au inceput sa cada de pe coltul mesei, de multe ce erau, am facut schimbari care n-au modificat nimic esential.
In tot acest timp a existat o mica Romanie conectata. Putini indivizi in intregul lor, mai degraba particele de puzzle dispersate in grupuri. Bine si-asa, viziunea lor a fost suficient de contagioasa incat sa ofere iluzia unei Romanii in miscare, angrenata, particicica a ceea ce va fi devenind lumea.
Indivizii conectati au creat companii, au facut piete, au stabilit contacte. Pe baza contactelor lor, roti inamolite au prins a se misca. Pe baza miscarii rotilor foste inamolite, baietii destepti au avut parte de un aflux suplimentar de sange in anumite parti ale corpului si au crezut ca iluziile pot tine loc de realitate. Cu venele ingrosate, s-a putut renunta, de exemplu, la acordul cu FMI, actiune laudabila in sine dar care a creat alte iluzii, cum ca ce tari suntem acuma. O crestere economica care, apropo, nu poate fi revendicata de niciun guvern de dupa anul 2000 a amplificat sentimentul politicienesc al tariei, iar admiterea in NATO, desi era datorata unor cu totul alte motive decat eroismul dovedit la Rovine sau Marasesti. Pe acest sentiment al tariei s-a bazat si alegerea lui Varujan Vosganian; pe iluzia ca europenii, daca ne-au acceptat asa, cu toate problemele noastre, in Uniune, vor continua sa inghita nemestecata oferta romaneasca de toamna si unicitatea noastra latino-balcanica.
Problema e ca la Bruxelles, asa mi se pare mie si nu cred ca gresesc, sunt mai multi oameni normali si mai putini diplomati care stiu sa certe cu fraze politicoase si formulate impecabil, care unora le pot parea chestii de bine. Iar reactia lor a fost a unor oameni normali. Dar, la urma urmei, noi nu puteam trimite acolo un tip OK, caruia nimeni sa nu-i poata reprosa ceva? Oamenii par a fi, acolo, ceva mai mult decat un certificat de buna purtare de la CNSAS, un costum elegant, o alura sportiv-dezinvolta sau un cumul de diplome. Daca n-avem asa ceva, de ce nu i-am pregatit? Daca-i avem, de ce nu-i scoatem la iveala? Toata aceasta tevatura s-a ivit in momentul in care ma pregateam sa scriu un articol de bine despre Tariceanu. Nu zambiti, mi s-a parut ca omul a luat destule suturi, intr-un fel sau altul, in ultima perioada si mi s-a parut fair sa evidentiez macar un lucru bun pe care l-a facut, faptul ca a lasat mediul de afaceri si economia in pace. N-a fost sa fie si Tariceanu a ramas fara laude; dupa unele gafe politice si dupa recentele miscari de cadre prin ministere si institutii, cu atat mai putin. In final, chiar n-avem nici un ac care sa nu poata fi stirbit de barossoul european?
Leave a Reply