Dupa saptamani de deconspirare a colaborarilor cu Securitatea ale unor figuri ale vietii publice de la noi, saptamana trecuta a consemnat si reversul situatiei, in sensul deconspirarii unor necolaborari la fel de interesante. Primul invingator din lupta cu dosarele a fost senatorul UDMR Gyorgy Frunda, care a reusit sa-si dovedeasca nevinovatia in ciuda celor cinci dosare care-l privesc, doua de retea si trei de urmarire. Explicatiile sale au aratat ca termenul de dosar de retea – care in mod obisnuit ii vizeaza pe informatorii Securitatii – trebuie luat cu prudenta, in sensul ca este posibil ca un astfel de document sa contina exclusiv incercarile nereusite ale Securitatii de a racola un cetatean. Celalalt celebru deconspirat ca necolaborator al fostei Securitati a fost istoricul Andrei Pippidi, nepot al lui Nicolae Iorga si al carui nume a fost vehiculat in contextul dosariadei inca de la inceputul acesteia. Chiar daca voci din presa au sugerat ca urmeaza dezvaluiri importante in privinta lui Pippidi, informatia s-a dovedit eronata. A ramas insa problema acelor scurgeri de informatii incriminate atat de Gyorgy Frunda, cat si de alti demnitari convocati inaintea lui la CNSAS. Presiunea pusa asupra membrilor Consiliului pentru ca astfel de informatii sensibile sa nu se mai scurga catre presa a condus la solutii care au amintit de absurditatea unor comportamente din epoca Securitatii. Astfel, una dintre variantele vehiculate in interiorul Colegiului CNSAS, insa deocamdata nesupusa votului, a fost aceea a interceptarii pur si simplu a telefoanelor detinute de membrii Colegiului CNSAS pentru a-i identifica pe aceasta cale pe vectorii responsabili de difuzarea pe sub mana a informatiilor secrete.
Leave a Reply